Cu rasfat, din vacanta!

Vine o vreme cand copiii se fac mari, nu te mai lasa sa-i imbratisezi pe strada, pleaca la casa la lor, iar tu ramai si te intrebi cand au crescut asa de repede. off in spatiu

Cam asa se simte si daca are doar 5-6 ani, sa stii. Cand pleaca intr-o vacanta prelungita, parca s-a dus in spatiu, nu alta!

Eu sunt modelul fara bunici la tara sau macar in alt oras. Bine, cam fara bunici de tot. Doar bunica materna saraca, sa-mi traiasca inca multi ani de-acum incolo sper, dar care a locuit mai mult pe la noi. Muream de ciuda cand reveneam la scoala, din vacante, si colegii povesteau grozavii cu si de pe la bunici. Asa mult tinem la ideea asta de „bunici la tara”, ca abia asteptam sa merg la sora bunicii, ramasa in casa batranesca in Dobrogea, la poalele Muntilor Macinului. Maturam curtea, miroseam lacramioare, mancam carceie din vita de vie abia data, struguri verzi si ma fascina sa scoatem apa din fantana, desi nu prea era buna la gust si era cam rece. Ba intr-o vacanta mare cred, m-am cerut lasata acolo. Nu stiu cat chef aveau de un plod mic, blond si bagacios prin ograda, dar tare imi placea sa merg cu verisorii mamei mele seara, prin sat!

Copiii mei sunt norocosi! Au si bunici la tara, aproape de Bucuresti, unde se joaca cu animale si culeg fructe si legume, dar si bunici in alt oras, fiind o aventura chiar deplasarea insasi. Cel mare s-a dat dus mai greu de acasa, legat fiind de fusta ma’sii, insa cel mic s-a adaptat mai usor, avand langa el persoana pe care o iubeste cel mai mult pe lumea asta, fratele cel mare.

Vacanta, in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.

De unde ma stiam mama panicoasa, care credea ca nimeni nu se poate ingriji mai bine de copii in afara de ea, am ajuns acum sa ma relaxez cu gandul ei micutii, au nevoie sa-si creeze propriile amintiri cu bunicii, fiecare cu felul lor de-a fi, cu obiceiurile pe care si le fac impreuna, cu jocurile si codurile lor secrete.

Am vrut sa aflu si parerea psihologului.

„Acest timp alaturi de bunici poate fi momentul lui de rasfat, in care buncii se pot raporta diferit la el. De foarte multe ori aud parintii spunand ca bunicii “ii strica” pe cei mici cu rasfatul! Dar fiecare dintre noi are nevoie de un moment in care sa primeasca totul neconditionat, nu-i asa? Amintirile voastre din copilarie sunt raportate la cat de mult rau v-au facut bunicii rasfatandu-va? Nu prea cred. Ajuns acasa, copilul va incerca sa aduca din comportamentele premise de bunici, dar daca parintii sunt perseverenti,  copilul va invata sa se raporteze diferit la persoane diferite, in functie de reactiile lor”, este de parere psih Emilia Popa.

Cum e mai bine sa procedam cu cei mici?

„Daca in trecut, dezvoltarea copilului mic (pana in 3, chiar 6 ani) era privita majoritar prin prisma dezvoltarii fizice, acesta putand fi crescut la bunici, gradinita cu program saptamanal, vecini sau alte rude in varsta, in prezent parenting-ul modern vorbeste despre relatia de atasament securizant, ale carui baze se pun in copilaria mica. Statul incurajeaza consolidarea acestei relatii prin politicile sale sociale, oferind posibilitatea parintilor sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani.  Dupa aceasta varsta, fiecare familie se organizeaza. Unii copii merg la cresa, altii raman in sanul familei, in grija bunicilor sau a bonelor. Insa mare parte a bunicilor de astazi, spre deosebire de cei din anii ‘90, sunt inca activi in mediul profesional. Astfel ca majoritatea copiilor merge spre sistemul educational, grupele baby fiind la mare cautare.”

Si totusi, avem VACANTELE…

„Vacanta este un moment in care copilul este in concediu de la gradinita/scoala, iar parintii, nu… Asa ca, pentru cei mici este un moment de bucurie, in timp ce, pentru parinti, poate fi un moment de incertitudine: Incotro deci? Vacanta,  in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.”

Cum decidem pentru cel mic? Alegem noi, parintii? Sau luam hotararile impreuna?

Copilul se poate bucura si de momente alaturi de colegii sai, mergand o perioada la gradi sau after. Acest aspect este important, deoarece ii asiguram continuitate, stabilitate, rutina. Il ajutam sa nu iasa din ritm complet pe o durata mare de timp, sa relationeze si sa isi descopere colegii si in alte activitati decat cele care au loc in mod normal in timpul anului scolar.

„Vacanta ne poate oferi un moment de conectare cu cel mic, putem crea momente frumoase impreuna, daca organizam activitatile in asa fel incat sa ne bucuram impreuna de acest timp. Mergem in concedii, organizam seri distractive si week-end-uri interesante.

Vacanta este un prilej bun pentru copil sa experimenteze lucruri, sa stea in compania celor de care, in timpul anului, nu s-a putut bucura. Asa ca, daca suntem o familie functionala, atenta la nevoile noastre si ale celorlalti, ne organizam impreuna si facem un program.

Copilul poate avea sansa de a petrece timp in colectivitate in continuare. Sau, desigur, poate petrece timp cu rudele si bunicii, poate chiar pleca in alt oras, fara parinti!

Vacanta ofera un prilej copilului de a face lucruri variate, impreuna cu familia si nu numai. Putem investi copilul, intrebandu-l, oferindu-i alternative, educandu-l sa aleaga eficient si responsabil pentru timpul sau liber!”

Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

Sharing is caring!

Publicitate

Urgentele si Matematica

Am fost intrebata zilele trecute, in demersul meu de promovare a campaniei „Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”, ce sau cine ma recomanda, de ce fac asta?

Sunt certificata sa acord prim ajutor, conform celor mai recente norme europene, am intampinat situatii ingrijoratoare in sistemul de invatamant, am copiii integrati in colectivitate, lucrez cu zeci de elevi, dar si cu cadre didactice zilnic. Dar mai mult decat atat, am primit sustinerea unui doctor care si-a construit cariera ca medic in Medicina de Urgenta.

Conf. univ. dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgente este si deputat, acum membru in Comisia pentru Sanatate si Familie din cadrul Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei si este preocupat si lupta pentru drepturile copiilor si ale parintilor, pentru elevi si profesori, pentru sanatate si siguranta! doctor TCA initiat o serie de proiecte legislative, multe dintre aceste aprobate cu succes!

Vine acum si sustine activ singura campanie de informare si responsabilizare a cadrelor didactice privind importanta cunoasterii si aplicarii corect a masurilor si manevrelor de prim ajutor.

Cine poate acorda primul ajutor in situatii de urgenta?

dr. Tudor Ciuhodaru: Oricine! Evident, dupa ce a dobandit cunostinte de prim ajutor. Cel mai elocvent exemplu este cel al paramedicilor SMURD- care nu au absolvit nicio scoala medicala, dar au invatat sa execute corect niste manevre simple.

Ce invatam concret la cursurile de prim ajutor, domnule doctor?

Cum sa actionam corect si promt in situatii care ne pot pune viata in pericol. Cum putem salva oricand o viata. Cum sa evitam situatiile de risc. De la o banala hemostaza sau imobilizarea unei fracturi pana la manevre de resuscitare.

Ce masuri de prim ajutor ar trebui sa stie o persoana care are in grija zilnic zeci de copii? Si aici ma refer la educatori, invatatori, profesori.

Nu uitati: pentru a deveni cu adevarat eficiente, notiunile de prim ajutor trebuie cunoscute precum tabla inmultirii.

Sunt lucruri care par banale, dar care pot face diferenta dintre viata si moarte. Ar trebui cunoscute de toate persoanele, inca de la scoala, predate la orele de educatie pentru sanatate.

Tratamentul rapid al unei plagi sau al unei arsuri, imobilazarea unui traumatism, suportul intr-o criză epileptica, modul de actiune in ingestia sau inhalarea unui corp strain, ABC-ul resuscitarii nu ar trebui sa lipseasca din ,,programa” pregatirii unei persoane ce are grija de copii. Din punctul meu de vedere, aceste manevre ar trebui cunoscute de toti parintii si de toate cadrele didactice.

Este cadrul medical din scoala sau gradinita (de cele mai multe ori vorbim despre o singura persoana cu program de cateva ore pe zi!) suficient pentru sute de copii care pot ramane in institutie si pana la ora 18?

Clar nu! Sunt multe situatii care se pot intampla la mai multi copii in locuri diferite.

Si tineti cont ca urgentele trebuie rezolvate imediat!

Sunt situatii in care ambulanta ajunge dupa cateva minute sau chiar zeci de minute in cazuri mai putin fericite. Spuneti ca putem vorbi despre diferenta dintre viata si moarte prin aplicarea corecta a manevrelor de prim ajutor? Dati-ne cateva exemple de astfel de situatii!

Sunt adesea timpi enormi in care echipajele medicale ajung la locul intervenţtei. Si SMURD-ul merge pe aceleasi strazi aglomerate ca si noi. dr TCSa nu ne facem iluzii ca va veni vreodata un elicopter care sa aterizeze pentru fiecare copil care are o urgenta. Tineti cont ca diferenta dintre viata si moarte se masoara în secunde.

Daca un copil aspira o radiera, cum s-a intamplat de curand intr-o sala de curs din scoala, manevra Heimlich aplicata rapid de oricine il poate salva, altfel moare asfixiat.

Sunt si persoane care tin sa intervina, desi sunt neinstruite oficial si aplica tehnici dupa ureche. Manevrele aplicate incorect pot agrava si mai mult starea victimei?

Manevrele executate corespunzator nu au niciun fel de probleme. Oamenii ezita sa le aplice in special din cauza temerilor de a nu agrava leziunile. La cealalta extrema sunt „entuziastii”, care fac mai mult rau decat bine. O mobilizare intempestiva a unui traumatizat poate agrava leziunile. Da, pot pune probleme, de aceea oamenii trebuie instruiti!

Din cunostintele dumneavoastra, ca si cadru universitar, iar acum ca si parlamentar, este reglementata in vreun fel pregatirea dascalilor in acest domeniu, care tine pana la urma de sanatatea si siguranta copiilor nostri?

Parca erau niste protocoale intre SMURD si inspectoratele scolare. Dar au ramas doar simple vorbe pe hartie.

In ultima vreme au existat preocupari in a educa si invata copiii sa acorde masuri de prim ajutor. Dar tocmai parintii si cadrele didactice par sa ignore aceste cursuri! Cum putem proceda pentru a le oferi celor mici exemple bune de urmat?

Stiu de campania dumneavoastra si o sustin.

Educatia pentru sanatate trebuie predata inca de la scoala, iar notiunile de prim ajutor trebuie cunoscute si de elevi, si de profesori precum tabla inmultirii.

Poate a venit timpul ca legea Ciuhodaru, prin care toti soferii vor dobandi cunostinte de prim ajutor, sa o extindem si la cadrele didactice. Si nu doar protocoale pe hartie ce nu au salvat niciodata pe nimeni, ci masuri clare!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Prim ajutor in scolile din lume

Izabela (4)Pentru ca sunt convinsa ca n-am inventat noi roata, am facut un mic research printre parintii care au copiii in scolile sau gradinitele de peste granitele tarii.

Si le multumesc tuturor pentru eficienta comunicare!

Ceea ce am cules vine sa sustina necesitatea campaniei „Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”, pe care am demarat-o de curand. Imi doresc o campanie de informare si responsabilizare a cadrelor didactice pentru  a intelege importanta cunoasterii si aplicarii corect a masurilor de prim ajutor, in conditiile in care zilnic au in grija zeci de copii! Despre argumentarea initiala a demersului meu puteti citi aici.

Anglia– „La gradinita Emmei, exista in fiecare grupa cel putin un educator/ suplinitor cu certificare si absolut toti au cunostinte de prim ajutor.” (Cristina, mama, rezident UK)

              „Stiu ca in scoli trebuie sa fie cineva care e instruit sa acorde prim ajutor. Nu au cabinet, dar este obligatoriu ca cineva din zona administrativa sau un cadru didactic sa fie first aider cu certificat.” (Alice, mama si medic, rezident UK)

Austria– „La cresa la care a mers fetita mea aveau punct de prim ajutor si una dintre educatoare era certificata. Era un tabel la intrare cu o persoana desemnata pentru acordarea de prim ajutor, alta cu prevenirea si stingerea incendiilor” (Cris, mama, rezident Austria)

Spania– Conform legii securitatii la locul de munca este prevazut ca in planul de urgenta al unitatii sa existe trusa de prim ajutor si echipa care sa o foloseasca. Sunt foarte multe organizatii si fundatii care fac cursuri de prim ajutor pentru instruirea personalului din gradinite si scoli.” (Alice, mama, rezident Spania)

Republica Moldova– „Pedagogii de educaţie civică şi educaţie fizică vor fi instruiți pentru acordarea primului ajutor medical în situaţii de urgenţă. Instruirile vor fi moderate de specialiştii Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Prespitalicească, în perioada 13 februarie – 1 septembrie 2017. Un ordin în acest sens a fost semnat de ministrul sănătăţii, Ruxanda Glavan, transmite IPN. Medicii de urgenţă vor preda lecţii teoretice şi practice despre acţiunile care trebuie întreprinse în situaţii de urgenţă. Totodată, vor explica cadrelor didactice cum să evalueze corect respiraţia, pulsul şi tensiunea arterială ale persoanei care are nevoie de prim ajutor medical. De asemenea, participanţii la curs vor învăța cum să efectueze resuscitarea cardiacă şi cerebrală, dar şi cum să evite obstrucția căilor respiratorii în timpul unui leşin. Vor fi demonstrate și tehnici de imobilizare şi transportare a pacienţilor cu fracturi.

La curs vor participa reprezentanţi din toate instituţiile de învăţământ din ţară.”

(sursa: http://www.deschide.md)

Australia– In orice loc în care copiii sunt educați și îngrijiți trebuie sa existe disponibil imediat, în caz de urgență, în orice moment:

(A) cel puțin un educator care deține o calificare curentă de prim ajutor aprobat

(B) cel puțin un educator care sa fie instruit in gestionarea anafilaxiei

(C) cel puțin un educator care sa fie instruit in gestionarea astmului.

Un membru al personalului poate deține una sau mai multe calificări.

(Sursa: Education and Care Services National Law ACECQA, Centre-based services – regulation 136(1)) (informatii obtinute cu ajutorul Narcisei, mama lui Robert si al lui Eduard)

Putem oricand completa articolul si cu informatii de la tine, daca locuiesti intr-o alta tara si cunosti situatia din scolile si gradinitele din tara de adoptie.

Sharing is caring!

Faleza Dunarii de la Braila e spectaculoasa. Daca reusesti sa ajungi la ea…

Pana si orbul a nimerit Braila, atunci toata lumea trebuie sa stie ca strazile din acest oras natal al meu duc, inevitabil, la Dunare. Si nu exista faleza mai mare si frumoasa decat cea din Braila, va zic!

Inca din 1989, sculptorul Constantin Lucaci, cunoscut prin îndemanarea sa de a realiza sculpturi in oţel inoxidabil, a realizat o fantana cinetica de mari dimensiuni, chiar in centrul orasului. Acest obiectiv turistic al localitatii creaza niste jocuri de apa si lumini spectaculoase. De aici, pornesc in jos, catre Dunare, scarile. Multe, foarte multe trepte.

scari brCa sa reusesti sa ajungi sa faci o plimbare pe malul fluviului, poate fi insa o adevarata aventura pentru multi. Mie insami mi-a fost tare greu sa merg cu un bebelus si cu un alt copil mic pe motoreta din aceea fara pedale pana acolo jos, desi nu va imaginati ca eram singura cu ei! Bunica mea saraca, nu mai zic, o ducem sa vada faleza si apele Dunarii de undeva de sus, dintr-un loc mai accesibil si cu parcare. Nici vorba sa mai calce pe faleza. (sursa foto: http://www.panoramio.com)

Deci carucioare de copii sau ale persoanelor cu dizabilitati, trotinete, biciclete, varstnici… toate aceste categorii aproape ca au interzis pe faleza. Si e mare pacat, ca e atat de frumos! „La inceputul anilor ’70, malul Dunarii fusese recent amenajat, iar aleile, inclusiv cele de pe terasamentul falezei, erau curate si functionale pe toata lungimea lor. Spatiile verzi erau, de asemenea, bine trasate si acoperite cu gazon proaspat tuns. Sase stejari plantati in 1968, cu ocazia implinirii a 600 de ani de la atestarea documentara a orasului, erau atunci niste pui, iar acum au ajuns la maturitate şi domina cu coroanele lor faleza braileana”. (Sursa: www.adevarul.ro)

Pentru ca zecile, daca nu chiar sutele de scari (nu le-am numarat niciodata!) au pus mereu probleme, edilii pareau ca-si vin in fire si, cu fonduri europene, s-au pus pe modernizat. Adica, din loc in loc, au facut rampe de acces. Abrupte insa! Unele dintre ele chiar se termina inaintea ultimelor serii de trepte caci… “Reprezentantii Primariei spun ca nu s-a putut merge cu rampa pana jos, pe faleza, deoarece unghiul este prea abrupt. Edilii spun totusi ca exista o solutie, mai exact, persoanele cu handicap pot cobori spre faleza pe langa sediul Directiei de Finante. Chiar si asa, cei aflati in carucior cu rotile (sau categoriile enumerate mai sus) ajung, inevitabil, tot la cateva randuri de trepte, fara nicio rampa amenajata corespunztor. Proiectul a costat 1,4 milioane de lei si, pentru ca a fost facut pe fonduri europene, nu poate fi modificat.” (Sursa: www.digi24.ro, oct 2014)

Arh Florin Enache este initiatorul platformei #better, proiect care sustine initiativele pozitive.

Ne plimbam prin toata lumea si intotdeauna e cel mai bine acasa, oricat de rar am ajunge. Revin cu drag in Braila, ma plimb pe bulevardele largi, dar imi doresc de fiecare data sa vad si Dunarea, sa cobor pe faleza.

Am observat ca din ce in ce mai multa lume, estimez un procent de 60% dintre noi, nu putem avea acces spre zona pietonala de pe malul fluviului! O ocazie perfecta de reabilitare a zonei.

Imi doresc, de ce nu, un concurs de idei, sa realizam un proiect pe care sa il prezentam conducerii orasului.

IMG_3382

Eu vad acolo o super-rampa velo-pietonala, poate si cu tobogan, fix in zona verde destructurata si nefolosita din dreapta scarilor de acces, incepand de la fantana cinetica pana la faleza.

O idee excelenta ce merita sustinuta! Voi reveni si cu alte puncte de vedere menite sa sublinieze importanta acestui proiect.

Sharing is caring!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Pastele, mucegaiul si oul stricat

Nu toata lumea stie sa faca turism.
Mai ales AGROturism!

Acum, daca ai o casa batraneasca intr-o zona pitoreasca, un cuptor din lut afara la care sa gatesti la ceaun de miroase pana in vale si sute de metri patrati de pajiste, deal, pamant cultivabil si/sau de batut mingea pe el, asta nu inseamna neaparat ca poti si stii sa faci turism din asta!

Pentru prima oara (chiar de cand ma stiu cred!) am facut sarbatorile departe de casa- a mea sau a parintilor mei. Am tot vazut pe la televizor si pe net de cum se pregatesc oamenii cu pensiuni sa-si intampine oaspetii, care sunt conditiile, cum imbina modernul cu traditionalul (a se citi vechi) din ce in ce mai cautat in vremurile noastre, ce program atractiv le fac. M-a impins de la spate ideea de a scapa de pregatiri, musafiri (no ofence!), dar mai ales corvoada de a ne petrece zilele cele libere si de vacanta pe drumuri intre casa noastra si casele celor doua perechi de bunici. Suferinta fiind prea mare in sufletul meu, ca as putea petrece intaiele Sarbatori departe de familia de origini, i-am lasat pe altii sa alega si sa ne recomande.

Stiam doar ca vom merge undeva mai incolo de Curtea de Arges. Stiam ca e frumoasa zona, mai fusesem acum cativa ani. Si ca cel mai probabil nu vom avea semnal de telefon sau internet. Atat! Si cu atat am si ramas, plus gustul amar al experientei.

Ce am retinut din cele cateva zile departe de tehnologia moderna si confortul casei mele? Pereti peticiti, strambi, imbacsiti si scorojiti, tavan mansardat rupt de pe muchie ce statea sa cada, un toc de usa carpit la baie, podea in valuri si scartainda, aplice pline de musculite moarte si un pic de frig in camera (in prima seara, apoi am lesinat de cald, dar noroc ca am putut deschide usa de la balcon, in care se proptea un scaun ca sa stea inchisa) Si vorbim aici de „casa noua”, caci in cea batraneasca inteleg ca nu se putea sta, ca mirosea prea tare a vechi si mucegai.

IMG_3257     IMG_3256

Le luasem trotinetele copiilor, ca stiam ca au curtea mare, asa ni s-a zis. Dar nu ni s-a spus ca era complet neamenajata. Distractia picilor a fost sa amestece rumegus cu apa (i-a invatat copilul de sase ani ai proprietarilor, care suferea saracul ca i se luase camera pentru binele unor turisti si care avea un maldar de jucarii de exterior, toate stricate intr-un colt de casa). Rumegus era pe jos pentru ca exista si o masina de taiat lemne fix in drum, cu o sfera din aceea zimtata imensa, acoperita doar cu o folie din cauciuc, in jurul careia misunau cei mici). Au reusit sa bata un pic mingea, printre mesele de pe „terasa”. Aveau teren de fotbal, ingradit chiar, dar intr-o vale din care nu zareai capul copiilor si oricum era o aventura sa ajungi pana acolo. Cele doua leagane de copii mici mici zaceau atarnate care incotro, de n-a indraznit nimeni sa-si puna odrasla acolo. Restul maidanului a fost luat la picior de copii, dar nu ne-a avertizat nimeni sa-i insotim, caci poarta se deschidea usor chiar in drumul de masini, ba chiar puteau trece peste un rau, la o inaltime considerabila (vreo 3 metri asa). Si au facut toate astea singuri, aveam sa aflu cu cateva ore inainte de plecare.

Masa de Paste n-am mai apucat-o, caci am decis sa o pornim la drum, inapoi spre casa. Oricum, la ora doua (pranz incheiat pentru majoritatea copiilor), ciorba inca nu era gata ca fierbea in ceaunul pus la focul de langa casa. Dimineata ni s-au oferit niste oua inrosite, cate unul in farfurie, sa nu facem risipa probabil, sub avertizarea ca nu erau de la gainile lor din curte, deci nu garantau pentru cat erau de proaspete. Unul chiar mirosea de-ti lua nasul din loc si picase chiar in farfuria unui copil…

Si iata cum am ajuns sa ciocnesc cu familia mea cateva oua abia pe insearat in prima zi de Paste, cand am mancat traditionalul (pentru mine:) ou cu mustar si cu cozonac!

Pentru moment m-am lecuit de plecat de acasa in prag de sarbatoare. Sper totusi sa existe o data viitoare, cu mai mult noroc si inspiratie.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

%d blogeri au apreciat: