Provocările femeii moderne în familia tradițională

Pare capătul lumii, dar când ajungi aici e fain” Așa am cunoscut-o, virtual, pe Alexandra Giuffrida și mi s-a lipit instant de suflet.

alexandraAlexandra este mama a doi copii extraordinari, este implicată în business-uri de familie, este autor de carte pentru copii, a fondat o comunitate tare faină în Oradea (căci acolo trăiește) și derulează campanii pentru femei și mămici, organizează workshopuri și conferințe și probabil ar mai fi multe de zi despre un om atât de complex și de activ. Așa că am simți nevoia să facem împreună un interviu pentru a o prezenta pe Alexandra cât mai multor persoane, pentru că sunt singură că multe dintre noi ne identificăm în povestea ei.

Cele mai multe evenimente pentru femeile devenit mame care se rostogolesc în bula mea de Social Media sunt în București. Sunt curioasă să aflu care este situația în țară, în zona ta, respectiv Oradea și împrejurimi?

Alexandra Giuffruda: În Oradea, toate se dezvoltă. De câțiva ani încoace totul înflorește și o ia într-o direcție foarte bună. Astfel că și comunitatea de femei din Oradea și împrejurimi s-a conturat prin mai multe evenimente pentru femei, de business, dezvoltare personală și parenting. În ultimii 2 ani am contribuit activ și eu la dinamica acestor acțiuni prin evenimentele organizate.

Deși nu ai state vechi în ale parentingului, tu ești o mămică foarte activă în acest domeniu și pui la cale o mulțime de campanii de nișă. De ce consideri că femeile au nevoie de îndrumare și reintegrare profesională după naștere?

Așa este, aș prefera chiar să declar că sunt mai degrabă un consumator de bune practici în acest domeniu, încercând să aplic întâi pentru mine, iar apoi să dau mai departe ce am învățat prin campaniile dezvoltate, adică soluții la problemele întampinate de mămici.

Am descoperit nevoia de îndrumare și reintegrare profesională a mămicilor după naștere cu ceva timp în urmă, când am constatat că un procent foarte mare de proaspete mame se opresc din făcut planuri de carieră sau schimbă domeniul. Unele se adaptează noului stil de viață, altele aleg sa își urmeze visul deschizându-și propria afacere sau începând un curs. În alte cazuri, mămicile răman blocate într-un mare angajament față de copii și de familie, negăsind resurse și timp pentru a se gândi la o carieră. Prin campania asta oferim ajutor și sprijin pentru oricare dintre aceste situații.

Am văzut multe dezbateri, cu avantaje și dezavantaje deopotrivă ale statului acasă/muncitului de acasă sau revenirea la program fix impus de angajator. Care este tendința în zona de vest a țării?

Tendința în orașele din vestul țării e ca mămica să stea cei 2 ani acasa cu micuțul. Mămicile angajate se întorc dupa 1-2 ani, pe când mămicile antreprenoare sau freelanceri, de obicei, putem spune că nici nu și-au luat concediu pentru că lucreaza de acasă.

Avantajele acestei alegeri sunt evidente – și pare o variantă ideală, să stai acasă, aproape de nevoile copilului, dar în același timp să produci, să aduci un venit în familie și să îți satisfaci nevoile de progres profesional în dezvoltarea ta. Există însă și dezavantaje, precum ar fi faptul că ești conectată în permanență, suprasolicitarea și burn-out-ul fiind la loc de cinste. Să întreții o casă, să îngrijesti și să educi un copil este deja un job full time, cum le place mamicilor să spună. Unele dintre ele afirmă că n-ar mai avea loc de un ac în acest car plin cu treabă, dar iată că cele care aleg să lucreze de acasă își asumă această greutate, care vine cu costul aferent. Eu o notez la dezavantaje însă, dar depinde de persoană. Femeile foarte active de fel pot face față, chiar au nevoie de un continuu flux de activitate pentru a primi satisfacție în ceea ce fac.

De cealaltă parte, avantajele celor care stau acasa fie și pentru 3 ani cu copilul, sunt dedicarea maximă și timpul de calitate petrecut pentru educația armonioasă a copiilor. Cine alege această opțiune se poate bucura de concedii și activități de tot felul cu cei mici. Un dezavantaj mare, în opinia mea, este lipsa de diversitate socială de care mama și copilul se privează în tot acest timp. Atât mama, cât si copilul au nevoie să petreacă timp și cu alte persoane. Femeia are nevoie sa întrețină conexiunile cu lumea înconjuratoare și să lege altele noi, chiar și pentru antrenament. Pentru mămicile active social și mental, întoarcerea la carieră este mai ușoară, fiind mai ușor adaptabile si antrenate.

83907095_2599570123661095_7334969178450821120_nLa tine cum a fost? Ai stat mult cu copilul acasă sau ai continuat rapid activitatea?

Eu am stat 2 ani cu primul copil și la fix o lună distanță s-a nascut al doilea. Întâmplarea a fost așadar că, în total voi sta 4 ani. Încă sunt acasă, cu amandoi, dar eu lucrez, având afacerile de familie la care îl ajut pe sotul meu. Lucrez în ritmul meu, însa nu m-am oprit niciodată. La un moment dat, după prima sarcină am avut și eu acel mommy brain – când uitam o mulțime de lucruri importante și nu mă puteam concentra. Din fericire, am conștientizat ce mi se întâmplă și am intervenit cu exerciții treptat, ca să reintru în starea normală.

Despre ce exerciții vorbești?

Ce poți face când ești acasă preocupată doar de creșterea copilului, dar nu vrei să îți ieși din mână complet? Te pui sub presiune zece minute pe zi, simulând o oră de lucru la birou- scrii mailuri, te concentrezi pe tastatură, te gândești intens la un posibil task. Poți ține legătura cu colegii de la birou, le poți face vizite măcar o dată la două luni și petreci ceva timp acolo, cu ei. Este foarte important să rămâi la zi cu noutățile- ce ce aplicația a mai apărut, site-uri noi de urmărit, furnizori etc, în funcție de tipul jobului și a ariei pe care o acoperi. 

Pare că ziua ta are mai multe ore decât ale multora dintre noi. Inevitabil, tuturor ni se întâmplă câteodată să înclinăm balanța într-o parte sau alta- cine are mai mult de suferit în cazul tău? Ce îți aduce echilibrul?

Balanța se înclină mereu. Spre exemplu când cei mici sunt bolnavi, las munca în plan secund și reduc la minimum orice altă activitate. Îmi fac tot la 2-3 zile lista de priorități și când băietii mei au nevoie de mine, reduc și mai mult această listă.

Sunt și momente solicitante când am o lista interminabilă de rezolvat. Nu am bunici aproape si nici bonă. Ce fac în acele zile? Nu las copiii în plan secund sub nici o formă! Îmi activez un plan temporar în care renunț la hoții de timp. Spre exemplu, nu mai stau la cafea pe skype cu prietena cea mai bună, nici nu îmi permit luxul unui serial. Nu pierd vremea sa fac piața, nici cu curățenia. Comand acasă direct din supermarket și mâncare prin aplicație, iar la curățenie apelez la o firmă. După ce a trecut perioada aglomerată, revin la micile plăceri, gătesc și fac curățenie cu mare drag.

Tot echilibrul e menținut prin prioritizare și alternare de situații.

Cum adică “Pe tocuri cu familia”? Se descurcă femeia modernă să mențină o familie tradițională? Povestește-ne, te rog, din experiența ta și ce înseamnă comunitatea pe care ai creat-o!

Femeia modernă în familia trandiționala- se descurcă, își pune tocurile și… stă cu familia! Dincolo de tot ceea ce sună și arată foarte bine în exterior, nu e deloc ușor. Dar merită efortul! Ești câștigată pe toate planurile. Eu mă bucur de tradiții, de ieșiri cu familia, activități în patru, mese în familie și momente de neprețuit, fără să îmi las în plan secund cariera sau să lipsesc din mijlocul comunității.

Planuri pentru noul an? Campanii și evenimente pentru care ar trebui să fim cu ochii pe voi?

Anul acesta am început Campania Există Carieră și după Bebe, care va fi marcată de Conferinta cu același nume, unde invitat special este Crina Coliban. Evenimentul are loc pe 20 februarie la Hotel Silver, în Oradea. Vom aborda subiecte calde și fierbinti despre relația de cuplu de după bebe, povestea impresionantă a Anamariei Popa – femeia care renoveaza spitale, dar si povestea mea, prin care voi încerca să aduc cateva idei și soluții de supraviețuire în cursa de rezistență. Găsiti detalii pe pagina de facebook Pe tocuri cu familia.

84701935_2525112994393687_5182750092783779840_n

Pe calendarul activităților marca „Pe tocuri cu familia” se numară întâlniri lunare de tip focus-group între membre, workshopuri lunare din domenii beauty, sănătate, psihologie, spiritualitate, parenting și antreprenoriat și, desigur, conferințe din 4 în 4 luni. Campania va dura un an și sperăm să mobilizăm cât mai multe mămici să își reia cariera.

Succes, ladies!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Învățământul profesional dual poate redeveni atractiv pentru elevi

Există speranță pentru cei care activează și se străduiesc să dezvolte încă sectorul industrial din România. Tinerii s-ar putea îndrepta din nou către școli profesionale, iar acesta ar fi un câștig imens pentru piața muncii, aflată într-o criză majoră din cauza lipsei forței calificate de muncă.

Fenomenul este cauzat de emigrarea masivă către Occident, dar și de dezinteresul tinerilor pentru învățământul tehnic, conform datelor furnizate de cercetările INACO pentru Banca Mondială.

Echipa de experți INACO (Inițiativa pentru Competitivitate) i-a consiliat în ultimele două luni pe elevii claselor a VII-a și a VIII-a din zece școli generale ale sectorului 3.

Punctele de interes au fost:

  • meseriile viitorului,
  • ce abilități sunt necesare pentru a se integra în actuala piață a muncii,
  • cum pot conștientizarea trăsăturile de comportament,
  • gândire și  motivație  care îi recomandă pentru o profesie sau alta,
  • cum ar trebui să se raporteze la dinamica tehnologiei care schimbă radical profilul viitorului angajat în câmpul muncii.

Trainerii au lucrat și cu părinții și au abordat în special prejudecățile și mentalitatea care îi țin departe pe elevi de școlile profesionale și de învățământul dual, venind cu exemple de beneficii concrete care rezultă din alegerea învățământului profesional dual.

Concluzia? Aproape un sfert dintre elevii participanți în cadrul proiectului „Consiliere Vocațională cu privire la Meseriile viitorului” ar opta la momentul acesta pentru învățământul profesional dual.

„Acest proiect și-a propus și a reușit în mare măsură să conștientizeze și să responsabilizeze elevii, părinții și cadrele didactice cu privire la modul în care vor arăta meseriile viitorului, la nevoia de a îmbrățișa școlile profesionale și învățământul dual, oferind șanse egale de acces la informația relevantă pe care o pregătim atât tinerilor din școlile gimnaziale, cât și părinților și cadrelor didactice. Scoala Gimnaziala Neagoe Basarab Andreea Paul si Marin IachimovAcest proiect poate contribui la alegerea unui parcurs profesional de succes, care să aducă fericirea și împlinirea profesională a cât mai multor tineri de azi din sectorul 3, prin implicarea activă a părinților și a cadrelor didactice, a consilierilor școlari, în parteneriat cu Primăria sectorului 3 și cu Inspectoratul Școlar al Sectorului 3”, a spus Andreea Paul, coordonatoarea proiectului și președinta organizației neguvernamentale INACO.

Echipa de experți INACO este compusă din Andreea Paul (conf. univ. dr. ASE), Marin Iachimov (consilier orientare vocațională), Mariana Nicolae (profesor emerit ASE) și Daniela Palade Teodorescu (jurnalist), membri ai think tank-ului INACO.

Un rezultat-cheie al proiectului este publicarea ediției a doua a Ghidului Meseriilor Viitorului, lansată în prima zi a anului școlar 2019-2020.

Ghidul Meseriilor Viitorului este disponibil pe https://inaco.ro/project/gmv2/ și are ca autori o echipă de spacialiști în educație și comunicare: conf. univ. dr. Andreea Paul (coordonator), Alexandru Mironov, prof. dr. Alexandra Cernian, lect. univ. dr. Anca Tamaș (expert de cercetare), dr. Marin Iachimov (expert consiliere vocațională), Mariana Nicolae (expert comunicare), Ioana Enache (expert civic).

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, folosește te rog opțiunea Follow pentru  blog și Share pentru Facebook. 

”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”

Oare câți dintre noi pot afirma, fix în acest moment, că stau bine la capitolul stimă de sine, încredere în forțele proprii și că nu le pasă de gura lumii? Ni se pare în continuare o formă de aroganță, lipsă de modestie sau falsitate susținută de zeci de măști dacă ne permitem să admitem în fața celorlați că merităm, că putem, că ni se cuvine, că acceptăm laude sau complimente.

Cum ar fi să putem avea și noi, ca popor, o stimă de sine sănătoasă? Să fim mai puțin preocupați de cum ne văd alte țări și să reușim să ne canalizăm ambiția într-un scop mai înalt și într-o structură mai clară?

“Ar fi minunat, după părerea mea. Și foarte posibil! Asta dacă noi, părinții de azi, învățăm cum să cultivăm o stimă de sine sănătoasă la adulții de mâine, adică copiii noștri”, spune Urania CREMENE. 56Acesta lansează la 1 octombrie un amplu proiect naţional de educaţie în acest sens și a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări pe subiect:

Tu cum stai cu stima de sine, draga Urania?

Cred că acum stau bine cu stima de sine, în încercarea de a nu mai fi dependentă de părerea celorlalți, pentru că foarte mulți ani am crezut că stau bine cu stima de sine, dar era o stimă de sine construită mult pe ego, pe victorii, pe medalii, cu ghilimelele de rigoare „medalii”, pe aprecierile celorlalți și pe multă motivație externă, pentru că așa am fost educată. Având norocul să fiu destul de hăruită cu calități și să și muncesc la ele, rezultatele nu au încetat să apară. Până când am înțeles că dacă dau jos multe dintre etichetele care mă definesc, care mi-au devenit identitare, nu prea știu pe unde sunt. De vreo 15 ani muncesc destul de mult (adică muncesc mult, nu destul de mult) la o stimă de sine sănătoasă.

Dar când aveai 9 ani, ca băiețelul tău acum, iți mai amintești cum erai?

Când aveam 9 ani eram… un copil băiat. Am crescut între băieți, m-am jucat jocuri de băieți, iar la 9 ani, categoric, eram un mic băiețel, mă cățăram în copaci, jucam fotbal, mă băteam și nu aveam, cred că, nici o păpușă și nici nu purtasem, încă, vreodată, vreo fustă. Asta s-a întâmplat pe la 12 ani, pentru prima oară, și nu-mi pusesem încă întrebarea, din amintirea mea, cu privire la stima de sine, aveam multă încredere în mine. În schimb, mă considerăm, de multe ori, diferită pentru că ăsta era feedback-ul celor din jurul meu și nu pentru că aș fi fost foarte baiețoasă, ci pentru că am primit o altă abordare a educației în familie.

Ți-ai crescut băiețelul diferit față de cum te-au educat părinții tăi? El cum stă cu stimă de sine?

Categoric, l-am crescut diferit pe Amos, dar am păstrat elemente importante, care țin de cei șapte ani de acasă și cu alte abordări în afara pedepsei. L-am crescut să fie responsabil, nu să-i fie frică. El are încredere în el, cu toate că nu ne creștem doar noi copiii și, fără doar și poate, societatea l-a influențat în această direcție, în sensul în care spune câteodată „mi-e rușine să fac ceva” sau ” să vorbesc cu o persoană”. Iar noi niciodată, noi, adulții din jurul lui, nu l-am crescut în rușine și nu i-am spus lucruri de soiul ăsta. Cu toate astea, el a preluat niște comportamente din afară, niște comportamente sociale. E un copil cu încredere în el și curajos, sunt sigură că o să ajungă unde trebuie.

Cum crezi că va arăta, din acest punct de vedere, adultul Amos?

Eu l-am educat pe Amos cu întrebarea „de ce faci ceea ce faci?”, în așa fel încât să îi fie foarte clară diferența dintre „fac pentru mine” sau „fac pentru ceilalți”, în sensul de creștere a imaginii de sine. Ce mă străduiesc conștient să educ în el este faptul că fiecare persoană este o combinație unică între un echilibru perfect de calități și defecte. Asta înseamnă că e important să se iubească așa cum e, cu calitățile și defectele lui. De asemenea, ce l-am mai învățat este ca atunci când se compară cu cineva, lucru pe care, oricum, îl facem cu toții, să se compare cu acea persoană per ansamblu. Evident, cu tot ceea ce vede din punct de vedere al trăsăturilor, calităților și defectelor, de ce nu, nu doar să compare o trăsătură cu o alta. Mai exact, dacă se simte inferior unui copil care schiază mult mai bine decât el, să se uite la acel copil pe de-a-ntregul, la ceea ce știe în alte domenii, la cum arată viața lui, la sănătatea lui, la aspectul lui fizic, la alte trăsături pe care le are. Să vadă că are și el calități pe care celălalt copil poate nu le are. De fiecare dată când face această comparație, eu întăresc faptul că suntem o combinație unică de calități și defecte.

Care este mentalitatea poporului român acum, în zilele noastre, vizavi de stima de sine?

Am să mă refer doar la faptul că, încă, ne creștem copiii într-o modestie prost înțeleasă. Hai să vorbim despre cultura poporului român, despre ce înseamnă încredere în propria persoană. Cred că asta ar ajuta la această întrebare.

Considerăm, încă, că modestia este o calitate și îi educăm pe copiii noștri să fie modești, dar ajungem să însămânțăm, de fapt, neîncrederea în propria persoană. De exemplu, dacă îi spunem unei persoane „vai, ce bine arăți astăzi!”, răspunsul cel mai probabil va fi „A, mulțumesc, sunt foarte sunt foarte obosită, dar machiajul mă salvează.” sau „Vai, ce rochie frumoasă ai!”, răspunsul este „Vechitura asta?!”, „Ce treabă grozavă ai făcut!”, răspunsul este „Mi-am făcut doar datoria”. Și atunci, această modestie duce, de fapt, la lipsa capacității copiilor, mai târziu adulți, de a nu încărca o stare de bucurie, de satisfacție pentru lucrurile pe care le-au făcut.

În continuare credem că o persoană care spune despre ea că a făcut bine sau că e mândră de ea însăși este lăudăroasă, este arogantă și, din nou, asta nu ajută să creștem copii cu stimă de sine. Mândrie sănătoasă înseamnă ca un om să poată spune despre el: „mă iubesc așa cum sunt, învăț, mă dezvolt, dar mă iubesc așa cum sunt, mă accept în plusurile și minusurile mele, sunt la fel de important sau importantă ca orice altă persoană, mă iubesc pe mine ca să îi pot iubi pe ceilalți, atunci când mă străduiesc să fac o treabă bună și o fac bine, sunt mândru de mine” ș.a.m.d.

Deci, sunt oameni care pot aprecia corect ceea ce au făcut, să se autoevalueze corect și să poată spune „Da, am făcut o treabă extraordinară sau da, sunt mândru sau mândră de mine.” În plus, studiile vorbesc de la sine. Românii sunt pe locul 47 din 53 de țări implicate in studiu la capitolul Stima de sine, adică 67% dintre adultii din România au o stima de sine scazută si sunt nemultumiti de felul in care arata viata lor, conform studiului “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, Daniel David, 2015

Unde vrei să îi aduci pe părinții din România prin campania pe care o lansezi la 1 octombrie?

În primul rând, vreau să îi aduc în sălile de seminar. O dată cu aceasta campanie de conștientizare #StimaDeSineConteaza, noi lansăm pe 1 octombrie și un turneu național de seminarii de parenting pe tema ”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”. Participare e gratuită, până la sfârșitul anului viitor vom ajunge în toate orașele mari și medii ale țării, părinții trebuie doar să își dorească să participe și sa investească 4 ore din viața lor. Rezervarile locurilor se fac pe www.seminaruldeparenting.ro.

Campania de conștientizare are rolul de a-i face pe părinți să înțeleagă cât este de important să crească o stimă de sine sănătoasă în copiii lor, iar seminariile gratuite de parenting au rolul de a-i învăța cum să o facă. Am convingerea că doar așa putem crește o nouă generație de copii care știu, pot și vor să schimbe România cu adevărat.

Urania Cremene este autoare programului All about Parenting, o metodologie de parenting unică în lume.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

Emisiunea PARENTING XXI, sezon nou

Singura emisiune TV din România, dedicată exclusiv părinților, logoPARENTING XXI, revine pe micile ecrane și în online de marți, 1 octombrie, ora 17, pe Canal 33.

Parenting XXI este o emisiune cu un caracter informativ și educativ, în cadrul căreia am adus, de-a lungul timpului, invitați de marcă, specialiști cu credibilitate în sectorul lor de activitate.

Vreau să încurajez părinții să fie încrezători că sunt cea mai bună mamă și cel mai bun tată pentru copilul lor, că presiunea perfecțiunii nu are loc într-o familie armonioasă, că vinovăția nu ne este de folos, că anxietățile și fricile sunt firești când creștem o nouă viață.

Îmi doresc să promovez un stil de viață sănătos și corect, fără să ducem totul la extreme, fără să încurajez doar anumite teorii. Sunt stiluri și metode de parenting împrumutate din alte țări care au toate șansele să fie aplicate în mod eronat, dacă nu sunt introduse treptat și adaptate culturii și mentalității noastre.

Și în noul sezon urmăresc să ofer, împreună cu invitații mei, răspunsuri corecte, atent documentate, din partea celor mai buni specialiști- medici, psihologi, avocati, profesori.

Ca noutate, mi-am propus să vă aduc în atenție și povești de viață, cu experiențe care să vă inspire!

Cu mulțumiri, anunț cu mare drag că mi s-au alăturat în acest demers, pentru a realiza un produs media de calitate și pentru a mă susține ca toate informațiile să ajungă la câți mai mulți părinți, următorii parteneri: Cristina Oțel, Soul Bloom, Sfatul Mamei, suntpărinte.ro, Alexisme, Dana Predu, Mamprenoare, Sfatul Mămicilor, Florina Badea, Jurnalul unui tată, Asociația Activity, Mămica activă, Juxi Magic, Anca Arău, Tatăl activ.

Emisiunea este difuzată LIVE pe canalele oficiale de Facebook și YouTube ale Canal 33, pe siteul www.canal33.ro, pe Orange TV Go, în rețeaua UPC, în rețeaua RCS-RDS pe DIGI Analog.

Edițiile primului sezon pot fi urmărite pe canalul de YouTube al Canal 33. Adiacent, există și un canal personal de YouTube- Izabela Marinescu, la care vă invit să vă abotați: https://www.youtube.com/channel/UCqUhcVqqZcA1avPyveKUBZQ

CANAL 33 este o televiziune care și-a început emisia în spațiul online, cu 10.000 de telespectatori înregistrați în fiecare seară pe canalul YouTube (aprx 45K de abonați) și în jur de 5.000 de vizualizări pe Facebook (apr 50K fani) per ediție.

Cum putem face un club de lectură acasă?

Fac o mărturisire. Eu am descoperit lumea cărților destul de târziu. Dar nu prea târziu. Așa ceva nu există. Cum nu există prea devreme. Unii dintre specialiști susțin că ar trebui să le citim copiilor cu voce tare încă de când cresc în pântecele mamei. Eu n-am făcut asta.

În schimb, am avut în permanență noptierele pline cu cărți, pe diferite categorii de vârstă, încă de când cei mici au avut capacitatea de a distinge și urmări imagini. Le-am citit pe voci atât cât au avut răbdare, am urmărit imagini, i-am lăsat să îți aleagă personaje preferate din cele mai colorate și frumos ilustrate, am citit aceleași rânduri și de zeci de ori pe seara, până le-am învățat pe de rost încât după ce stingeam lumina puteam să reproduc povestea întocmai, cu aceeași intonație. Activitati Elefantelul Curios (105)Și uite așa am ajuns să mi se ceară lectura de seara, iar cel mare să viseze la clipa când vom sta să citim împreună, fiecare din cartea lui. Și s-a întâmplat! Iar de astă vară citim în tandem și așteptăm cu nerăbdare momentul când va ajunge și fratele mai mic la această performanță.

Când spun “Club de lectură” sau “Cerc de lectură” poate suna pretențios, poate ne duce cu gâdul la un cadru formal, cu oameni (fie și copii) care citesc cursiv și înțeleg perfect firul cărții. Se poate și altfel, o spun din proprie experiență! Am introdus un astfel de opțional la clubul pe care l-am fondat, care găzduia copii de ciclu primar și ocazional, gimanzial. Am crezut mult în curiozitatea și determinarea copiilor și așa am ajuns, chiar dacă recomadarea era 8 ani+, să scad vârsta de acces până la 6 ani. Am ajutat copii de clasa pregătitoare să învețe să silabisească cu mult înaintea programei, am avut răbdare cu ei și i-am determinat să-și dorească să parcurgă ei singuri o povestioară.

Eu cred că putem organiza un Club de lectură chiar acasă. Sau pe plajă sau la iarbă verde la munte. Și în grupul de prieteni.

Am stat de vorbă, în cadrul emisiunii Parenting XXI, de la Canal 33, cu doi dintre pedagogii din cadrul Festivalului de lectură Narativ și am cules câteva tips&tricks pentru voi:

–          Se formează un grup de restâns de copilași

–          Se desemnează o carte aleasă de majoritatea, se citesc paragrafe în cadrul clubului, dar ulterior, până la următoarea întâlnire se parcurge toată cartea

–          Lectura se poate face individual sau cu ajutorul părinților

–          E important să existe un moderator (părinte sau pedagog), pentru a pune întrebări copiilor, pentru a-i ajuta să se deschidă, să povestească, să dezbată

–          Putem face o activitate plecând de la carte- un mic atelier în care se realizează un personaj (din plastelină, lego, resturi de materiale), se reproduce o scenă prin desen, se inventează un cântecel, se adaptează un mesaj din carte pe experiența copilului

De altfel, de pe siteul Asociației Curtea Veche se poate descărca, după abonarea la newsletter, un Ghid al profesorului, care vă poate folosi și acasă sau în cercurile de lectură pe care le organizați în spații informale, cu idei de discuții și activități.

Spor la citit!

Întreaga emsiune poate fi urmărită aici:

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, te rog să folosești opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.