ADIO, printesa mea!

Aproape 15 ani ai facut parte din familia noastra si te iubim si acum. Desi mi-e greu sa stiu ca nu ti-am fost alaturi pe final, in suferinta, sint impacata sa te stiu mereu jucausa, dar morocanoasa, in stilul tau inconfundabil. Se zice ca animalutele imprumuta din comportamentul stapinului, eu cred ca si viceversa este valabil. Habar n-aveam cum trebuie sa fiu pisicoasa, pina nu ti-am studiat niscarile:) Cind am aflat ca ai plecat, azi dimineata, mi-am spus ca nu le iau copiilor mei animale. E prea dureros sa te stiu linga prietenul tau. Insa atita bucurie mi-ai adus, atit de fidela mi-ai fost, incit nu cred ca trebuie sa-i privez de partea asta frumoasa a vietii!

Tesuca mea iubita…

%d blogeri au apreciat: