Competiția, temele, notele și absolventul miop

-Îți dai seama? Suntem clasa a V-a! Oau, când a trecut timpul?

-Ce tare, o să avem și noi în sfârșit note, că m-am săturat numai de Fb-uri!

Am auzit discuția asta între două copile fix în prima zi de școală. Mergeau apăsat, sigure pe ele, cu părul în vânt și cu ghiozdanul pe un umăr. Neînsoțite. Păreau că de multă vreme așteptau să treacă la nivelul următor, să nu mai fie aduse de mânuță la școală. Iar fascinația lor cea mare urma să fie carnetul de note. _notePesemne că găsiseră cutiuța cu amintiri a părinților, altfel nu-mi explic. Mai ales că există acum o înverșunare și o aversiune a adulților față de sistemul de notare, de concursuri și alte astfel de grozăvii ce ar putea să traumatizeze și să afecteze copiii, în drumul lor către adultul de mâine. Iar toate acestea sunt, mai mult ca sigur, transmise și micuților.

Apoi, în primele săptămâni din noul an școlar, fii-miu ăl mare a avut testări de evaluare, anunțate și șoc! notate- Fb, B etc. Ba chiar, mai în glumă, mai în serios, înțeleg că unul-doi băieței din clasă au fost avertizați cu I (insuficient) după ce nu și-au învățat poezia pentru acasă. Ah, da, am uitat să precizez că au teme pentru acasă la clasa I. Au avut și la pregătitoare, dar nu erau obligatorii.

De câțiva ani, de când lucrez cu elevi și părinți, chiar și în întâlniri unu la unu, găsesc părinți din ce în ce mai dezorientați. Încărcați de sfaturi necerute, de opinii neavizate, de tot felul de cursuri și metode externe de creștere a propriilor copii, cu o neîncredere zvonită în sistemul de învățământ și în cadrele didactice. Sunt puțini cei care au șansa de a-și forma o părere proprie autentică, așa că multe comportamente sunt împrumutate sau impuse, pe un teren emoțional prea puțin cunoscut sau dezvoltat.

Cu teme? Fără teme? Îi lăsăm sau nu la concursuri școlare? Se mai lucrează din Gazeta Matematică? Mai învață poezie pentru serbare și îi mai urcăm pe scenă? Acasă pe tabletă/playstation sau la Afterschool? Joacă sau lecții? Meditații sau sport?  Întrebări, frământări și, mai nou, dispute, în rândul părinților de elevi.

Eu personal am încredere că nu toți ne pricepem la toate și de aceea fiecare se străduiește să fie cel mai bun în domeniul său. Nu cred că fără notare sau concursuri am avea copii mai liniștiți, mai buni sau mai pricepuți, mai dornici de învățătură și de lectură. Sau că viitorul lor ar arăta mai limpede și mai încrezător doar pentru că nu au fost vreodată pe locul doi sau că un Insuficient i-ar face de rușine. La fel cum nu cred că cele patru ore de la școală sunt acoperitoare pentru acumularea unor deprinderi și cunoștințe temeinice. Da, sunt mici la șapte ani, dar dacă de la început nu se impune un anumit ritm, mi-e greu să cred că se pot schimba reguluile în timpul jocului. Asta dacă vorbim despre învățământul tradițional, de masă.

Am stat de vorbă și cu un cadru didactic, prof. Cristin Olaru, în care am încredere și cu care simt că rezonez.

  1. Cum ar trebui să arate temele elevilor?

Temele pentru acasă sunt benefice câtă vreme au menirea să verifice cunoștințele acumulate la clasă, pe seama exemplelor lucrate la ore. Ca atare temele nu ar trebui să depasească, ca și cumul, dar și ca timp, timpul de lucru de 50 de minute de la clasă. Dacă tema depășește nivelul elevului, cu siguranță va dura mai mult sau, în cel mai rău caz, riscă să ramana neefectuată”.

  1. Cu sau fără note în catalog?

“Notele nu trebuie înlocuite cu nimic. În niciun caz excluse! Pentru că astfel am anula și temele, și competițiile, și tot. Trăim azi, din pacate, mirajul absolventului miop, incapabil să își distingă viitorul, câtă vreme trecutul lui, adică fișa lui matricolă, este o minciună. Azi, de exemplu,  facultățile primesc absolvenți de liceu fără diplomă de Bacalaureat. Experiențe de genul acesta dezarmează orice elev care învață de plăcere, care studiază realmente, care luptă pentru a ajunge cineva.”

  1. Apropo de examene, dar și de competițiile școlare care îi pregătesc pe elevi pentru acestea. Trimitem copiii la conscursuri?

Competițiile? Evident ca sunt binevenite, câtă vreme la ele se înscriu doar elevii care doresc să intre într-un concurs, fără să reprezinte o obligativitate pentru întreg colectivul. Elevul dornic va competiționa mai întâi cu sine însuși. Adică își va „măsura” nivelul de cunoaștere, de abordare a unei cerințe, dar și timpul în care se încadrează pentru soluționarea ei.

Dacă vorbim însă de examenele naționale, aici este altceva. E necesar să participe toți cei înscriși în procesul de învățământ. Câtă vreme examenul se axează pe cerințe de diferite grade de dificultate, evident că elevul trebuie testat, fără ca asta să însemneze o corvoadă sau vreo tragedie. În funcție de rezultatele obținute, de interesul acordat, sistemul de învățământ ar trebui să fie capabil să îl direcționeze spre ceea ce a arătat că dorește să îmbrățișeze. Cam acesta ar fi rostul examenelor naționale. Din păcate însă, acesta este momentul în care se vede faptul că Școala Românească este incapabilă să ofere pe cât pretinde.”

Voi ce părere aveți?

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

Reclame

Mame stresate, copii curioși

Barcă, valuri destul de ample, mamă cu rău de mare și doi copii mici dornici de a a se arunca în apă în orice moment. Pe vas, doar câteva persoane rămase, restul, la scuba diving.

Până să mă organizez cu mască, tub de snorkeling, DCIM100GOPROGOPR0460.JPGcostume de neopren, veste, mai mult bălăngănindu-mă decât mergând, calculând pașii până la toaletă în caz de Doamne ferește, oprindu-mă să-mi controlez respirațiile ca să nu asigur masa peștilor înainte de prânz, băieții s-au cam plictisit și nerăbdarea creștea cu fiecare secundă. Greu să-i mai țin potoliți, privind curioși peste balustrada care le venea până la genunchi când se ridicau în picioare (!) m-am pus cu gura pe ei, să nu-i văd plonjând în marea mult prea adâncă pentru cât știu ei să înoate. Una din stimabilele rămase pe barcă a ținut să mă atenționeze, într-o engleză stricată că aș putea s-o iau mai ușor, să nu mă mai agit așa. Poate avea dreptate pe ici pe colo, dar nu era momentul să intru în polemici, cel mai probabil cu diferențe culturale și rasiale. I-am zâmbit tâmp și mi-am văzut de ale mele.

Oricum, întâmplarea mi-a dat de gândit. Oare chiar mă stresez prea mult învățându-i (cam cu orice ocazie) pe copiii mei să:

  • Își poarte de grijă și să nu își pună în pericol sănătatea sau chiar viața
  • Nu deranjeze, mai ales într-un spațiu privat destinat serviciilor (ex restaurant)
  • Nu fie gălăgioși (mai ales în public)
  • Fie respectuoși față de cei din jur
  • Nu se mai bată în continuu, pe orice!
  • Spună bună ziua, la revedere, mulțumesc
  • Respecte reguli și limite fizice (garduri, benzi
  • Nu se holbeze și să pună întrebări pertinente, mai ales dacă vorbim despre cineva de față cu acesta
  • Nu se întindă pe unde apucă, pe jos sau pe n scaune, în spații publice
  • Nu manânce astfel încât să provoace greață celor din jur
  • Folosească corect și curat wc-ul și să-și spele mâinile?

Cred că ar mai fi situații de menționat, dar aceastea îmi vin acum în minte, gândindu-mă la cele în care stau cu gura pe băieți, chiar și în public și poate nu mereu cu calm și ton foarte scăzut, de cele mai multe ori fiind nevoită să repet de vreo zece ori, acceptate fiindu-mi sfaturile după nenumărate de ce-uri și multe explicații.

Altfel da, pretutindeni văd mame zen, cu copii ca scăpați din junglă, cărora nu li se atrage atenția niciodată, pe motiv că trebui lăsați liberi, să se exprime, să își dezvolte personalitatea și, nu-i așa, sunt doar copii. Ei bine, ei sunt viitorii adolescenți și adulții de mâine și, la rapiditatea cu care cresc generațiile acum și viteza cu care curge viața, cred că ar trebui să-i învățăm de foarte mici niște norme de conduită în societate, cu riscul de a fi văzute ca niște cațe care au mereu ceva de comentat.

„O libertate fără limite ucide libertatea” (Balzac)

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

 

Starea de bine cu o garderobă potrivită se ține

Ca proaspătă mămică, eu am suferit după naștere, pentru că mi s-a părut că a durat o veșnicie până am revenit la o formă cât de cât apropiată de cea inițială… Luni de zile nu am știut dacă sau ce să-mi cumpăr. Mi-ar fi plăcut să pot apela la un personal shopper, să nu mai merg confuză prin magazine și să ajung acasă câteodată mai dezamagită decât înainte de vizita prin magazine.

De curând, am reușit Dana Tacea easă eliberez dressingul de haine ce tot așteptau a mai fi purtate vreodată sau de care poate chiar nu mă atinsesem niciodată. Cele mai bune trucuri le-am aflat de la Dana Tacea, Clothing Personal Shopper. După șapte ani de corporație, Dana a studiat stilism la Londra, la Color Me Beautiful, cea mai apreciată academie de profil din lume și acasă, cu Irina Markovits. Acum este stilist vestimentar de oameni normali, un altfel de stilist decât îți închipui, după cum ea însăși ne invită să o descoperim. Are în portofoliu mii de ținute pentru femei din țară sau chiar de peste hotare.

Ne-am pus de povești cu sfaturi, trucuri și recomandări pentru proaspetele mămici.

Când recomanzi mămicilor să meargă la un prim shopping pentru ele (!), nu pentru bebeluși, după naștere?

Dana Tacea, personal shopper: Aș recomanda chiar de la început. De ce? Pentru că orice zi în plus în care ne simțim frustrate vizavi de felul în care arătăm nu e deloc benefică pentru emoționalul nostru.

Întotdeauna, când ne schimbăm tipul siluetei, ne speriem, pentru că nu știm cum să îmbrăcăm corect și atractiv noul tip de siluetă și, în loc să apelăm la ajutor de specialitate, stăm în acea situație o perioadă lungă de timp.

Sunt mămici care spun stop, apelează la serviciile mele și se redescoperă, ca femei, pentru că despre asta e vorba când o clientă merge cu mine la shopping, despre a se redescoperi pe ea din punct de vedere vestimentar/stilistic. Asta o conduce la o iubire mai mare de sine și de fapt la o redescoperire. De care sunt uimiți toți din jur și o complimentează, iar ea se simte minunat.

A fi în continuare frumoasă după ce ai născut și a nu rămâne blocată doar în rolul de mamă e foarte important pentru starea ta de bine.

Această stare de a te simți frumoasă nu poate fi înlocuită cu nimic altceva și generează așa de mult wellbeing, care se transmite și la copil și la soț și lucrurile merg muuult mai bine. Este o schimbare aparent minoră, însă are un impact emoțional uriaș.

Așa că acționați! Nu stați în stări emoționale proaste, ele vă influențează negativ viața de mămici, care oricum nu e ușoară.

Ce zici, să îl lase pe bebe acasă cu tati sau buni și să se bucure de sesiunea de shopping doar cu tine? Sau ai accepta să vă însoțească și copilașul?

D.T.: Cel mai bine ar fi să vină singure, pentru că au nevoie să se concentreze un pic asupra lor. Nu poți fi atentă cu adevărat la nevoile tale când focusul este pe starea de bine a bebelușului.

Însă, Dana Taceapentru mămici am servicii speciale, de genul: evaluarea garderobei online, pe Skype, când doarme cel mic.

În plus, pentru shopping, am serviciul de styling online. Acesta include ținute online, compuse anume pentru ele, personalizat. Cum funcționează:

Mămicile primesc un Profil de Stil care conține un set de întrebări după care eu mă voi ghida când le voi alege piese din magazinele online. Cu aceste piese, le voi alcătui ținute. Fiecare planșă vine însoțită cu link-ul de unde pot cumpăra fiecare piesă.

Este un proces genial, care le scutește de a se deplasa la magazine. Ele își văd de programul lor, iar eu le ajut să arate wow, să se simtă comod, să se placă și, deloc de neglijat, să economisească bani. Nu le poți face pe toate singură bine. Trebuie să admiți că ești doar un om, faci tot ce poți tu mai bine, însă nu poți ține loc de toate meseriile din lume.

Având în vedere că proaspetele mămici au corpul în continuă schimbare în urmatoarele luni, ce achiziții recomazi?

D.T.: Recomand câteva piese bine gândite, alese așa încât ele să poată compune ușor multe ținute. Nu au timp de nimic, darămite de alcătuit ținute. Toate alegerile trebuie gândite smart pentru a le face viața mai ușoară.

Nu recomand să încerce să cumpere ceva care să le vină bine și dacă slăbesc 10 kilograme și dacă, și dacă, și dacă… Cine fuge după mai mulți iepuri nu prinde niciunul.

Trebuie alese corect piese pe silueta lor de acum, nu multe, în bugetul de care dispun. Iar când vor schimba tipul siluetei, vor updata garderoba. E greu să te îmbraci bine atâta timp cât nu accepți care e tipul tău de siluetă.

Chiar dacă e temporar sau nu cu kilogramele în plus, e foarte important să te placi! Și exact asta fac eu, le recomand piese în care ele se plac enorm și nu mai simt povara schimbării siluetei. Astfel și procesul de revenire la cea anterioară e mai blând.

Altfel lucrezi cu tine când ești bine emoțional, decât când nu te placi și nu știi încotro să o apuci.

Totuși, pentru a da câteva exemple, recomand rochii petrecute purtate cu încălțăminte sport, fuste cu tricouri, pantaloni lejeri cu cămăși moi.

Toate mămicile îmi spun când mergem la shopping, „Vaaai ce bine îmi stă, nu îmi vine să cred. Dacă eram singură, mă duceam la blugi și tricouri și plecam. Ce taree, îmi place maxim.”

Nu tuturor ne vin bine aceleași lucruri, contează înălțimea, personalitatea, tipul siluetei, culorile preferate, materialele care ne avantajează șamd. Nu e un domeniu deloc ușor, deși așa pare la prima strigare. 😊

Cea mai mare problemă a multora poate fi burtica, ce se încăpățânează și nu se retrage mai repede! Ceva trucuri pentru a o masca cu haine/accesorii potrivite?

D.T.: Da, burtica e cea mai mare problemă a majorității mămicilor. Însă, în funcție de tipul de siluetă, se aplică alte reguli.

Totuși, ca regulă generală ar fi să atragem atenția asupra bustului și a picioarelor și să distragem astfel atenția de la burtică. Accesoriile joacă un rol foarte important în această strategie. Însă, majoritatea mămicilor nu poartă accesorii, pentru că cei mici se pot agăța de ele. Atunci putem să ținem loc de accesorii prin a alege compoziții vestimentare care să ducă focusul asupra bustului și picioarelor, prin croieli anume sau prin culori plasate strategic.

Recomand linii simple, tricouri lejere, tunici, fuste petrecute, fuste bias, însă mare atenție la materiale să nu fie rigide, să fie light. Cumva cheia mascării burticii stă cel mai mult în alegerea corectă a materialelor. Un material bine ales ne poate arăta cu 2 mărimi mai subțiri, versus un material greșit ales, care ne poate adăuga kilograme în plus, din punct de vedere vizual.

Apropo de accesorii, și eu personal am renunțat la orice fel de bijuterii, de teamă să nu se agațe bebe să le rupă sau să se rănească. Ne-ai vorbit de textura materialului. Ce alte recomandări mai ai pentru proaspetele mamici?

D.T.: Pentru ca o ținută să fie interesantă ea trebuie să aibă una din următoarele 4 aspecte: ori culoare, ori textură, ori tăieturi interesante, ori accesorii.

Le recomand să adopte una din celelalte 3 strategii, cu precădere cea a culorilor, pentru că este mai ușor de gestionat. Iar ca accesorii, pot folosi eșarfele sau haine cu detalii brodate sau cu inserții inedite de materiale și culori.

Unele proaspete mămici își hrănesc copiii la sân și renunță la cochetărie, considerând că doar hainele special croite pentru alaptare trebuie purtate. Le putem ghida pentru a îndrăzni și altceva?

D.T.: Trebuie respectată funcționalitatea hainelor pe nevoile din această perioadă a mămicilor.
Întotdeauna hainele se aleg în funcție de stilul de viață. Iar stilul lor de viață implică accesul facil pentru alăptare. Se pot găsi haine care să arate și bine și să aibă și acces facil pentru alăptare, nimic complicat. E o varietate atât de mare acum de haine în magazine, pentru toate tipurile de nevoi și gusturi, așa încât
numai să nu vrei să te ocupi, altfel găsești absolut tot ce îți trebuie în magazine.

Orice piesă care are nasturi, fermoar sau este petrecută sau dintr-un material ce are în compoziție un pic de elastan și cu un decolteu semi, Danaeste ok.

Fustă, pantalon sau rochie?

Rochie

Tocuri sau flats?

Flats

Mărgele sau lanț?

Cercei

Rucsac sau poșetă?

Poșetă

Costum de baie în două piese sau întreg?

Costum de baie în 2 piese

Neglijeuri sau pijamale?

Pijamale 😊

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.