Cum putem face un club de lectură acasă?

Fac o mărturisire. Eu am descoperit lumea cărților destul de târziu. Dar nu prea târziu. Așa ceva nu există. Cum nu există prea devreme. Unii dintre specialiști susțin că ar trebui să le citim copiilor cu voce tare încă de când cresc în pântecele mamei. Eu n-am făcut asta.

În schimb, am avut în permanență noptierele pline cu cărți, pe diferite categorii de vârstă, încă de când cei mici au avut capacitatea de a distinge și urmări imagini. Le-am citit pe voci atât cât au avut răbdare, am urmărit imagini, i-am lăsat să îți aleagă personaje preferate din cele mai colorate și frumos ilustrate, am citit aceleași rânduri și de zeci de ori pe seara, până le-am învățat pe de rost încât după ce stingeam lumina puteam să reproduc povestea întocmai, cu aceeași intonație. Activitati Elefantelul Curios (105)Și uite așa am ajuns să mi se ceară lectura de seara, iar cel mare să viseze la clipa când vom sta să citim împreună, fiecare din cartea lui. Și s-a întâmplat! Iar de astă vară citim în tandem și așteptăm cu nerăbdare momentul când va ajunge și fratele mai mic la această performanță.

Când spun “Club de lectură” sau “Cerc de lectură” poate suna pretențios, poate ne duce cu gâdul la un cadru formal, cu oameni (fie și copii) care citesc cursiv și înțeleg perfect firul cărții. Se poate și altfel, o spun din proprie experiență! Am introdus un astfel de opțional la clubul pe care l-am fondat, care găzduia copii de ciclu primar și ocazional, gimanzial. Am crezut mult în curiozitatea și determinarea copiilor și așa am ajuns, chiar dacă recomadarea era 8 ani+, să scad vârsta de acces până la 6 ani. Am ajutat copii de clasa pregătitoare să învețe să silabisească cu mult înaintea programei, am avut răbdare cu ei și i-am determinat să-și dorească să parcurgă ei singuri o povestioară.

Eu cred că putem organiza un Club de lectură chiar acasă. Sau pe plajă sau la iarbă verde la munte. Și în grupul de prieteni.

Am stat de vorbă, în cadrul emisiunii Parenting XXI, de la Canal 33, cu doi dintre pedagogii din cadrul Festivalului de lectură Narativ și am cules câteva tips&tricks pentru voi:

–          Se formează un grup de restâns de copilași

–          Se desemnează o carte aleasă de majoritatea, se citesc paragrafe în cadrul clubului, dar ulterior, până la următoarea întâlnire se parcurge toată cartea

–          Lectura se poate face individual sau cu ajutorul părinților

–          E important să existe un moderator (părinte sau pedagog), pentru a pune întrebări copiilor, pentru a-i ajuta să se deschidă, să povestească, să dezbată

–          Putem face o activitate plecând de la carte- un mic atelier în care se realizează un personaj (din plastelină, lego, resturi de materiale), se reproduce o scenă prin desen, se inventează un cântecel, se adaptează un mesaj din carte pe experiența copilului

De altfel, de pe siteul Asociației Curtea Veche se poate descărca, după abonarea la newsletter, un Ghid al profesorului, care vă poate folosi și acasă sau în cercurile de lectură pe care le organizați în spații informale, cu idei de discuții și activități.

Spor la citit!

Întreaga emsiune poate fi urmărită aici:

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, te rog să folosești opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Reclame

#Re-think TSA: Un diagnostic pe viață merită specialiști informați

Eram însărcinată cu al doilea copil când mi-a fost dat să petrec câteva ore în compania unui băiețel cu un comportament atipic și a părinților lui. Mi-au destăinuit la un moment dat că puștiul fusese diagnosticat cu Tulburare din Spectru Autist (TSA) și acum strângeau bani pentru a ajunge în Statele Unite, pentru a-i oferi șansa la un tratament diferit față de ce se oferea în țară.

M-a marcat momentul și m-am documentat constant, atentă fiind la dezvoltarea copiilor mei. M-am consultat doar cu specialiști (pediatru, psihoterapeut, logoped) în momentul în care am sesizat ceva ieșit din “normalul” la care mă raportam.

În 2016 am intervievat o mamă deputat, activ implicată în problematica persoanelor diagnosticate cu TSA. Cristina Nichita îmi spunea atunci că “specialiștii în Sănătate Mintală afirmă că în România un copil dintr-o sută se naște cu o Tuburare din Spectrul Autist”. Statisticile arătau că la noi în țară, în urmă cu doi ani, erau peste 8.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist. Asta desi președintele Klaus Iohannis susținea, în același an, de Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, că în România noastră trăiesc 30.000 de persoane diagnosticate cu autism. Puteți (re)citi întreg interviul aici

Autismul nu este o boală. Autismul este o tulburare destul de greu de depistat, cu grade și forme diferite de manifestare.

De aceea, specialiștii în domeniu sunt într-o continuă formare și documentare.

Cei mai mulți dintre aceștia se reunesc timp de două zile, în perioada 2-3 noiembrie a.c., lAfis TSAa #Re-think TSA International Convention, la Capital Plaza Hotel București. Este prima Convenție Internațională care se adresează terapeuților, psiho-pedagogilor și psihologilor din România, specializați în tulburări de dezvoltare ale copiilor și tinerilor cu TSA. În cadrul lucrărilor susținute de reprezentanți ai Autism Research Institute, Autism Speaks, National Institute of Mental Health USA și nu numai, vor fi prezentate cele mai noi terapii de recuperare: terapia 3C, piano-therapy, terapia asistată de animale și alte terapii inovatoare.

Un bilet de acces la congres costă 350 lei/persoană pentru psihologi, iar pentru studenți, accesul este gratuit. Toți care iau parte la lucrări primesc la final un Certificat de participare, evenimentul fiind creditat și de Colegiul Psihologilor din România.

Detalii depre înscrire găsiți aici, iar dacă doriți să susțineți evenimentul în calitate de sponsor, aflați informații aici.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

Tu poți să te bucuri de unul singur?

Mulți dintre noi suntem obișnuiți cu „încurajările” din copilărie, când era satisfăcător să vii acasă cu o notă mare, dar era dezastru când îți apărea în carnet un calificativ slab. Pentru  că așa se făcea performanță, să nu ni se urce la cap și să tragem și mai mult, din greu, până ne vom depăși pe noi înșine și generații întregi din urmă, mereu cu o ușoară îndoială în forțele proprii și cu un ochi peste umăr să vedem cine mai vine din urmă și ar putea să ne depășească.

Adultul de acum va încerca să facă pe plac oricui- partenerului, șefului, vecinului, prietenului, chiar copilului propriu, fără să găsească odihnă și mulțumire. Va căuta apreciere, validare, mulțumire chiar și când va tăia o felie de pâine, pentru că nu-i așa,  întotdeauna ar fi putut să obțină una mai dreaptă su mai subțire. Pentru că nu știe cum să-și fie suficient sieși! Și când va simți că pierde teren, va izbucni și va ataca fără nicio noimă. Sau se va izola și va fi absorbit de gănduri negre, departe de realitate.

Să luăm o situație: jumătatea ta pare să nu aprecieze nimic din ceea ce faci, nu se poate bucura pentru tine sau cu tine, invocă dureri de cap fix când tu ai vrea să deschizi o stică de șampanie, câteodată nu te aude nici măcar când strănuți să zică un amarât de „noroc!”. Ce îți poate trece prin cap:

  1. Nu mă iubește
  2. Nu îi pasă de mine
  3. Vrea să mă ambiționeze, crede că aș putea mai mult
  4. Poate m-am bucurat prea repede și mai sunt multe de făcut până la gloria finală
  5. Sigur el ar fi putut mai mult, uite ce prostie vin eu să-i povestesc
  6. Nu era momentul potrivit, trebuia să aștept să fie într-o pasă mai bună ca să-i povestesc.
  7. Nu trebuia să încep asta de la bun început, mai bine mă apuc de altceva.
  8. Nu sunt în stare de nimic.

Vă recunoașteți în vreuna dintre situații?

Răspuns corect- NICIUNUL!

Izabela (24) - CopyNu este vorba despre partener, niciodată nu a fost vorba despre celălalt (mama, tata, prieten, vecin, soț etc), ci despre tine însuți/însăți! Este datoria și nevoia fiecăruia dintre noi să ne uităm adânc în suflet, în oglinda fermecată dacă ne-am creat una pe care o credem pe cuvânt și să vedem dacă am găsit împlinirea. Nu trebuie să mai căutăm explicații despre ce a gândit, spus, simțit celălalt. Sau să mai dăm explicații. Nu este nevoie de validarea altcuiva pentru a simți cum te-ai descurcat într-o situație anume.

Mulțumirea și împlinirea sunt în noi, sunt ale noastre și e nevoie doar de un strop de autocunoaștere pe zi pentru a le identifica și a le simți.

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Casa unde zâmbetul este singura regulă

În ziua în care pruncul cu părul ca aurul a venit pe lume, Mama a simțit că toți îngerii au coborât pe pământ și au înlănțuit o horă în jurul ei, pașii lor fiind purtați de vocile Zânelor care o înconjuraseră. Era primul ei copil și imediat ce l-a zărit printre lacrimile ce i-au umplut ochii de fericire a știut că îi va schimba viața, dându-i un sens ce o va împlini.

Micul Prinț a avut puteri imense încă de la început. Știa să-i aducă aproape oamenii dragi cu un singur scâncet, știa cum să primească jucăria preferată cu o simplă privire care ar fi topit și cel mai mare munte de piatră, știa să umple cu bucurie orice spațiu în care se afla. Lunile treceau, feciorașul trecuse de primul an, iar Mama se gândea că va veni și ziua în care nu va mai fi doar cu ea, iar o săgeată de durere i-a străpuns inima. Durere sau teamă? 13 iun
Nici ea nu știa prea bine, se mâhnea doar la gândul că feciorul va trebui să înfrunte o lume nu prea blândă. Și pentru că îngerii nu se odihnesc niciodată, i-a trimis Mamei un gând neprețuit
: „Ce-ar fi dacă aș reuși să fim împreună, dar totodată să aibă alături grămătici și dascăli care îl vor învăța și slovele, și muzica și toate cele pe care trebuie să le știe un Prinț?.

Într-una din zile, și-a luat pruncul de mână și a plecat să caute locul magic unde copilul ar fi putut crește frumos, unde ar fi putut să aibă mulți prieteni și unde să poată învăța multe din cele trebuincioase în viață.

Au trecut printr-o sală, a urmat alta și tot așa. Copilul nu dădea semne că ar fi fost fericit în niciuna dintre ele, spre mâhnirea Mamei. „Adică așa de rău o fi în lumea în care oamenii mari își trimit feciorii?, se întreba Mama, frământându-și mâinile cu care nu mai reușea să stăvilească bătăile inimi ce tremura de griji. Toate spaimele au luat sfârșit într-o zi când feciorul cu părul desprins din razele soarelui s-a așezat pe treptele unei case, apoi s-a zbenguit fericit prin toate încăperile.

„Asta să fie”, a strigat Mama, fericită că pruncul ei va fi în siguranță, va crește fericit lângă noii săi prieteni cu care va prinde și drag de învățătură.

În lumea nouă, casei ferite de cele rele îi spune afterschool, unde Mama a reușit să adune Prinți și Prințese, care vin fericiți zi de zi, după ce termină lecțiile cu Doamna de la școală. Se joacă, învață lucruri interesante, fac experimente, scriu teme și nu uită niciodată să râdă. Clipele lor sunt mereu pline de fericire, iar Mama feciorului cu păr auriu surâde ori de câte ori oamenii mari vor să afle cum a făcut ea ca să le ofere celor mici o bucățică dintr-o lume plină de bucurii, un loc unde zâmbetul este singura regulă.

Aceasta este o poveste frumoasă, scrisă de prietena mea, Maura Anghel, căreia i-au folosit drept inspirație ultimii cinci-șase ani din  viața mea împlinită, de mămică antreprenor. Foto credit Claudia Tremblay.

Dacă vrei să fie și povestea ta și ai nevoie de susținere și un imbold, participă miercuri, 13 iunie, începând cu ora 10, la webinarul Cum înființăm un afterschool, organizat de minunatele mame de la Work at Home Moms Romania, susținut de mine.

Înscrierile se fac la gabriela.rusu@wahm.ro, iar participarea nu impune vreun cost.

Vă așteptăm!

 

 

Educație financiară. La curs

20-50-30.

Poate dacă aș fi știut mai devreme proporția asta, nu mi-ar fi trebuit o dramă ca să mă apuc să economisesc. Nu am însă un cont de economii sau vreo rezervă care să-mi asigure același nivel de trai dacă aș rămăne mâine fără sursă de venit vreo câteva luni. Am aflat de curând că asta ar fi ideal și caut soluții să implementez acest proiect personal! Dar mi-am asigurat familia în caz de dispariție a mea sau incapacitate de muncă. Dacă ramân sănatoasă, beneficiez de economiile mele după o anumită vârstă. Cei care predau atelierele Școala de bani suțin că asta ar trebui să facem, ca proiect de viitor apropiat.

Iar dacă vrem să trăim liniștiți și prezentul acesta minunat, este bine să fim mai atenți la veniturile și cheltuielile noastre. Multiple surse de venit sunt de dorit în zilele noastre, însă recunosc că mi-e dor de poveștile părinților cu loc de muncă stabil, salariu previzibil și concedii cu mult timp înainte planificate. Putem și acum să planificăm vacanțe exotice și alte achiziții importante. Dar cu mare atenție la detalii.

Revin la proporția de mai sus.

Am participat la Digital Parents Talk, editia cu numărul 12, eveniment organizat de Parenting PR. Patru profesori de educație financiară din BCR ne-au ținut în priză câteva ore, ne-au pus pe gânduri și ne-au făcut să analizăm serios cum arată planul nostru de economii. Sau măcar dacă avem vreunul.

scoala de bani.pngPrincipiul de care mă tot străduiesc să mă țin în ultima vreme este „Plătește-te pe tine prima dată„. Sugestia este ca 20% din veniturile noastre să le economisim, 50% să alocăm cheltuielilor curente, iar 30% să investim în creștere și dezvoltare personală (educație, divertisment și cadouri/donații).

Dar ca să economisim și să cheltuim ceea ce am economisit deja… eh, aici abia vine partea cea mai complicată. Recomandarea este să ținem o listă clară a tot, dar absolut tot ceea ce cheltuim. Cine face acest lucru se jură că a redus semnificativ cheltuielile nejustificate sau care treceau chiar neobservate. Eu n-aș putea să fac asta, cel puțin la mometul acesta, când businessurile noastre nu au stabilitatea dorită.

Știați că există aplicații pe smartphone-uri pentru lista de cumpărături? Acum am aflat și eu de listonic sau buy me a pie. Acestea promit următoarele avantaje:

  • economisim bani și nu cumpărăm sub impulsul momentului lucruri care nu ne folosesc,
  • salvăm timp prețios prin magazine pe care l-am pierde altfel, căutând ce ar mai fi de luat,
  • păstrăm o starea de spirit bună, pentru că ne asigurăm că nu am uitat nimic sau nu am cumpărat ceea ce deja aveam prin dulap,
  • protejăm mediul înconjurător, fără să mai risipim hârtie pentru listele clasice de cumpărături.

Și dacă tot am aflat pe cine să plătim primii când vine vorba de veniturile personale, am aflat și cum stă treaba când ești patron. Furnizorii, băncile, taxele la stat? Nooo, plătim la timp și corect. prima oară, angajații! Cu oamenii, aceasta resursă greu de găsit la un nivel și o calificare superioară, cu ei ne facem treaba dacă vrem ca businessul nostru să înflorească, dar mai important decât atât, aș zice eu, dacă vrem să nu rămânem veșnic angajați în propria firmă.

Despre antreprenoriat s-a vorbit în a doua parte a atelierului și, cel mai stăruitor gând cu care am plecat de acolo este să aplic pentru programul Start-up Nation.

Provocarea abia acum începe!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.