Diana Vasiliu este singurul terapeut acreditat Allen Carr din Romania. După 10 ani petrecuti in mass-media, comunicare si publicitate, s-a reorientat catre o zona insuficient explorata la noi – terapia antifumat. Gasiti detalii si contact catre clinica aici.
Iar de curand, si tara noastra are o lege antifumat care va intra in vigoare in luna martie.
Izabela Caragea Marinescu: Misiunea pe care v-ati ales-o este sa-i ajutati pe romani sa se lase de fumat! Cum le castigati increderea sa apeleze la serviciile dvs?
Diana Vasiliu: Este foarte greu sa castigi apriori increderea cuiva privind un act atat de personal si de profund cum e lasatul de fumat. De aceea, multora le ia ani de zile din momentul in care afla ca exista cineva care face terapie antifumat si pana cand ajung propriu-zis la mine. Este genul de serviciu la care apelezi doar cand mai cunosti oameni care au trecut pe acolo si le-a fost bine. Apoi, chiar ajunsi in sesiune, oamenilor le ia ceva timp pana cand se pot lasa in voia procesului si se pot lasa ajutati. Si e firesc sa fie asa
I.M. Ce diferentiaza metoda Allen Carr de alte solutii minune propuse pe piata pentru a scapa de adictia de nicotina?
D.V. Abordarea fenomenului este complet diferita. Noi ne axam pe intelegerea mecanismelor care au dus omul in situatia de a nu-si mai imagina viata fara fumat, il ajutam sa inteleaga ce se intampla in subteranul psihicului sau si-i oferim informatiile necesare privind capcana fumatului, astfel incat, pana la finalul intalnirii (care, ce-i drept, dureaza 7 ore), perspectiva asupra fumatului se schimba. Iar in momentul in care nu mai vezi in tigara un aliat, un prieten, o carja de sprijin ci reusesti sa vezi realitatea, ajungi sa stingi ultima tigara fara regrete si sa fii fericit ca te-ai eliberat. Iar apoi, aplicand cele invatate in sesiune, poti ramane un nefumator fericit toata viata.
I.M. Promiteti ca in urma sesiunii, omul pleaca acasa nefumator! Care este rata de succes?
D.V. Promitem ca vom asista omul pana cand acesta va putea stinge ultima tigara cu bucurie. Deseori asta se intampla dupa prima sesiune, uneori insa e nevoie de mai multe intalniri pentru a integra toata informatia. Asta depinde numai de variabilele interne ale omului. Dar, din datele pe care le avem, la un interval de 3 luni, respectand termenii Garantiei Allen Carr, putem spune ca avem o rata de succes de 90%. Cu toate astea, eu nu le recomand oamenilor sa se ghideze dupa ratele de succes. Pentru ca la nivel individual, rata de succes este fie de 0%, fie de 100%. Nu te poti lasa de fumat…70%. 90% lasat de fumat inseamna de fapt un esec. Asa incat, fiind o experienta personala, recomand ca ea sa fie traita independent de cifrele citite in diverse surse.
I.M. Vin parinti sau viitori parinti la dvs constienti de riscurile la care isi supun copiii?
D.V. Da, multi dintre cei care vin la sesiuni au deja copii si se simt teribil de vinovati pentru faptul ca fumeaza in prezenta copiilor. Chiar daca incearca sa se fereasca, sa iasa pe un balcon, sa fumeze riscand torticolisuri sub hota, ei tot se gandesc ca nu e ok sa stie cei mici ca ei fumeaza. Multi parinti cu copii mai mari, care deja si-au exprimat ingrojorarea ca parintii lor fumeaza, au ajuns sa se ascunda de copii, ca atunci cand erau adolescenti si se ascundeau de parinti. Fumatul starneste mult latura emotionala. Si ne intoarce in timp, vrem nu vrem.
I.M. De fapt cum sint afectati cei mici de fumatul pasiv?
