Am aflat dacă am vreun copil supradotat

Noi avem o regulă în familie- nici măcar vara mintea nu intră în vacanță. Nu insist neapărat pe temele de la școală (da da! există inclusiv după clasa zero), dar trebuie făcute și acelea. Ne bucurăm mai ales de plăcerea cititului, a emisiunilor educative, facem jocuri casnice pentru a nu uita cifrele și unitățile de măsură, dar caut și activități extracurriculare care să le îmbogățească aria de cunoștințe a băieților. Pe lângă experiența călătoriilor, anul acesta am adăugat și o școală lejeră de vară, dar și o testare serioasă.

Auzisem de multă vreme de Romanian Gifted School, dar nu cred că înțelesesem prea bine ce se întâmplă acolo și ce copiii au acces la această școală. M-am lămurit acum- este prima și singura școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Asta înseamnă că nu doar cei supradotați, geniile sau cei cu talente evidente au acces la acest tip de educație, ci toți cei care au un IQ mare, peste un anumit scor. Iar ca prim pas este o evaluare individuală complexă, coordunată de un psiholog.

Nu a fost greu să-i conving pe băieți să vedem despre ce e vorba. În fine, cu mijlociul am avut ceva de negociat, dar această abordare este general valabilă pentru el în aceasta etapă.

Încurajarea lor a fost că nu se testează cunoștințele școlare, nu urmează calificative la final, dar chiar și așa mi se pare că cel mare a dorit să impresioneze și a dus rezultatul analizei într-o direcție anume, nu neapărat cea crudă și reală. Așadar, au rezistat în jur de o oră și jumătate (băiatul meu de 7 ani) și două ore (cel mare de 10 ani) și au trecut cu brio ceea ce se numește Scala de Inteligență Weschsler pentru Copii (WISC IV).

WISC IV este o testare care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani și 16 ani și 11 luni și adună informații despre:

  • Înțelegerea Verbală
  • Rationamentul Perceptiv
  • Memoria de Lucru
  • Viteza de Procesare

WISC IV oferă deci info cu privire la coeficientul de inteligență cognitivă (IQ), emoțională (EQ), socială (SQ) și comportamentală. Mai mult, oferă detalii despre abilitatea intelectuală generală a copilului – Coeficientul de inteligență total (CIT).  Scopul testului este de a determina care sarcini sunt parcurse bine de copil și care sunt mai dificile pentru el, prin teste cognitive, de personalitate și aptitudinale. Detalii despre testare mai găsiți și aici.

Copiii au ieșit tare încântați de la evaluare și au așteptat cu nerăbdare raportul psihologului evaluator, care a venit în două săptămâni. Deși urma ca noi, adulții, să avem o discuție detaliată cu psihologul, a trebuit să le citesc raportul de cum a sosit pe mail și să le explic punctele tari, punctele slabe, unde mai au de lucru și câte ceva din aspectele emoționale. Ulterior, am revenit cu completări după ce ne-am mai lămurit și noi.

Testarea în sine mi-a dat dat încredere că îmi evaluez corect copiii, că nu sunt cioara care-i vede mai cu moț, mi-a confirmat care sunt aspectele la care mai au (am?) de lucrat, ba chiar mi-a deschis ochii cu privire la cum funcționează raționamentul lor, puterea și modul de înțelegere a diferitelor concepte. Nu, nu este un test vocațional, deși recunosc că mi-aș fi dorit să știu încă de pe acum care le sunt înclinațiile spre a-i îndruma către un anumit profil școlar, însă mi-a trasat niște ghidaje pentru a-i ajuta pe viitor să mergă pe traseul corect, potrivit fiecăruia dintre ei.

Evaluarea WISC IV este doar un prim pas de selecție printre copiii care pot beneficia de școlarizarea Gifted. În funcție de scorurile obținute și de abilitățile copilului descoperite și discutate cu psihologul și coordonatorul educațional al școlii, se pot continua discuțiile pentru înscrierea în sistem. Încă se pot face înscrieri pentru an școlar 2021-2022.

Programul educațional pentru grupele de vârstă 6-10 ani al școlii Romanian Gifted School conține:

  • programul este gândit atât mono disciplinar (matematică, limbă străină, gramatica limbii române), cât și integrat / trans disciplinar (științele integrate – STEM, arte, management de proiect etc și cele sociale – istorie, geografie, literatură)
  • acces pe platforma renzulli learning, platformă ce permite conectarea copiilor cu alți copii din întreaga lume
  • dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și sociale

Să vă fie de folos!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.

Sunt Ambasador al MAgiei

Octombrie 2019: Maestru de ceremonii

Am fost gazda lansării Programului “MAgia MAternității – din burtică, la pieptul mamei”.

Cu pasiune, eleganță și foarte bine documentată, așa cum sunt obișnuită, am povestit publicului numeros despre cum urmează să se desfășoare acest program, fără să-mi imaginez că eu însămi voi avea să beneficiez de MAGIE, un an și jumătate mai târziu:

Programul MAgia MAternității- din burtică la pieptul mamei este un program educațional destinat cadrelor medicale, dar ai cărei beneficiari suntem noi, părinții. Înseamnă alinierea protocoalelor din maternități la standarde internaționale, ținând cont de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Ne propunem să schimbăm statistici, să avem și noi… nașteri ca afară”, spuneam atunci, în deschidere.

Într-un context extrem de dificil, de pandemie și restricții, beneficiez de practicile sănătoase despre care povesteam cu ceva timp în urmă, susținută de echipa ProMAMA. Plec din București pentru a naște în a treia maternitate din România în care este implementat programul.

Așa cum am povestit aici, a treia experiență de naștere a fost așa cum ar fi trebuit să fie și primele două, de fapt toate nașterile, ale tuturor femeilor, oriunde în lumea asta: firească, prietenoasă, magică – startul perfect pentru alăptare și atașamentul dintre mamă și copil.  

Iunie 2021: Ambasador al Programului MAgia MAternității

CONTEXT

2011 Primul copil- obraz în obraz, câteva secunde pentru poză, știți practica. Apoi, cu insistențe, adus în terapie intensivă după ore bune. Ne-am regăsit în salon după 22 de ore de la naștere și nu i-am mai dat drumul. Atașament greoi, nesănătos pe alocuri. Hrănire mixtă încă din prima lună.

2014 Al doilea copil- obraz în obraz, câteva secunde pentru poză. Adus apoi în salon după două ore de viață și nedezlipit nici când au avut suspiciunea unor analize nu tocmai în regula. Instinctul nu m-a înșelat. Alăptat exclusiv, deși nu am scapăt de un singur biberon în maternitate, speriată de asistente de cât rău aș putea să-i fac copilului hrănit doar la sânul meu puțim productiv.

2021 Al treilea copil, a treia operație de cezariană. Skin to skin din primele secunde viață.

Alăptare inițiată pe masa de operație în prima oră, continuată la terapie intensivă, cu soțul alături mereu. Skin to skin cu tati în a treia oră de viață. Alăptare exclusivă și bonding imediat, sănătos și relaxat. Copil liniștit, mamă relaxata, tată implicat, familie fericită.

Am avut șansa de a simți diferențele între cele 3 experiențe și să realizez cât de mare este impactul începutului asupra următoarele luni (primele 3 luni de viață ale copilului).

Nu am cum să nu duc vestea mai departe, să nu povestesc din proprie experiență, astfel încât și viitoarele mame și bebeluși să se bucure de aceeași MAGIE.

Am acceptat cu bucurie și fară să stau pe gânduri invitația Soranei Mureșan de a deveni AMBASADOR al Programului MAgia MAternității și de a susține implementarea acestuia în cât mai multe maternități din țara noastră.

Sunt Izabela Marinescu, jurnalist cu 20 de ani de experiență dintre care mulți pe nișa de parenting, activă pe rețelele sociale și cu un timid canal de YouTube, autor al cărții „Rețete aburite pentru mămici grăbite” – o colecție de idei pentru primele trei luni de diversificare și fost antreprenor în educație.

Mai presus de toate, sunt mama a trei prinți deosebiți.

Susține-ne cu un share, un like, o idee, un sfat. Toate sunt binevenite pentru a duce vestea MAGIEI mai departe.

Ajută-ne că toate mamele să afle despre acest program și să beneficieze de acum înainte de MAgia MAternității și să-și primească puiul din burtică, imediat, pe pieptul mamei.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici și pe Insta aici.

Am născut în pandemie. Si a fost perfect!

Dada, există și povești frumoase dincolo de toate grozăviile vremurilor în care trăim. La o oră și zece minute distanță de București, fix unde începe coșmarul turiștilor care apasă pedala de frână în drumul spre munte, există un loc unde oamenii au parte de îngrijiri speciale, iar cei care abia văd lumina zilei sunt mângâiați de părinții lor, sub atenta monitorizare a unei echipe medicale excepționale.

Se spune că dacă proiectezi o situație în viitor, ai toate șansele să ți se întâmple. Invoci Universul, te rogi la Dumnezeu sau cum știi mai bine, te înconjori de gânduri pozitive și de tot ce e mai bun și totul poate fi cum visezi.
Încă de când a început starea de urgență însă am tot lucrat, pe nișa mea de parenting, pe subiecte care țineau de sarcina și nașterea în vreme de pandemie. Ce povești cutremurătoare am auzit, ce situații grele, câte frici și neliniști, câte nedreptăți…

Așa aveam să intru eu într-o sarcină pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, dar pe care nu o mai speram. Au fost nouă luni foarte grele, cu o încărcătură emoțională ce greu poate fi pusă în cuvinte, cu documentare continuă, cu luptă pentru toate femeile insărcinate și pentru toți pruncii nenăscuți încă. Inevitabil, toți îmi spuneau că aveam să nasc singură, cu oameni majoritatea necunoscuți, că aveam să văd bebelușul câteva secunde dacă nu era gata rezultatul testului PCR sau, mai rău, după câteva zile dacă, Doamne ferește!, luam coronavirusul și ajungeam la o maternitate suport Covid.
Eram pe punctul de a pleca din țară pentru că știam că este ultimul bebeluș pe care pot să-l cresc în pântece și-mi doream ca întâlnirea noastră să fie magică. Acolo ne promiteau firescul care la noi nici în vremuri ne-pandemice nu se întâmplă.

În luna a șaptea spre a opta am luat singură o decizie pe care apropiații au privit-o cu scepticism și parcă așteptau să-mi treacă! Am schimbat medicul care-mi urmărea sarcina, am schimbat spitalul unde aveam să nasc, ba chiar am schimbat orașul. Știi cine m-a convins? Știi după cine m-am dus? După medicul neonatolog! Doamne, a trebuit să ajung la al treilea copil să înțeleg cu cine trebuie să mă consult pentru a planifica nașterea după momentul efectiv al scoaterii bebelușului din burtică. Bine, și după o mână de prieteni făcută scut în jurul meu. În urma vizionării unui live am luat cea mai bună decizie pentru noi. Găsești linkul aici.

Am adus pe lume doi prunci în două maternități private din capitală și nu am găsit atâta empatie, înțelegere, umanitate, căldură ca în spitalul unde aveam să trăiesc cea mai frumoasă experiență din viața mea.
Din păcate nu am putut aștepta declanșarea travaliului, deși cele mai mici mișcări ale mele erau însoțite de contracții dureroase încă de prin săptămăna 35.

Iar bebe era aproape nemișcat de vreo doua luni în prezentatie pelviană, ceea ce ar fi împiedicat orice tentativă a mea de a mai încerca o naștere normală. Astfel că în Sfânta Zi de Buna Vestire, noi am trăit minunea nașterii celui de-al treilea băiețel al nostru. Spun NOI pentru că soțul meu mi-a fost alături în fiecare secundă.

Marc Andrei s-a născut prin operație de cezariană. Deși nu am simțit nimic, prietenele mele care au implementat programul „Ora Magică” în România și deci și în maternitatea unde am născut, s-au asigurat că vom avea toate momentele surprinse foto și video. Da, am vizionat filmulețul de 40 de secunde cu momentul nașterii în vreo 5 minute, dar sunt recunoscătoare că vom avea vii acele momente tot restul vieții! Citisem doar despre beneficiile „Orei Magice” aici și nu numai, am moderat conferința aniversară MAgia MAternității unde am cunoscut specialiști care susțin această practică (aici și aici), mămici care născuseră prin alte colțuri ale lumii mi-au povestit despre acele clipe și puteam doar să sper că voi avea șansa să trăiesc așa ceva la noi în țară. Și minunea s-a întâmplat!

Imediat ce a fost scos din burtică, bebe a fost pus pe pieptul meu, în timp ce medicul obstetrician se ocupa de definitivarea operației. Momente unice, cu sentimente ce nu pot fi exprimate în cuvinte, ideale pentru toate femeile care devin mame!

Nu a plâns decât când a luat prima gură de aer, apoi am putut să ne bucurăm de clipe, minute, ore magice. Este incredibil cum se pot liniști bebelușii pe un piept sub a cărei piele bate inima pe care o știu dintotdeauna, cum se târăsc și se cațără către sân, cum știu să se atașeze și să sugă când încă nici nu li s-a uscat bine pielicica.

Mai doarme, se mai relaxează, aude vocile bine știute încă din burtică, se mișcă, se relaxează, apoi o ia de la capăt. Toate astea sub atingerea tandră și fermă a tatălui, care își permite să uite de emoție și să fie stâlp pentru mamă. Ce-o fi fost în sufletul lui… încă nu știu, dar cred că o astfel de experiență te leagă pe vecie. Conexiunea dintre prunc și cealaltă jumătate care l-a creat este incomparabilă cu ceea ce trăiesc majoritatea taților la noi în țara, când își cunosc copiii după câteva zile de la naștere, din păcate. Eu asta simt.

La Maternitatea Sanconfind din Poiana Câmpina, nașterea este o bucurie, cu oameni dragi alături și cu o armată de profesioniști roind în jurul tău.

În cazul nostru s-a încheiat cu o poză de grup, cu zâmbete și împlinire sufletească. Bebe a rămas cu mine și tati o mare bucată de vreme, apoi tati și-a luat rolul în serios: cu bebe în brațe, alături de dna dr neonatolog au clampat cordonul ombilical, au făcut măsurătorile și toate verificările necesare, apoi s-au odihnit împreună în rezervă, fără ca cineva să-i deranjeze. Așa i-am găsit- împreună, liniștiți și împliniți când am ajuns eu în cameră. Iar pentru mine asta a însemnat liniștea pentru orele de recuperare din terapie, știind că bebelușul se odihnește skin to skin pe tăticul lui, nu stă abandonat prin vreun coșuleț pe secție, plângând poate singurel și dezorientat în lumea asta nouă pe care abia începe să o cunoască.

Se poate! Se poate să avem și noi „nașteri ca afară”! Chiar în această perioadă de restricții, precauții și griji nenumărate.
Sunt binecuvântată să am alături un trib care a făcut totul posibil- de la o sarcină atent monitorizată, cu sfaturi prețioase și precauții justificate, până la o naștere mult visată, nesperată, dar perfectă!

Mulțumesc: Sorana Mureșan și Andreea Manea (Centrul ProMama), dr Iosif Niculescu, dr Marius Romila și moașa Vania Limban (Mediplus), dr Ion Constantinescu și dr Eugenia Grumezescu & team (Maternitatea Sanconfind) și tuturor celor care mi-au fost alături în această călătorie fascinantă, în special familiei mele extraordinare!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici și pe Insta aici.

Sedentarismul în pandemie- efecte asupra copiilor (studiu)

A trecut mai bine de un an de când copiii mei învață exclusiv de acasă, fie că vorbim despre școală sau activități extracurriculare. O singură zi au fost la școală să se revadă cu o parte din colegi sau să își cunoască Doamna și jumătate din colegi. Prima zi de școală, cu emoții și bucurie. În rest, ne-am asumat școala online, cu bune și rele, cu doamne excepțional de adaptate și înțelegătoare, cu mine în permanență acasă, străduindu-mă să cresc trei copii, dintre care unul în pântece. Da, balanța așa atârnat la noi- doi terapeuți săptămânal vs o boală despre care nu cunoaștem încă repercusiuni pe termen lung.

Recent, am considerat că este nevoie de evaluarea stării de sănătate a tuturor membrilor familiei. Copiii au deficiență de vitamina D- explicabil am zice, după atâta stat în casă, peste care vine și aceasta iarnă prelungită. Cât despre efectele vizibile sunt, desigur, modificări de greutate și de postură. Și asta mai ales din cauza din lipsa mișcării susținute. Copiii au fost în parc cu bicicletele sau trotinetele, au fost la schi, au alergat prin păduri, totuși… au lipsit orele de educație fizică și alte activități sportive organizate la care erau înscriși.

De attfel, fix acesta este rezultatul studiului efectuat de Asociația KinetoBebe cu privire la activitățile fizice ale copiilor din perioada pandemiei.

Sedentarismul și lipsa de mișcare în aer liber din pandemie au dus în cazul copiilor la modificări de greutate, de postură și de comportament.”

Peste 30% dintre copii au modificări de comportament și 27,7 % dintre ei au modificări de greutate, ca urmare a sedentarismului și a lipsei de mișcare din perioada pandemiei. Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de 745 de părinți de pe tot teritoriul României, din mediul rural și urban. Datele cu cel mai mare impact din studiu arată că:

68,7% dintre părinți au observat modificări de postură, de comportament sau de greutate la copiii lor și 50,4 % dintre ei iau în considerare vizita la un specialist pentru a diminua efectele acestea.

În perioada pandemiei doar 26.8 % dintre copii au ieșit din casă zilnic la plimbare și cele mai multe activități fizice ale lor au fost mersul în parc cu bicicleta sau rolele, joaca în curte sau alte sporturi de agrement. Copiii au fost ajutați să facă mișcare în această perioadă cel mai mult de către bunici.

Asociația KinetoBebe a lansat părinților invitația de a vorbi despre modul în care copiii au reușit să facă mișcare în pandemie și despre efectele care sunt deja vizibile în dezvoltarea lor sănătoasă din punct de vedere neuromotor. Asta pentru a trage un semnal de alarmă către toți stakeholdarii care pot veni în sprijinul părinților care, deși încurajează activitatea fizică a copiilor, nu au cadrul și suportul necesar pentru a răspunde nevoilor celor mici.

Din sondaj reiese că părinții se bazează cel mai mult pe bunici în activitate fizică a copiilor, procentul celor care simt că pot apela la sprijinul și recomandarea specialiștilor (medic de familie, kinetoterapeut, psiholog, antrenor, cadre didactice din grădiniță sau școală) este redus.

Raluca Chișu, fondatoarea Asociației KinetoBebe susține că au “văzut de luni de zile în cabinete copii cu modificări mari în postura, cu întârzieri în dezvoltare din cauza lipsei de mișcare, dar pentru a trage un semnal de alarmă cât mai correct am lansat un sondaj online. Pentru că efectele negative sunt deja mari încurajăm politicile publice pentru reducerea sedentarismului în rândul copiilor și ne propunem să ajutăm părinții cât putem de mult să conștientizeze legătură dintre lipsa de mișcare și starea psiho – emoțională a copiilor, a dezvoltării lor sănătoase”.

Doar 51,2 % dintre copii au avut parte de joacă în aer liber în perioada pandemiei, iar peste 30% dintre părinți declară că nu au mai putut păstra rutina activităților fizice în familie.

“Este suficient ca un copil să adopte o poziție asimetrică (incorectă) pentru o perioadă de 6 săptămâni până la 3 luni astfel încât engrama lui motorie să o recunoască ca o poziție normală. De aceea nu e suficient doar să-i spunem copilului să stea drept, el are nevoie de activitate fizică pentru ca musculatura lui să mențină un aliniament postural corect” susține Iulian Nicolae, coordonatorul departamentului de Kinetoterapie al Asociației KinetoBebe.

Atenție! Schimbările în rutina activităților fizice în familie și comportamentul sedentar datorate efectelor perioadei pandemice Covid 19 pot să devină permanente și să aibă efect îndelungat asupra stării de sănătate a copiilor. Reducerea activității fizice, duce la modificări de postura și diagnostice ortopedice, la apariția bolilor cardiovasculare, la creșterea riscului de diabet, depresii și diferite dependențe, susțin specialiștii. 

Pentru mai multe detalii puteți accesa rezultatele integrale aici https://bit.ly/3cJpH3c.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.

Sănătatea mamei și a copilului- aplicație pentru viitor

Sunt gravidă pentru a treia oară și abia acum am înțeles cât de importantă este urmărirea sarcinii și cu alte persoane în afară de medicul obstetrician. De exemplu- moașa! Ne poate fi alături pe tot parcursul sarcinii, nu doar la naștere. Așa cum aveam să aflu că se desfășoară lucrurile în alte țări, când medicul ginecolog intervine doar în sarcini și nașteri cu risc, la ecografiile trimestriale sau diverse alte motive medicale. Inițial am crezut că nu fusesem bine informată, dar documentându-mă, am aflat cu mare tristețe că Facultățile de Moașe, de ex, sunt pe cale de dispariție în România.

Știați că…

Pe tot teritoriul României avem acum, la început de an 2021, un total de 622 de moașe, necesarul fiind de peste 22.000? Adică idealul ar fi 1 moașă la 175 de femei, dar realitatea arată 0.026 raportat la același număr de femei.

Există totuși o mână de oameni care se zbat, fac proiecte, lansează chestionare, depun inițiative, analizează situații și gândesc soluții. Și aici mă refer la reprezentați din Ministerul Sănătății, din birourile locale ale OMS și UNICEF, personal medical decizional, jurnaliști, manageri de comunități online de părinți etc.

La început de an 2021, în România, cercetările arată că 22% dintre gravide ajung la spital abia la momentul nașterii, fără nicio altă vizită la medic/moașă/asistent pe timpul sarcinii, nici vorbă de monitorizare fetală sau analize ale mamei.

S-a constatat că sunt 169 de unități administrativ teritoriale care nu au încă (martie 2021!) cabinet cu medic de familie. La nivel de țară, conform statisticilor Ministerului Sănătății, populația are asigurat doar 50% din numărul necesar de asistenți medicali comunitari, mai precis 1791, dintre care doua 2 (!!!) sunt moașe.

Unde duc toate aceste neajunsuri?

  • Mii de sarcini cu risc social și medical
  • Avorturi nedorite
  • Gravide neînscrise la vreun medic de familie, care nu pot beneficia deci de analize gratuite pentru urmărirea sarcinii
  • Mii de mame minore
  • Mii de bebeluși născuți prematur
  • Risc foarte mare de mortalitate infantile și maternă

Specialiștii care analizează aceste date au ajuns la concluzia că statul român a ajuns să plătească mai mult pe tratamente decât ar scoate de la buget pentru angajarea de personal și asigurarea îngrijirii primare și a prevenției, cel puțin în cazul femeilor însărcinate.

O soluție la care se lucrează intens acum la nivel de Minister al Sănătății, în colaborare cu OMS, este o strategie pentru digitalizare.

Aplicația “Grijă de mamă”, destinată mamelor, își propune ca gravida și copilul să fie în centrul îngrijirii.

Aceasta va conține servicii integrate de educație pre și post natală, telemedicină, interconectarea cu dosarul de sănătate, cu sistem de raportări către Casele de asigurări, dar și către medic/asistent/moașă, fără a mai pune femeia însărcinată pe drumuri inutile și obositoare, plimbând dosare voluminoase peste tot.

Este un proces de durată, de cel puțin 12 luni, dar care merită susținut pentru viitoarele familii care își propun să aducă pe lume copilași în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Te țin la curent!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.