Apă sărată și oțet- prim ajutor pentru înțepătura de meduză

Cum să treacă vara fără măcar o experiență nouă? Din cele mai plăcute, ar fi ideal! Dar sunt și întâmplări despre care aș fi vrut să fiu mai informată, pentru a ști cum să acționez la momentul respectiv.

După ce am experimentat eu însămi înțepătura unui arici de mare (despre care am scris aici și care, cred eu, a fost de folos multor persoane, după numărul de accesări), pe când eram în frumoasa insulă grecească Thasos, la același spital din localitatea Prinos am ajuns și anul acesta după ce unul dintre băieții mei au făcut cunoștință cu o meduză.

Cu toate cursurile și cunoștințele noastre de prim ajutor, tot ne-a luat prin surprindere întâmplarea de pe plajă. După vizita la spital, totul a revenit la normal în câteva zile, iar acum, după trei săptămâni, semnele înțepăturilor mai sunt doar discret vizibile.

Pentru a vă oferi informații corecte despre cum să tratăm o astfel de situație, am stat de vorbă cu dna dr Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog.

La înțepătura de meduză, putem dezvolta:

*** Reacție toxică

meduza
se manifestă prin durere la nivelul pielii, durere de cap, greață, vărsături, amețeli.

*** Reacție alergică– se manifestă prin prurit intens local, apariția urticariei pe mai multe zone (blânde roșii) și mai rar, de asemenea, fenomene de șoc- scăderea tensiunii, amețeli.

Care sunt masurile de prim ajutor in cazul contactului cu o meduza? Ne tratăm acasă sau este necesară prezentarea de urgență la medic?

„Dacă simți durere în apa pe o zona a corpului și observi o meduză în apropiere, probabil deja te-a și mușcat.

Ideal este să ieși cât mai repede din apă și să îndepărtezi resturile meduzei de pe piele, cu un obiect sau mana învelită în prosop. Acele mici pot fi îndepărtate cu o pensetă, apoi zona trebuie spălată din abundență cu apă sărată sau, dacă ai la îndemână, cu o soluție de oțet diluat (poți cere o jumatate de pahar de la un restaurant de pe plajă și să umpli apoi restul paharului cu apă). Nu aplicați apă simplă, aceasta va face spinii meduzei să elibereze în continuare substanțe toxice în piele. În anumite zone, unde meduzele sunt frecvente, poți găsi la farmacie sprayuri sau geluri speciale.

Vei observa pe piele “amprenta” meduzei, locul unde te-a mușcat, sub forma unor umflături roșii-violacei-purpurii, dureroase.

În cazul mușcăturilor la nivelul feței prezentarea la medic este obligatorie. Anumite zone ale feței se pot umfla spectaculos, iar mușcatura la nivelul pleoapei poate determina chiar și manifestări oftalmologice destul de persistente, însoțite de durere foarte mare.

Dupa ce prima fază a trecut, vei avea pe piele umflături roșii și dureroase, care pot persista pana la 10 zile. Este ideal sa iei un comprimat de antihistaminic (Claritine, Aerius sau similar, care se dau fără rețetă de la farmacie) și un Paracetamol. Local se pot aplica creme sau geluri care reduc mâncărimile (cu calamina, mentol, aloe, dar atenție! fără alcool) și durerea (cu anestezină).

Atenție, zona nu trebuie frecată sau masată după mușcătură. Nu se bandajează și nu se pune spirt. Preferabil să nu aplici nici gheață, deși aparent poate să reducă senzația de durere. Recomandarea este să aplici, ceva mai târziu, comprese calde.

Dacă prezinți manifestări de gravitate (umflarea excesivă a zonei unde ai fost mușcat, durere foarte mare care iradiază pe membrul respectiv, frisoane, tegumente reci sau, dimpotrivă, febră, greață, vărsături, amețeli, dificultăți în respirație, este bine să te prezinți la medic DE URGENȚĂ.

Atenție, manifestările digestive de gravitate pot fi întârziate cu câteva zile și sunt semn de toxicitate. Înțepăturile anumitor meduze pot fi mortale, dar de obicei cele din apele europene nu sunt periculoase.”

Rămânem cu semne vizibile ? Cum ingrijim cicatricile?

„Petele violacee și umflăturile roșii pot rămâne pe piele până la 2 săptămâni. Uneori se formează bule și pielea se poate necroza, ca după o arsură și se tratează ca o arsură.

Din cauza formării mai facile de bășici, în zona feței rămân mai frecvent semne.

În cazurile banale, medicul iti va prescrie probabil o crema pe baza de cortizon și, poate, antibiotic.”

Există vreo interdicție față de expunerea ulterioară la soare?

„Urmele roșii lăsate de înțepătură se pot pigmenta persistent dacă sunt expuse la soare, apoi pot rămâne de culoare brună pentru luni de zile, de aceea este preferabil să se aplice creme de fotoprotecție în zilele ulterioare.”

Dr Diana Plăcintescu este medic primar dermato-venerolog, cu o experiență de peste 20 de ani în dermatologie și, împreună cu medicul alergolog dr Adriana Nicolae, coordonează Școala atopiei.

O vară liniștită să avem!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Kineto terapie tradusă în limbaj mimico-gestual

Un nou proiect social marca Kineto Bebe este lansat pe piața serviciilor medicale din România.

Servicii gratuite pentru parintii cu deficiente de auz- un program prin care se aplică cu succes principiile nediscriminării în sănătate, dezvoltat de Asociatia Kineto Bebe, cu susținerea Fundației Prețuiește Viața.

20.07 Kineto BebePrin proiectul “Semne pentru mișcare”, kinetoterapeuții Asociației KinetoBebe oferă ședințe de evaluare motorie alături de un interpret mimico-gestual, LSR Lavinia Chitu, pentru a ajuta familiile cu părinți hipoacuzici să înțeleagă etapele de dezvoltare neuromotorie a copiilor și să decidă corect ce implică terapia de recuperare a copiilor.

În demersul de kinetoterapie pediatrică este vitală colaborarea între specialist și părinte. Părinții hipoacuzici nu reușesc să înțeleagă corect ce se întâmplă cu copilul lor atunci când vin la evaluări kinetoterapeutice, din cauza barierei de comunicare. Prezența unui interperet mimicogestual la evaluările motorii este singura soluție viabilă pentru aceste familii, oferind șanse egale acestor familii”,  susține Raluca Chișu, fondatoarea Asociației Kineto Bebe.

Proiectul este lansat imediat după ce a fost votată modificarea legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, o inițiativă susținută de Andreea Marin.

„Cred cu tărie că avem cu toții dreptul la șanse egale și demnitate și ma bucur nespus când văd că se fac pași importanți și în România pentru protejarea lor. Tocmai de aceea, ne-am dorit această schimbare a legii care să vină în sprijinul persoanelor cu dizabilități. Proiectul Asociației KinetoBebe, care oferă sprijin și acces egal la servicii medicale și părinților cu deficiență de auz, este un model demn de urmat, de implicare și a mediului privat în accesibilizarea serviciilor și pentru persoanele cu dizabilități, declară Andreea Marin, președinta Fundației Prețuieste Viața, unul dintre oamenii cheie ce se află în spatele inițativei legislative 204/2019.

Proiectul legislativ adoptat de Parlament a fost transmis către Președinția României pentru promulgare. Societatea civilă și mediul economic sunt provocate să susțină acest demers de nediscriminare a persoanelor cu nevoi speciale, prin adaptarea serviciilor lor la aceste nevoi specifice.

KinetoBebe este lider de piaţă în zona de recuperare pediatrică, oferind servicii de Kinetoterapie, Logopedie şi Psihologie. Centrele de Recuperare Pediatrică KinetoBebe sunt de 10 ani în București și au experiența a peste 10.000 de copii tratați, în trei clinici. Pe lângă acestea, KinetoBebe organizează conferințe și workshopuri de educare a părinților şi este coorganizator al cursurilor de formare profesională pentru kinetoterapeuți. De mai bine de un an, Centrele de Recuperare KinetoBebe sunt sub coordonarea Asociației KinetoBebe şi derulează programe prin care oferă copiilor proveniți din familii fără posibilități materiale terapie gratuită.

 

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, folosește te rog opțiunea Follow pentru  blog și Share pentru Facebook.

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

De ce îmi va lipsi școala online?

Visăm cu toții la vacanța cea mare, când școala online se va fi terminat, când temele, fișele, încărcările pe platforme, Zoomurile și câte și mai câte se vor dus din programul zilnic, când vom putea zburda cu toții liber… Visăm este cel mai potrivit cuvânt acum, pentru că încă nu știm cum evoluează situația și, după cum am văzut în ultimele luni, planurile pe termen lung se fac mai timid decât eram obișnuiți.

Cel puțin în cazul nostru, toată reorganizarea aceasta a vieții a venit cu multe beneficii, ne-au priit zilele total diferite, ba chiar am servit drept inspirație pentru alți părinți, după cum ni s-a transmis. Ce am făcut atât de special nu cred că pot rezuma într-o frază, dar exact crearea și adaptarea unui program clar pare să fi fost cheia. De fapt, le-am dat copiilor impresia că ei înșiși și-au făcut programul, împreună cu prietenii lor (tot în mediul virtual, desigur) și cu doamnele. Eu m-am cam strecurat afară din ecuatie. Singurul lucru despre care ei susțin că le lipsește ar fi întâlnirile cu prietenii, dar nu în cadru organizat, gen școală sau grădi!

Exact asta ne sugerează și psihologii, să creăm o rutină în care să ținem cont de activitățile educaționale, de joc și joacă, lectură, activități în aer liber și ce credeți că este mai potrivit pentru fiecare familie în parte. Si asta nu doar în timpului an școlar!

  • “Deși stabilirea unei rutine și a unei structuri este importantă pentru copii și tineri, în aceste momente tensionate și pentru ei (ies mai rar din casă, nu se mai întâlnesc cu prietenii și colegii) este posibil să observați că micuții dvs. au nevoie de un anumit nivel de flexibilitate. Schimbați activitățile dacă îl observați și vedeți că pare neliniștit și agitat atunci când încercați să urmați un program de învățare online și treceți la o opțiune mai activă. Încercați șa rămâneți cât mai atenți la nevoile lor”, este de părere Dorina Stamate, psihoterapeut, specialist în fericire, cum îmi place mie să-i spun.

Noi am avut de toate în program:

  • 9-12 școală online, cu mici pauze; și câte puțină grădiniță online
  • 12-14 activități relaxante, în casă sau curte, seriale, bucătăreală
  • 14-16 teme/ recomandări de lucru suplimentar/ fișe/ citit/ lucru în gol și liber pe calculator pentru a se mai familiariza cu aplicațiile
  • 16-18 liber la joacă, jocuri și lenevit, family time
  • 18-20 interacțiune online cu prietenii- jocuri, conversații, mesaje, whatsapp, zoom, orice adaptat vârstei. Limitat la cinci zile pe săptămână la un moment dat când am simțit că e nevoie. Singuri și-au ales zilele de pauză!
  • 20-22 family time, joacă, cină, seriale, citit

Acum să nu ne imaginăm că timp de trei luni, de când eu și familia mea ne-am petrecut mare parte din timp numai și numai acasă, zilele noastre au fost ca și copiate la indigo. Ba chiar au fost multe excepții, în funcție de stările emoționale ale fiecăruia.

  • “În această situație dificilă este nevoie de o serie de măsuri pentru a păstra echilibrul emoțional al tuturor membrilor familiei”, spune psih Dorina Stamate. Purtați conversații deschise! Încurajați-vă copiii să pună întrebări și să-și exprime sentimentele. Amintiți-vă că aceștia pot avea reacții diferite la stres, așa că aveți răbdare și înțelegere. Începeți prin a invită copilul să vorbească despre această situație. Aflați cât de mult știe despre tot ce se întâmplă și vedeți dacă se teme de ceva. Asigurați-vă că vă aflați într-un mediu sigur și permiteți-i copilului dvs să vorbească liber. Desenul, poveștile și alte activități pot ajută la deschiderea unei discuții. Încercați să nu minimizați sau evitați preocupările acestora!”

Chiar dacă la nivel național, chiar mondial, situația pare să se mai relaxeze, mulți dintre noi vor continua să mențină legăturile online- pentru noi înșine, dar și pentru copii. Și, așa cum se discută și la nivel guvernamental, există varianta continuării învățământului online și pentru anul școlar viitor. Așa că bine am face să nu ne mai surpindă situația și să nu ne mai ia prin surprindere.

  • Fragmentați timpul petrecut la lecții, ne spune specialistul. “Începeți cu sesiuni de învățare mai scurte și faceți-le progresiv mai lungi. Dacă obiectivul este să aibă o sesiune de 30-45 de minute, începeti cu 10 minute. În cadrul unei sesiuni, combinați timpul online sau ecranul cu activități sau exerciții offline”, susține psih Dorina Stamate.

Dar atenție! Protejați copiii online!

  • “Platformele digitale oferă posibilitatea copiilor de a continua să învețe, să participe la joacă și să țină legătura cu prietenii lor. Dar accesul online sporit aduce riscuri crescute pentru siguranța, protecția și confidențialitatea copiilor. Discutați despre internet cu copiii dvs., astfel încât să știe cum funcționează, despre ce trebuie să fie conștienți și despre cum arată comportamentul adecvat pe platformele pe care le folosesc, cum ar fi apelurile video. Stabiliți împreună reguli despre cum, când și unde poate fi utilizat internetul. Configurați controale parentale pe dispozitivele lor pentru a atenua riscurile online, în special pentru copiii mai mici”, ne atenționează psihologul.

Totuși, ideal ar fi să rămânem într-o zonă optimistă! Să ne bucurăm de această perioadă, oricât ar dura și oricum ar evolua!

SFATUL PSIHOLOGULUI de la CLINICA DE FERICIRE

  • “Să rămânem uniți și să învățăm împreună lecția calmului și a răbdării”, psih Dorina Stamate.

Învățământul profesional dual poate redeveni atractiv pentru elevi

Există speranță pentru cei care activează și se străduiesc să dezvolte încă sectorul industrial din România. Tinerii s-ar putea îndrepta din nou către școli profesionale, iar acesta ar fi un câștig imens pentru piața muncii, aflată într-o criză majoră din cauza lipsei forței calificate de muncă.

Fenomenul este cauzat de emigrarea masivă către Occident, dar și de dezinteresul tinerilor pentru învățământul tehnic, conform datelor furnizate de cercetările INACO pentru Banca Mondială.

Echipa de experți INACO (Inițiativa pentru Competitivitate) i-a consiliat în ultimele două luni pe elevii claselor a VII-a și a VIII-a din zece școli generale ale sectorului 3.

Punctele de interes au fost:

  • meseriile viitorului,
  • ce abilități sunt necesare pentru a se integra în actuala piață a muncii,
  • cum pot conștientizarea trăsăturile de comportament,
  • gândire și  motivație  care îi recomandă pentru o profesie sau alta,
  • cum ar trebui să se raporteze la dinamica tehnologiei care schimbă radical profilul viitorului angajat în câmpul muncii.

Trainerii au lucrat și cu părinții și au abordat în special prejudecățile și mentalitatea care îi țin departe pe elevi de școlile profesionale și de învățământul dual, venind cu exemple de beneficii concrete care rezultă din alegerea învățământului profesional dual.

Concluzia? Aproape un sfert dintre elevii participanți în cadrul proiectului „Consiliere Vocațională cu privire la Meseriile viitorului” ar opta la momentul acesta pentru învățământul profesional dual.

„Acest proiect și-a propus și a reușit în mare măsură să conștientizeze și să responsabilizeze elevii, părinții și cadrele didactice cu privire la modul în care vor arăta meseriile viitorului, la nevoia de a îmbrățișa școlile profesionale și învățământul dual, oferind șanse egale de acces la informația relevantă pe care o pregătim atât tinerilor din școlile gimnaziale, cât și părinților și cadrelor didactice. Scoala Gimnaziala Neagoe Basarab Andreea Paul si Marin IachimovAcest proiect poate contribui la alegerea unui parcurs profesional de succes, care să aducă fericirea și împlinirea profesională a cât mai multor tineri de azi din sectorul 3, prin implicarea activă a părinților și a cadrelor didactice, a consilierilor școlari, în parteneriat cu Primăria sectorului 3 și cu Inspectoratul Școlar al Sectorului 3”, a spus Andreea Paul, coordonatoarea proiectului și președinta organizației neguvernamentale INACO.

Echipa de experți INACO este compusă din Andreea Paul (conf. univ. dr. ASE), Marin Iachimov (consilier orientare vocațională), Mariana Nicolae (profesor emerit ASE) și Daniela Palade Teodorescu (jurnalist), membri ai think tank-ului INACO.

Un rezultat-cheie al proiectului este publicarea ediției a doua a Ghidului Meseriilor Viitorului, lansată în prima zi a anului școlar 2019-2020.

Ghidul Meseriilor Viitorului este disponibil pe https://inaco.ro/project/gmv2/ și are ca autori o echipă de spacialiști în educație și comunicare: conf. univ. dr. Andreea Paul (coordonator), Alexandru Mironov, prof. dr. Alexandra Cernian, lect. univ. dr. Anca Tamaș (expert de cercetare), dr. Marin Iachimov (expert consiliere vocațională), Mariana Nicolae (expert comunicare), Ioana Enache (expert civic).

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, folosește te rog opțiunea Follow pentru  blog și Share pentru Facebook. 

”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”

Oare câți dintre noi pot afirma, fix în acest moment, că stau bine la capitolul stimă de sine, încredere în forțele proprii și că nu le pasă de gura lumii? Ni se pare în continuare o formă de aroganță, lipsă de modestie sau falsitate susținută de zeci de măști dacă ne permitem să admitem în fața celorlați că merităm, că putem, că ni se cuvine, că acceptăm laude sau complimente.

Cum ar fi să putem avea și noi, ca popor, o stimă de sine sănătoasă? Să fim mai puțin preocupați de cum ne văd alte țări și să reușim să ne canalizăm ambiția într-un scop mai înalt și într-o structură mai clară?

“Ar fi minunat, după părerea mea. Și foarte posibil! Asta dacă noi, părinții de azi, învățăm cum să cultivăm o stimă de sine sănătoasă la adulții de mâine, adică copiii noștri”, spune Urania CREMENE. 56Acesta lansează la 1 octombrie un amplu proiect naţional de educaţie în acest sens și a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări pe subiect:

Tu cum stai cu stima de sine, draga Urania?

Cred că acum stau bine cu stima de sine, în încercarea de a nu mai fi dependentă de părerea celorlalți, pentru că foarte mulți ani am crezut că stau bine cu stima de sine, dar era o stimă de sine construită mult pe ego, pe victorii, pe medalii, cu ghilimelele de rigoare „medalii”, pe aprecierile celorlalți și pe multă motivație externă, pentru că așa am fost educată. Având norocul să fiu destul de hăruită cu calități și să și muncesc la ele, rezultatele nu au încetat să apară. Până când am înțeles că dacă dau jos multe dintre etichetele care mă definesc, care mi-au devenit identitare, nu prea știu pe unde sunt. De vreo 15 ani muncesc destul de mult (adică muncesc mult, nu destul de mult) la o stimă de sine sănătoasă.

Dar când aveai 9 ani, ca băiețelul tău acum, iți mai amintești cum erai?

Când aveam 9 ani eram… un copil băiat. Am crescut între băieți, m-am jucat jocuri de băieți, iar la 9 ani, categoric, eram un mic băiețel, mă cățăram în copaci, jucam fotbal, mă băteam și nu aveam, cred că, nici o păpușă și nici nu purtasem, încă, vreodată, vreo fustă. Asta s-a întâmplat pe la 12 ani, pentru prima oară, și nu-mi pusesem încă întrebarea, din amintirea mea, cu privire la stima de sine, aveam multă încredere în mine. În schimb, mă considerăm, de multe ori, diferită pentru că ăsta era feedback-ul celor din jurul meu și nu pentru că aș fi fost foarte baiețoasă, ci pentru că am primit o altă abordare a educației în familie.

Ți-ai crescut băiețelul diferit față de cum te-au educat părinții tăi? El cum stă cu stimă de sine?

Categoric, l-am crescut diferit pe Amos, dar am păstrat elemente importante, care țin de cei șapte ani de acasă și cu alte abordări în afara pedepsei. L-am crescut să fie responsabil, nu să-i fie frică. El are încredere în el, cu toate că nu ne creștem doar noi copiii și, fără doar și poate, societatea l-a influențat în această direcție, în sensul în care spune câteodată „mi-e rușine să fac ceva” sau ” să vorbesc cu o persoană”. Iar noi niciodată, noi, adulții din jurul lui, nu l-am crescut în rușine și nu i-am spus lucruri de soiul ăsta. Cu toate astea, el a preluat niște comportamente din afară, niște comportamente sociale. E un copil cu încredere în el și curajos, sunt sigură că o să ajungă unde trebuie.

Cum crezi că va arăta, din acest punct de vedere, adultul Amos?

Eu l-am educat pe Amos cu întrebarea „de ce faci ceea ce faci?”, în așa fel încât să îi fie foarte clară diferența dintre „fac pentru mine” sau „fac pentru ceilalți”, în sensul de creștere a imaginii de sine. Ce mă străduiesc conștient să educ în el este faptul că fiecare persoană este o combinație unică între un echilibru perfect de calități și defecte. Asta înseamnă că e important să se iubească așa cum e, cu calitățile și defectele lui. De asemenea, ce l-am mai învățat este ca atunci când se compară cu cineva, lucru pe care, oricum, îl facem cu toții, să se compare cu acea persoană per ansamblu. Evident, cu tot ceea ce vede din punct de vedere al trăsăturilor, calităților și defectelor, de ce nu, nu doar să compare o trăsătură cu o alta. Mai exact, dacă se simte inferior unui copil care schiază mult mai bine decât el, să se uite la acel copil pe de-a-ntregul, la ceea ce știe în alte domenii, la cum arată viața lui, la sănătatea lui, la aspectul lui fizic, la alte trăsături pe care le are. Să vadă că are și el calități pe care celălalt copil poate nu le are. De fiecare dată când face această comparație, eu întăresc faptul că suntem o combinație unică de calități și defecte.

Care este mentalitatea poporului român acum, în zilele noastre, vizavi de stima de sine?

Am să mă refer doar la faptul că, încă, ne creștem copiii într-o modestie prost înțeleasă. Hai să vorbim despre cultura poporului român, despre ce înseamnă încredere în propria persoană. Cred că asta ar ajuta la această întrebare.

Considerăm, încă, că modestia este o calitate și îi educăm pe copiii noștri să fie modești, dar ajungem să însămânțăm, de fapt, neîncrederea în propria persoană. De exemplu, dacă îi spunem unei persoane „vai, ce bine arăți astăzi!”, răspunsul cel mai probabil va fi „A, mulțumesc, sunt foarte sunt foarte obosită, dar machiajul mă salvează.” sau „Vai, ce rochie frumoasă ai!”, răspunsul este „Vechitura asta?!”, „Ce treabă grozavă ai făcut!”, răspunsul este „Mi-am făcut doar datoria”. Și atunci, această modestie duce, de fapt, la lipsa capacității copiilor, mai târziu adulți, de a nu încărca o stare de bucurie, de satisfacție pentru lucrurile pe care le-au făcut.

În continuare credem că o persoană care spune despre ea că a făcut bine sau că e mândră de ea însăși este lăudăroasă, este arogantă și, din nou, asta nu ajută să creștem copii cu stimă de sine. Mândrie sănătoasă înseamnă ca un om să poată spune despre el: „mă iubesc așa cum sunt, învăț, mă dezvolt, dar mă iubesc așa cum sunt, mă accept în plusurile și minusurile mele, sunt la fel de important sau importantă ca orice altă persoană, mă iubesc pe mine ca să îi pot iubi pe ceilalți, atunci când mă străduiesc să fac o treabă bună și o fac bine, sunt mândru de mine” ș.a.m.d.

Deci, sunt oameni care pot aprecia corect ceea ce au făcut, să se autoevalueze corect și să poată spune „Da, am făcut o treabă extraordinară sau da, sunt mândru sau mândră de mine.” În plus, studiile vorbesc de la sine. Românii sunt pe locul 47 din 53 de țări implicate in studiu la capitolul Stima de sine, adică 67% dintre adultii din România au o stima de sine scazută si sunt nemultumiti de felul in care arata viata lor, conform studiului “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, Daniel David, 2015

Unde vrei să îi aduci pe părinții din România prin campania pe care o lansezi la 1 octombrie?

În primul rând, vreau să îi aduc în sălile de seminar. O dată cu aceasta campanie de conștientizare #StimaDeSineConteaza, noi lansăm pe 1 octombrie și un turneu național de seminarii de parenting pe tema ”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”. Participare e gratuită, până la sfârșitul anului viitor vom ajunge în toate orașele mari și medii ale țării, părinții trebuie doar să își dorească să participe și sa investească 4 ore din viața lor. Rezervarile locurilor se fac pe www.seminaruldeparenting.ro.

Campania de conștientizare are rolul de a-i face pe părinți să înțeleagă cât este de important să crească o stimă de sine sănătoasă în copiii lor, iar seminariile gratuite de parenting au rolul de a-i învăța cum să o facă. Am convingerea că doar așa putem crește o nouă generație de copii care știu, pot și vor să schimbe România cu adevărat.

Urania Cremene este autoare programului All about Parenting, o metodologie de parenting unică în lume.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.