Weekendul trecut, oricât de plin și de obositor o fi fost poate, mi-a umplut sufletul de fericire și recunoștință.
Cu doi băieți care vor să profite din plin de ultimele zile de vacanță, puși pe șotii și având mereu câte ceva de împărțit, o deplasare pe aglomerata Vale a Prahovei poate fi o provocare serioasă pentru o mamă om orchestra.
Dar m-am bucurat că vremea bună ne-a ținut departe de mica noastră căsuță și am putut face o mulțime de lucruri pentru și împreună cu ei, în care mi-am găsit și eu însămi fericirea. Inspirată de postarea Andreei, pe care o puteți citi aici, am așternut motivele mele de bucurie:
– Am respirat aer de munte, preferatul meu în orice anotimp;
– Am poposit la o terasă doar pentru a admira peisajul care m-a fascinat încă din copilărie;
– Băieții mei au petrecut zile întregi fără acces la Internet sau jocuri pe telefon/consolă;
– Am făcut un picnic neplanificat, pe iarbă, lângă o parcare, cu ce-am găsit prin mașină de ronțăit și de băut;
– Am mai învățat câte ceva despre dinozauri;
– M-am bucurat de sclipira din ochii copiilor când s-au urcat pe căluți (prima oră mai serioasă de echitație);
– Am mâncat pufuleți;
– M-am plimbat cu trenuțul prin oraș, cu ultima cursă, seara târziu;
– Am răscolit un magazin de jucării și am reușit să nu mai luăm jucării pentru acasă, ci doar cadoul pe care ni-l propusesem;
– Am cântat în mașină și nu ne-a mai enervat aglomerația de pe șosea;
– Am făcut o mulțime de poze.
Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.
Izabela Marinescu 