Nu pauzele de somn dor cel mai tare, ci pauzele de… iubire. Ce mesaje frumoase și sincere am primit eu ieri! Sunt recunoscătoare!
Mai toate mamele din lumea asta se plâng de lipsa somnului cât bebe este mic sau foarte mic. Îmi permit să spun asta pentru că, după postarea mea de pe Facebook, am primit o mulțime de mesaje din toate colțurile lumii.
Tot din discuțiile cu multe femei devenite mame, de mai bine de 11 ani încoace, dar și din proprie experiență, pot afirma că există lucruri pe lumea asta care pot să doară și să traumatizeze mult mai mult!
Da, suntem puternice oricum, majoritatea dintre noi, așa cum scria o prietenă în comentarii, dar este firesc să avem nevoie de mult mai mult decât de puterea din noi! Putem dormi și în reprize de câte zece minute pentru câțiva ani, numai să ne știm puii în siguranță și sănătoși. Și să ne știm iubite, respectate, apreciate, susținute și înțelese. Dar copiii se cresc în familii, așa cum sunt făcuți și aduși pe lume- jumătate mami, jumătate tati.
Când nu mai rezistăm noi, super mamele?
💥 când ai de luptat cu mentalități învechite- trebuie să duci totul singură (unul sau mai mulți copii!!!) pentru că nu-i așa, bărbatul muncește, aduce banu’, vine acasă doar să-și tragă sufletul și să doarmă pentru a doua zi!
💥când te iubește „conditionat”- dacă te porți frumos, poți avea o viață de vis, altfel…suportă consecințele
💥când te „ajută” la treburile casnice doar dacă îi soliciți asta și îți repetă de trei ori că a spalat o farfurie de zici că întreabă când îi dezvelești statuia! În casa în care locuiești, mănânci, trăiești, îți cresc copiii, nu există să ajuți, ci să faci, dragă soț și tată!
💥când „nu aude” bebelușul care se trezește de N ori pe noapte, pentru că e treaba mamei să-l hrănească și să-l adoarmă
💥când nu face un biberon pentru că „nu se pricepe el la din astea”
💥când schimbă scutece doar dacă are asistență din afara familiei
💥când iese mândru din duș și îți face cu ochiul că te așteaptă după… dar nu te întreabă dacă ai fost măcar o dată-n zi singură la baie
💥când nu-l acceptă pe bebe în cameră, să nu vă stricați relația, dar… cele de mai sus!
💥când îți reproșează că n-aduci un ban în casă de ani de zile (doar îți place să stai acasă și să crești copii), iar tu te chinui să te menții în activitate chiar dacă asta înseamnă să pierzi și mai mult din noapte.
💥când se enervează că te (re)angajezi și n-o să mai ai zile libere decât la program, stabilite la personal și deci, nu vei mai fi la dispoziția lui
💥când îți faci programul pentru mobilitatea copiilor cu bunicile, bonele, mătușile, pentru că el nu știe niciodată când poate ajunge seara acasă
💥când îți spune că e cam dezastru în casă, mizerie și praf, dar el nu știe să folosească aspiratorul cel nou
💥când le povestește copiilor că mama e nebună, dar sigur nu din vina lui, e cam „obosită” săraca
💥când în loc de mângâieri cu o floare primești vorbe urâte sau, mai grav, atingeri violente
💥când te acuză de amantlâcuri și te amenință că îți ia copiii, că prea ieși din casă sub pretext de muncă sau alte prostii. Ce atâta socializare!
💥când nu suportă niciun „ajutor” în casă, că maică-ta e o băgăcioasă, dar n-a șters un praf în viața lui și nici n-are de gând să ridice vreo șosetă de jos.
💥când vrea cămăși călcate, dar mașina de spalat îi e mister total
💥când te filmează prin casă, poate așa îți trece criza, altfel o pastrează ca probă la divorț
💥când te anunță că ai nouă luni pentru slăbit, că tot în atâtea ai ajuns cât casa. Casă pentru copilul lui!
💥completați voi, sunt sigură că mai sunt exemple. Acestea sunt doar câteva din cele care se întâmplă cu adevărat în casele proaspeților părinți, chiar dacă în social media vedem lapte și miere!
Da, așa am auzit și văzut prin filme- că privarea de somn era (este?) folosită ca mijloc de tortură. Dar asta nu e tot în cazul multor femei care acceptă relații toxice. Din frică, vinovăție, traume și alte urme din copilărie sau cine mai știe alte câte. „Nu întreruperile somnului, ci întreruperile iubirii ne afectează mai mult pe toți”, așa cum frumos mi-a scris una din prietenele psiholog.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Nu zic că nu m-a străfulgerat acest gând de câteva ori, dar pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos.
Sărbătorile de Crăciun, Anul Nou- mereu mi-am dorit să le petrec cu copiii, atât cât ne mai vor ei:) am fost și fără ei și nu mi-a priit, deși în locuri atât de frumoase pe care sper să mai am șansa să le vizitez pentru a le savura toată frumusețea pe care, poate, am ratat-o!
18 zile.
Atât a durat cea mai recentă vacanță a noastră, de data acesta cu trei copii- doi mai mari și-un bebeluș de 9 luni.
Atuul nostru?
Fix faptul că cel mic este încă sugar. Alăptatul deine din ce în ce mai simplu odată cu creșterea copilului. Chiar m-a scos din situații despre care aș fi avut amintiri mai puțin plăcute, sunt convinsă! De ce? În primul rând…
13 ore.
Atât a durat UNUL din zborurile care ne-a dus către prima destinație. Au fost cele mai lungi ore din viața mea! Nici travaliul din a doua sarcină nu a trecut atââât de greu! Am spus unul din zboruri, pentru că au fost două, cu o scurtă escală. În total? 24 de ore fix de ieșirea pe ușa de acasă până la intrarea pe ușa hotelului. Cum am supraviețuit?
👉jucării bebe- destul de multe, scoase pe rând, alternate ca utilitate, pentru antren
👉jocuri copii mai mari- nefolosite
👉mâncare de bebe- folosită, deși ne-au dat borcănele si în avion. Pe lângă, am avut lingurițele lui, păhărelul cu pai pentru apă și suzetele
👉cărți copii mari- nefolosite. Au preferat filmele
👉loc în avion pentru bebeluș, cu scoică adusă de noi. De fapt am folosit un dispozitiv extrem de util și compact- un stroller căruia i se pliază roțile și rămâne scoică, avizată pentru auto, dar și pentru avion. Salvatoare atât pentru somnul copilului în avion, dar și pentru libertatea de manevră în aeroport, chiar și pe tunelul de acces. Îl găsești și tu aici.
👉marsupiu bebe- folosit cam dupa 10-11 ore de zbor. Se cam plictisise (!!! dăăă, cine nu s-a plictisiiit?!), era obosit pentru că avusese doar prioade scurt de somn și avea nevoie să fie plimbat.
👉sterilizator portabil cu UV- folosit. Pentru că… joacă, plictiseală, papa, apa. Toate ajung inevitabil pe jos. Pe jos a mai mers și copilul de-a bușilea, dar pe el l-am mai spălat, l-am mai dezinfectat. Suzeta, jucariile de dentiție, lingurița, paiul, pe toate le-am și sterilizat după spălare, întru liniștea mea. L-am folosit ulterior, toată vacanța. Îl găsești aici.
👉scutece de unică folosință și servețele umele pentru bebeluș, desigur luate în exces. Dar mai bine să fie, decât să suferim în mirosuri
👉schimburi pentru toți trei copiii- nefolosite, Slavă Domnului!
👉medicamente- câte două trei pastile din cele uzuale, sirop antitermic, trusa de urgență pentru alergiile lui V- din fericire, toate nefolosite!
👉măști de toate mărimile și dezinfectanți- folosite din plin. Toată vacanța, oriunde am mers, mai puțin când intram în piscină. De fapt, nu te servea nimeni nici la barul de pe plajă dacă nu purtai mască. Apropo, nu se sufocă nimeni cu masca ore întregi pe nas și gură, ba chiar se doarme bine mersi cu ea, parol. O confirmă și copiii de 10 și 7 ani. Știi senzația aia că te gâdilă ochelarii pe nas până nu-I mai simți, ba chiar ai tendința de a-I așseza chiar și când nu-I porți? Ei, la fel mă gâdila masca și pe mine pe față la ore bune după ce am dat-o jos:)
La întoarcere, zborul cel mai lung a fost un pic mai scurt:) „doar” 11 ore, la care s-a adăugat alt zbor plus escală. Un total de călatorie door-to-door de 23 de ore.
Miami, Florida și Republica Dominicană au fost cele două destinații care au compus vacanța noastră de iarnă.
Adaptarea la fusul orar.
Cei mari (și noi), ne-am adaptat ușor ușor, în vreo câteva zile nu ne mai trezeam la 4-5 dimineața (ora din SUA) și nu mai leșinam de somn încă de la ora 7 seara. Bebe, în schimb, s-a adaptat imediat. La întoarcere însă, băiatul mare și bebelușul au avut de furcă câteva zile bune, vreo 5 cred. În sensul că între 1 și 4 dimineața- dans și joc de glezne prin casă ca bezmeticii. Și eu după ei, desigur. Cred că am mâncat mai mult în nopțile astea decât am mâncat toată vacanța!
Mâncarea.
Dacă cu cei mari ne-am descurcat cât de cât („mergem în țara fast-food-urilor, ce crezi că poate fi așa de greu”, V, 10 ani), cu bebe am avut mari emoții. Înainte de plecare am testat toate borcănelele pe care le-am găsit la raft pentru un eventual prânz. Doar de 12 luni nu-i luasem că aveau sare. Pentru mic dejun și cină nu-mi făceam probleme- pliculețele cu fructe, cu sau fără cereale, cu sau fără iuart le acceptă. Apoi, fructe și iaurt știam că voi găsi și acolo. Dar prânzul, ce urma să fac cu prânzul?!
În primele zile am luat de la micul dejun- ba o omletă, ba brânză cu smântână (fără mămăligă că de! nu eram acasă), dar îmi epuizasem ideile. Deja mă împăcasem cu gândul că va trăi pe sân, apă, fructe și iaurt (și ăla cam greu de procurat, nu mă întrebați de ce, dar amercanii vând toate felurile de iaurt dulce, mai puțin cel natural) și Sfânta pâine. Într-una din zile, când amânasem destul de mult prânzul, căci eram pe drumuri, am deschis într-o doară unul din borcănelele aduse totuși, în caz de avarie. De foame, a ras tot! Nu am găsit același lucru în supermarketurile de acolo, am luat ce am găsit mai curat ca etichetă, am făcut aprovizionarea și pentru Dominicana și asta a fost! Incredibil, dar nu doar că ne-am descurcat, dar băiatul a și luat în greutate corespunzător, e bine sănătos. Bine, și încă alăptat:) Este, totuși, al treilea copil. Nu mă mai stresez atât de mult cu alimentația, încerc să îl diversific cât mai corect, dar nu moare nimeni dacă mai gustă și din mâncarea noastră. Și a avut, Slavă Domnului, din ce să guste!
Apropo de drumuri.
Nu, n-am stat locului. Am avut mașină închiriată în State, așa că era păcat să nu bifăm diverse atracții pentru copii, mai ales, chiar dacă distanțele sunt cam lungi. Ne-a ajutat strollerul care se transformă în scoică pentru confortul bebelușului, care în mare parte a dormit la drum. Chiar dacă în Dominicană am călătorit cu un microbuz, de ex, bebe a stat tot în scoica lui. Oricum, chiar și când am stat doar în resort sau la scurte plimbări, i-am respectat sau adaptat e cât posibil programul bebelușului. Adaptat, mai degrabă, și el nouă, și noi lui. Fără stres de ceas, timing, ore de somn sau altceva. N-are niciun rost dacaă vrei să reușeșești să împaci pe toată lumea. Și eram 5, nu prea puțini.
Timp pentru „noi”
Dada, am avut 10 minute dintr-o seară romantică. După ce l-am culcat pe bebe, am plecat să orbecăim sub clar de lună, printre șezlonguri, să ne căutăm prosoapele de plajă pierdute, la care copiii țineau foarte mult. Am profitat că cei mari făceau pe baby-sitterii, așa că ne-am plimbat pentru câteva secunde și pe malul oceanului, în sunetul izbitor al valurilor și gustul nisipului care dănțuia prin vântul puternic. Cam asta a fost tot:)
Bonus- extra money needed
Desigur, orice se poate întâmpla oricând, darămite într-o vacanță de la 10 mii de km distanță de casă, cu doi copii de 10 și 7 ani și un sugar. Desigur, a apărut și vizita la medic, după ce ne-am mai făcut câteva teste antigen. Nu, n-am agățat nici Covidel, deși stresul a fost măricel pentru mine în toată această perioadă. Cel mai precaut dintre copiii, care poartă mască non stop, care refuză uneori chiar să mănânce în preajma altor oameni, care se spală foarte des pe mâini… ce crezi, a facut febră 39 care nu scădea decât cu dușuri recișoare. După care a dispărut brusc. După care au apărut bube de am crezut că am intoxicat copilul cu nurofen. Nope, a agăța un Coxsackie de toată frumusețea, mai blând ce-i drept decât știam din alte episoade- mână-gură-picior pe limba noastră. Am fi putut bănui și un vărsat de vânt, deși nu prea cred… Urma să ia și bebe clar, nu știam însă cât va dura încubația la el. Nu m-am urcat în avion fără să fiu aprovizionată și cu Panadol și cu Ibuprofen, pentru că urma să aibe prima febră serioasă și nu știam cum va reacționa. Slavă Domnului, s-a activat abia acasă, cu o formă extrem de ușoară, mulțumesc lui Dumnezeu!
