Mame stresate, copii curioși

Barcă, valuri destul de ample, mamă cu rău de mare și doi copii mici dornici de a a se arunca în apă în orice moment. Pe vas, doar câteva persoane rămase, restul, la scuba diving.

Până să mă organizez cu mască, tub de snorkeling, DCIM100GOPROGOPR0460.JPGcostume de neopren, veste, mai mult bălăngănindu-mă decât mergând, calculând pașii până la toaletă în caz de Doamne ferește, oprindu-mă să-mi controlez respirațiile ca să nu asigur masa peștilor înainte de prânz, băieții s-au cam plictisit și nerăbdarea creștea cu fiecare secundă. Greu să-i mai țin potoliți, privind curioși peste balustrada care le venea până la genunchi când se ridicau în picioare (!) m-am pus cu gura pe ei, să nu-i văd plonjând în marea mult prea adâncă pentru cât știu ei să înoate. Una din stimabilele rămase pe barcă a ținut să mă atenționeze, într-o engleză stricată că aș putea s-o iau mai ușor, să nu mă mai agit așa. Poate avea dreptate pe ici pe colo, dar nu era momentul să intru în polemici, cel mai probabil cu diferențe culturale și rasiale. I-am zâmbit tâmp și mi-am văzut de ale mele.

Oricum, întâmplarea mi-a dat de gândit. Oare chiar mă stresez prea mult învățându-i (cam cu orice ocazie) pe copiii mei să:

  • Își poarte de grijă și să nu își pună în pericol sănătatea sau chiar viața
  • Nu deranjeze, mai ales într-un spațiu privat destinat serviciilor (ex restaurant)
  • Nu fie gălăgioși (mai ales în public)
  • Fie respectuoși față de cei din jur
  • Nu se mai bată în continuu, pe orice!
  • Spună bună ziua, la revedere, mulțumesc
  • Respecte reguli și limite fizice (garduri, benzi
  • Nu se holbeze și să pună întrebări pertinente, mai ales dacă vorbim despre cineva de față cu acesta
  • Nu se întindă pe unde apucă, pe jos sau pe n scaune, în spații publice
  • Nu manânce astfel încât să provoace greață celor din jur
  • Folosească corect și curat wc-ul și să-și spele mâinile?

Cred că ar mai fi situații de menționat, dar aceastea îmi vin acum în minte, gândindu-mă la cele în care stau cu gura pe băieți, chiar și în public și poate nu mereu cu calm și ton foarte scăzut, de cele mai multe ori fiind nevoită să repet de vreo zece ori, acceptate fiindu-mi sfaturile după nenumărate de ce-uri și multe explicații.

Altfel da, pretutindeni văd mame zen, cu copii ca scăpați din junglă, cărora nu li se atrage atenția niciodată, pe motiv că trebui lăsați liberi, să se exprime, să își dezvolte personalitatea și, nu-i așa, sunt doar copii. Ei bine, ei sunt viitorii adolescenți și adulții de mâine și, la rapiditatea cu care cresc generațiile acum și viteza cu care curge viața, cred că ar trebui să-i învățăm de foarte mici niște norme de conduită în societate, cu riscul de a fi văzute ca niște cațe care au mereu ceva de comentat.

„O libertate fără limite ucide libertatea” (Balzac)

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.