Sarcina în vremea pandemiei. Riscuri și încurajări

Femeile însărcinate prezintă un risc crescut de a avea nevoie de internare la secțiile de terapie intensivă decât femeile neînsărcinate cu vârstă similară, așa cum se întâmplă în cazuri similare, cum ar fi gripa.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ad-5214.jpg

Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că sistemul imunitar al unei mame este de multe ori compromis pentru a proteja copilul și că plămânii și sistemul cardiovascular, terenul atacat de coronavirus, sunt deja sub presiune în timpul sarcinii.

Cel puțin asta arată o analiză care cuprinde 77 de studii realizate la nivel global și publicate în Bristish Medical Journal, citată de Mediafax, care a cercetat cazurile a 11.432 de femei însărcinate internate în spital cu suspiciune de Covid-19 sau diagnosticate cu această boală.

Până la momentul actual nu avem date consistente pentru a susține o afectare majoră a sarcinii în general în cazul infecției cu Covid 19.

dr Marius Romilă

A trecut mai puțin de un an de când medicii ginecologi și obstetricieni, care urmăresc sarcina și asistă la naștere, se confruntă cu acest context pandemic, însă dr Marius Romilă a avut amabilitatea de a ne oferi câteva lămuri.

Cât este de periculos SarsCov2 pentru femeile însărcinate și pentru făt?

Pentru trimestrele I si II, la pacientele care nu au patologie asociată, infecția cu SarCov2 nu pare să afecteze substanțial evoluția sarcinii și dezvoltarea fătului.

Există însă date sporadice care confirmă posibilitatea infectării fătului.

Pare să fie o asociere cauzală cu nașterea prematură și a restricției de creștere, dar asocierea nu este susținută, întrucât este neclar dacă toate au fost induse iatrogenic sau au fost și spontane. Nașterea iatrogenă a fost predominant pentru indicații materne legate de infecția virală, dar în foarte puține cazuri s-au raportat suferință fetală și ruptură prematură de membrane.

În orice caz, până la momentul actual nu avem date consistente pentru a susține o afectare majoră a sarcinii în general în cazul infecției cu Covid 19.

Cum ar afecta fătul un eventual tratament folosit în tratarea Covid19?

Azitromicina și Plaquenilul pot fi administrate în sarcină. Desigur, toată gama de suplimente alimentare (de ex vitamine) pot fi administrate. Remdesivir se recomandă cu rezervă în sarcină, însă tratamentul trebuie personalizat pentru fiecare pacientă în parte, în urma unui calcul riscuri versus beneficii.

Tratamentul cu plasmă este recomandat și femeilor însărcinate?

Poate intra în discuție în cazul formelor grave, situație în care se pot asuma anumite riscuri. Și aici, discuția se poartă mai degrabă pentru fiecare pacientă în parte, în funcție de contextul clinic.

Dacă gravida ajunge la ATI și/sau ar fi dependentă de administrarea de oxigen – care sunt riscurile pentru evoluția sarcinii?

Formele grave de Covid19, cu insuficiență respiratorie, necesită în orice caz susținere respiratorie, oxigeno-terapie, ventilatie mecanică etc. Lipsa acestor interventii terapeutice poate mai degrabă să afecteze copilul prin privarea acestuia de oxigen.

Potrivit studiilor realizate până în prezent, multe dintre gravidele infectate cu SarCov2 ar fi asimptomatice. Infecția poate prezenta totuși risc pentru făt în aceste cazuri?

Din datele pe care le avem, riscul pentru făt este minim. Anticoprii IGG care dovedesc infecție și care oferă imunitate trec prin placentă si prin laptele matern. Anticorpii de fază acută, cu greutate moleculară mai mare, nu trec, iar prezența lor la nou născut, în cordonul ombilical, dovedesc de fapt doar o trecere verticală a virusului la făt.

Pentru a minimiza riscurile, ar fi indicat pentru gravide să faca test (rapid sau PCR) ocazional în timpul sarcinii sau doar înainte de naștere?

Nu se recomandă testarea ocazională în sarcină. Înainte de naștere, testarea se face doar ca masură de precauție a spitalului, pentru a diminua riscul ca o pacientă infectată și asimptomatică să infecteze alte paciente sau chiar personalul medical.

Testarea se face totuși în cazul în care există simptomatologie specifică, mama este contact direct al unei persoane infectate sau din oricare alte motive se poate bănui o infecție.

În cazul femeilor însărcinate, se recomandă vaccinul antigripal în mod categoric. Infecția gripală este de asemenea periculoasă în perioada sarcinii.

Despre situațiile firești care apar pe parcursul sarcinii, fie că trăim sau nu sub amenințarea vreunui virus, îmi răspund la întrebări specialiștii cu care colaborez pentru urmărirea celei de-a treia sarcini, pe canalul meu de YouTube.

Urmărește și tu jurnalul meu de sarcină, PARENTING A.Z.I. Asumă-ți, Zâmbește, Iubește! Te aștept cu întrebări, feedback & Subscribe.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.

Publicitate

Apă sărată și oțet- prim ajutor pentru înțepătura de meduză

Cum să treacă vara fără măcar o experiență nouă? Din cele mai plăcute, ar fi ideal! Dar sunt și întâmplări despre care aș fi vrut să fiu mai informată, pentru a ști cum să acționez la momentul respectiv.

După ce am experimentat eu însămi înțepătura unui arici de mare (despre care am scris aici și care, cred eu, a fost de folos multor persoane, după numărul de accesări), pe când eram în frumoasa insulă grecească Thasos, la același spital din localitatea Prinos am ajuns și anul acesta după ce unul dintre băieții mei au făcut cunoștință cu o meduză.

Cu toate cursurile și cunoștințele noastre de prim ajutor, tot ne-a luat prin surprindere întâmplarea de pe plajă. După vizita la spital, totul a revenit la normal în câteva zile, iar acum, după trei săptămâni, semnele înțepăturilor mai sunt doar discret vizibile.

Pentru a vă oferi informații corecte despre cum să tratăm o astfel de situație, am stat de vorbă cu dna dr Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog.

La înțepătura de meduză, putem dezvolta:

*** Reacție toxică

meduza
se manifestă prin durere la nivelul pielii, durere de cap, greață, vărsături, amețeli.

*** Reacție alergică– se manifestă prin prurit intens local, apariția urticariei pe mai multe zone (blânde roșii) și mai rar, de asemenea, fenomene de șoc- scăderea tensiunii, amețeli.

Care sunt masurile de prim ajutor in cazul contactului cu o meduza? Ne tratăm acasă sau este necesară prezentarea de urgență la medic?

„Dacă simți durere în apa pe o zona a corpului și observi o meduză în apropiere, probabil deja te-a și mușcat.

Ideal este să ieși cât mai repede din apă și să îndepărtezi resturile meduzei de pe piele, cu un obiect sau mana învelită în prosop. Acele mici pot fi îndepărtate cu o pensetă, apoi zona trebuie spălată din abundență cu apă sărată sau, dacă ai la îndemână, cu o soluție de oțet diluat (poți cere o jumatate de pahar de la un restaurant de pe plajă și să umpli apoi restul paharului cu apă). Nu aplicați apă simplă, aceasta va face spinii meduzei să elibereze în continuare substanțe toxice în piele. În anumite zone, unde meduzele sunt frecvente, poți găsi la farmacie sprayuri sau geluri speciale.

Vei observa pe piele “amprenta” meduzei, locul unde te-a mușcat, sub forma unor umflături roșii-violacei-purpurii, dureroase.

În cazul mușcăturilor la nivelul feței prezentarea la medic este obligatorie. Anumite zone ale feței se pot umfla spectaculos, iar mușcatura la nivelul pleoapei poate determina chiar și manifestări oftalmologice destul de persistente, însoțite de durere foarte mare.

Dupa ce prima fază a trecut, vei avea pe piele umflături roșii și dureroase, care pot persista pana la 10 zile. Este ideal sa iei un comprimat de antihistaminic (Claritine, Aerius sau similar, care se dau fără rețetă de la farmacie) și un Paracetamol. Local se pot aplica creme sau geluri care reduc mâncărimile (cu calamina, mentol, aloe, dar atenție! fără alcool) și durerea (cu anestezină).

Atenție, zona nu trebuie frecată sau masată după mușcătură. Nu se bandajează și nu se pune spirt. Preferabil să nu aplici nici gheață, deși aparent poate să reducă senzația de durere. Recomandarea este să aplici, ceva mai târziu, comprese calde.

Dacă prezinți manifestări de gravitate (umflarea excesivă a zonei unde ai fost mușcat, durere foarte mare care iradiază pe membrul respectiv, frisoane, tegumente reci sau, dimpotrivă, febră, greață, vărsături, amețeli, dificultăți în respirație, este bine să te prezinți la medic DE URGENȚĂ.

Atenție, manifestările digestive de gravitate pot fi întârziate cu câteva zile și sunt semn de toxicitate. Înțepăturile anumitor meduze pot fi mortale, dar de obicei cele din apele europene nu sunt periculoase.”

Rămânem cu semne vizibile ? Cum ingrijim cicatricile?

„Petele violacee și umflăturile roșii pot rămâne pe piele până la 2 săptămâni. Uneori se formează bule și pielea se poate necroza, ca după o arsură și se tratează ca o arsură.

Din cauza formării mai facile de bășici, în zona feței rămân mai frecvent semne.

În cazurile banale, medicul iti va prescrie probabil o crema pe baza de cortizon și, poate, antibiotic.”

Există vreo interdicție față de expunerea ulterioară la soare?

„Urmele roșii lăsate de înțepătură se pot pigmenta persistent dacă sunt expuse la soare, apoi pot rămâne de culoare brună pentru luni de zile, de aceea este preferabil să se aplice creme de fotoprotecție în zilele ulterioare.”

Dr Diana Plăcintescu este medic primar dermato-venerolog, cu o experiență de peste 20 de ani în dermatologie și, împreună cu medicul alergolog dr Adriana Nicolae, coordonează Școala atopiei.

O vară liniștită să avem!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

De ce îmi va lipsi școala online?

Visăm cu toții la vacanța cea mare, când școala online se va fi terminat, când temele, fișele, încărcările pe platforme, Zoomurile și câte și mai câte se vor dus din programul zilnic, când vom putea zburda cu toții liber… Visăm este cel mai potrivit cuvânt acum, pentru că încă nu știm cum evoluează situația și, după cum am văzut în ultimele luni, planurile pe termen lung se fac mai timid decât eram obișnuiți.

Cel puțin în cazul nostru, toată reorganizarea aceasta a vieții a venit cu multe beneficii, ne-au priit zilele total diferite, ba chiar am servit drept inspirație pentru alți părinți, după cum ni s-a transmis. Ce am făcut atât de special nu cred că pot rezuma într-o frază, dar exact crearea și adaptarea unui program clar pare să fi fost cheia. De fapt, le-am dat copiilor impresia că ei înșiși și-au făcut programul, împreună cu prietenii lor (tot în mediul virtual, desigur) și cu doamnele. Eu m-am cam strecurat afară din ecuatie. Singurul lucru despre care ei susțin că le lipsește ar fi întâlnirile cu prietenii, dar nu în cadru organizat, gen școală sau grădi!

Exact asta ne sugerează și psihologii, să creăm o rutină în care să ținem cont de activitățile educaționale, de joc și joacă, lectură, activități în aer liber și ce credeți că este mai potrivit pentru fiecare familie în parte. Si asta nu doar în timpului an școlar!

  • “Deși stabilirea unei rutine și a unei structuri este importantă pentru copii și tineri, în aceste momente tensionate și pentru ei (ies mai rar din casă, nu se mai întâlnesc cu prietenii și colegii) este posibil să observați că micuții dvs. au nevoie de un anumit nivel de flexibilitate. Schimbați activitățile dacă îl observați și vedeți că pare neliniștit și agitat atunci când încercați să urmați un program de învățare online și treceți la o opțiune mai activă. Încercați șa rămâneți cât mai atenți la nevoile lor”, este de părere Dorina Stamate, psihoterapeut, specialist în fericire, cum îmi place mie să-i spun.

Noi am avut de toate în program:

  • 9-12 școală online, cu mici pauze; și câte puțină grădiniță online
  • 12-14 activități relaxante, în casă sau curte, seriale, bucătăreală
  • 14-16 teme/ recomandări de lucru suplimentar/ fișe/ citit/ lucru în gol și liber pe calculator pentru a se mai familiariza cu aplicațiile
  • 16-18 liber la joacă, jocuri și lenevit, family time
  • 18-20 interacțiune online cu prietenii- jocuri, conversații, mesaje, whatsapp, zoom, orice adaptat vârstei. Limitat la cinci zile pe săptămână la un moment dat când am simțit că e nevoie. Singuri și-au ales zilele de pauză!
  • 20-22 family time, joacă, cină, seriale, citit

Acum să nu ne imaginăm că timp de trei luni, de când eu și familia mea ne-am petrecut mare parte din timp numai și numai acasă, zilele noastre au fost ca și copiate la indigo. Ba chiar au fost multe excepții, în funcție de stările emoționale ale fiecăruia.

  • “În această situație dificilă este nevoie de o serie de măsuri pentru a păstra echilibrul emoțional al tuturor membrilor familiei”, spune psih Dorina Stamate. Purtați conversații deschise! Încurajați-vă copiii să pună întrebări și să-și exprime sentimentele. Amintiți-vă că aceștia pot avea reacții diferite la stres, așa că aveți răbdare și înțelegere. Începeți prin a invită copilul să vorbească despre această situație. Aflați cât de mult știe despre tot ce se întâmplă și vedeți dacă se teme de ceva. Asigurați-vă că vă aflați într-un mediu sigur și permiteți-i copilului dvs să vorbească liber. Desenul, poveștile și alte activități pot ajută la deschiderea unei discuții. Încercați să nu minimizați sau evitați preocupările acestora!”

Chiar dacă la nivel național, chiar mondial, situația pare să se mai relaxeze, mulți dintre noi vor continua să mențină legăturile online- pentru noi înșine, dar și pentru copii. Și, așa cum se discută și la nivel guvernamental, există varianta continuării învățământului online și pentru anul școlar viitor. Așa că bine am face să nu ne mai surpindă situația și să nu ne mai ia prin surprindere.

  • Fragmentați timpul petrecut la lecții, ne spune specialistul. “Începeți cu sesiuni de învățare mai scurte și faceți-le progresiv mai lungi. Dacă obiectivul este să aibă o sesiune de 30-45 de minute, începeti cu 10 minute. În cadrul unei sesiuni, combinați timpul online sau ecranul cu activități sau exerciții offline”, susține psih Dorina Stamate.

Dar atenție! Protejați copiii online!

  • “Platformele digitale oferă posibilitatea copiilor de a continua să învețe, să participe la joacă și să țină legătura cu prietenii lor. Dar accesul online sporit aduce riscuri crescute pentru siguranța, protecția și confidențialitatea copiilor. Discutați despre internet cu copiii dvs., astfel încât să știe cum funcționează, despre ce trebuie să fie conștienți și despre cum arată comportamentul adecvat pe platformele pe care le folosesc, cum ar fi apelurile video. Stabiliți împreună reguli despre cum, când și unde poate fi utilizat internetul. Configurați controale parentale pe dispozitivele lor pentru a atenua riscurile online, în special pentru copiii mai mici”, ne atenționează psihologul.

Totuși, ideal ar fi să rămânem într-o zonă optimistă! Să ne bucurăm de această perioadă, oricât ar dura și oricum ar evolua!

SFATUL PSIHOLOGULUI de la CLINICA DE FERICIRE

  • “Să rămânem uniți și să învățăm împreună lecția calmului și a răbdării”, psih Dorina Stamate.

Provocările femeii moderne în familia tradițională

Pare capătul lumii, dar când ajungi aici e fain” Așa am cunoscut-o, virtual, pe Alexandra Giuffrida și mi s-a lipit instant de suflet.

alexandraAlexandra este mama a doi copii extraordinari, este implicată în business-uri de familie, este autor de carte pentru copii, a fondat o comunitate tare faină în Oradea (căci acolo trăiește) și derulează campanii pentru femei și mămici, organizează workshopuri și conferințe și probabil ar mai fi multe de zi despre un om atât de complex și de activ. Așa că am simți nevoia să facem împreună un interviu pentru a o prezenta pe Alexandra cât mai multor persoane, pentru că sunt singură că multe dintre noi ne identificăm în povestea ei.

Cele mai multe evenimente pentru femeile devenit mame care se rostogolesc în bula mea de Social Media sunt în București. Sunt curioasă să aflu care este situația în țară, în zona ta, respectiv Oradea și împrejurimi?

Alexandra Giuffruda: În Oradea, toate se dezvoltă. De câțiva ani încoace totul înflorește și o ia într-o direcție foarte bună. Astfel că și comunitatea de femei din Oradea și împrejurimi s-a conturat prin mai multe evenimente pentru femei, de business, dezvoltare personală și parenting. În ultimii 2 ani am contribuit activ și eu la dinamica acestor acțiuni prin evenimentele organizate.

Deși nu ai state vechi în ale parentingului, tu ești o mămică foarte activă în acest domeniu și pui la cale o mulțime de campanii de nișă. De ce consideri că femeile au nevoie de îndrumare și reintegrare profesională după naștere?

Așa este, aș prefera chiar să declar că sunt mai degrabă un consumator de bune practici în acest domeniu, încercând să aplic întâi pentru mine, iar apoi să dau mai departe ce am învățat prin campaniile dezvoltate, adică soluții la problemele întampinate de mămici.

Am descoperit nevoia de îndrumare și reintegrare profesională a mămicilor după naștere cu ceva timp în urmă, când am constatat că un procent foarte mare de proaspete mame se opresc din făcut planuri de carieră sau schimbă domeniul. Unele se adaptează noului stil de viață, altele aleg sa își urmeze visul deschizându-și propria afacere sau începând un curs. În alte cazuri, mămicile răman blocate într-un mare angajament față de copii și de familie, negăsind resurse și timp pentru a se gândi la o carieră. Prin campania asta oferim ajutor și sprijin pentru oricare dintre aceste situații.

Am văzut multe dezbateri, cu avantaje și dezavantaje deopotrivă ale statului acasă/muncitului de acasă sau revenirea la program fix impus de angajator. Care este tendința în zona de vest a țării?

Tendința în orașele din vestul țării e ca mămica să stea cei 2 ani acasa cu micuțul. Mămicile angajate se întorc dupa 1-2 ani, pe când mămicile antreprenoare sau freelanceri, de obicei, putem spune că nici nu și-au luat concediu pentru că lucreaza de acasă.

Avantajele acestei alegeri sunt evidente – și pare o variantă ideală, să stai acasă, aproape de nevoile copilului, dar în același timp să produci, să aduci un venit în familie și să îți satisfaci nevoile de progres profesional în dezvoltarea ta. Există însă și dezavantaje, precum ar fi faptul că ești conectată în permanență, suprasolicitarea și burn-out-ul fiind la loc de cinste. Să întreții o casă, să îngrijesti și să educi un copil este deja un job full time, cum le place mamicilor să spună. Unele dintre ele afirmă că n-ar mai avea loc de un ac în acest car plin cu treabă, dar iată că cele care aleg să lucreze de acasă își asumă această greutate, care vine cu costul aferent. Eu o notez la dezavantaje însă, dar depinde de persoană. Femeile foarte active de fel pot face față, chiar au nevoie de un continuu flux de activitate pentru a primi satisfacție în ceea ce fac.

De cealaltă parte, avantajele celor care stau acasa fie și pentru 3 ani cu copilul, sunt dedicarea maximă și timpul de calitate petrecut pentru educația armonioasă a copiilor. Cine alege această opțiune se poate bucura de concedii și activități de tot felul cu cei mici. Un dezavantaj mare, în opinia mea, este lipsa de diversitate socială de care mama și copilul se privează în tot acest timp. Atât mama, cât si copilul au nevoie să petreacă timp și cu alte persoane. Femeia are nevoie sa întrețină conexiunile cu lumea înconjuratoare și să lege altele noi, chiar și pentru antrenament. Pentru mămicile active social și mental, întoarcerea la carieră este mai ușoară, fiind mai ușor adaptabile si antrenate.

83907095_2599570123661095_7334969178450821120_nLa tine cum a fost? Ai stat mult cu copilul acasă sau ai continuat rapid activitatea?

Eu am stat 2 ani cu primul copil și la fix o lună distanță s-a nascut al doilea. Întâmplarea a fost așadar că, în total voi sta 4 ani. Încă sunt acasă, cu amandoi, dar eu lucrez, având afacerile de familie la care îl ajut pe sotul meu. Lucrez în ritmul meu, însa nu m-am oprit niciodată. La un moment dat, după prima sarcină am avut și eu acel mommy brain – când uitam o mulțime de lucruri importante și nu mă puteam concentra. Din fericire, am conștientizat ce mi se întâmplă și am intervenit cu exerciții treptat, ca să reintru în starea normală.

Despre ce exerciții vorbești?

Ce poți face când ești acasă preocupată doar de creșterea copilului, dar nu vrei să îți ieși din mână complet? Te pui sub presiune zece minute pe zi, simulând o oră de lucru la birou- scrii mailuri, te concentrezi pe tastatură, te gândești intens la un posibil task. Poți ține legătura cu colegii de la birou, le poți face vizite măcar o dată la două luni și petreci ceva timp acolo, cu ei. Este foarte important să rămâi la zi cu noutățile- ce ce aplicația a mai apărut, site-uri noi de urmărit, furnizori etc, în funcție de tipul jobului și a ariei pe care o acoperi. 

Pare că ziua ta are mai multe ore decât ale multora dintre noi. Inevitabil, tuturor ni se întâmplă câteodată să înclinăm balanța într-o parte sau alta- cine are mai mult de suferit în cazul tău? Ce îți aduce echilibrul?

Balanța se înclină mereu. Spre exemplu când cei mici sunt bolnavi, las munca în plan secund și reduc la minimum orice altă activitate. Îmi fac tot la 2-3 zile lista de priorități și când băietii mei au nevoie de mine, reduc și mai mult această listă.

Sunt și momente solicitante când am o lista interminabilă de rezolvat. Nu am bunici aproape si nici bonă. Ce fac în acele zile? Nu las copiii în plan secund sub nici o formă! Îmi activez un plan temporar în care renunț la hoții de timp. Spre exemplu, nu mai stau la cafea pe skype cu prietena cea mai bună, nici nu îmi permit luxul unui serial. Nu pierd vremea sa fac piața, nici cu curățenia. Comand acasă direct din supermarket și mâncare prin aplicație, iar la curățenie apelez la o firmă. După ce a trecut perioada aglomerată, revin la micile plăceri, gătesc și fac curățenie cu mare drag.

Tot echilibrul e menținut prin prioritizare și alternare de situații.

Cum adică “Pe tocuri cu familia”? Se descurcă femeia modernă să mențină o familie tradițională? Povestește-ne, te rog, din experiența ta și ce înseamnă comunitatea pe care ai creat-o!

Femeia modernă în familia trandiționala- se descurcă, își pune tocurile și… stă cu familia! Dincolo de tot ceea ce sună și arată foarte bine în exterior, nu e deloc ușor. Dar merită efortul! Ești câștigată pe toate planurile. Eu mă bucur de tradiții, de ieșiri cu familia, activități în patru, mese în familie și momente de neprețuit, fără să îmi las în plan secund cariera sau să lipsesc din mijlocul comunității.

Planuri pentru noul an? Campanii și evenimente pentru care ar trebui să fim cu ochii pe voi?

Anul acesta am început Campania Există Carieră și după Bebe, care va fi marcată de Conferinta cu același nume, unde invitat special este Crina Coliban. Evenimentul are loc pe 20 februarie la Hotel Silver, în Oradea. Vom aborda subiecte calde și fierbinti despre relația de cuplu de după bebe, povestea impresionantă a Anamariei Popa – femeia care renoveaza spitale, dar si povestea mea, prin care voi încerca să aduc cateva idei și soluții de supraviețuire în cursa de rezistență. Găsiti detalii pe pagina de facebook Pe tocuri cu familia.

84701935_2525112994393687_5182750092783779840_n

Pe calendarul activităților marca „Pe tocuri cu familia” se numară întâlniri lunare de tip focus-group între membre, workshopuri lunare din domenii beauty, sănătate, psihologie, spiritualitate, parenting și antreprenoriat și, desigur, conferințe din 4 în 4 luni. Campania va dura un an și sperăm să mobilizăm cât mai multe mămici să își reia cariera.

Succes, ladies!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”

Oare câți dintre noi pot afirma, fix în acest moment, că stau bine la capitolul stimă de sine, încredere în forțele proprii și că nu le pasă de gura lumii? Ni se pare în continuare o formă de aroganță, lipsă de modestie sau falsitate susținută de zeci de măști dacă ne permitem să admitem în fața celorlați că merităm, că putem, că ni se cuvine, că acceptăm laude sau complimente.

Cum ar fi să putem avea și noi, ca popor, o stimă de sine sănătoasă? Să fim mai puțin preocupați de cum ne văd alte țări și să reușim să ne canalizăm ambiția într-un scop mai înalt și într-o structură mai clară?

“Ar fi minunat, după părerea mea. Și foarte posibil! Asta dacă noi, părinții de azi, învățăm cum să cultivăm o stimă de sine sănătoasă la adulții de mâine, adică copiii noștri”, spune Urania CREMENE. 56Acesta lansează la 1 octombrie un amplu proiect naţional de educaţie în acest sens și a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări pe subiect:

Tu cum stai cu stima de sine, draga Urania?

Cred că acum stau bine cu stima de sine, în încercarea de a nu mai fi dependentă de părerea celorlalți, pentru că foarte mulți ani am crezut că stau bine cu stima de sine, dar era o stimă de sine construită mult pe ego, pe victorii, pe medalii, cu ghilimelele de rigoare „medalii”, pe aprecierile celorlalți și pe multă motivație externă, pentru că așa am fost educată. Având norocul să fiu destul de hăruită cu calități și să și muncesc la ele, rezultatele nu au încetat să apară. Până când am înțeles că dacă dau jos multe dintre etichetele care mă definesc, care mi-au devenit identitare, nu prea știu pe unde sunt. De vreo 15 ani muncesc destul de mult (adică muncesc mult, nu destul de mult) la o stimă de sine sănătoasă.

Dar când aveai 9 ani, ca băiețelul tău acum, iți mai amintești cum erai?

Când aveam 9 ani eram… un copil băiat. Am crescut între băieți, m-am jucat jocuri de băieți, iar la 9 ani, categoric, eram un mic băiețel, mă cățăram în copaci, jucam fotbal, mă băteam și nu aveam, cred că, nici o păpușă și nici nu purtasem, încă, vreodată, vreo fustă. Asta s-a întâmplat pe la 12 ani, pentru prima oară, și nu-mi pusesem încă întrebarea, din amintirea mea, cu privire la stima de sine, aveam multă încredere în mine. În schimb, mă considerăm, de multe ori, diferită pentru că ăsta era feedback-ul celor din jurul meu și nu pentru că aș fi fost foarte baiețoasă, ci pentru că am primit o altă abordare a educației în familie.

Ți-ai crescut băiețelul diferit față de cum te-au educat părinții tăi? El cum stă cu stimă de sine?

Categoric, l-am crescut diferit pe Amos, dar am păstrat elemente importante, care țin de cei șapte ani de acasă și cu alte abordări în afara pedepsei. L-am crescut să fie responsabil, nu să-i fie frică. El are încredere în el, cu toate că nu ne creștem doar noi copiii și, fără doar și poate, societatea l-a influențat în această direcție, în sensul în care spune câteodată „mi-e rușine să fac ceva” sau ” să vorbesc cu o persoană”. Iar noi niciodată, noi, adulții din jurul lui, nu l-am crescut în rușine și nu i-am spus lucruri de soiul ăsta. Cu toate astea, el a preluat niște comportamente din afară, niște comportamente sociale. E un copil cu încredere în el și curajos, sunt sigură că o să ajungă unde trebuie.

Cum crezi că va arăta, din acest punct de vedere, adultul Amos?

Eu l-am educat pe Amos cu întrebarea „de ce faci ceea ce faci?”, în așa fel încât să îi fie foarte clară diferența dintre „fac pentru mine” sau „fac pentru ceilalți”, în sensul de creștere a imaginii de sine. Ce mă străduiesc conștient să educ în el este faptul că fiecare persoană este o combinație unică între un echilibru perfect de calități și defecte. Asta înseamnă că e important să se iubească așa cum e, cu calitățile și defectele lui. De asemenea, ce l-am mai învățat este ca atunci când se compară cu cineva, lucru pe care, oricum, îl facem cu toții, să se compare cu acea persoană per ansamblu. Evident, cu tot ceea ce vede din punct de vedere al trăsăturilor, calităților și defectelor, de ce nu, nu doar să compare o trăsătură cu o alta. Mai exact, dacă se simte inferior unui copil care schiază mult mai bine decât el, să se uite la acel copil pe de-a-ntregul, la ceea ce știe în alte domenii, la cum arată viața lui, la sănătatea lui, la aspectul lui fizic, la alte trăsături pe care le are. Să vadă că are și el calități pe care celălalt copil poate nu le are. De fiecare dată când face această comparație, eu întăresc faptul că suntem o combinație unică de calități și defecte.

Care este mentalitatea poporului român acum, în zilele noastre, vizavi de stima de sine?

Am să mă refer doar la faptul că, încă, ne creștem copiii într-o modestie prost înțeleasă. Hai să vorbim despre cultura poporului român, despre ce înseamnă încredere în propria persoană. Cred că asta ar ajuta la această întrebare.

Considerăm, încă, că modestia este o calitate și îi educăm pe copiii noștri să fie modești, dar ajungem să însămânțăm, de fapt, neîncrederea în propria persoană. De exemplu, dacă îi spunem unei persoane „vai, ce bine arăți astăzi!”, răspunsul cel mai probabil va fi „A, mulțumesc, sunt foarte sunt foarte obosită, dar machiajul mă salvează.” sau „Vai, ce rochie frumoasă ai!”, răspunsul este „Vechitura asta?!”, „Ce treabă grozavă ai făcut!”, răspunsul este „Mi-am făcut doar datoria”. Și atunci, această modestie duce, de fapt, la lipsa capacității copiilor, mai târziu adulți, de a nu încărca o stare de bucurie, de satisfacție pentru lucrurile pe care le-au făcut.

În continuare credem că o persoană care spune despre ea că a făcut bine sau că e mândră de ea însăși este lăudăroasă, este arogantă și, din nou, asta nu ajută să creștem copii cu stimă de sine. Mândrie sănătoasă înseamnă ca un om să poată spune despre el: „mă iubesc așa cum sunt, învăț, mă dezvolt, dar mă iubesc așa cum sunt, mă accept în plusurile și minusurile mele, sunt la fel de important sau importantă ca orice altă persoană, mă iubesc pe mine ca să îi pot iubi pe ceilalți, atunci când mă străduiesc să fac o treabă bună și o fac bine, sunt mândru de mine” ș.a.m.d.

Deci, sunt oameni care pot aprecia corect ceea ce au făcut, să se autoevalueze corect și să poată spune „Da, am făcut o treabă extraordinară sau da, sunt mândru sau mândră de mine.” În plus, studiile vorbesc de la sine. Românii sunt pe locul 47 din 53 de țări implicate in studiu la capitolul Stima de sine, adică 67% dintre adultii din România au o stima de sine scazută si sunt nemultumiti de felul in care arata viata lor, conform studiului “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, Daniel David, 2015

Unde vrei să îi aduci pe părinții din România prin campania pe care o lansezi la 1 octombrie?

În primul rând, vreau să îi aduc în sălile de seminar. O dată cu aceasta campanie de conștientizare #StimaDeSineConteaza, noi lansăm pe 1 octombrie și un turneu național de seminarii de parenting pe tema ”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”. Participare e gratuită, până la sfârșitul anului viitor vom ajunge în toate orașele mari și medii ale țării, părinții trebuie doar să își dorească să participe și sa investească 4 ore din viața lor. Rezervarile locurilor se fac pe www.seminaruldeparenting.ro.

Campania de conștientizare are rolul de a-i face pe părinți să înțeleagă cât este de important să crească o stimă de sine sănătoasă în copiii lor, iar seminariile gratuite de parenting au rolul de a-i învăța cum să o facă. Am convingerea că doar așa putem crește o nouă generație de copii care știu, pot și vor să schimbe România cu adevărat.

Urania Cremene este autoare programului All about Parenting, o metodologie de parenting unică în lume.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

%d blogeri au apreciat: