Starea de bine cu o garderobă potrivită se ține

Ca proaspătă mămică, eu am suferit după naștere, pentru că mi s-a părut că a durat o veșnicie până am revenit la o formă cât de cât apropiată de cea inițială… Luni de zile nu am știut dacă sau ce să-mi cumpăr. Mi-ar fi plăcut să pot apela la un personal shopper, să nu mai merg confuză prin magazine și să ajung acasă câteodată mai dezamagită decât înainte de vizita prin magazine.

De curând, am reușit Dana Tacea easă eliberez dressingul de haine ce tot așteptau a mai fi purtate vreodată sau de care poate chiar nu mă atinsesem niciodată. Cele mai bune trucuri le-am aflat de la Dana Tacea, Clothing Personal Shopper. După șapte ani de corporație, Dana a studiat stilism la Londra, la Color Me Beautiful, cea mai apreciată academie de profil din lume și acasă, cu Irina Markovits. Acum este stilist vestimentar de oameni normali, un altfel de stilist decât îți închipui, după cum ea însăși ne invită să o descoperim. Are în portofoliu mii de ținute pentru femei din țară sau chiar de peste hotare.

Ne-am pus de povești cu sfaturi, trucuri și recomandări pentru proaspetele mămici.

Când recomanzi mămicilor să meargă la un prim shopping pentru ele (!), nu pentru bebeluși, după naștere?

Dana Tacea, personal shopper: Aș recomanda chiar de la început. De ce? Pentru că orice zi în plus în care ne simțim frustrate vizavi de felul în care arătăm nu e deloc benefică pentru emoționalul nostru.

Întotdeauna, când ne schimbăm tipul siluetei, ne speriem, pentru că nu știm cum să îmbrăcăm corect și atractiv noul tip de siluetă și, în loc să apelăm la ajutor de specialitate, stăm în acea situație o perioadă lungă de timp.

Sunt mămici care spun stop, apelează la serviciile mele și se redescoperă, ca femei, pentru că despre asta e vorba când o clientă merge cu mine la shopping, despre a se redescoperi pe ea din punct de vedere vestimentar/stilistic. Asta o conduce la o iubire mai mare de sine și de fapt la o redescoperire. De care sunt uimiți toți din jur și o complimentează, iar ea se simte minunat.

A fi în continuare frumoasă după ce ai născut și a nu rămâne blocată doar în rolul de mamă e foarte important pentru starea ta de bine.

Această stare de a te simți frumoasă nu poate fi înlocuită cu nimic altceva și generează așa de mult wellbeing, care se transmite și la copil și la soț și lucrurile merg muuult mai bine. Este o schimbare aparent minoră, însă are un impact emoțional uriaș.

Așa că acționați! Nu stați în stări emoționale proaste, ele vă influențează negativ viața de mămici, care oricum nu e ușoară.

Ce zici, să îl lase pe bebe acasă cu tati sau buni și să se bucure de sesiunea de shopping doar cu tine? Sau ai accepta să vă însoțească și copilașul?

D.T.: Cel mai bine ar fi să vină singure, pentru că au nevoie să se concentreze un pic asupra lor. Nu poți fi atentă cu adevărat la nevoile tale când focusul este pe starea de bine a bebelușului.

Însă, Dana Taceapentru mămici am servicii speciale, de genul: evaluarea garderobei online, pe Skype, când doarme cel mic.

În plus, pentru shopping, am serviciul de styling online. Acesta include ținute online, compuse anume pentru ele, personalizat. Cum funcționează:

Mămicile primesc un Profil de Stil care conține un set de întrebări după care eu mă voi ghida când le voi alege piese din magazinele online. Cu aceste piese, le voi alcătui ținute. Fiecare planșă vine însoțită cu link-ul de unde pot cumpăra fiecare piesă.

Este un proces genial, care le scutește de a se deplasa la magazine. Ele își văd de programul lor, iar eu le ajut să arate wow, să se simtă comod, să se placă și, deloc de neglijat, să economisească bani. Nu le poți face pe toate singură bine. Trebuie să admiți că ești doar un om, faci tot ce poți tu mai bine, însă nu poți ține loc de toate meseriile din lume.

Având în vedere că proaspetele mămici au corpul în continuă schimbare în urmatoarele luni, ce achiziții recomazi?

D.T.: Recomand câteva piese bine gândite, alese așa încât ele să poată compune ușor multe ținute. Nu au timp de nimic, darămite de alcătuit ținute. Toate alegerile trebuie gândite smart pentru a le face viața mai ușoară.

Nu recomand să încerce să cumpere ceva care să le vină bine și dacă slăbesc 10 kilograme și dacă, și dacă, și dacă… Cine fuge după mai mulți iepuri nu prinde niciunul.

Trebuie alese corect piese pe silueta lor de acum, nu multe, în bugetul de care dispun. Iar când vor schimba tipul siluetei, vor updata garderoba. E greu să te îmbraci bine atâta timp cât nu accepți care e tipul tău de siluetă.

Chiar dacă e temporar sau nu cu kilogramele în plus, e foarte important să te placi! Și exact asta fac eu, le recomand piese în care ele se plac enorm și nu mai simt povara schimbării siluetei. Astfel și procesul de revenire la cea anterioară e mai blând.

Altfel lucrezi cu tine când ești bine emoțional, decât când nu te placi și nu știi încotro să o apuci.

Totuși, pentru a da câteva exemple, recomand rochii petrecute purtate cu încălțăminte sport, fuste cu tricouri, pantaloni lejeri cu cămăși moi.

Toate mămicile îmi spun când mergem la shopping, „Vaaai ce bine îmi stă, nu îmi vine să cred. Dacă eram singură, mă duceam la blugi și tricouri și plecam. Ce taree, îmi place maxim.”

Nu tuturor ne vin bine aceleași lucruri, contează înălțimea, personalitatea, tipul siluetei, culorile preferate, materialele care ne avantajează șamd. Nu e un domeniu deloc ușor, deși așa pare la prima strigare. 😊

Cea mai mare problemă a multora poate fi burtica, ce se încăpățânează și nu se retrage mai repede! Ceva trucuri pentru a o masca cu haine/accesorii potrivite?

D.T.: Da, burtica e cea mai mare problemă a majorității mămicilor. Însă, în funcție de tipul de siluetă, se aplică alte reguli.

Totuși, ca regulă generală ar fi să atragem atenția asupra bustului și a picioarelor și să distragem astfel atenția de la burtică. Accesoriile joacă un rol foarte important în această strategie. Însă, majoritatea mămicilor nu poartă accesorii, pentru că cei mici se pot agăța de ele. Atunci putem să ținem loc de accesorii prin a alege compoziții vestimentare care să ducă focusul asupra bustului și picioarelor, prin croieli anume sau prin culori plasate strategic.

Recomand linii simple, tricouri lejere, tunici, fuste petrecute, fuste bias, însă mare atenție la materiale să nu fie rigide, să fie light. Cumva cheia mascării burticii stă cel mai mult în alegerea corectă a materialelor. Un material bine ales ne poate arăta cu 2 mărimi mai subțiri, versus un material greșit ales, care ne poate adăuga kilograme în plus, din punct de vedere vizual.

Apropo de accesorii, și eu personal am renunțat la orice fel de bijuterii, de teamă să nu se agațe bebe să le rupă sau să se rănească. Ne-ai vorbit de textura materialului. Ce alte recomandări mai ai pentru proaspetele mamici?

D.T.: Pentru ca o ținută să fie interesantă ea trebuie să aibă una din următoarele 4 aspecte: ori culoare, ori textură, ori tăieturi interesante, ori accesorii.

Le recomand să adopte una din celelalte 3 strategii, cu precădere cea a culorilor, pentru că este mai ușor de gestionat. Iar ca accesorii, pot folosi eșarfele sau haine cu detalii brodate sau cu inserții inedite de materiale și culori.

Unele proaspete mămici își hrănesc copiii la sân și renunță la cochetărie, considerând că doar hainele special croite pentru alaptare trebuie purtate. Le putem ghida pentru a îndrăzni și altceva?

D.T.: Trebuie respectată funcționalitatea hainelor pe nevoile din această perioadă a mămicilor.
Întotdeauna hainele se aleg în funcție de stilul de viață. Iar stilul lor de viață implică accesul facil pentru alăptare. Se pot găsi haine care să arate și bine și să aibă și acces facil pentru alăptare, nimic complicat. E o varietate atât de mare acum de haine în magazine, pentru toate tipurile de nevoi și gusturi, așa încât
numai să nu vrei să te ocupi, altfel găsești absolut tot ce îți trebuie în magazine.

Orice piesă care are nasturi, fermoar sau este petrecută sau dintr-un material ce are în compoziție un pic de elastan și cu un decolteu semi, Danaeste ok.

Fustă, pantalon sau rochie?

Rochie

Tocuri sau flats?

Flats

Mărgele sau lanț?

Cercei

Rucsac sau poșetă?

Poșetă

Costum de baie în două piese sau întreg?

Costum de baie în 2 piese

Neglijeuri sau pijamale?

Pijamale 😊

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 
Reclame

Riscul de înec există și acasă, în cadă!

Au fost vremuri când mă rugam de băieții mei să lase vreun strop de apă să le umezească podoaba capilară.

Acum nu doar că se spală cu ușurință pe cap (cel mic cu o tehnică specială, numai de tatăl lui știută se pare), dar au ajuns să facă și scufundări în cadă. Nimic mai îmbucurător ar spune mamele care știu ce înseamnă chinul spălatului pe cap, la vârste fragede, o dată la 3-5 săptămâni. Că doar la această frecvență suportă majoritatea dintre noi urlete fără de asemănare ale pruncilor din dotare.

Să revenim la scufundări. Grav este că, nu de puține ori, mi-au dat senzația de panică, deși ei păreau că se distrează copios.

Acum, n-ar fi nicio problemă, în principiu, dacă intră în sutele de litri de apă din cadă, cu fața în jos și așezați în șezut. Poate fi chiar un exercițiu să se (re)obișnuiască cu senzația, să li se ude părul, să le mai intre ceva apă în ochi, să li se umezească urechile și așa mai departe. Ce te faci însă când ei stau frumușel pe spate, în mâini și încearcă să plutească, într-un fel, și mai bagă și capul în apă. De tot!

Se pot îneca numaidecât fix în cadă, în casa ta, în câteva momente în care te-ai dus doar să aduci prosopul.

Băiatul meu cel mare (6 ani și jumătate) nu și nu, că el știe ce face, se sprijină în mâini și se poate ridica oricând. Abia s-a împrietenit și el în ultimul an și ceva cu apa, acceptă să meargă la bazin, ba chiar să facă sărituri, fără aripioare măcar, în piscine de adâncimi rezonabile. BAIECum să fac să nu-i (re)transmit frica moștenită de la maică-sa (adică subsemnata!) de tot ce înseamna întindere de apă și adâncime?

Am făcut împreună un experiment cu două recipiente din arsenalul lor de jucării de baie- o cană și un pahar. Două situații:

  1. Ce se întâmplă când intrăm în apă cu fața în jos? Cana, fără apă, plină doar cu aer, a intrat în apa din cadă cu gura în jos. I-am explicat că gura cănii reprezintă orificiile corpului său, din zona capului- gură, nas, urechi, iar fundul cănii- ceafa, ca să se vizualizeze scufundându-se. Am împins cana până aproape de fundul căzii și i-am arătat că încă are aer în ea și doar întorcând-o cu gura în sus se va umple cu apă, iar bulele de aer vor ieși afară. Reluăm: cana este dusă spre baza căzii cu fundul în sus, apoi brusc i se dă drumul. Cana țâșnește cu putere și imediat către suprafață. Concluzia: copilul e SAFE!
  2. Ce se întâmpla când intrăm în apă cu fața în sus. Well… revelație! Luăm paharul, cu gura în sus și îl împingem cu forță, spre fundul căzii, până se umple cu apă. Revenim la analogiile gen gura paharului=orificiile corpului nostru, în zona capului, pe care vrem să îl scufundăm cu fața în sus. Lăsăm paharul să ajungă pe fund, îi dăm drumul și vedem că nu se mai ridică. Concluzia: și corpul copilului poate înghiți instant multă apă și nu mai poate ieși la suprafață. Copilul este in PERICOL!

QED cum ar zice doamna profesoară.

Faceți acest experiment și pentru voi, dar mai ales în prezența copiilor. Atât cât înțeleg ei. Este foarte important exemplul. Degeaba îi tot repeți copilului că se ineacă, ca el nu înțelege. Cel mult știe cum e să te îneci când bei puțină apă, sau cu un biscuite, sau cu o bucățică de carne. Știe că este un proces din care poate ieși, de cele mai multe ori, singur și cu ușurință. Dar înecul despre care îi tot amintim noi în cadă, piscină, mare.. este mai greu de înțeles de copiii atât de mici.

Nu îi încărcați cu multe detalii, doar lăsați-i să se convingă jucându-se în apă cu două recipiente, printre jucăriile lor. Asta nu înseamnă că îi puteți lăsa prea mult nesupravegheați!

Noi facem multe experimente acasă, cu prea puține noțiuni de fizică și chimie la vârste atât de fragede, dar informația ajunge fix unde trebuie. Și ramâne acolo pentru toată viața, sunt convinsă!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Libertatea de a creşte prinţi

Parenting. Parentaj. Tot felul de denumiri pentru tot felul de curente de creştere a copiilor. De a ajuta în devenirea unor adulţi demni, buni, înspre perfecţi. Eu n-am fost vreodată la vreo astfel de conferinţă.

Am auzit că Reginele cresc prinţi.

N-am cunoscut-o pe Regina MAMĂ. Îi port inelul simplu, care avea un diamant mic, maro, IMG_7383cu o tăietură neobişnuită, cu faţete tăiate inegal. Am pierdut piatra şi m-am necăjit groaznic. Am simţit că am dezamăgit-o. Apoi am simţit-o şi m-a liniştit. M-a ajutat cumva să-l înfrumuseţez cum am ştiut eu mai bine!

Mă tot gândesc câtă putere şi ce fel de femeie să fi fost. Genă puternică sigur a avut!

Fată de la ţară, dintr-o familie numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori. Mamă singură după doi ani. A reuşit să-şi depăşească condiţia şi devenea ea însăşi un intelectual de oraş. O balanţă echilibrată care i-a insuflat blonduţului schilod, câţiva ani cât a apucat să-l crească, o dorinţă nebună de viaţă. Dar să fie viaţă bună, fără să epateze, cu bun gust, cu drag de casă şi de femeia lui, cu iubire de copil plămădit din dragoste, cu concepţii sănătoase despre familia în care şi-ar fi dorit să-l facă mare. Nu l-a ursit cu prea mult noroc, din acela care să-ţi vină totul pe tavă, dar i-a dat o putere de muncă fantastică, care să nu cunoască vârstă, anotimp sau zi-lumină.

Generaţia noastră creşte numai lideri, deja aşezaţi pe piedestal. Parcă nu mai ştie să educe şi capete plecate când viaţa o cere, cu putere de a accepta şi alt loc în afară de primul sau chiar de a digera frustrarea când alţii au prioritate. Îi văd zi de zi. Pe stradă, în parc, la grădiniţă, la şcoală, la club…

Regina mea cu pălărie ştia că trebuie să crească un barbat. Şi-a pregătit puiul să zboare singur de mic, să razbată în viaţă, oricât ar fi fost de vitrege condiţiile. L-a lăsat orfan la vârsta cea mai dificilă. În adolescenţă ar fi putut să se rătăcească, dar valorile ei au fost adânc şi foarte atent plantate în anii împreună. Proverbialii şapte ani de acasă se vede că-şi au rostul. Atunci e momentul în care construim fundaţia pe care să ridicăm viitorul adult. A trecut cu brio prin liceu, prin facultate, a luptat să-şi facă dreptate când s-a simţit nedreptăţit. Şi-a făcut o familie frumoasă cu care se mândreşte şi după zeci de ani, a văzut lumea şi a gustat din bunătăţile ei. Şi n-a mai fost niciodată singur.

Mi-aş dori să am puterea şi norocul să-i citesc însemnările, scrisorile, dar încă mi-e teamă sa nu mă doară durerea ei. O astfel de persoană, din care se vede deja omul ce a rezultat, ar merita să dea sfaturi noii generaţii. Să ne spună câte ceva despre crescut copii. Aş asculta cu atenţie şi aş lua notiţe.

Cresc doi baieţi. Şi vor avea prinţese lângă ei!

24 de ore

Sunt zile și zile.

Câteodată fac atât de multe încât am impresia, dacă fac vreun bilanț mai spre apusul soarelui, că n-am făcut mai nimic. Ca să mă vindec complet de vinovăția asta implantantă atât de abil de multe situații din trecutu-mi glorios, m-am decis să le pun pe hârtie, cu liniuță de la capăt.

Mamă de doi copii de grupa mică și clasă pregătitoare:

Ora 00.00

Dacă am călcat în ceva norocos în ziua ce tocmai s-a încheiat, miezul nopții mă găsește deja în pat, visând la zilele când ma voi putea trezi iarași când am eu chef, chiar și în weekend. Da, căci ceasul lor biologic, de mine doar deformat de trezirile cu noaptea-n cap, nu-i lasă să doarmă mai mult de ora 7 nici în Sfânta Zi de Duminică!

IMG_3598Ora 05.45 (cu variațiuni pe temă începând cu ora 04.57- bioritm defect, clar!) Sună alarma, dacă apucă să sune si nu-s deja cu ochii cât cepele.

Cafea, deschis tv, scrolling pe telefon, închis tv să nu mă deprim cu noaptea fix în cap, spălat, machiat, aranjat păr, îmbrăcat.

Ora 06.30 Aprins lumina în toată casa, cu speranța că măcar azi se vor trezi de bună voie. Nu renunț nicând la această speranță, năzuiesc că atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, tot Universul lucrează să se întâmple sau ceva de genul ăsta.

Ora 06.40 Încă mai sper.

Ora 06.45 Mă apucă disperarea, în prind pe primul care începe să se foiasca, îl avertizez gentil că urmează să-l îmbrac, apoi trec la acțiune. Liber, treci la baie! Neeext! Cu următorul procedez cam la fel, în funcție de cum s-a dozat norocul mâncat când eram mică. Sunt cazuri când unul decide să plece în pijamale si urmez acelasi procedeu de schimbare automată în mașină, în fața unității de învățământ.

IMG_6768Ora 07.00 Coborâm cu toții la masă. Mic dejun pe alese, pe culese, maximum două varinte ca să nu pierdem vremea, pachet pentru școală, verificat două ghiozdane, ascuțit creioane pe alocuri (nu că-i suflu în fund, dar mă relaxeaza activitatea!), pachet pentru școală (fi-v-ar laptele si cornul), ups am mai zis deja, dar mai bine double check, dus haine și bagaje la mașină, grăbit din cinci în cinci minute copiii, gen În doua minunte plecăăăm.

Ora 07.35 All a booooard! Copiii deja au învățat primele înjurături clasice de la mine, din trafic. Să nu cumva să audă prostii printre alte părți!

Ora 07.50 Lăsat primul copil la școală

Ora 08.00 Încep negocierile la masa rotundă. Dar azi cât stau? Dar de ce să rămân la grădi? Să știi că nu manânc nimic! Vezi că te țin strâns strâns de picior și o sa mă trimită doamna acasă, cu tine! (s-a întâmplat O data si nu mai scăpăm de precedentul ăsta) Bine hai să te iubesc! Staaaai, nu te-am pupat de țspe milioane de ori! Pa mama paaa

Orele 08.30- 16.30 Am fugit toată viața mea de program de birou, și iată- 8 ore! Am zile însă când fac si zeci de km numai în București, de la o întâlnire la alta.

Pentru business- Proiecte, întâlniri, planuri, strategii, calcule, idei, aprovizionare, întâmpinare aprx 30 de copii zilnic Doaaamna, știi ce o să fac în weekend. Doaamna, M nu-mi dă fix jucaria asta, Doaaaamna uite ce bluză cu paiete am, Doaaamna, S nu mă lasă să stau cu el la masă etc etc.

IMG_7872

Și așa mi-s dragi toți, că stau să ascult păsurile fiecăruia! Apoi iar angajați, salarii, pontaje, contracte, ședințe scurte de lucru, planificări de vacanță, telefoane, suna telefonul, sunăăă non stop, colaboratori, furnizori, bani, grupuri de whatsapp, mesaje… Vreau să scriu și pe blog! Pff, nici azi nu-mi iese! Poate scot măcar ceva din Draft.

Pentru acasă- măcar nu mai trebuie să preiau copiii de la școală și grădiniță! Spălat, curat, mâncare- cumpărat, făcut, flori, curte, câine, scări, multe trepte de urcat și coborât toată ziua! Măcar scutesc niste exerciții la sală! Oare pâine mai avem? Feliată musai, că altfel iar se arde în toaster.

IMG_5153Trebuie mereu să #amtimp și pentru mine! Tot în intervalul ăsta orar înghesuit. Salon, coafat, vopsit, unghii, tonifiere, psiholog, coaching, cafele. Ah, iar am uitat să mănânc. Măcar niște ciocolată neagră, să mai capăt un strop de energie.

Îți dai seama cum e să trebuiască să-ti alegi dimineața o singură variantă de ținută valabilă și inspirată pentru toate cele enumerate mai sus, în condiții meteo de cele mai multe ori necunoscute? Greu, tare greu pentru o femeie pe care cade dressingul și tot n-are cu să se îmbrace!

Ora 17 Trezit copil din somnul de după amiza. Cu tot tacâmul de urlete, dar decât să încercăm somn de noapte pe la 11-12, mai bine îl sacrific așa. Luat mama de nouă și proaspătă- să ne jucăm, să spunem poeziile de la grădi, să alergăm, să decupăm, să ne împușcăm, diverse, ușurele…

Ora 18 Copil mare ajuns acasă. Deci doi copii în preajmă care nu și-au vazut mama o zi întreagă și vor să stoarcă acum tot ce-a mai rămas in ea. Masă de seara. (Când fac de mâncare? Nu știu exact prin ce interval orar să strecor. Dar fac!) Cu depănat amintiri de peste zi. Mai mult eu, că ochii cei mai mici sunt beliți în televizorul prost inspirat pus în bucătărie.

Ora 19 Baie. Mai mult duș decât cadă, că se face multă apă pe jos și cine mai are chef să strângă? Sau spumă, vai! Doar bideu câteodată. Că de acum sunt mari, căteodată se descurcă și singuri. Dacă nu vine apa prea fierbinte. Cu periuță de dinți cu tot. În gură, nu în bideu. Ți nu cu apă caldă în gură, bleah. Ora menționată este visul oricărui părinte normal la cap, care visează la o viață după ce adorm copiii. Visează am zis!

Ora 20 (Vis din nou. Ora zic.) Povestea de seară. Copilul cel mare învață să citească. O perioadă greu de suportat deopotrivă atât pentru cei care știu să citească (parinții), cât și pentru amarâții de frați mai mici care vor și ei să li se spună o poveste cu propoziții. Întregi! Nooo, la noi durează cam o oră o mică povestioară, pentru că fratele mai mare învață să CI-TEȘ-TE! Deci mama e cu ochii și urechile în cel puțin patru, pentru că inevitabil trebuie să-l țină ocupat pe cel mic și să urmărească cu mare interes (mă prefac) ce-a dea zecea minune a lume!

max Ora 22 Îmbrățișările vor fi fost efectuate, pupicii de nopate bună vor fi fost plasați, te iubescurile in toate limbile cunoscute până la vârsta asta vor fi fost spuse.

Doamne ajută! Ar mai fi mers și un pahar de rose, dar mi-e că nu mai nimeresc patul. Măcar să mai citesc (coerent) câteva pagini din colecția de cărți de pe noptieră. Cu puțin noroc, în noaptea asta mă trezesc doar de doi pipi. Sper că nu pe lângă!

Și, dacă aș mai fi avut chef și ochi să mai scriu vreo două rânduri, aș fi povestit și programul tatălui copiilor din dotare.

La film, cu lentile in culori diferite

Da da, normal ca exista si film de nisa pentru femei. Pentru mame mai exact. Partea a doua. Presimt ca nu e ultima din Mame bune si nebune. ATENTIE! A se viziona in formula completa, doar cu prietenele.

Era si pacat ca noile curente de parenting sa nu treaca si pe la Hollywood, nu-i asa? Prea se straduiesc multi! Acu vreo cativa ani sala se prapadea de ras cand mama perfecta era deconspirata de o pereche de bunici prea putin prezenti in viata nepotilor de 6 ani plus, dar care dau buzna la un moment dat. La Parental Guidance imi aduc aminte ca barbatii din preajma mea, tati sau nu, au reactionat finut, cu zambete obisnuite pentru o comedie de familie.

A Bad Moms Christmas, varianta public spectator FEMEI, final de an de gratie 2017:

IMG_9217Gata cu mama perfecta! Vine Craciunul si parca, macar in perioada asta a anului, merit si eu putin rasfat, sa fac ce-mi place, cum imi place. Degeaba ma chinui sa fac pe plac tuturor, ca mereu va exista cate ceva sau cineva ne la locul lui sau nemultumit.

Aww, ce dragut, parca am fi noi, gasca vechi de prietene- toate atat de diferite, dar ne intelegem atat de bine. Si cu mamele… parca ar fi fix ale noastre!

La naiba cu sarbatorile in familie, nici macar eu nu mai am chef sa fac Craciunul cu mama si cu tata. Sau din contra, daca nu i-am avut pana acum in preajma, ah, ce-as mai vrea ca macar acum sa stam cu totii la masa si in jurul bradului, sa cantam colinde si sa ne impartim cadouri.

Am 30+, familia mea, copiii mei, sunt la curent cu noile trenduri de parenting. Stiu exact ce-i mai bine pentru copiii mei, doar eu stiu cum sa-i cresc, n-am nevoie sa-si dea mama cu parerea cum e mai bine si ce-ar trebui sa fac. Uite, chiar acum mi se confirma ce-am inteles si eu la psiholog, ca din cauza ei am ajuns asa, dar astea erau timpurile si poate si ea a avut motivele ei ( a se citi „mama ei”). Exact, exact cum zice tipa asta terapeut din film, si mai sunt fix asa si din cauza copiilor mei, care au navalit in viata mea, nu m-au lasat sa dorm cu anii si, ptiu, nici acum nu mananca ce le pun in farfurie!

Parca o vad pe mama. Si pe mama ei si pe mama ta. Personaje, relatii mama-fiica- cat de reale! Eu de ce nu m-am gandit la asta? Bine, cam exagerate toate chestiile astea, dar poate le-am trecut eu prea usor cu vedere. Gata, trebuie sa iau o pauza sa disec bine de tot, sigur asa gasesc si eu cateva explicatii despre ce s-a intamplat Craciunul trecut. Si cu ocazia asta ma gandesc si cum vreau sa fie de aici incolo.

 A Bad Moms Christmas, varianta public spectator BARBATI, final de an de gratie 2017:

Deci chiar nu ma pot abtine, imi vine sa rad sa sar din scaun. Sunt doar cateva faze amuzante, sa nu exageram! In rest, o porcarie. Ce naiba caut eu la un film cu trei femei. Stai, mai sunt si mamele lor, deci 6. N-au dom’le cum sa fie, in viata reala, atatea tipologii toate la un loc. Nu exista asa ceva! Sa se bata? Sa arunce cu bradul de Craciun? Chiar are pijamale cu chipul fiica-sii?!

Slabut, tare slabut, ce mama responsabila „isi ia Craciunul inapoi”? Deci nu pot cu exagerarile astea? Adica una e sa-i privesti pe luptatorii Jedi sau sa-l vezi pe Hulk cum sfarma pietre, chestii care pot exista si in realitate la o adica, dar asa ceva n-are cum sa fie! Prostii, femeile astea cand se intalnesc, numai aiureli vorbesc. Uite, s-au facut praf de la doua beri de caciula. Cine a facut rezervarea la filmul asta?!

Cuum, cu ceara? Pe pretioasele alea?! Si mai sta si cu pioarele in sus cu vedere la… hai mai, o si mangaie pe par in timpul asta? Haha, de-abia asta e o faza tare, cred ca o sa rad cand o sa-mi aduc aminte!

Slabut. Slab. Foarte slab. Si barbatii unde sunt in familiile astea? Hai maaa, cum o intelege? Dar ii calca pijamaluta inainte de culcare?

Iar asta parca-i soacra-mea, nu alta!

Iar finalul… atat de previzibil! Deci nu moare nimeni?! Ah, stai, era comedie!

Gata, razbunare! Deci trei filme horror si doua SF pentru asta, in compensatie pentru cele 116 minute grele din seara asta.