D.V. Pe langa bolile la care sunt expusi – la bolile pulmonare in principal cifrele sunt ingrijoratoare, insa las medicii sa vorbeasca despre aceste aspecte – fumatul pasiv ii expune pe copii la actul de a fuma. Copiii nu au capacitatea de a filtra realitatea. Ceea ce vad, iau de bun. Si recreeaza apoi. Identic, sau in alte forme. Ce inseamna de fapt, aceasta realitate a fumatului? Ce vad copiii? Vad niste adulti care nu pot face lucruri de baza fara sa-si aprinda tigara. Vad adulti care, atunci cand le lipseste tigara, se transforma in oameni nervosi, irascibili, drept care e justificat sa fumeze, ca sa fie ok. Asadar, copiii invata o credinta foarte nociva: aceea ca omul are nevoie de ceva, de un obiect neisufletit, din exterior, pentru a se simti intreg, complet. Iar asta mi se pare a fi distrugator pentru viitoarea incredere in sine a copilului, care, inconstient, este foarte probabil sa refaca ceea ce a invatat de timpuriu.
I.M. Stiu ca ati consiliat si adolescenti. Care este cel mai tanar participant la o sesiune Allen Carr?
D.V. 17 ani. Fuma de 3 ani, a constientizat ca nu e in regula sa fumezi si a dorit sa se lase inainte de a afla parintii ca el s-a apucat de fumat. Un adolescent foarte responsabil si matur. Au mai fost si altii. Mereu ma emotionez cand lucrez cu ei, pentru ca vad acolo inauntrul lor o maturitate si o viziune atat de clara asupra vietii, pe care nu stiu cati dintre adulti o au. Eu una sigur n-o aveam la varsta lor.
I.M. La finele lunii ianuarie, Legea antifumat fost votata ca fiind constitutionala si urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicata. V-ati implicat activ in tot demersul anterior votarii. Cum au perceput initial oamenii initiativa legislativa?
D.V. Depinde in ce moment al procesului decizional se aflau la data la care au primit vestea. De cand ne apucam de fumat si pana cand stingem ultima tigara, noi parcurcem un proces decizional de renuntare la fumat. Acum, daca cineva se afla inca intr-o faza incipienta, sigur ca va reactiona foarte violent la o astfel de initiativa legislativa. Cei care se afla intr-o etapa ceva mai avansata, cei care cocheteaza deja cu ideea de a se lasa de fumat, au primit mai bine vestea, iar cei care sunt foarte aproape de mometul renuntarii la fumat chiar s-au bucurat de aceasta lege.
I.M. Acum ca a trecut si ultimul hop credeti ca se va umbla un pic si la mentalitate? Vor apela oamenii in numar si mai mare la serviciile dvs?
D.V. Nu in prima faza. Cand traiesti intr-o tara in care statul nu condamna fumatul, il restrictioneaza de forma si de fapt il incurajeaza bine mersi, cand traiesti intr-o cultura in care fumatul este tolerat social, nefumatorii tac si inghit, sau mai bine zis inhaleaza, tu ca fumator nu ai cum sa-ti pui problema ca ceea ce faci nu e in regula. De aceea aveam nevoie de lege – pentru a scoate fumatul din normalitatea vietii sociale.
I.M. Sinteti terapeut antifumat, dar si psiholog in formare. Care este cea mai mare rezistenta intilnita cind vine vorba de o dependenta?
D.V. Sunt mai multe care se activeaza simultan: o data este rezistenta la schimbare. Nu vrem sa schimbam nimic. Nu vrem sa iesim din zona de confort. Apoi, avem o rezistenta la a primi ajutor. Vedem in asta o problema de slabiciune, o incapacitate, ne temem sa pierdem controlul, nestiind ca de fapt e un semn de putere interioara si ca vindecarea vine si din a putea sa te lasi in grija procesului si a celui care te poate ajuta. Si in fine, este blocajul de a renunta la ceva interpretat ca fiind o parte din tine. Aici lucram cel mai intens in sesiune.
I.M. Cum ar trebui sa procedeze parintii cind observa ca s-a instalat o dependenta la copil?
D.V. Dependentele spun povesti. Intotdeauna in spatele unei dependente se ascunde o poveste care se cere scoasa la lumina, inteleasa si integrata. Daca atunci cand copilul se imbolnaveste, il ducem la doctor, asemeni trebuie procedat si cand copilul dezvolta ceva in zona psihica. Apelam la ajutor de specialitate. Ne informam. Dependentele implica zone sensibile, cu atat mai mult cu cat vorbim despre varste fragede.
(publicat in 03.02.2016 pe Elefantelul curio)
Izabela Marinescu 