Mierea de albine, ca moștenire de familie

În fiecare zi mi-e dat să descopăr povești de viață uluitoare, despre unele vreau să scriu, cu altele mă identific, unele mă dor, dar absolut din toate mă inspir.

Mihaela Toma este o albinuță de femeie implicată într-o afacere de familie. Familie de apicultori. Fratele ei construiește stupii, tatăl se ocupă de bunăstarea și de întreținerea acestora, iar Mihaela de marketing. Este foarte implicată într-o campanie de conștientizare a consumului de miere și produse apicole. Scopul ei este să informeze consumatorul asupra beneficiilor pentru propriul organism, dar și susținerea producătorilor autohtoni.

“Pasiunea mea pentru apicultură a apărut în copilarie, când atât bunicul, cât și tatăl meu erau atent supravegheați de cate ori aveam ocazia. Încă din adolescență am admirat munca depusă de albinuțe si cât de dedicate sunt ele stupului.” Am rugat-o pe Mihaela să îmi răspundă la câteva întrebări pe care sunt convinsă că și le pune fiecare dintre noi.

Care este diferența între mierea crudă și cea pasteurizată?

Mierea crudă este cea pe care o poți cumpăra direct de la apicultor, în starea sa naturală, așa cum este extrasă din stup, fără a se interveni ulterior asupra compoziției. Casa cu miere BerceniEste naturală și poate fi considerată un îndulcitor sănătos. Dacă știți de unde puteți cumpăra miere naturală, mai ales din preajma zonei în care locuiți, nu ezitați! Albinele folosesc polenul specific zonei, iar această miere chiar poate ușura alergiile sezoniere.

Mierea pasteurizată este supusă unui proces termic. Prin pasteurizare, adică încălzirea ei la temperatură înalta, mierea de albine îşi pierde toate proprietăţile vindecătoare pentru care este atât de faimoasă. Enzimele sunt distruse şi rezultă un sirop lichid care nu mai are nicio valoare nutriţională.

Care sunt proprietățile acestea despre care vorbești?

Aminteam mai sus de prevenirea sau ameliorarea alergiilor sezoniere. Vă puteți folosi de calitățile mierii crude în amestec cu diverse fructe cu un conținut bogat în vitamina C, în special la începutul perioadei reci.

Poate combate constipația, în special pentru copii și chiar pentru animăluțe.

O poți folosi ca atare pe piele, pentru că are proprietăți antibacteriene și antifungice.

Îmbunătățește și stimulează sistemul imunitar, ajută la asimilarea calciului în organism, reglează glicemia, calmează stările de nervozitate, tratează durerile, tratează ulcerul, dar mai ales răceala sau gripa.

Sportivii și copiii activi ar trebui să consume miere, întrucat aceasta le va oferi energia de care au nevoie. Mierea pură de albine este o sursă naturală de minerale cum ar fi calciu, fier și potasiu, dar și vitamine din complexul B.

Recunosc că am gustat prima oară polen din cel trimis de tine. Și copiii l-au acceptat cu mare curiozitate. Dar cum îl păstrăm în casă până îl consumăm pe tot?

Polenul crud se păstrează numai la congelator!

Casa cu miere Berceni polenEste moale şi are un miros floral pregnant, fiind unul dintre cele mai pure şi mai complete alimente, un adevărat miracol al naturii. Era utilizat încă din Antichitate de către egipteni şi chinezi ca medicament natural şi factor de întreţinere a organismului. Acesta şi-a demonstrat pe deplin virtuţile terapeutice în cadrul numeroaselor studii clinice şi de laborator.

Se recomandă ca polenul crud să se administreze dimineața pe stomacul gol 1-2 lingurite, fie în starea lui pură, fie sub forma de macerat. Copiii pot accepta mai ușor polenul crud dacă îl dizolvăm în iaurt sau în sucuri naturale de fructe sau legume.

Ne dai o rețetă pentru macerat, vă rog?

Sigur! Într-un borcan de 300 grame se pun 3 linguri de cătină, 3 linguri de miere de albine și 2 linguri de polen crud. Se lasă la macerat în frigider și este indicat să se consume în maximum două săptămâni.

O altă descoperire pentru noi a fost mierea de mană. Cum se obține aceasta, că nu mi s-a părut la fel de dulce?

Pentru a ne oferi acest tip de miere, albinuțele nu colectează nectar din flori, ci din secrețiile arborilor de pin, molid, brad și din secrețiile dulci ale afidelor.

În privinţa glucidelor, în comparaţie cu mierea provenită din nectarul florilor, mierea de mană conţine ponderi diferite de zaharuri.

Mierea de mană este foarte apreciată pentru faptul că poate fi considerată un cocktail de minerale. Spre exemplu, conținutul de minerale al mierii de mană este de şase ori mai mare decât cel al mierii de salcâm. Datorită acestui fapt, mierea de mană este frecvent recomandată în tratamentul spasmofiliei la adolescenți sau cel al rahitismului la copii si adolescenți, în osteoporoză şi afecţiuni articulare la adulţi şi vârstnici.

Preferata piticilor a fost mierea de rapiță. Ce o face atât de specială?

Mierea de rapiță este diferită de celelalte tipuri de miere. Are o consistență mult mai densă și este de culoare albă, dar și un miros deosebit datorită florii de rapiță. Atât eu, cât și clienții mei o catalogăm ca având gustul șerbetului de odinioară.

Mierea de rapiță are proprietăți antibacteriene și poate acționa împotriva streptococului, stafilococului și heliobacter pylori. Este bogată în oligoelemente și poate fi indicată în tratamentul afecțiunilor reumatismale. De asemenea, poate avea efecte benefice în ameliorarea afecțiunilor digestive, hepatice și respiratorii, dar și în tratamentele cosmetice, datorită conținutului ridicat de vitamina E.

Este delicioasă pe pâine cu unt, dar și în ceai, cafea și lapte.

Pe Mihaela Toma o găsiți pe facebook, la Casa cu Miere Berceni. Noi ne facem deja stocul pentru iarnă.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Publicitate

Îndrăznește să radiezi! Oxigenoterapia îți șterge ani de pe chip

Răfăț. Întreținere. Respect. Moft. Nevoie. oxigenenoterapie1Putem să-i spunem oricum. În funcție de cât controlăm din viața noastră probabil. Dar cred cu tărie că fiecare dintre noi, femeile, merităm să ne facem timp pentru noi însene, fie că asta înseamnă sală de sport, tratamente faciale sau corporale, shopping, un concert, stat pe net, citit o carte, o cafea cu prietenele sau poate doar o baie fierbinte și un pahar de roze.

De fiecare dată când vreau să mă simt și mai bine în pielea mea, încerc ceva nou.

A venit rândul tenului meu să primească o bine meritată răsplată, după ce l-am aerisit toată vara, fără machiaj (doar ocazional, la câteva petreceri unde am avut musai și ședință foto), întreținut doar cu gel pentru conturul ochilor, un ser ușor pentru hidratare și cremă cu factor mare de protecție solară.

Însăși denumirea procedurii m-a atras în primă fază- Oxigenoterapie. Știam deja despre terapia cu oxigen, ca metodă de tratament în diverse afecțiuni- boală de decompresie, intoxicație cu monoxid de carbon sau diverse leziuni la nivelul pielii.

Medicina hiperbară folosește acest gaz ca medicament, în condiții de presiune crescută, sporind cantitatea de oxigen într-un țesut fix cât este nevoie. În funcție de concentrație, putem atribui oxigenului proprietăți de antibiotic, analgesic, antispastic sau antidematos.

Tenul mea avea să primească tot ce are nevoie în câteva zeci de minute. Deși rezultatele sunt spectaculoase după o singură ședință, se recomandă cam cinci ședințe pentru a șterge câțiva ani buni de pe chip.

Pregătirea tenului și tratamentul în sine

Pentru ca rezultatele să fie cele mai bune, fața trebuie demachiată blând, pentru a scapa de orice impuritate- praf, machiaj, sebuum. Apoi, tenul meu a fost mângâiat cu un cocktail de vitamine și acid hialuronic. Atenție, nici urme de ace, deși procedura poate fi asemănată cu “injectarea” substanțelor care promit minuni în estetică. De ce? Pentru că toate acestea patrund în profunzimea pielii pentru activarea metabolismului celular, sub presiune dublă cu oxigen hiperbaric de puritate medicală.

Ce se întâmplă de fapt și care este senzația?

Secretul constă într-o tehnologie spectaculoasă de transformare a oxigenului din aer (de puritate scăzută 16-18%) în oxigen de puritate 98%. oxigenenoterapieBulele de oxigen hipebaric sunt difuzate cu ajutorul unui instrument care se numește aerograf, cu o anumită presiune pe piele și sunt împinse în profunzime, împreună cu substențele deja aplicate după demachiere. Senzația este ciudată la început, pentru că aparatul degajă un jet subțiere de aer (gaz de fapt, oxigenul hiperbaric despre care vorbim aici) foarte puternic și rece. Mai dificil pentru persoanele care se gâdilă. Vorbesc din proprie experiență. Nu este un tratament dureros nicio secundă, ba din contra, devine mai plăcut și mai relaxant pe măsură ce minutele se scurg.

Beneficii și efecte

Oxigenoterapia este o procedură noninvazivă și extrem de relaxantă, potrivită pentru toate tipurile de ten, cu efecte imediate remarcabile.

Ce am remarcat după prima ședință?

–          nicio urmă de roșeață sau umflătură (cum pățeam la tratamentele cosmetice clasice)

–          ten mai luminos

–          riduri de expresie întinse

–          cearcăne atenuate

–          mici puncte cu sebuum (coșuri) eliminate

–          pleoape dezumflate (nu dormisem prea bine)

Ce promite de fapt un astfel de tratament:

  • accelerează metabolismul celular;
  • minimizează liniile și ridurile din jurul ochilor, gâtului, buzelor și a conturului feței, stimulând producția de colagen;
  • relaxează muschii faciali și decrispează trăsăturile;
  • redefinește ovalul feței;
  • reduce vizibil cicatricile, petele pigmentare, cuperoza și uniformizează aspectul tenului;
  • elimină acneea, acționând ca un antibiotic natural pe zonele tratate;
  • reglează secreția de sebum;
  • stimulează regenerarea pielii din interior spre exterior;
  • redă luminozitatea și tonicitatea tenului;
  • tratează pungile de sub ochi și cearcănele;
  • tratează cuperoza și telangiectaziile;
  • asigură un ten suplu, neted și catifelat, cu aspect întinerit;
  • drenează și detoxifiază tenul;

Ca efectele să fie potențate, eu aș adăuga și un salon modern, cochet și intim, cu personal amabil și muzică relaxantă. Eu am descoperit acest tratament minune prin amabilitatea prietenei mele Corina, la Pure Salon Slim & Spa, bd Dacia nr 130 A. Detalii despre serviciile oferite găsiți pe site, dar și pe pagina de Facebook.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Adaptarea blândă sau abandonul?

“Bună ziua! Putem trece peste perioada de acomodare? Sunt și părinți care nu-și pot lua zilele libere…” Este unul dintre mesajele pe care le-am primit pe grupul părinților de copii ce urmau să înceapa grupa mică. Asta după ce doamna educatoare făcuse în așa fel încât să ne ofere o primă zi din noua etapă a vieții puilor noștri, împreună! GrădinițaUrma să petrecem prima zi cu toții, în viitoarea lor clasă, cu mami, cu tati, să se prezinte colegilor, să se împrietenească, să facă un prim pas către acomodare.

“Descurcă-te!”, i-a zis mama fetiței cu părul bălai, după ce i-a pus rucsacul în dulap și i-a scos papucii de interior. I-a aruncat la picioarele copilei așezate cuminte pe o băncuță de pe hol și, din fugă, s-a mai auzit un Pa! stins printre zecile de voci. Nu cred că are cinci ani împliniți fata. Iar atâta tristețe și dezorientare nu cred că am mai citit vreodată în ochi atât de mici, perfect rotunzi și mirați.

Încă mai văd părinți fugind pe ușă, lăsând în urma lacrimi amare și țipete disperate. Nu le face nimeni rău copiilor, așa e, dar momentul ar putea fi îndulcit cu câteva minute în plus de răbdare.

Nu mă laud cu copii adaptați la creșă sau grădiniță. Nu știu rețete magice și nu ofer pași de urmat nimănui, chiar dacă mi se cere. În teorie, cărți, articole, există! În realitate însă, din experiența mea, fiecare copil e unic în felul său, fiecare dimineață e altfel, fiecare săptămână are dinamica ei, fiecare anotimp vine cu asteniile lui și, mai mult decât atât, fiecare an școlar va avea propria lui istorie.

Sunt puțini copiii care țopăie de nerăbdare, luându-și la revedere  de la părinți, la doar câțiva anișori. Sincer, dacă ar fi fost după reacția copiilor mei și a majorității din grupă, n-am fi mers o zi la grădiniță. La fel de sincer, consider necesar acest program impus piticilor de la 3-4 ani, ca un preambul al anilor de școală. Cred în rostul educației tradiționale, cu reguli, limite, delimitări temporale (cu ore și pauze), rutină de masă, somn, lecții, teme etc. Să aruncăm copilul la 6-7 ani direct într-un mediu strict și formal fără să fi fost acomodat cu minime rigori sociale, ar fi un șoc mult mai greu de trecut.

Majoritatea instituțiilor de învățământ preșcolar nu permit adaptarea treptată, ba chiar este încurajată  fuga  părintelui, pe motiv că plânge un pic și îi trece. Îi trece pentru că se învață cu abandonul, se resemnează și apoi stă toată ziua și se întreabă dacă mai vine cineva să-l îl ia de acolo. În scurt timp, aceste frământări ale copilului sunt adânc îngropate și uitate. Vor reveni însă pe parcursul vieții, sub diverse frici, decizii sau stări pe care nu le înțelegem.

