When in Cuba: Rom la mic dejun și jumări la cină

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!

Cam așa trebuie să fi arătăt vremea și prin anii ’40 când s-a mutat aici Hemingway și venea să bea IMG_1234daiquiri la Floridita și mohito pe la Bodegita del Medio, în centru HAVANEI. Ca la început de 2018, cu ciclon pe coasta de est a Americii, încât vântul acela violent să aducă în aer maximum 20 de grade C pe insulă. Altfel de ce să stai din cârciumă în cârciumă? Că doar lumea vine în partea asta a Caraibilor pentru mare, soare, plajă, distracție, dans în aer liber… Noi n-am avut parte. Au fost zile când o geacă de piele peste un sacou, care venea peste un pulover, sub care era un tricou nu facea față!

*Tips de pe net. Am plecat în Cuba cu ditamai morcovu’. “Că până și hârtie higienică e bine să avem prin bagaje, să luăm ciocolățele să îndulcim localnicii, să nu ne luam lucruri branduite să nu sară pe noi, să bem o ultimă Coca Cola în aeroport că n-o să vedem pe acolo decât produse locale, că e sărăcie mare” etc etc- cam astea erau impresiile generale pe siteurile de călătorii. După impresiile citite pe net stau și mă întreb dacă oamenii aceia au văzut aceeasi țara și aceleasi zone turistice sau diferenta de cultură si mod de a privi lumea poate fi atât de diferită!

*Da, este o destinație ce merită văzută. O dată-n viață, dar doar dacă ai și bani în buzunar și îți permiți mai multe vacanțe în anul respectiv, pentru ca timpul și oboseala investite în orele de zbor să merite. Și încă nu avut timp să parcurgem toată insula!

Diferența de fus orar nu este de neglijat. Pe insulă ești cu 7 ore în urmă față de România. La început, după 14 ore de zbor și alte 5-6 prin aeroporturi, două cărți, patru filme și o revistă mai târziu, m-am resimțit serios din cauza oboselii! La întoarcere aveam să călătorim peste 24 de ore, de la check out, până am ajuns să trecem efectiv pragul casei.

*Nouă ni s-a părut mai totul mult marketing. Sărăcia din Havana veche (un fel de Centru Vechi din Bucuresti) părea întreținută tocmai pentru ca turiștii să aibă ce vedea. Peste tot în țară sunt sloganuri socialiste și imagini ale conducătorului iubit. Se poate observa o discrepanță mare între această zonă și restul orașului, dacă ai șansa să-l cutreieri. Nu zic că nu-s săraci, am văzut orașe în care caii de căruță se speriau de mașini, iar zidurile caselor nu mai spijineau deasupra acoperișuri, ba chiar stăteau să se prăvălească peste localnici.

*Toată lumea face comerț peste tot, chiar și într-un metru pătrat, la intrarea într-o magherniță. Ghidul local pe care l-am avut în prima zi ne spunea că toți vor să profite de pe urma americanilor, dar sunt convinsă că nu mai fac diferență de culoare, de rasă, de țară de proveniență când vine vorba de bani. Orice culoare ar avea. Și banii, și oamenii. IMG_0276
Cer bani și dacă le faci o poză celor care umbla costumați în port traditional pe stradă.

Printre sporturile preferate ale cubanezilor aș putea menționa Statul la coadă. Peste tot, pe la magazinele lor, cu produse locale, orice se dă, pare să fie valoros și/sau mai gustos dacă e cumpărat după cei ai stat zeci de minute la coadă.

Ah, să nu uit. Totul, dar absolut totul se negociază!

Și încă ceva, apropo de nația de proveniență. N-aș putea identifica cetățeanul cubanez. Despre africani, de ex, aș putea spune care sunt, despre asiatici la fel, însă pe insula aceasta pare că s-au încrușiat multe neamuri.

*Curățenia. Da, tind să îi cred pe cei care recomandă pe net să ai medicamente pentru enterocolită, pentru ca pseudo restaurantele, gen împinge tava, arătau groaznic de mizerabile. Și totuși, lumea mânca acolo! Noi am avut, Slavă Domnului, mâncare asigurată de hotel. Nici de la Dulceria (o cofetărie comunistă) n-am avut ce să-mi iau, pentru ca vitrinele aproape goale scoteau și mai mult în evidență ramele ruginite și geamurile neșterse. Iar într-un magazin universal (gen Dunărea din Brăila, cum îl țin eu minte) nici n-am apucat să intru decât un pic, căci n-aveai voie cu bagaje (exista ca un vestiar la colț de stradă!), iar ieșirea se făcea pe altă stradă și mi-era teamă să nu mă pierd. Iar la toaletele publice trebuie să plătești pe cineva să-ți toarne apă. Nu pe mâini, ci după tine, în wc. I rest my case.

IMG_2666*Alcool și tutun. Oricum, probabil că nici nu mai vezi mizeria, când ți se aruncă romul sub nas încă de la primele ore ale dimineții. Sunt cârciumi unde nici măcar nu vezi meniul, pentru că tot ce zic că au e: Daiquiri, Mojito, Pina Colada și Cuba Libre. Așa că fie ploaie, fie vânt, cu crengile la pământ, nu are cum să nu te încânte bucata asta de lume. Ești vesel doar pentru că te-ai trezit! Și toată lumea cântă și te dansează prin baruri. Trabucuri sau fel de fel de țigări de foi găsești cam în orice bar la ofertă, în magazinele de suveniruri sau în cele de profil. N-aș putea garanta că cele mai scumpe sunt si cele mai bune, originale cum s-ar zice.

* SHOW. Viața de noapte nu știu cât să existe, pentru că după ora 7 seara, când se întuneca, noi am găsit străzile din centrul Havanei cam pustii. Dar dacă tot am ajuns până la capătul lumii, era păcat să ratăm TROPICANA (un soi de cabaret kitschos după gustul meu, cu niște costume în culori foarte țipătoare și dansatoare cu forme modeste, dar grațioase, cu mai multe povești puse în scenă pentru toată lumea) si GUAJIRITO (un fel de Buena Vista Social Club, cu dansatori antrenanți, dar cântăreți mai în vârstă, pe care încă îi ținea vocea bine de tot, unși cu toate alifiile, care știau să facă show de zile mari)

* Banii. Nici nu mai simți cum ți se subțiază CUCii din portofel, la cât alcool îți servesc peste tot. CUCi pe care e bine să îi schimbi din euro, pentru că la dolar, de ciudă pe Trump probabil, că a stricat iarăsi relațiile abia reluate în mandatul lui Obama, îți dau curs mai prost. Moneda lor națională, CUP, este strict interzisă străinilor. La fel și accesul la pompa de benzină pentru localnici, că unde scrie Especial e mai scumpă și trebuie să contribui la economia țării. Cred că le-a mai complicat un pic viața să le țină mintea ocupată cu astea două monede oficiale în circulație.

* Internet. Nu e la liber. Nicăieri. Unde vezi mulți turiști adunați într-un perimentru de zece metri pătrați, cu telefonul în mâna, acolo trebuie sa stai și tu pentru a te loga. Termenul de wifi este asociat locațiilor unde smartphone-ul capată semenele specifice conectării. Din recepțiile hotelurilor, de la diferite magazine se pot cumpăra cartele cu user și parolă, valabile cel puțin o oră. Costă de la 1 CUC în sus. Depinde de noroc.

17884656_10154749847777772_6756899978467636478_n*Mașinile! Cele vechi (gen Chevrolet, Lada, Moskvitch, Ford, Fiat etc), vopsite, aranjate, cu folie peste pielea interioară și motor schimbat de la unele noi și puternice, fac toată atmosfera pe străzile din Havana mai ales, dar și din alte mari orașe. Pentru taxi există această varintă (cu tarif pornind de la 10 CUC în sus) sau Coco taxi, un fel de Tuc-tuc (scuter cu locuri in spate) cu care am mers în Africa, cam la jumătate de preț.

*Aventura. Avantajul vremii mohorâte de care am avut parte a fost că am mai cutreierat insula. Cu o mașină închirită pe care am așteptat-o două zile (ziceau că-s deja închiriate, că cea care trebuia să vină inițial nu știu ce a pățit.. eu banuiesc că aveau două trei mașini de toate în așa zisul parc de închirieri) am străbătut insula de-a latul, din peninsula Varadero, până în Bay of Pigs, la Playa Larga si Playa Giron, unde apa era mai liniștită și s-au putut face și scufundări.

Călătoria pe drumuri cu pamânt roșu, printre plantațiile de trestie de zahăr, sau pe drumuri județene (sau cam așa ceva), printre căruțe și călăreți, motociclete cu ataș, ba chiar pe singura autostradă ce leagă La Habana de Santa Clara, oferă imagini spectaculoase și senzații de… NEretrăit. Sincer, mi-aș dori să pot conduce și în țara mea pe o autostradă mai lată decât în Europa, cu zece mașini de toate de la o ieșire la alta, cu limită de viteză la bunul simț, dar un pic mai asfaltată decât a lor, care cred că a fost peticită ultima oară prin ’50 de americani.

Am ajuns în ultima seară la hotel cu mulți de Tatăl nostru în gând, iar la cina ratată am improvizat cu Lays cu oțet si multă Pina Colada.

*Zi de plajă. Pentru că doar de o singură zi de plajă am avut parte. Că doar eram în Caraibe, nu? Am profitat de ultima zi, cea mai călduroasă din tot sejurul cred, și am transformat-o în cea mai spectaculoasă! Barcă privată, bronz, distracție cu delfinii într-un acvariu natural în mijlocul oceanului, insule nelocuite încă suferinde dupa urganul Irma și pescuit de languste pentru o masă de prânz improvizată la bord. Gătită cu apă sărată din ocean! Nici cea mai mofturoasă persoană nu va refuza fructele de mare gătite astfel, pentru că că nu mai au niciun gust din ăla de mâl și carapace.

*Mâncarea. Carne de porc, pește, languste sau alte fructe de mare, cu garnitură de orez, un fel de mâncare de fasole (mică și neagră), chipsuri din cartof dulce sau din banană. Cam asta am avut de ales la fiecare masă.

Multe fructe se găseau, de toate drumurile- nuci de cocos, de băut pe stradă, papaya, guave, ananas, un fel de portocale cu aspect de lime (lămâi dulci).

Pe principiul fără scurta nu se face nunta, nu era masa completă făre vreun cocktail cu muuult rom.

Ceea ce vă doresc și vouă!

Mai multe fotografii de pe mult râvnita insulă din Marea Caraibilor am pus aici.

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pe WordPress și Share pentru Facebook.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.