Libertatea de a creşte prinţi

Parenting. Parentaj. Tot felul de denumiri pentru tot felul de curente de creştere a copiilor. De a ajuta în devenirea unor adulţi demni, buni, înspre perfecţi. Eu n-am fost vreodată la vreo astfel de conferinţă.

Am auzit că Reginele cresc prinţi.

N-am cunoscut-o pe Regina MAMĂ. Îi port inelul simplu, care avea un diamant mic, maro, IMG_7383cu o tăietură neobişnuită, cu faţete tăiate inegal. Am pierdut piatra şi m-am necăjit groaznic. Am simţit că am dezamăgit-o. Apoi am simţit-o şi m-a liniştit. M-a ajutat cumva să-l înfrumuseţez cum am ştiut eu mai bine!

Mă tot gândesc câtă putere şi ce fel de femeie să fi fost. Genă puternică sigur a avut!

Fată de la ţară, dintr-o familie numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori. Mamă singură după doi ani. A reuşit să-şi depăşească condiţia şi devenea ea însăşi un intelectual de oraş. O balanţă echilibrată care i-a insuflat blonduţului schilod, câţiva ani cât a apucat să-l crească, o dorinţă nebună de viaţă. Dar să fie viaţă bună, fără să epateze, cu bun gust, cu drag de casă şi de femeia lui, cu iubire de copil plămădit din dragoste, cu concepţii sănătoase despre familia în care şi-ar fi dorit să-l facă mare. Nu l-a ursit cu prea mult noroc, din acela care să-ţi vină totul pe tavă, dar i-a dat o putere de muncă fantastică, care să nu cunoască vârstă, anotimp sau zi-lumină.

Generaţia noastră creşte numai lideri, deja aşezaţi pe piedestal. Parcă nu mai ştie să educe şi capete plecate când viaţa o cere, cu putere de a accepta şi alt loc în afară de primul sau chiar de a digera frustrarea când alţii au prioritate. Îi văd zi de zi. Pe stradă, în parc, la grădiniţă, la şcoală, la club…

Regina mea cu pălărie ştia că trebuie să crească un barbat. Şi-a pregătit puiul să zboare singur de mic, să razbată în viaţă, oricât ar fi fost de vitrege condiţiile. L-a lăsat orfan la vârsta cea mai dificilă. În adolescenţă ar fi putut să se rătăcească, dar valorile ei au fost adânc şi foarte atent plantate în anii împreună. Proverbialii şapte ani de acasă se vede că-şi au rostul. Atunci e momentul în care construim fundaţia pe care să ridicăm viitorul adult. A trecut cu brio prin liceu, prin facultate, a luptat să-şi facă dreptate când s-a simţit nedreptăţit. Şi-a făcut o familie frumoasă cu care se mândreşte şi după zeci de ani, a văzut lumea şi a gustat din bunătăţile ei. Şi n-a mai fost niciodată singur.

Mi-aş dori să am puterea şi norocul să-i citesc însemnările, scrisorile, dar încă mi-e teamă sa nu mă doară durerea ei. O astfel de persoană, din care se vede deja omul ce a rezultat, ar merita să dea sfaturi noii generaţii. Să ne spună câte ceva despre crescut copii. Aş asculta cu atenţie şi aş lua notiţe.

Cresc doi baieţi. Şi vor avea prinţese lângă ei!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Publicitate

25 de ore

Sunt zile și zile.

Câteodată fac atât de multe încât am impresia, dacă fac vreun bilanț mai spre apusul soarelui, că n-am făcut mai nimic. Ca să mă vindec complet de vinovăția asta implantantă atât de abil de multe situații din trecutu-mi glorios, m-am decis să le pun pe hârtie, cu liniuță de la capăt.

Mamă de doi copii de grupa mică și clasă pregătitoare:

Ora 00.00

Dacă am călcat în ceva norocos în ziua ce tocmai s-a încheiat, miezul nopții mă găsește deja în pat, visând la zilele când ma voi putea trezi iarași când am eu chef, chiar și în weekend. Da, căci ceasul lor biologic, de mine doar deformat de trezirile cu noaptea-n cap, nu-i lasă să doarmă mai mult de ora 7 nici în Sfânta Zi de Duminică!

IMG_3598Ora 05.45 (cu variațiuni pe temă începând cu ora 04.57- bioritm defect, clar!) Sună alarma, dacă apucă să sune si nu-s deja cu ochii cât cepele.

Cafea, deschis tv, scrolling pe telefon, închis tv să nu mă deprim cu noaptea fix în cap, spălat, machiat, aranjat păr, îmbrăcat.

Ora 06.30 Aprins lumina în toată casa, cu speranța că măcar azi se vor trezi de bună voie. Nu renunț nicând la această speranță, năzuiesc că atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, tot Universul lucrează să se întâmple sau ceva de genul ăsta.

Ora 06.40 Încă mai sper.

Ora 06.45 Mă apucă disperarea, în prind pe primul care începe să se foiasca, îl avertizez gentil că urmează să-l îmbrac, apoi trec la acțiune. Liber, treci la baie! Neeext! Cu următorul procedez cam la fel, în funcție de cum s-a dozat norocul mâncat când eram mică. Sunt cazuri când unul decide să plece în pijamale si urmez acelasi procedeu de schimbare automată în mașină, în fața unității de învățământ.

IMG_6768Ora 07.00 Coborâm cu toții la masă. Mic dejun pe alese, pe culese, maximum două varinte ca să nu pierdem vremea, pachet pentru școală, verificat două ghiozdane, ascuțit creioane pe alocuri (nu că-i suflu în fund, dar mă relaxeaza activitatea!), pachet pentru școală (fi-v-ar laptele si cornul), ups am mai zis deja, dar mai bine double check, dus haine și bagaje la mașină, grăbit din cinci în cinci minute copiii, gen În doua minunte plecăăăm.

Ora 07.35 All a booooard! Copiii deja au învățat primele înjurături clasice de la mine, din trafic. Să nu cumva să audă prostii printre alte părți!

Ora 07.50 Lăsat primul copil la școală

Ora 08.00 Încep negocierile la masa rotundă. Dar azi cât stau? Dar de ce să rămân la grădi? Să știi că nu manânc nimic! Vezi că te țin strâns strâns de picior și o sa mă trimită doamna acasă, cu tine! (s-a întâmplat O data si nu mai scăpăm de precedentul ăsta) Bine hai să te iubesc! Staaaai, nu te-am pupat de țspe milioane de ori! Pa mama paaa

Orele 08.30- 16.30 Am fugit toată viața mea de program de birou, și iată- 8 ore! Am zile însă când fac si zeci de km numai în București, de la o întâlnire la alta.

Pentru business- Proiecte, întâlniri, planuri, strategii, calcule, idei, aprovizionare, întâmpinare aprx 30 de copii zilnic Doaaamna, știi ce o să fac în weekend. Doaamna, M nu-mi dă fix jucaria asta, Doaaaamna uite ce bluză cu paiete am, Doaaamna, S nu mă lasă să stau cu el la masă etc etc.

IMG_7872

Și așa mi-s dragi toți, că stau să ascult păsurile fiecăruia! Apoi iar angajați, salarii, pontaje, contracte, ședințe scurte de lucru, planificări de vacanță, telefoane, suna telefonul, sunăăă non stop, colaboratori, furnizori, bani, grupuri de whatsapp, mesaje… Vreau să scriu și pe blog! Pff, nici azi nu-mi iese! Poate scot măcar ceva din Draft.

Pentru acasă- măcar nu mai trebuie să preiau copiii de la școală și grădiniță! Spălat, curat, mâncare- cumpărat, făcut, flori, curte, câine, scări, multe trepte de urcat și coborât toată ziua! Măcar scutesc niste exerciții la sală! Oare pâine mai avem? Feliată musai, că altfel iar se arde în toaster.

IMG_5153Trebuie mereu să #amtimp și pentru mine! Tot în intervalul ăsta orar înghesuit. Salon, coafat, vopsit, unghii, tonifiere, psiholog, coaching, cafele. Ah, iar am uitat să mănânc. Măcar niște ciocolată neagră, să mai capăt un strop de energie.

Îți dai seama cum e să trebuiască să-ti alegi dimineața o singură variantă de ținută valabilă și inspirată pentru toate cele enumerate mai sus, în condiții meteo de cele mai multe ori necunoscute? Greu, tare greu pentru o femeie pe care cade dressingul și tot n-are cu să se îmbrace!

Ora 17 Trezit copil din somnul de după amiza. Cu tot tacâmul de urlete, dar decât să încercăm somn de noapte pe la 11-12, mai bine îl sacrific așa. Luat mama de nouă și proaspătă- să ne jucăm, să spunem poeziile de la grădi, să alergăm, să decupăm, să ne împușcăm, diverse, ușurele…

Ora 18 Copil mare ajuns acasă. Deci doi copii în preajmă care nu și-au vazut mama o zi întreagă și vor să stoarcă acum tot ce-a mai rămas in ea. Masă de seara. (Când fac de mâncare? Nu știu exact prin ce interval orar să strecor. Dar fac!) Cu depănat amintiri de peste zi. Mai mult eu, că ochii cei mai mici sunt beliți în televizorul prost inspirat pus în bucătărie.

Ora 19 Baie. Mai mult duș decât cadă, că se face multă apă pe jos și cine mai are chef să strângă? Sau spumă, vai! Doar bideu câteodată. Că de acum sunt mari, căteodată se descurcă și singuri. Dacă nu vine apa prea fierbinte. Cu periuță de dinți cu tot. În gură, nu în bideu. Ți nu cu apă caldă în gură, bleah. Ora menționată este visul oricărui părinte normal la cap, care visează la o viață după ce adorm copiii. Visează am zis!

Ora 20 (Vis din nou. Ora zic.) Povestea de seară. Copilul cel mare învață să citească. O perioadă greu de suportat deopotrivă atât pentru cei care știu să citească (parinții), cât și pentru amarâții de frați mai mici care vor și ei să li se spună o poveste cu propoziții. Întregi! Nooo, la noi durează cam o oră o mică povestioară, pentru că fratele mai mare învață să CI-TEȘ-TE! Deci mama e cu ochii și urechile în cel puțin patru, pentru că inevitabil trebuie să-l țină ocupat pe cel mic și să urmărească cu mare interes (mă prefac) ce-a dea zecea minune a lume!

max Ora 22 Îmbrățișările vor fi fost efectuate, pupicii de nopate bună vor fi fost plasați, te iubescurile in toate limbile cunoscute până la vârsta asta vor fi fost spuse.

Doamne ajută! Ar mai fi mers și un pahar de rose, dar mi-e că nu mai nimeresc patul. Măcar să mai citesc (coerent) câteva pagini din colecția de cărți de pe noptieră. Cu puțin noroc, în noaptea asta mă trezesc doar de doi pipi. Sper că nu pe lângă!

Și, dacă aș mai fi avut chef și ochi să mai scriu vreo două rânduri, aș fi povestit și programul tatălui copiilor din dotare.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Destinatie de vacanta: Kenya- tips & tricks

Sunt suficiente blogguri si pagini de facebook cu recomandari de calatorie si tare le multumesc pentru asta. Dar iarasi pregatim o destinatie nu tocmai la… moda, asa zice. Si nu gasesc toate informatiile de care am nevoie la un loc. Revin cu detalii complete dupa ce se va fi incheiat minunata vacanta ce sta sa inceapa.

IMG_8834Asa mi-am amintit ca sa si anul trecut, cam pe vremea asta, mi se intampla acelasi lucru. Urma sa plecam in Kenya, Mombasa– zona de plaja, dar si un parc national pentru safari. Am povestit despre aventura aici. Era pe vremea cand urma sa merg la Spitalul clinic de Boli infectioase si tropicale Victor Babes sa ne program pentru vaccinuri. Dar nici nu stiam ce sa cer, pentru n-am gasit aceste informatii niciunde. Am facut programarile timid si asa am ajuns, cu trei saptamani inainte de plecare, la epidemiolog. Am plecat de acolo cu un carnetel galben, pe care urma sa-l prezentam in caz ca ne intreba cineva la intrarea in tara africana, in care am bifat un vaccin pentru febra galbena (valabilitate 10 ani) si unul pentru febra tifoida (valabilitate 5 ani). Am chestionat-o serios pe doamna doctor, cu riscul de a parea stupida, dar m-a asigurat ca nu am cum sa port bolile, ca doar n-o sa vin ca tantarii in geamantan, avand in vedere ca acasa aveau ma astepte doi copii mici. Cum ma temeam si de malarie, am cerut tratament si pentru acesta, desi nu ar fi obligatoriu, ca in cazul bolilor mai sus mentionate. Din pacate, la noi nu se gasesc medicamentele recomandate. Dar am reusit sa le procuram, cu reteta, din aeroportul din Amsterdam, acolo unde am avut escala.

Asadar, apropo de timpul de calatorie. Din cele 10 zile programate pentru vacanta pe continentul african, prima si ultima zi se petrec pe drum. Varianta noastra a cuprins trei zboruri dus cu KLM (2 ore si 45 de minute pana la Amsterdam) si Kenya Airways (8 ore pana in Nairobi). Si pentru intoarcere am petrecut cam acelasi timp in avioane si aeroporturi. Stateam cu inima stransa pana sa vad avionul companiei din Kenya, dar ca am fost impresionata e putin spus. Pe rutele intercontinentale au ultimele tipuri de aeronave, supraetajate, cu spatiu suficient si conditii mai mult decat decente chiar si la clasa economica. In Nairobi te izbeste o caldura sufocanta de cum iesi din aeroport si, daca pleci din tara in anotimpul rece, cu am calatorit noi, poate fi putin socant pentru corzile vocale. Am petrecut escala de 3 ore si jumatate in zona de plecari/sosiri interne, care arata cam… dezolant. Abia am reusit sa facem rost de o sticla imbuteliata de apa. Inca o ora de zbor pana in Mombasa si vacanta urma sa inceapa, cum altfel decat cu un „private shuttle”. Adica un fel de minivan, plina de praf, cu majoritatea geamurilor blocate sau macar foarte greu de deblocat (manual, desigur!), exclus aer conditionat, cel mult cu o trapa minuscula pe care ai fi preferat sa nu o deschizi niciodata. Eram sase persoane cu aceeasi destinatie spre hotel. Cine a nimerit pe bancheta din spate- adica fix eu!- a trebuit sa faca eforturi serioase sa ramana lucid, cu creierul oxigenat in cele cateva ore cat a mai durat calatoria de la aeroport catre resort.

Mare parte din orasul Mombasa n-am apucat sa-l vedem, c-am ajuns imediat in port. Stiti cum arata bacurile care traverseaza Dunarea la noi? Imaginati-va o ambarcatiune de vreo-trei patru ori mai mare, la fel de rudimentara. Cat stateau masinile la rand, incolonate, alaturi un staul de vreo 10 pe 10. Acolo se adunau oamenii. De culoare. Cu bagaje, multe bagaje. Isi facusera cumparaturile din piata din oras si porneau spre satele lor sa le revanda cel mai probabil. Cu geamantane si saci imensi umblau pe cap femeile. Barbatii le insoteau agale pe majoritatea. Pesemne sa se asigure ca vin inapoi, sau nu stiu, ca de ajutat nu le ajutau in niciun fel. La naiba, niciunul nu cara nimic! Si nici nu prea i-am vazut sa faca mare lucru. In fine, asta-i deja alta poveste.

Dupa ce am trecut cu bacul, mi-am mai revenit din pseudo-lesinul de cald si praf urnit de adierea palmierilor din pamantul prajit de atata soare. Recomandat a avea servetele umede racoritoare si macar un evantai. Mai ales ca soseaua aglomerata de tuc-tuc-uri (un fel de scutere mai mari, acoperite, cu inca vreo doua locuri in cel mai fericit caz), dar si manacata de vremuri (sau cu astfat de calitate indoielnica), nu iti permite sa depasesti 40 km/h viteza medie. Astfel ca orice calatorie dureaza. Tot raul spre bine, pentru ca oricum timpul se dilata in fata ochilor, caci inevitebil ramai intepenit in pitorescul de pe marginea drumului. Fii-miu al mare cand a vazut pozele a exclamat: „Mamaaa, e mai multa mizerie decat pe strazile noastre. De fapt cred ca e cea mai mare mizerie de pe planeta Pamant!”

Dintre variantele de excursii optionale am fi putut alege sa vizitam si Mombasa. Dar n-am facut-o pentru ca am hotarat sa ne dozam timpul si sa-l umplem cu alte atractii. Oferta „Tur de orasa Mombasa” include vizite in partea veche a orasului, la Muzeul Fort Jesus, la poarta locala, la portul vechi, la Canalul Likoni, precum si la un atelier local de sculptura in lemn. Se promite si timp liber pentru comparaturi. Costa 40 euro/persoana, insa tariful poate fi si mai mic (pana la 25 euro/persona) daca exista sunteti in gasca. Turul poate fi completat cu o Cina traditionala si o croaziera. La restaurat meniul contine fructe de mare, iar „croaziera” consta intr-o plimbare la bordul unei barci traditionale africane numite DHOW, pe canalul Tudor, acompaniati de muzica africana. Turul se incheie in jur de ora 20 si costa aprx 100 euro/persoana.

Am ales insa un tur al Insulei Wasini, care promite si un spectacol in mediu natural, oferit de delfini. Deplasarea pe apa se face intr-un DHOW (ambarcatiune traditionala) motorizitat. Pentru cine se stie cu rau de mare, mai bine nu incercati asta! Incantata am fost de sesiunea de snorkeling in arelaul Parcului Marin Kisite Mpunguti. E groaznic de dificil si obositor sa inoti printre valurile ample de 2 m ale Oceanului Indian. IMG_9371Am avut noroc ca unul dintre insotitorii nostri parca era trait in apa, nu pe uscat, si mai mult ne-a tras (pe mine si cativa turisti la fel de „buni” inotatiri) atarnati de un colac imens de salvare. Doamne, cum facea baiatul ala free diving, oau! Am ajuns la un petic de nisip pe care ne-am tras sufletul un pic, bucata ce avea sa sa fie inghita de flux in cateva ore. Excursia in largul coastei continua pentru a repera delfinii, iar pe insula se ofera un pranz cu preparate pe baza de fructe de mare. Se poate vizita Insula Wasini, mai ales pentru interactiunea cu localnicii si pentru padurea de mangrove. Tariful este 125 euro/persoana.

Ca tot vorbeam de vazut si viata subacvatica, pentru scufundatori exista Diving center The Crab, in Diani Beach, detinut de niste britanici relocati in Kenya. Profi si accesibil.

Tot prin agentia locala Diani Tours&Safari, condusa de o britanica, am ales sa facem Safari in parcul National Tsavo de Est. Odata ajunsi in Africa, e musai sa vezi viata salbatica! Am ratat doar rinocerii si leoparzii. Soferul ne preluat de la resort cu noaptea-n cap, pe la 5 si jumatate. Cei 100 de km pe autostrada Mombasa- Nairobi par ca dureaza cat un drum spre Budapesta din Bucuresti, dar dimineata inca e racoare si ai impresia ca ai o calatorie chiar decenta. Cand incepe sa dogoreasca soarele, ei bine, abia atunci incepe greul.

Tsavo Est este cel mai pare parc din Kenya- se intinde pe 13747 km patrati. Ca si atractii ce pot fi bifate: Aruba Dam (o intindere de apa unde vin animalele sa se adape), Raul Tsavo, Yatta Platou, Mdanda Rock, Lugard Falls, Voi seasonal River.

Pe drum ne-a oprit la un „magazin de suveniruri”- musai de luat o masca, o bucata de lemn de abanos, un cosulet sau figurine cu the big five, sau un tricou cu Pole Pole („incet, incet”- acolo toata lumea e in slow motionJ) sau cu Hakuna Matata (daca stii aceste expresii, esti prietenul lor!), ceva, orice, tot trebuie sa cumperi! Am ales sa vizitam si un sat de Masai (mai degraba o reproducere a unei astfel de asezari, pentru ca totul era organizat pentru turisti). Daca esti mai slab de inger si crezi ca nu te poti abtine sa nu pleci acasa cu promisiunea de infia vreun copil amarat, mai bine zi-i soferului sa treaca mai departe.

Taita hills sanctuary este o intindere de 24.000 ha, cu un peisaj arid de savana, cu dealuri in zare, plina arbusti spinosi, acacia rataciti pe ici pe colo sau paduri intregi, mlastini, populata de elefanti, lei, maimute, zebre, girafe, antilope, gazele, struti si alte specii de pasari. Cel mai dificil de gasit au fost leii, care ni s-au aratat spectaculos pe dealuri, ca-n scena din Lion King. O familie intreaga ne urmarea din toate colturile, ba chiar doi dintrei ei, mai tineri pesemne, s-au apropiat atat de mult si parca ne-au avertizat cu niste ragete de toata… spaima!

Am ales sa stam peste noapte la un fel de resort in mijlocul pustietatii (Saltlick lodge), cu niste casute priponite in varful unor piloni masivi de cativa metri inaltime. L-au contruit astfel probabil sa fie siguri ca nu ne bat in geam musafiri nepoftiti. Si infricosatori. Printr-un tunel subteran se pot urmari animalele care vin la adapat la un lac din apropiere. Sunt cateva ferestre mici, asigurate cu gratii sanatoase, care dau exact inspre lac.

Apropo de cazare, e bine sa va procurati de acasa adaptoare pentru prize (din cele cu trei picioruse), ba chiar si aparate pentru pastilele impotriva tantarilor, tot cu acelasi tip de capat pentru priza. Musai, mai ales in safari, sa aveti creme, sprayuri, lotiuni (gen Autan tropical) impotriva ganganiilor de tot felul.

Toata aventura a costat 445 dolari/persoana/doua zile

Ne-am inteles foarte bine cu soferul. Poate si pentru ca i-am oferit un pranz. Si ca nu intelegea prea multa engleza, cine stie. Dar a fost amabil si ne-a invitat la el acasa peste cateva zile. IMG_9382De nerefuzat o asemenea oferta, sa mai vezi si viata adevarata, pe langa tot ce e amenajat in scop turistic. Am lasat datele la hotel, ca ti-e teama sa pleci asa oricum intr-o tara atat de straina. Asa am mai ajuns si intr-o alta localitate, la alta familie, de unde am plecat cu mainile tatuate spectaculos cu henna, de catre o tanara de culoare extrem de talentata. Mi-a cerut 2 dolari pentru munca ei. I-am oferit 10. Am crezut ca lesina de emotie.

Asa ca daca aveti valabilitate la pasaport de cel putin sase luni pana la data de retur, Kenya poate fi o destinatie perfecta pentru anotimpul rece de la noi. Noi am ales sa mergem prin agentie. Ah, sa nu uit, selectati optiunea all inclusive in locurile de cazare, ca de iesit pe strada, la plimbare, sa gasesti ceva fast food sau sa incerci vreun restaurant pe cont propriu… noi n-am indraznit.

Galeria foto aici.

La film, cu lentile in culori diferite

Da da, normal ca exista si film de nisa pentru femei. Pentru mame mai exact. Partea a doua. Presimt ca nu e ultima din Mame bune si nebune. ATENTIE! A se viziona in formula completa, doar cu prietenele.

Era si pacat ca noile curente de parenting sa nu treaca si pe la Hollywood, nu-i asa? Prea se straduiesc multi! Acu vreo cativa ani sala se prapadea de ras cand mama perfecta era deconspirata de o pereche de bunici prea putin prezenti in viata nepotilor de 6 ani plus, dar care dau buzna la un moment dat. La Parental Guidance imi aduc aminte ca barbatii din preajma mea, tati sau nu, au reactionat finut, cu zambete obisnuite pentru o comedie de familie.

A Bad Moms Christmas, varianta public spectator FEMEI, final de an de gratie 2017:

IMG_9217Gata cu mama perfecta! Vine Craciunul si parca, macar in perioada asta a anului, merit si eu putin rasfat, sa fac ce-mi place, cum imi place. Degeaba ma chinui sa fac pe plac tuturor, ca mereu va exista cate ceva sau cineva ne la locul lui sau nemultumit.

Aww, ce dragut, parca am fi noi, gasca vechi de prietene- toate atat de diferite, dar ne intelegem atat de bine. Si cu mamele… parca ar fi fix ale noastre!

La naiba cu sarbatorile in familie, nici macar eu nu mai am chef sa fac Craciunul cu mama si cu tata. Sau din contra, daca nu i-am avut pana acum in preajma, ah, ce-as mai vrea ca macar acum sa stam cu totii la masa si in jurul bradului, sa cantam colinde si sa ne impartim cadouri.

Am 30+, familia mea, copiii mei, sunt la curent cu noile trenduri de parenting. Stiu exact ce-i mai bine pentru copiii mei, doar eu stiu cum sa-i cresc, n-am nevoie sa-si dea mama cu parerea cum e mai bine si ce-ar trebui sa fac. Uite, chiar acum mi se confirma ce-am inteles si eu la psiholog, ca din cauza ei am ajuns asa, dar astea erau timpurile si poate si ea a avut motivele ei ( a se citi „mama ei”). Exact, exact cum zice tipa asta terapeut din film, si mai sunt fix asa si din cauza copiilor mei, care au navalit in viata mea, nu m-au lasat sa dorm cu anii si, ptiu, nici acum nu mananca ce le pun in farfurie!

Parca o vad pe mama. Si pe mama ei si pe mama ta. Personaje, relatii mama-fiica- cat de reale! Eu de ce nu m-am gandit la asta? Bine, cam exagerate toate chestiile astea, dar poate le-am trecut eu prea usor cu vedere. Gata, trebuie sa iau o pauza sa disec bine de tot, sigur asa gasesc si eu cateva explicatii despre ce s-a intamplat Craciunul trecut. Si cu ocazia asta ma gandesc si cum vreau sa fie de aici incolo.

 A Bad Moms Christmas, varianta public spectator BARBATI, final de an de gratie 2017:

Deci chiar nu ma pot abtine, imi vine sa rad sa sar din scaun. Sunt doar cateva faze amuzante, sa nu exageram! In rest, o porcarie. Ce naiba caut eu la un film cu trei femei. Stai, mai sunt si mamele lor, deci 6. N-au dom’le cum sa fie, in viata reala, atatea tipologii toate la un loc. Nu exista asa ceva! Sa se bata? Sa arunce cu bradul de Craciun? Chiar are pijamale cu chipul fiica-sii?!

Slabut, tare slabut, ce mama responsabila „isi ia Craciunul inapoi”? Deci nu pot cu exagerarile astea? Adica una e sa-i privesti pe luptatorii Jedi sau sa-l vezi pe Hulk cum sfarma pietre, chestii care pot exista si in realitate la o adica, dar asa ceva n-are cum sa fie! Prostii, femeile astea cand se intalnesc, numai aiureli vorbesc. Uite, s-au facut praf de la doua beri de caciula. Cine a facut rezervarea la filmul asta?!

Cuum, cu ceara? Pe pretioasele alea?! Si mai sta si cu pioarele in sus cu vedere la… hai mai, o si mangaie pe par in timpul asta? Haha, de-abia asta e o faza tare, cred ca o sa rad cand o sa-mi aduc aminte!

Slabut. Slab. Foarte slab. Si barbatii unde sunt in familiile astea? Hai maaa, cum o intelege? Dar ii calca pijamaluta inainte de culcare?

Iar asta parca-i soacra-mea, nu alta!

Iar finalul… atat de previzibil! Deci nu moare nimeni?! Ah, stai, era comedie!

Gata, razbunare! Deci trei filme horror si doua SF pentru asta, in compensatie pentru cele 116 minute grele din seara asta.

%d blogeri au apreciat: