Îmi amintesc cu câtă emoție mi-a mulțumit o doamnă că îi răspund la salut. Se întâmpla cu câțiva ani în urmă, când lucram în Guvernul României, la cabinetul unui ministru. Era femeie de serviciu și mai nimeni nu o observa prin biroul cel mare, după cum avea să-mi mărturisească.
“Mă văd doar când au scrumiera plină și îmi cer să le-o golesc. Nici un bună, nici mersi, nici la revedere. Dvs mereu ne zâmbiți și vorbiți cu noi”.
Unele dintre cele mai dragi amintiri din televiziune nu sunt autografele date pe stradă sau evitarea cozilor la medicul de familie, ci ședințele foto organizate ad-hoc în studio cu băieții de la prompter sau cu cei care îmi prindeau lavaliera.
Copiii mei știu să spuna “mulțumesc”, “bună ziua”, „scuze”, „te rog frumos” și tot ce înseamna respect și formule de politețe de când au început să vorbească.
Nu mă așteptam ca fix în domeniul educației private să mă lovesc de comportamente atât de necivilizate încât să fiu provocată să scriu despre asta.
“La școală se comportă la fel copilul dvs?” întreb când mi se reproșează de ce nu tolerez un comportament complet neadecvat într-o instituție în care se pune accent pe educația copiilor.
“Păi ce, eu aici plătesc, de ce să nu i se permită?!” mi-a raspuns părintele. (…) “Pentru mine momentan singurul avantaj este distanța între casă și locație”, avea să continue lipsa crasă de respect, omenie și apreciere pentru toate eforturile pe care le fac doamnele mele zi de zi, cu zeci de copii din clase diferite, de vârste diferite, cu teme, cerințe și așteptări diferite…
“E clar că există o nepotrivire de caracter”, mi-am zis.
Prestarea de servicii este o situatie win-win, părerea mea. Dacă ai nevoie de un serviciu și esti multumit de el, nu ești îndreptățit să dezbați/negociezi prețurile, pentru că nimeni nu știe costurile implicate mai bine decât cel care le stabilește. La piață parcă îți mai vine să te tocmești (deși eu nici acolo nu comentez, fiecare e liber să-și evalueaze munca și produsele asa cum consideră), dar în ceea ce privește educația copilului tău… Mai mult decât atât, dacă alegi să plătești un serviciu, nu înseamnă că ai doar drepturi și îl poți înjosi pe cel pe care l-ai remunerat, doar pentru că ai plătit! Remember, prestatorul de serviciu nu se cumpară, ci doar serviciul în sine! Take it or leave it, suntem mulți pe piață, sigur poți găsi ceva ce ți se potrivește!
Privirile cu scârbă, disprețul și aroganța nu au ce să caute în relația cu cel care te plătește sau cu cei pe care îi plătești! Nimeni nu ar trebui să permită sau să îți permită așa ceva!
Oricât ți-ai cunoaște valoarea și pe orice piedestal s-ar putea să fi fost pus, nu uita că a fi OM e lucrul cel mai de preț pe care și-l vor aminti ceilalți despre tine!
Iar mie îmi place să mă înconjor doar de OAMENI!
Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.
Indiferent unde alegi să îți lași copilul după școală, eu îți voi împărtăși din experiența sutelor de familii cu care am interacționat până acum și te voi îndruma la ce să deschizi ochii mari când pornești în această aventură!
Un cap de femeie legată la ochi. Pandant pe care ea însăși îl primise în dar de la mama ei. În acel moment nu mi-am pus întrebări, n-am stat să analizez semnificația acestei moșteniri, m-am bucurat doar că am și „ceva vechi”.
I-am spus Sandei încă de la lansare că mă inspiră, că o consider o norocoasă acultând cele povestite cu prilejul lansării. În gând cred că i-am șoptit că este atât de curajoasă și de puternică de a reușit să aștearnă totul pe hârtie, ba chiar să ne ofere și nouă fărâmi din viața ei. De vreo trei ani încoace, îmi doresc să pot face și eu asta. Dar nu știam că avea să mă răscolească într-atât cele aproape de două sute de pagini. Doamne, în câte situații m-am regăsit! Până și sursa atacurilor de panică intuiesc că ar fi aceeași, dobândită într-o apă curgătoare însă.
Izabela Marinescu 