Revenind la bani:
👉asigurare medicala de calatorie, musai! Cu acces non stop la call center. Noi am putut să ne sfătuim direct cu medici de la asigurator care ne-au îndrumat catre medicii de acolo.
👉extra savings pentru teste Covid. Poate e nevoie să faci acolo, nu se știe nicioodată, sunt foarte scumpe, în jur de 100 de dolari ne-a costat pe noi, de persoană. Oricum, condițiile de călătorie, accesul în diverse țări se poate schimba oricând!
Una peste alta, totul a fost mai bine decât m-am așteptat.
Ce NU aș mai pune în bagaj data vitoare?
👉o parte din haine, spre jumătate chiar
👉un rucsac extensibil (se făcea gen pătuț) pentru bebe. Oricum va fi mai mare, dar nici măcar nu l-am folosit. A fost încăpător pentru altele
👉o poșetă sau tocuri. O să am timp când cresc copiii sau când facem vacanțe în doi
👉prea multe schimburi pentru ieșit seara. Ori nu ieșim, ori n-avem timp să ne mai schimbăm:)
Ce AȘ mai lua și data vitoare?
Clar, copiii! LA MULȚI ANI!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Noi avem o regulă în familie- nici măcar vara mintea nu intră în vacanță. Nu insist neapărat pe temele de la școală (da da! există inclusiv după clasa zero), dar trebuie făcute și acelea. Ne bucurăm mai ales de plăcerea cititului, a emisiunilor educative, facem jocuri casnice pentru a nu uita cifrele și unitățile de măsură, dar caut și activități extracurriculare care să le îmbogățească aria de cunoștințe a băieților. Pe lângă experiența călătoriilor, anul acesta am adăugat și o școală lejeră de vară, dar și o testare serioasă.
Auzisem de multă vreme de Romanian Gifted School, dar nu cred că înțelesesem prea bine ce se întâmplă acolo și ce copiii au acces la această școală. M-am lămurit acum- este prima și singura școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Asta înseamnă că nu doar cei supradotați, geniile sau cei cu talente evidente au acces la acest tip de educație, ci toți cei care au un IQ mare, peste un anumit scor. Iar ca prim pas este o evaluare individuală complexă, coordunată de un psiholog.
Nu a fost greu să-i conving pe băieți să vedem despre ce e vorba. În fine, cu mijlociul am avut ceva de negociat, dar această abordare este general valabilă pentru el în aceasta etapă.
Încurajarea lor a fost că nu se testează cunoștințele școlare, nu urmează calificative la final, dar chiar și așa mi se pare că cel mare a dorit să impresioneze și a dus rezultatul analizei într-o direcție anume, nu neapărat cea crudă și reală. Așadar, au rezistat în jur de o oră și jumătate (băiatul meu de 7 ani) și două ore (cel mare de 10 ani) și au trecut cu brio ceea ce se numește Scala de Inteligență Weschsler pentru Copii (WISC IV).
WISC IV este o testare care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani și 16 ani și 11 luni și adună informații despre:
Înțelegerea Verbală
Rationamentul Perceptiv
Memoria de Lucru
Viteza de Procesare
WISC IV oferă deci info cu privire la coeficientul de inteligență cognitivă (IQ), emoțională (EQ), socială (SQ) și comportamentală. Mai mult, oferă detalii despre abilitatea intelectuală generală a copilului – Coeficientul de inteligență total (CIT). Scopul testului este de a determina care sarcini sunt parcurse bine de copil și care sunt mai dificile pentru el, prin teste cognitive, de personalitate și aptitudinale. Detalii despre testare mai găsiți și aici.