Putem găsi însă, o cale de mijloc. Ce ar putea face diferența?

  • încrederea părintelui că este fix ceea ce are nevoie copilul
  • mai puțină grabă, spre deloc
  • câteva minute în plus de îmbrățisări și te iubescuri
  • pupici de păstrat pentru mai târziu (noi ascundem pe sub mânecă câte unul pentru fiecare, să ne țină de dor)
  • promisiuni (de respectat!) pentru a doua parte a zilei, când vă revedeți
  • (re)citim meniul, recapitulăm programul orelor de la grădi
  • asigurări despre educatoare și o discuție banală cu aceasta
  • inventat diverse jocuri pentru a da un reper despre momentul revederii
  • disponibilitate totală pentru copil, fără telefon, mesaje, discuții cu altcineva pe alte subiecte

De ce îmi las copilul la grădiniță, chiar dacă cu un ochi râde și cu altul plânge?

  • are nevoie de socializare cu cei de vârsta lui
  • (poate) va lega prietenii- pe cât de ușor se fac, pe atât de repede se destramă la vârste fragede
  • învață să se descurce singur- mâncat, îmbrăcat, legat șireturile chiar
  • educatoarele au pregătirea necesară, iar tu, părintele inginer/IT-ist/consultant etc sau bona/bunicii nu aveți cum să supliniți acest rol
  • are la dispoziție jocuri adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare
  • există un program pe care ar trebui să-l încurajezi să-l respecte
  • (poate) va gusta și alte feluri de mâncare
  • (poate) va învăța poezii și cîntecele. Nu e traumatizant deloc, chiar dacă ar putea să le spună și pe scenă, la vreo serbare
  • va face opere de artă ce îi vor fi expuse la panou. Încercați să evitați comparațiile!
  • îi va fi mai mult mai ușor la școală

Cu ochii la drum și gîndul la viitor, cum am auzit de curând într-un film de animație, îi conducem chiar pe unde au nevoie și fix unde trebuie. Doar să fim atenți și la ei, și adânc în sufletul nostru.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

#Re-think TSA: Un diagnostic pe viață merită specialiști informați

Eram însărcinată cu al doilea copil când mi-a fost dat să petrec câteva ore în compania unui băiețel cu un comportament atipic și a părinților lui. Mi-au destăinuit la un moment dat că puștiul fusese diagnosticat cu Tulburare din Spectru Autist (TSA) și acum strângeau bani pentru a ajunge în Statele Unite, pentru a-i oferi șansa la un tratament diferit față de ce se oferea în țară.

M-a marcat momentul și m-am documentat constant, atentă fiind la dezvoltarea copiilor mei. M-am consultat doar cu specialiști (pediatru, psihoterapeut, logoped) în momentul în care am sesizat ceva ieșit din “normalul” la care mă raportam.

În 2016 am intervievat o mamă deputat, activ implicată în problematica persoanelor diagnosticate cu TSA. Cristina Nichita îmi spunea atunci că “specialiștii în Sănătate Mintală afirmă că în România un copil dintr-o sută se naște cu o Tuburare din Spectrul Autist”. Statisticile arătau că la noi în țară, în urmă cu doi ani, erau peste 8.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist. Asta desi președintele Klaus Iohannis susținea, în același an, de Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, că în România noastră trăiesc 30.000 de persoane diagnosticate cu autism. Puteți (re)citi întreg interviul aici

Autismul nu este o boală. Autismul este o tulburare destul de greu de depistat, cu grade și forme diferite de manifestare.

De aceea, specialiștii în domeniu sunt într-o continuă formare și documentare.

Cei mai mulți dintre aceștia se reunesc timp de două zile, în perioada 2-3 noiembrie a.c., lAfis TSAa #Re-think TSA International Convention, la Capital Plaza Hotel București. Este prima Convenție Internațională care se adresează terapeuților, psiho-pedagogilor și psihologilor din România, specializați în tulburări de dezvoltare ale copiilor și tinerilor cu TSA. În cadrul lucrărilor susținute de reprezentanți ai Autism Research Institute, Autism Speaks, National Institute of Mental Health USA și nu numai, vor fi prezentate cele mai noi terapii de recuperare: terapia 3C, piano-therapy, terapia asistată de animale și alte terapii inovatoare.

Un bilet de acces la congres costă 350 lei/persoană pentru psihologi, iar pentru studenți, accesul este gratuit. Toți care iau parte la lucrări primesc la final un Certificat de participare, evenimentul fiind creditat și de Colegiul Psihologilor din România.

Detalii depre înscrire găsiți aici, iar dacă doriți să susțineți evenimentul în calitate de sponsor, aflați informații aici.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

%d blogeri au apreciat: