Vine o vreme cand copiii se fac mari, nu te mai lasa sa-i imbratisezi pe strada, pleaca la casa la lor, iar tu ramai si te intrebi cand au crescut asa de repede. 
Cam asa se simte si daca are doar 5-6 ani, sa stii. Cand pleaca intr-o vacanta prelungita, parca s-a dus in spatiu, nu alta!
Eu sunt modelul fara bunici la tara sau macar in alt oras. Bine, cam fara bunici de tot. Doar bunica materna saraca, sa-mi traiasca inca multi ani de-acum incolo sper, dar care a locuit mai mult pe la noi. Muream de ciuda cand reveneam la scoala, din vacante, si colegii povesteau grozavii cu si de pe la bunici. Asa mult tinem la ideea asta de „bunici la tara”, ca abia asteptam sa merg la sora bunicii, ramasa in casa batranesca in Dobrogea, la poalele Muntilor Macinului. Maturam curtea, miroseam lacramioare, mancam carceie din vita de vie abia data, struguri verzi si ma fascina sa scoatem apa din fantana, desi nu prea era buna la gust si era cam rece. Ba intr-o vacanta mare cred, m-am cerut lasata acolo. Nu stiu cat chef aveau de un plod mic, blond si bagacios prin ograda, dar tare imi placea sa merg cu verisorii mamei mele seara, prin sat!
Copiii mei sunt norocosi! Au si bunici la tara, aproape de Bucuresti, unde se joaca cu animale si culeg fructe si legume, dar si bunici in alt oras, fiind o aventura chiar deplasarea insasi. Cel mare s-a dat dus mai greu de acasa, legat fiind de fusta ma’sii, insa cel mic s-a adaptat mai usor, avand langa el persoana pe care o iubeste cel mai mult pe lumea asta, fratele cel mare.
Vacanta, in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.
De unde ma stiam mama panicoasa, care credea ca nimeni nu se poate ingriji mai bine de copii in afara de ea, am ajuns acum sa ma relaxez cu gandul ei micutii, au nevoie sa-si creeze propriile amintiri cu bunicii, fiecare cu felul lor de-a fi, cu obiceiurile pe care si le fac impreuna, cu jocurile si codurile lor secrete.
Am vrut sa aflu si parerea psihologului.
„Acest timp alaturi de bunici poate fi momentul lui de rasfat, in care buncii se pot raporta diferit la el. De foarte multe ori aud parintii spunand ca bunicii “ii strica” pe cei mici cu rasfatul! Dar fiecare dintre noi are nevoie de un moment in care sa primeasca totul neconditionat, nu-i asa? Amintirile voastre din copilarie sunt raportate la cat de mult rau v-au facut bunicii rasfatandu-va? Nu prea cred. Ajuns acasa, copilul va incerca sa aduca din comportamentele premise de bunici, dar daca parintii sunt perseverenti, copilul va invata sa se raporteze diferit la persoane diferite, in functie de reactiile lor”, este de parere psih Emilia Popa.
Cum e mai bine sa procedam cu cei mici?
„Daca in trecut, dezvoltarea copilului mic (pana in 3, chiar 6 ani) era privita majoritar prin prisma dezvoltarii fizice, acesta putand fi crescut la bunici, gradinita cu program saptamanal, vecini sau alte rude in varsta, in prezent parenting-ul modern vorbeste despre relatia de atasament securizant, ale carui baze se pun in copilaria mica. Statul incurajeaza consolidarea acestei relatii prin politicile sale sociale, oferind posibilitatea parintilor sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani. Dupa aceasta varsta, fiecare familie se organizeaza. Unii copii merg la cresa, altii raman in sanul familei, in grija bunicilor sau a bonelor. Insa mare parte a bunicilor de astazi, spre deosebire de cei din anii ‘90, sunt inca activi in mediul profesional. Astfel ca majoritatea copiilor merge spre sistemul educational, grupele baby fiind la mare cautare.”
Si totusi, avem VACANTELE…
„Vacanta este un moment in care copilul este in concediu de la gradinita/scoala, iar parintii, nu… Asa ca, pentru cei mici este un moment de bucurie, in timp ce, pentru parinti, poate fi un moment de incertitudine: Incotro deci? Vacanta, in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.”
Cum decidem pentru cel mic? Alegem noi, parintii? Sau luam hotararile impreuna?
Copilul se poate bucura si de momente alaturi de colegii sai, mergand o perioada la gradi sau after. Acest aspect este important, deoarece ii asiguram continuitate, stabilitate, rutina. Il ajutam sa nu iasa din ritm complet pe o durata mare de timp, sa relationeze si sa isi descopere colegii si in alte activitati decat cele care au loc in mod normal in timpul anului scolar.
„Vacanta ne poate oferi un moment de conectare cu cel mic, putem crea momente frumoase impreuna, daca organizam activitatile in asa fel incat sa ne bucuram impreuna de acest timp. Mergem in concedii, organizam seri distractive si week-end-uri interesante.
Vacanta este un prilej bun pentru copil sa experimenteze lucruri, sa stea in compania celor de care, in timpul anului, nu s-a putut bucura. Asa ca, daca suntem o familie functionala, atenta la nevoile noastre si ale celorlalti, ne organizam impreuna si facem un program.
Copilul poate avea sansa de a petrece timp in colectivitate in continuare. Sau, desigur, poate petrece timp cu rudele si bunicii, poate chiar pleca in alt oras, fara parinti!
Vacanta ofera un prilej copilului de a face lucruri variate, impreuna cu familia si nu numai. Putem investi copilul, intrebandu-l, oferindu-i alternative, educandu-l sa aleaga eficient si responsabil pentru timpul sau liber!”
Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!
Sharing is caring!
A initiat o serie de proiecte legislative, multe dintre aceste aprobate cu succes!
Sa nu ne facem iluzii ca va veni vreodata un elicopter care sa aterizeze pentru fiecare copil care are o urgenta. Tineti cont ca diferenta dintre viata si moarte se masoara în secunde. 
Pentru ca sunt convinsa ca n-am inventat noi roata, am facut un mic research printre parintii care au copiii in scolile sau gradinitele de peste granitele tarii.
Ca sa reusesti sa ajungi sa faci o plimbare pe malul fluviului, poate fi insa o adevarata aventura pentru multi. Mie insami mi-a fost tare greu sa merg cu un bebelus si cu un alt copil mic pe motoreta din aceea fara pedale pana acolo jos, desi nu va imaginati ca eram singura cu ei! Bunica mea saraca, nu mai zic, o ducem sa vada faleza si apele Dunarii de undeva de sus, dintr-un loc mai accesibil si cu parcare. Nici vorba sa mai calce pe faleza. (sursa foto: 
Izabela Marinescu 