Se spune ca daca mama e bine, toata familia e bine, nu-i asa?
Pana sa descopere asta, proaspata mamica se pune de obicei pe locul doi, trei… ei hai sa fim seriosi, chiar pe ultimul plan de cele mai multe ori! Si, cand incepe sa se regaseasca si aiba ceva grija de ea insasi, doamna incepe sa se rasfete- ba un masaj sau un coafor, ba o rochie noua dupa ce s-au topit kilogramele acumulate, ba luxul unei carti bune intr-o dupa amiaza numai pentru ea.
Eu insa mi-am luat 4. Da, PATRU dupa amiezi, patru seri si trei dimineti numai pentru mine. Luxul de pe lume dupa ani buni de adormit copiii (sa tot fie max o luna cand i-a hranit, imbracat si culcat altcineva in perioada asta). Daca mi-a adus ceva bun psihanaliza in anii astia de cand nu-mi iau vacanta de la sedinte decat daca isi ia terapeutul, asta e: sa-mi permit luxul de a ma pune, macar din cand in cand, pe primul plan.
Am profitat de nasterea primului meu nepotel, adorabilul E. pe care nu am putut sa-l las din brate cu orele, si mi-am luat o mini vacanta doar pentru mine. Doar pentru ca asa am simtit si pentru ca asa mi-am dorit. Nimic neobisnuit pe undeva, caci ani buni am fost genul de calator singuratic prin lume. Ador libertatea si increderea pe care ti-o da descoperirea de locuri, oameni, culturi si traditii din cele mai diverse. Cred ca zece tari europene am vizitat, de una singura, dupa ce am terminat facultatea. Cu avion, masina sau autocar, cu sau fara ghid, imi placea la nebunie sa-mi fac planuri, sa-mi caut destinatii si obiective de vizitat, pentru ca mai apoi sa umblu hai hui cateva zile. Departe de munca in televiziune, asa obisnuiam sa „ma ascund”.
Locurile pe care aveam sa le revad acum nu-mi erau straine, mai ales ca sunt insufletite de oameni dragi mie, care intre timp si-au intemeiat familii si camine primitoare. Ne-am redescoperit, dupa ani si ani si ne-am privit cu blandete si intelegere.
Am fost eu si cu mine, fara ganduri, fara presiuni, fara program, fara alarma de la ceas, cu un rucsac in spate si material de incarcat sanatos gandurile- articole salvate, carti neterminate, harti subliniate.
Mi-au lipsit cel mai mult copiii (asa mi-ar placea sa pot calatori mai mult cu ei!), dar linistea cu care am plecat si cu care i-am pregatit de aceasta deplasare a mea, a facut ca totul sa decurga lin.
Iata cateva ponturi pentru ca toata lumea sa fie bine, mai ales daca aveti copilasi micuti, cam pana in sapte anisori. Copilul nu se va simti nicicum abandonat, iar mamica va putea sa se bucure in voie de momentele ei.
1. Fiti pregatita si deschisa sa plecati in aceasta calatorie (oricat de scurta/lunga ar fi). Orice urma de indoiala va fi resimtita de copil si sentimentul de vinovatie apare tantos de dupa perdea!
2. Aveti incredere in persoanele carora increditati copilul. Oricat de mica ar fi suspiciunea ca persoana respectiva nu e cea potrivita va starni piticul pentru diverse crizute.
3. Incepeti sa pregatiti copilul cu cateva zile inainte, explicandu-i cand va fi plecarea, cat veti sta separati si cum vor decurgele zilele lui fara dvs in preajma
4. Nu mintiti copilul. Poate prin omisiune, un pic. Acum, daca destinatia e o tara exotica, cu nisip alb si fin si pesti colorati si aveti acasa un mic scufundator in devenire, parca n-ar strica sa excludeti cateva detalii pentru inceput. Oricum, pozele va vor da de gol mai devreme sau mai tarziu.
5. Asigurati-l ca va intoarceti, dati-i repere adecvate varstei: peste 3 zile, dupa ce tu ai sa te trezesti din somnicul de noapte de trei ori, dupa ce te revezi cu colegii de la gradi de doua ori, dupa ce vei merge cu buni in parcul X, dupa ce dai testul la comunicare etc
6. N-ar strica sa stiti dinainte programul zilelor ce vor urma, pentru a-l povesti cu piticul dinainte
7. Stabiliti impreuna ce i-ar placea sa primeasca drept suvenir din aceasta calatorie a dvs. Unii prefera surprizele, majoritatea are nevoie sa stie exact la ce sa se astepte, marcand si mai clar momentul revederii.
8. Lasati-i un obiect de-al dvs pentru a face mai usoara despartirea- o esarfa, un maimutoi parfumat (ai mei au dormit data trecuta cu ramele si albumele foto in tot patul, dar ar fi de preferat ceva mai soft)
9. Stabiliti un cod al vostru prin care sa va reamintiti cat de mult va iubiti. Noi avem un anumit gest cu mainile din care intelegem, fara cuvinte- „te iubeeeesc muuult”. Sau un singur cuvintele din care se intelege ca acela e momentul cand ne imbratisam si ne pupam:)
10. Cumunicati cu copilasul ori de cate ori simte nevoia, in masura in care aveti posibilitatea. Rugati-i pe cei care au grija de copilas in lipsa dvs sa nu inveteze, sa nu-i minta „mama e ocupata”, „lasa ca vine ea peste cinci zile si tot o sa stai cu ea”, „nu poate vorbi acum ca e cu X”. Ba mami e intotdeauna la un apel distanta! Si vine inapoi fix cand i-a promis!
Am cerut doctorului nostru cateva informatii pe care ar trebui sa le cunoasca oricine, fiecare parinte as zice, despre acesta boala. 
Sunt inconjurata de zeci de copii zilnic, iar preocuparea principala este sa le diversific oferta educationala. Imi place sa le propun activitati din domenii diverse si cred cu tarie ca ei pot absorbi chiar si informatii… de oameni mari! Ii formeaza inca de pe acum, ii ghideaza, le deschide apetitul spre cunoastere si aprofundare, ii orienteaza inspre ceea ce ar putea deveni.
Am stat de vorba cu specialistul, care m-a ajutat sa deslusesc corect dress code-urile care apar pe invitatii. Simina Mayer este unul dintre lectorii scolii de Bune maniere 
Izabela Marinescu 