Care este programul obisnuit de munca al unui adult? 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana.
Copiii? Cei mai mici stau la cresa sau gradinita chiar mai mult decat sta un om mare la serviciu. Cat de corect si benefic este acest program- ii las pe specialisti sa-si dea cu parerea, mie una mi se pare complet nepotrivit un astfel de program prelungit, menit sa asigure pacienti terapeutilor pe viitor.
Piticii peste 6 ani par usor mai norocosi, in sensul ca merg la scoala 4- max 6 ore pe zi. Dar ce te faci ca nu prea se mai atarna cheia de gat, asa ca s-a nascut „Scoala dupa scoala„. Ei, cum o fi sa stai in aceleasi banci (clase diferite, cel mult) de dimineata de la 8 pana dupa amiaza la 4-5, sa nu poti sa-ti indrepti spatele si picioarele decat 5- max 10 minute intr-o ora, sa scrii, sa inveti, ba chiar sa si mananci tot acolo?! „Afterschool” inseamna numai „dupa scoala”, nu se refera la faptul ca trebui sa mergi din nou la scoala ca sa te pregatesti pentru a doua zi!
Sunt implicata in desfasurarea unui astfel de program pentru zeci de copii, de cativa ani incoace. Sunt parinti care ne spun ca nu inteleg de ce copiii lor sunt obligati practic sa „munceasca” mai mult decat ei zilnic, ca sa nu mai vorbim si de weekend!
La noi la club, la Elefantelul curios, in sectorul 4, e altfel!
Noi nu facem deloc „Scoala dupa scoala”. Preluam elevii de la unitatea de invatamant si ii aducem intr-un altfel de acasa, mai mare, plin de copii. Ii ajutam sa se schimbe, ii lasam sa se joace, le pregatim masa de pranz si ii ajutam sa manance, ba chiar unii sunt ajutati pentru somnicul de pranz. Doamnele supraveghetoare sunt un fel de noi parinti de care piticii se ataseaza, in care au incredere si carora le fac confidente.
Doamnele invatatoare vin in timpul programului si ii grupeaza in functie de varsta si fac lectiile pentru a doua zi. Impreuna! Cateva zeci de copii, in liniste si concentrare. Nu exista „clase”, „banci”, „note”, „cearta”, „pix rosu”, ci respect, incredere, comunicare, invatare din placere.
Afterschool-ul trebuie sa fie o a doua casa pentru copil, unde sa isi faca „frati” si „surioare”, mai mici, mai mari, unde sa isi asteptie cu drag parintii (cu care au voie, culmea! sa vorbeasca oricand simt nevoia), unde este bine ingrijit si respectat.
Aaaa, da, e grozav sa devii mamica, dar de obicei te prinzi de asta un pic mai incolo, nu in primele zile, saptamani sau chiar luni! Or fi ele norocoasele acelea dintr-un procent extreme de mic de femei (vedetele care se lauda zilele acestea pe la tv si care, din pacate, dau tonul si influenteaza masa) care NU experimenteaza depresia post-partum.
Ideal ar fi ca proaspata mamica sa se pregateasca ea insasi sau sa fie pregatita in avans de personalul medical pentru avalansa de sentimente si schimbari bruste ce au sa vina si inteleasa de cei din jur. Dezechilibrul hormonal si alimentar, oboseala, lipsa somnului, stress-ul, confuzia cauzeaza proaspetei mamici schimbari incontrolabile de dispozitie. Mai mult, cu aportul negativ al celor din jur, poate aparea si sentimentul de vinovatie care amplifica aceste stari.
N-am vazut prea multe jucarii, ci veselia pura a jocului in tarana, cu bucati de hartie si lemnisoare.
Izabela Marinescu 