Cozonac rapid și îndelung proaspăt! Pentru copii nerăbdători.

Mirosul de cozonac aburind mie personal îmi amintește de Sărbătorile Pascale. Erau zile fixe pentru curățenie, înroșit ouă, frământat de cozonac și de măncat coca crudă mai întâi de toate.

Coca a rămas hit și în zilele noastre, când mă bat cu cei trei băieți care să o frământăm, care să o trântim și care să o ciugulim mai întâi.

Doar că facem cozonac oricând ni se face poftă, dacă avem toate ingredientele la îndemână și mai ales, când ne amintim de mașina de pâine la care facem, de obicei, mai mult aluaturi.

Fac cozonaci de vreo 12 ani. Unii mai cu gust de pâine, alții de prăjitură, unii mai dulci, alții mai aromați. Am testat mai multe rețete, am combinat variante și m-am oprit la cea finală. Rapidă, pufoasă, proaspătă pentru mult timp! Iar la noi chiar era nevoie de ceva trucuri să nu se întărească repede și mai ales, să nu mucegăiască, pentru că fiecare e cu cozonacul lui, după preferințe- doar cu rahat, doar cu cremă sau cu de toate:) Deci durează până se consumă.

Ingrediente:

– 10 gălbenușuri

– 1 kg făină

– 14 grame (2 pliculețe de drojdie uscată)

– 200 grame zahăr+ încă două linguri

– 200 grame unt topit și răcit (eu folosesc 82% grăsime)

– 300 ml lapte călduț + 50 ml lapte călduț + 50 ml lapte fierbite

– 1 ml esență de rom (1 sticluță)

– 1 fiolă esență de vanilie

– 1 fiolă esență de portocale (sau coaja rasă, dacă nu deranjează în compoziție)

– pentru cremă: 150-200 gr nucă măcinată, 3-4 albușuri, 50 gr zahăr pudră, 2 linguri de cacao (atenție, nu exagerați cu cacao pentru că devine amară și nu se poate regla din zahăr). La final, consistența e ca o smântănă mai grasă.

– pentru umplutură, după gusturi- rahat, nucă, stafide (pe care eu le țin în rom chiar și cu o seară înainte dacă este planificată operațiunea).

– pentru uns: 1 ou, zahar, mac (dupa preferințe)

Pregătirea aluatului pentru mașina de pâine nu presupune decât o singură regulă- ingredientele lichide (inclusiv gălbenușurile) se pun primele, pe fund. Apoi peste, turnăm făina.

Secretele mele:

– ingredientele sa fie, pe cât se poate toate, la temperatura camerei.

– făina se cerne chiar de mai multe ori, de seara, dacă pregătim totul cu o zi înainte.

– drojdia, fie ea și uscată, tot o amestec cu lapte călduț (cei 50 ml) și cu zahăr (cele 2 linguri care erau în plus). Amestec bine până devine un lichid omogen, păstos.

– puțină făină (măcar o sută de grame) o opăresc cu lapte fierbinte (cei 50 de ml)

Drojdia astfel pregătită și făina opărită (va deveni o pastă groasă) le pun spre suprafață, acoperindu-le cu un ultim strat de făină.

Fiind multă compoziție (puteți ajusta proporțiile în funcție de capacitatea mașinii de pâine pe care o aveți), ajut în timpul programului, după ce se formează bila de aluat, curățând pereții vasului cu o spatulă din silicon, dacă e cazul.

După ce s-a încheiat programul, aluatul poate fi pregătit pentru forme imediat sau, pentru distracția copiilor, se mai frământă. Atenție la bulele de aer, sa nu le pierdem! Masa trebuie tapetată ușor cu făină, iar mâinile musai unse cu ulei. Aluatul se împăturește mereu înspre înăuntru și se trântește după bunul plac sau după starea fiecăruia:)

Îl împărțim în patru. Fiecare bucată se poate întinde gen foaie chiar mai subtire de 1 cm cu sucitorul uns cu puțin ulei. Se umple fiecare după preferințe, se rulează și se împletesc două câte două. Se așază în tăvi. Eu pun și hârtie de copt, pe care o ung cu puțin unt. Se lasă la odihnit măcar 15 min, înspre 30 chiar, mai cresc și se pufoșesc.

Înainte de a merge în cuptorul preîncălzit la 160 de grade, îi ung cu un ou bătut, presar zahăr, mac, ornez cu nuci, după pofta fiecăruia. După 10-15 min măresc focul la 180 de grade. Dar fiecare își cunoaște cuptorul, la mine e văzând și făcând. Uneori îi acopăr cu staniol, pentru că se ard repede deasurpra, iar pe final îi descopăr să se rumenească. Ocazional, le mai schimb poziția în cuptor (dacă vi se pare că nu se coc uniform).

Sunt gata când trec testul cu scobitoarea sau bățul pentru frigăruie, în funcție de cât cresc:) Adică, după înțepătură nu mai rămâne aluat pe băț.

Se lasă la răcit bine de tot înainte de a-i tăia. Eu îi scot din tăvi pentru răcire și îi acopăr. Dacă stau pe lângă ei să îi sucesc de pe o parte pe alta, îi așez culcați. Dacă nu, stau la fel de bine și în poziția lor inițială. Atenție, un cuțit folosit pe cozonacul fierbite îl va încruzi instant. Maximum, dacă nu e răbdare, se pot rupe.

La noi se servește cu lapte cald, chiar și vara! Îi păstrez apoi în punguță din plastic.

Poftă bună!