Copiii au ieșit tare încântați de la evaluare și au așteptat cu nerăbdare raportul psihologului evaluator, care a venit în două săptămâni. Deși urma ca noi, adulții, să avem o discuție detaliată cu psihologul, a trebuit să le citesc raportul de cum a sosit pe mail și să le explic punctele tari, punctele slabe, unde mai au de lucru și câte ceva din aspectele emoționale. Ulterior, am revenit cu completări după ce ne-am mai lămurit și noi.
Testarea în sine mi-a dat dat încredere că îmi evaluez corect copiii, că nu sunt cioara care-i vede mai cu moț, mi-a confirmat care sunt aspectele la care mai au (am?) de lucrat, ba chiar mi-a deschis ochii cu privire la cum funcționează raționamentul lor, puterea și modul de înțelegere a diferitelor concepte. Nu, nu este un test vocațional, deși recunosc că mi-aș fi dorit să știu încă de pe acum care le sunt înclinațiile spre a-i îndruma către un anumit profil școlar, însă mi-a trasat niște ghidaje pentru a-i ajuta pe viitor să mergă pe traseul corect, potrivit fiecăruia dintre ei.
Evaluarea WISC IV este doar un prim pas de selecție printre copiii care pot beneficia de școlarizarea Gifted. În funcție de scorurile obținute și de abilitățile copilului descoperite și discutate cu psihologul și coordonatorul educațional al școlii, se pot continua discuțiile pentru înscrierea în sistem. Încă se pot face înscrieri pentru an școlar 2021-2022.
Programul educațional pentru grupele de vârstă 6-10 ani al școlii Romanian Gifted School conține:
programul este gândit atât mono disciplinar (matematică, limbă străină, gramatica limbii române), cât și integrat / trans disciplinar (științele integrate – STEM, arte, management de proiect etc și cele sociale – istorie, geografie, literatură)
acces pe platforma renzulli learning, platformă ce permite conectarea copiilor cu alți copii din întreaga lume
dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și sociale
Să vă fie de folos!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Am fost gazda lansării Programului “MAgia MAternității – din burtică, la pieptul mamei”.
Cu pasiune, eleganță și foarte bine documentată, așa cum sunt obișnuită, am povestit publicului numeros despre cum urmează să se desfășoare acest program, fără să-mi imaginez că eu însămi voi avea să beneficiez de MAGIE, un an și jumătate mai târziu:
„Programul MAgia MAternității- din burtică la pieptul mamei este un program educațional destinat cadrelor medicale, dar ai cărei beneficiari suntem noi, părinții.Înseamnă alinierea protocoalelor din maternități la standarde internaționale, ținând cont de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Ne propunem să schimbăm statistici, să avem și noi… nașteri ca afară”, spuneam atunci, în deschidere.
Într-un context extrem de dificil, de pandemie și restricții, beneficiez de practicile sănătoase despre care povesteam cu ceva timp în urmă, susținută de echipa ProMAMA. Plec din București pentru a naște în a treia maternitate din România în care este implementat programul.
Așa cum am povestit aici, a treia experiență de naștere a fost așa cum ar fi trebuit să fie și primele două, de fapt toate nașterile, ale tuturor femeilor, oriunde în lumea asta: firească, prietenoasă, magică – startul perfect pentru alăptare și atașamentul dintre mamă și copil.
Iunie 2021: Ambasador al Programului MAgia MAternității
CONTEXT
2011 Primul copil- obraz în obraz, câteva secunde pentru poză, știți practica. Apoi, cu insistențe, adus în terapie intensivă după ore bune. Ne-am regăsit în salon după 22 de ore de la naștere și nu i-am mai dat drumul. Atașament greoi, nesănătos pe alocuri. Hrănire mixtă încă din prima lună.
2014 Al doilea copil- obraz în obraz, câteva secunde pentru poză. Adus apoi în salon după două ore de viață și nedezlipit nici când au avut suspiciunea unor analize nu tocmai în regula. Instinctul nu m-a înșelat. Alăptat exclusiv, deși nu am scapăt de un singur biberon în maternitate, speriată de asistente de cât rău aș putea să-i fac copilului hrănit doar la sânul meu puțim productiv.
2021 Al treilea copil, a treia operație de cezariană. Skin to skin din primele secunde viață.
Alăptare inițiată pe masa de operație în prima oră, continuată la terapie intensivă, cu soțul alături mereu. Skin to skin cu tati în a treia oră de viață. Alăptare exclusivă și bonding imediat, sănătos și relaxat. Copil liniștit, mamă relaxata, tată implicat, familie fericită.
Am avut șansa de a simți diferențele între cele 3 experiențe și să realizez cât de mare este impactul începutului asupra următoarele luni (primele 3 luni de viață ale copilului).
Nu am cum să nu duc vestea mai departe, să nu povestesc din proprie experiență, astfel încât și viitoarele mame și bebeluși să se bucure de aceeași MAGIE.
Am acceptat cu bucurie și fară să stau pe gânduri invitația Soranei Mureșan de a deveni AMBASADOR al Programului MAgia MAternității și de a susține implementarea acestuia în cât mai multe maternități din țara noastră.
Sunt Izabela Marinescu, jurnalist cu 20 de ani de experiență dintre care mulți pe nișa de parenting, activă pe rețelele sociale și cu un timid canal de YouTube, autor al cărții „Rețete aburite pentru mămici grăbite” – o colecție de idei pentru primele trei luni de diversificare și fost antreprenor în educație.
Mai presus de toate, sunt mama a trei prinți deosebiți.
Susține-ne cu un share, un like, o idee, un sfat. Toate sunt binevenite pentru a duce vestea MAGIEI mai departe.
Ajută-ne că toate mamele să afle despre acest program și să beneficieze de acum înainte de MAgia MAternității și să-și primească puiul din burtică, imediat, pe pieptul mamei.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici și pe Insta aici.
Dada, există și povești frumoase dincolo de toate grozăviile vremurilor în care trăim. La o oră și zece minute distanță de București, fix unde începe coșmarul turiștilor care apasă pedala de frână în drumul spre munte, există un loc unde oamenii au parte de îngrijiri speciale, iar cei care abia văd lumina zilei sunt mângâiați de părinții lor, sub atenta monitorizare a unei echipe medicale excepționale.
Se spune că dacă proiectezi o situație în viitor, ai toate șansele să ți se întâmple. Invoci Universul, te rogi la Dumnezeu sau cum știi mai bine, te înconjori de gânduri pozitive și de tot ce e mai bun și totul poate fi cum visezi. Încă de când a început starea de urgență însă am tot lucrat, pe nișa mea de parenting, pe subiecte care țineau de sarcina și nașterea în vreme de pandemie. Ce povești cutremurătoare am auzit, ce situații grele, câte frici și neliniști, câte nedreptăți…
Așa aveam să intru eu într-o sarcină pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, dar pe care nu o mai speram. Au fost nouă luni foarte grele, cu o încărcătură emoțională ce greu poate fi pusă în cuvinte, cu documentare continuă, cu luptă pentru toate femeile insărcinate și pentru toți pruncii nenăscuți încă. Inevitabil, toți îmi spuneau că aveam să nasc singură, cu oameni majoritatea necunoscuți, că aveam să văd bebelușul câteva secunde dacă nu era gata rezultatul testului PCR sau, mai rău, după câteva zile dacă, Doamne ferește!, luam coronavirusul și ajungeam la o maternitate suport Covid. Eram pe punctul de a pleca din țară pentru că știam că este ultimul bebeluș pe care pot să-l cresc în pântece și-mi doream ca întâlnirea noastră să fie magică. Acolo ne promiteau firescul care la noi nici în vremuri ne-pandemice nu se întâmplă.
În luna a șaptea spre a opta am luat singură o decizie pe care apropiații au privit-o cu scepticism și parcă așteptau să-mi treacă! Am schimbat medicul care-mi urmărea sarcina, am schimbat spitalul unde aveam să nasc, ba chiar am schimbat orașul. Știi cine m-a convins? Știi după cine m-am dus? După medicul neonatolog! Doamne, a trebuit să ajung la al treilea copil să înțeleg cu cine trebuie să mă consult pentru a planifica nașterea după momentul efectiv al scoaterii bebelușului din burtică. Bine, și după o mână de prieteni făcută scut în jurul meu. În urma vizionării unui live am luat cea mai bună decizie pentru noi. Găsești linkul aici.
Am adus pe lume doi prunci în două maternități private din capitală și nu am găsit atâta empatie, înțelegere, umanitate, căldură ca în spitalul unde aveam să trăiesc cea mai frumoasă experiență din viața mea. Din păcate nu am putut aștepta declanșarea travaliului, deși cele mai mici mișcări ale mele erau însoțite de contracții dureroase încă de prin săptămăna 35.
Iar bebe era aproape nemișcat de vreo doua luni în prezentatie pelviană, ceea ce ar fi împiedicat orice tentativă a mea de a mai încerca o naștere normală. Astfel că în Sfânta Zi de Buna Vestire, noi am trăit minunea nașterii celui de-al treilea băiețel al nostru. Spun NOI pentru că soțul meu mi-a fost alături în fiecare secundă.
Marc Andrei s-a născut prin operație de cezariană. Deși nu am simțit nimic, prietenele mele care au implementat programul „Ora Magică” în România și deci și în maternitatea unde am născut, s-au asigurat că vom avea toate momentele surprinse foto și video. Da, am vizionat filmulețul de 40 de secunde cu momentul nașterii în vreo 5 minute, dar sunt recunoscătoare că vom avea vii acele momente tot restul vieții! Citisem doar despre beneficiile „Orei Magice” aici și nu numai, am moderat conferința aniversară MAgia MAternității unde am cunoscut specialiști care susțin această practică (aici și aici), mămici care născuseră prin alte colțuri ale lumii mi-au povestit despre acele clipe și puteam doar să sper că voi avea șansa să trăiesc așa ceva la noi în țară. Și minunea s-a întâmplat!
Imediat ce a fost scos din burtică, bebe a fost pus pe pieptul meu, în timp ce medicul obstetrician se ocupa de definitivarea operației. Momente unice, cu sentimente ce nu pot fi exprimate în cuvinte, ideale pentru toate femeile care devin mame!
Nu a plâns decât când a luat prima gură de aer, apoi am putut să ne bucurăm de clipe, minute, ore magice. Este incredibil cum se pot liniști bebelușii pe un piept sub a cărei piele bate inima pe care o știu dintotdeauna, cum se târăsc și se cațără către sân, cum știu să se atașeze și să sugă când încă nici nu li s-a uscat bine pielicica.
Mai doarme, se mai relaxează, aude vocile bine știute încă din burtică, se mișcă, se relaxează, apoi o ia de la capăt. Toate astea sub atingerea tandră și fermă a tatălui, care își permite să uite de emoție și să fie stâlp pentru mamă. Ce-o fi fost în sufletul lui… încă nu știu, dar cred că o astfel de experiență te leagă pe vecie. Conexiunea dintre prunc și cealaltă jumătate care l-a creat este incomparabilă cu ceea ce trăiesc majoritatea taților la noi în țara, când își cunosc copiii după câteva zile de la naștere, din păcate. Eu asta simt.
La Maternitatea Sanconfind din Poiana Câmpina, nașterea este o bucurie, cu oameni dragi alături și cu o armată de profesioniști roind în jurul tău.
În cazul nostru s-a încheiat cu o poză de grup, cu zâmbete și împlinire sufletească. Bebe a rămas cu mine și tati o mare bucată de vreme, apoi tati și-a luat rolul în serios: cu bebe în brațe, alături de dna dr neonatolog au clampat cordonul ombilical, au făcut măsurătorile și toate verificările necesare, apoi s-au odihnit împreună în rezervă, fără ca cineva să-i deranjeze. Așa i-am găsit- împreună, liniștiți și împliniți când am ajuns eu în cameră. Iar pentru mine asta a însemnat liniștea pentru orele de recuperare din terapie, știind că bebelușul se odihnește skin to skin pe tăticul lui, nu stă abandonat prin vreun coșuleț pe secție, plângând poate singurel și dezorientat în lumea asta nouă pe care abia începe să o cunoască.
Se poate! Se poate să avem și noi „nașteri ca afară”! Chiar în această perioadă de restricții, precauții și griji nenumărate. Sunt binecuvântată să am alături un trib care a făcut totul posibil- de la o sarcină atent monitorizată, cu sfaturi prețioase și precauții justificate, până la o naștere mult visată, nesperată, dar perfectă!
Mulțumesc: Sorana Mureșan și Andreea Manea (Centrul ProMama), dr Iosif Niculescu, dr Marius Romila și moașa Vania Limban (Mediplus), dr Ion Constantinescu și dr Eugenia Grumezescu & team (Maternitatea Sanconfind) și tuturor celor care mi-au fost alături în această călătorie fascinantă, în special familiei mele extraordinare!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici și pe Insta aici.
Izabela Marinescu 