Super vacanța cu trei copii, la zece mii de km depărtare de casă, în pandemie.

Și noi când ne luăm vacanță?:)

Nu zic că nu m-a străfulgerat acest gând de câteva ori, dar pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos.
Sărbătorile de Crăciun, Anul Nou- mereu mi-am dorit să le petrec cu copiii, atât cât ne mai vor ei:) am fost și fără ei și nu mi-a priit, deși în locuri atât de frumoase pe care sper să mai am șansa să le vizitez pentru a le savura toată frumusețea pe care, poate, am ratat-o!

18 zile.

Atât a durat cea mai recentă vacanță a noastră, de data acesta cu trei copii- doi mai mari și-un bebeluș de 9 luni.

Atuul nostru?

Fix faptul că cel mic este încă sugar. Alăptatul deine din ce în ce mai simplu odată cu creșterea copilului. Chiar m-a scos din situații despre care aș fi avut amintiri mai puțin plăcute, sunt convinsă! De ce? În primul rând…

13 ore.

Atât a durat UNUL din zborurile care ne-a dus către prima destinație. Au fost cele mai lungi ore din viața mea! Nici travaliul din a doua sarcină nu a trecut atââât de greu! Am spus unul din zboruri, pentru că au fost două, cu o scurtă escală. În total? 24 de ore fix de ieșirea pe ușa de acasă până la intrarea pe ușa hotelului. Cum am supraviețuit?

👉jucării bebe- destul de multe, scoase pe rând, alternate ca utilitate, pentru antren

👉jocuri copii mai mari- nefolosite

👉mâncare de bebe- folosită, deși ne-au dat borcănele si în avion. Pe lângă, am avut lingurițele lui, păhărelul cu pai pentru apă și suzetele

👉cărți copii mari- nefolosite. Au preferat filmele

👉loc în avion pentru bebeluș, cu scoică adusă de noi. De fapt am folosit un dispozitiv extrem de util și compact- un stroller căruia i se pliază roțile și rămâne scoică, avizată pentru auto, dar și pentru avion. Salvatoare atât pentru somnul copilului în avion, dar și pentru libertatea de manevră în aeroport, chiar și pe tunelul de acces. Îl găsești și tu aici.

👉marsupiu bebe- folosit cam dupa 10-11 ore de zbor. Se cam plictisise (!!! dăăă, cine nu s-a plictisiiit?!), era obosit pentru că avusese doar prioade scurt de somn și avea nevoie să fie plimbat.

👉sterilizator portabil cu UV- folosit. Pentru că… joacă, plictiseală, papa, apa. Toate ajung inevitabil pe jos. Pe jos a mai mers și copilul de-a bușilea, dar pe el l-am mai spălat, l-am mai dezinfectat. Suzeta, jucariile de dentiție, lingurița, paiul, pe toate le-am și sterilizat după spălare, întru liniștea mea. L-am folosit ulterior, toată vacanța. Îl găsești aici.

👉scutece de unică folosință și servețele umele pentru bebeluș, desigur luate în exces. Dar mai bine să fie, decât să suferim în mirosuri

👉schimburi pentru toți trei copiii- nefolosite, Slavă Domnului!

👉medicamente- câte două trei pastile din cele uzuale, sirop antitermic, trusa de urgență pentru alergiile lui V- din fericire, toate nefolosite!

👉măști de toate mărimile și dezinfectanți- folosite din plin. Toată vacanța, oriunde am mers, mai puțin când intram în piscină. De fapt, nu te servea nimeni nici la barul de pe plajă dacă nu purtai mască. Apropo, nu se sufocă nimeni cu masca ore întregi pe nas și gură, ba chiar se doarme bine mersi cu ea, parol. O confirmă și copiii de 10 și 7 ani. Știi senzația aia că te gâdilă ochelarii pe nas până nu-I mai simți, ba chiar ai tendința de a-I așseza chiar și când nu-I porți? Ei, la fel mă gâdila masca și pe mine pe față la ore bune după ce am dat-o jos:)

La întoarcere, zborul cel mai lung a fost un pic mai scurt:) „doar” 11 ore, la care s-a adăugat alt zbor plus escală. Un total de călatorie door-to-door de 23 de ore.

Miami, Florida și Republica Dominicană au fost cele două destinații care au compus vacanța noastră de iarnă.

Adaptarea la fusul orar.

Cei mari (și noi), ne-am adaptat ușor ușor, în vreo câteva zile nu ne mai trezeam la 4-5 dimineața (ora din SUA) și nu mai leșinam de somn încă de la ora 7 seara. Bebe, în schimb, s-a adaptat imediat. La întoarcere însă, băiatul mare și bebelușul au avut de furcă câteva zile bune, vreo 5 cred. În sensul că între 1 și 4 dimineața- dans și joc de glezne prin casă ca bezmeticii. Și eu după ei, desigur. Cred că am mâncat mai mult în nopțile astea decât am mâncat toată vacanța!

Mâncarea.

Dacă cu cei mari ne-am descurcat cât de cât („mergem în țara fast-food-urilor, ce crezi că poate fi așa de greu”, V, 10 ani), cu bebe am avut mari emoții. Înainte de plecare am testat toate borcănelele pe care le-am găsit la raft pentru un eventual prânz. Doar de 12 luni nu-i luasem că aveau sare. Pentru mic dejun și cină nu-mi făceam probleme- pliculețele cu fructe, cu sau fără cereale, cu sau fără iuart le acceptă. Apoi, fructe și iaurt știam că voi găsi și acolo. Dar prânzul, ce urma să fac cu prânzul?!

În primele zile am luat de la micul dejun- ba o omletă, ba brânză cu smântână (fără mămăligă că de! nu eram acasă), dar îmi epuizasem ideile. Deja mă împăcasem cu gândul că va trăi pe sân, apă, fructe și iaurt (și ăla cam greu de procurat, nu mă întrebați de ce, dar amercanii vând toate felurile de iaurt dulce, mai puțin cel natural) și Sfânta pâine. Într-una din zile, când amânasem destul de mult prânzul, căci eram pe drumuri, am deschis într-o doară unul din borcănelele aduse totuși, în caz de avarie. De foame, a ras tot! Nu am găsit același lucru în supermarketurile de acolo, am luat ce am găsit mai curat ca etichetă, am făcut aprovizionarea și pentru Dominicana și asta a fost! Incredibil, dar nu doar că ne-am descurcat, dar băiatul a și luat în greutate corespunzător, e bine sănătos. Bine, și încă alăptat:) Este, totuși, al treilea copil. Nu mă mai stresez atât de mult cu alimentația, încerc să îl diversific cât mai corect, dar nu moare nimeni dacă mai gustă și din mâncarea noastră. Și a avut, Slavă Domnului, din ce să guste!

Apropo de drumuri.

Nu, n-am stat locului. Am avut mașină închiriată în State, așa că era păcat să nu bifăm diverse atracții pentru copii, mai ales, chiar dacă distanțele sunt cam lungi. Ne-a ajutat strollerul care se transformă în scoică pentru confortul bebelușului, care în mare parte a dormit la drum. Chiar dacă în Dominicană am călătorit cu un microbuz, de ex, bebe a stat tot în scoica lui. Oricum, chiar și când am stat doar în resort sau la scurte plimbări, i-am respectat sau adaptat e cât posibil programul bebelușului. Adaptat, mai degrabă, și el nouă, și noi lui. Fără stres de ceas, timing, ore de somn sau altceva. N-are niciun rost dacaă vrei să reușeșești să împaci pe toată lumea. Și eram 5, nu prea puțini.

Timp pentru „noi”

Dada, am avut 10 minute dintr-o seară romantică. După ce l-am culcat pe bebe, am plecat să orbecăim sub clar de lună, printre șezlonguri, să ne căutăm prosoapele de plajă pierdute, la care copiii țineau foarte mult. Am profitat că cei mari făceau pe baby-sitterii, așa că ne-am plimbat pentru câteva secunde și pe malul oceanului, în sunetul izbitor al valurilor și gustul nisipului care dănțuia prin vântul puternic. Cam asta a fost tot:)

Bonus- extra money needed

Desigur, orice se poate întâmpla oricând, darămite într-o vacanță de la 10 mii de km distanță de casă, cu doi copii de 10 și 7 ani și un sugar. Desigur, a apărut și vizita la medic, după ce ne-am mai făcut câteva teste antigen. Nu, n-am agățat nici Covidel, deși stresul a fost măricel pentru mine în toată această perioadă. Cel mai precaut dintre copiii, care poartă mască non stop, care refuză uneori chiar să mănânce în preajma altor oameni, care se spală foarte des pe mâini… ce crezi, a facut febră 39 care nu scădea decât cu dușuri recișoare. După care a dispărut brusc. După care au apărut bube de am crezut că am intoxicat copilul cu nurofen. Nope, a agăța un Coxsackie de toată frumusețea, mai blând ce-i drept decât știam din alte episoade- mână-gură-picior pe limba noastră. Am fi putut bănui și un vărsat de vânt, deși nu prea cred… Urma să ia și bebe clar, nu știam însă cât va dura încubația la el. Nu m-am urcat în avion fără să fiu aprovizionată și cu Panadol și cu Ibuprofen, pentru că urma să aibe prima febră serioasă și nu știam cum va reacționa. Slavă Domnului, s-a activat abia acasă, cu o formă extrem de ușoară, mulțumesc lui Dumnezeu!

Revenind la bani:

👉asigurare medicala de calatorie, musai! Cu acces non stop la call center. Noi am putut să ne sfătuim direct cu medici de la asigurator care ne-au îndrumat catre medicii de acolo.

👉extra savings pentru teste Covid. Poate e nevoie să faci acolo, nu se știe nicioodată, sunt foarte scumpe, în jur de 100 de dolari ne-a costat pe noi, de persoană. Oricum, condițiile de călătorie, accesul în diverse țări se poate schimba oricând!

Una peste alta, totul a fost mai bine decât m-am așteptat.

Ce NU aș mai pune în bagaj data vitoare?

👉o parte din haine, spre jumătate chiar

👉un rucsac extensibil (se făcea gen pătuț) pentru bebe. Oricum va fi mai mare, dar nici măcar nu l-am folosit. A fost încăpător pentru altele

👉o poșetă sau tocuri. O să am timp când cresc copiii sau când facem vacanțe în doi

👉prea multe schimburi pentru ieșit seara. Ori nu ieșim, ori n-avem timp să ne mai schimbăm:)

Ce AȘ mai lua și data vitoare?

Clar, copiii! LA MULȚI ANI!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.

Tot ce trebuie să știi despre „rețete aburite” și momentul diversificării

Debutul meu în calitate de autor, cu cartea „Rețete aburite pentru mămici grăbite”, a avut loc chiar la Târgul Internațional Gaudeamus. Așa că am făcut din evenimentul de lansare unul de parenting, pe înțelesul tuturor, iar informații prețioase din discursul invitatelor mele vă las în acest articol.

Știam încă de la momentul diversificării copiilor mei ce înseamnă această perioadă, cât de greu ne este nouă mamelor, cât de stresate suntem, cât cântărim, analizăm, căutăm, citim, întrebam. Și niciodată nu suntem pe deplin mulțumite și mereu parcă mai trebuie ceva, și mai avem nevoie de timp și pentru noi, și pentru familie, și pentru celălalt/ceilalți copii și așa mai departe.

De ce să introducem alimente solide?

„Nu pentru că laptele de mamă își pierde din proprietăți, ci pentru că îi cresc bebelușului nevoile. Acesta, după vârsta de 6 luni, va începe să devină mai activ. Va avea multe perioade în care se va juca, va începe să se miște mai mult, scade numărul orelor de somn. Și atunci bebelușul are nevoie de mai multă energie. Iar laptele de mamă îi oferă puțină energie, undeva la 74-67 de kilocalorii pe suta de mililitri, motiv pentru care bebelușul are nevoie de alimente care să îi asigure mai multă energie. (Sorana Muresan, consultant în lactație și alăptare, certificat internațional, fondator al centrului ProMAMA)

Ceea ce am adunat eu în acest volum face parte din demersul meu de a le încuraja pe toate mămicile, indiferent de câți copii au acasă, indiferent în câte joburi sau proiecte sunt implicate, să își facă timp și pentru ele!

retete aburiteMajoritatea rețetelor din această carte sunt gătite la ABUR, o modalitate sănătoasă de preparare termică a alimentelor, dar mai ales una lipsită de griji- fără flacară la aragaz, fără grijă că scade apa la fiert, fără cratiță arsă sau temeinic de curățat, cu ingrediente păstrate calde. Am descoperit această modalitate, pe care o păstrez până în zilele noastre în familie, când a venit vremea diversificării celui de-al doilea copil, când trebuia să mă preocup ne nevoile atât de diferite ale băieților mei.

„Metoda de gătit la abur este cea mai potrivită pentru bebeluși. Atunci când fierbem în apă o parte din nutrienți se pot transfera în apă, iar pe aceasta o aruncăm, n-o folosim. Primul lucru la care mă gândesc sunt vitaminele hidrosolubile: ajung în apă, nu mai rămân în mâncare o mare parte dintre ele. Când fierbem la abur, practic alimentul este copt din interior, nu se produce niciun transfer de vitamine și minerale către niciun lichid, bebelușul beneficiază de toți nutrienții de care are nevoie.” (Andreea Carmen Radu, consultant în nutriție)

Retete aburite pentru mamici grabite noiembrie 2018 (38)În această carte sunt adunate experiențele mele de mamă modernă, activă, grăbită, informată. Nu am un sat să-mi cresc copiii, dar cred că am reușit să fac lucruri frumoase cu ei până acum. Dar pentru că nu doar experiența mă recomandă, piatra de încercare a fost opinia unei doamne profesor doctor pediatru, referitor la manuscrisul meu. Atunci am înțeles exact care este menirea acelui document păstrat câțiva ani în laptopul meu și am decis să public cât mai repede, pentru a ajuta cât mai multe mame, pentru a le ușura zilele și gândurile. Am cuprins recenzia dnei prof. univ dr. în Prefață:

Principala calitate a cărții este aceea că dovedește celor interesați că se poate oferi activ, practic zilnic, șansa unei alimentații cu ingrediente proaspete, preparate în casă, utilizând legume, fructe, carne, preparate lactate, cereale, cântărite, curățate, verificate, într-o varietate spectaculoasă, incitantă, deosebit de atractivă. Cred că această carte este deosebit de utilă și prin indicația de utilizare a preparatelor pentru mic dejun, prânz, seară, un lucru deosebit de util pentru mămicile tinere, fără experiență; în același timp, chiar și mamele care consideră că știu totul, vor găsi în carte rețeta, argumentele și precauțiile pentru o serie de fructe deosebite, cereale mai puțin cunoscute, modalitatea de preparare modernă, cum este cea la aburi, avantajoasă prin conservarea capitalului de vitamine și minerale, fapt deloc de neglijat.” (Prof. univ. dr. Evelina Moraru)

Este important ca mamele să fie informate în ceea ce privește alimentația bebelușilor. Sigur că informarea corectă pleacă încă din timpul sarcinii, vizavi de perioada de dinainte și de la naștere, continuă cu ce este important să facă imediat după naștere în privința alimentației bebelușului și apoi având informații corecte, pot să ia decizii informate.” (Sorana Muresan, consultant în lactație și alăptare, certificat internațional)

Pentru o informare cât mai corectă a cititorilor mei, cartea cuprinde un ghid al tuturor alimentelor folosite în rețete, dar și spicuiri din recomandările la zi ale Organizației Mondiale a Sănătății și ale Societății Europene pentru Gastroenterologie și Nutriție.

În timp ce OMS recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni, fără apă, ceiuț, sucuri, piureuri, cealaltă organizație vine cu altă variantă.

Noile recomandări ale Esphgan (care nu mai sunt chiar foarte noi, sunt noi mai ales pentru spațiul nostru geografic) sunt că alimentele trebuie introduse în cantități foarte mici, între 4 și 6 luni, când sistemul imunitar se pregătește pentru a înțelege și a recunoaște anumite proteine străine numite antigene ca proprii și să nu le atace mai târziu și să nu avem ceea ce se numesc sensibilizări alimentare întârziate sau alergii. De aceea, copilului după 4 luni, trebuie să i se dea o cantitate infimă, ceva între o boabă de mac și o boabă de mei în guriță. Sau să îi dăm să lingă un pic de banană, un pic de portocală, un pic de morcov. Începem cu ce avem în bucătărie la îndemână și apoi ar trebui să trecem prin toți alergenii principali, în special ou, pește, arahide, nuci, alune, dar cantități extrem de mici. Semințele se înmoaie, ca să fie foarte moi și se dă o cantitate foarte mică pe limbuță sau pe buziță. În fiecare zi se dă un alt aliment. Fiind o cantitate infimă nu are cum să-i producă niciun tip de alergie, iar sistemul lui imunitar și limfocitele o vor prelucra și va fi recunoscută. În felul acesta s-a descoperit că foarte mulți copii care proveneau din familii alergice nu au mai dezvoltat alergii după 8 luni, 10 luni, când aceste alergii pun presiune pe sistemul digestiv și fac malabsorbție și copiii au niște scaune modificate și nu mai cresc în greutate, devin anemici și triști și nu cresc cum ar trebui să crească.” (dr. Anca Cochino, medic pediatru)

Fiecare copil este unic în Univers, la fel și mama lui!

Sfatul meu de mamă, dar și de consultant în nutriție este să ne raportăm strict la copilul nostru, nu la copiii prietenelor, ai vecinelor, ai doamnelor cu care ne intersectăm în parc. Fiecare copil este diferit, fiecare copil are alt ritm de creștere, are alt mod de a metaboliza mâncarea, de a asimila nutrienții. Este foarte important ca mamă să încerci să-ți înțelegi copilul. Copiii transmit foarte clar semnale pentru când le este foame, când s-au săturat. Un copil care este clinic sănătos și care este în graficul de creștere nu va rămâne niciodată flămând și nu va muri niciodată de foame.”  (Andreea Carmen Radu, consultant în nutriție)

Întreaga galerie foto din cadrul lansării cărții „Rețete aburite pentru mămici grăbite” poate fi văzută pe pagina mea oficială de Facebook aici.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

„Sunt femeia care ii face pe copii sa manance”

„Ca sa conduci o masina, iti trebuie permis. Ca sa cresti un copil, nu?!”

crinaCrina Coliban este femeia la care apeleaza mamicile in nevoie de consiliere in alimentatia copilului- fie ca e vorba de alaptare sau de diversificare. Testimonialele parintilor care au trecut prin mana Crinei, caci despre parinti vorbim, nu despre copii, ne-au convins ca e persoana potrivita sa raspunda intrebarilor din acest domeniu.

Izabela Caragea Marinescu: Ce mananca copilul tau, Crina?

Crina Coliban: Gusta din toate. Asta a fost si proiectul meu de la inceputul diversificarii: sa guste! O viata in care mananci doar ce stii e foarte saraca, e aproape tragica, dupa parerea mea. Cand ai sansa sa traiesti “in gradina Raiului”, adica aici, pe Pamant, cea mai mare pedeapsa e sa traiesti cu 10-20 de alimente toata viata. Asadar, fiica mea gusta. Si pentru ca gusta din toate, am ajuns ca, in orice restaurant intru cu ea, sa imi ceara calamari. Si are doar 3 ani, mi-e frica sa ma gandesc ce o sa imi ceara la 13.

I.M. Ii faci ceva deosebit ca aspect? Corabioare, buburuze, fete zambitoare pentru o reusita garantata?

C. C. Am trecut de etapa aia, dar da, clar, ne-am jucat de-a mancarea mult. Nu neaparat fete zambitoare sau farfurii “master chef”, dar ne-am iubit cu mancarea mereu. Dat fiind ca sunt “femeia care ii face pe copii sa manance”, e clar ca una dintre calitatile mele e ca sunt indragostita de mancare. Indragostita nu la modul ca as manca orice, oricand, oricat, ci ca nu intra in gura mea nimic fara sa fiu bucuroasa de intalnire.

I.M. Cate mese pe zi/saptamana aveti in familie?

C.C. Cred ca toate. Eu muncesc de acasa in cea mai mare parte a zilei, asa ca putem manca impreuna. Dar atentie, nu asta e cheia succesului. Adica nu as vrea ca mamele sa spuna “Ah, pai de asta mananca fetita ei!”. In zilele in care sunt plecata si sarim o masa, ma asigur ca la masa pe care o putem avea impreuna ne conectam, ne distram, ne jucam. Mai bine o singura masa si buna, decat 3 nebune:)

I.M. Cand esti in deplasare, mananca la fel de bine si fara tine?

C.C. Cand sunt in deplasare, copila mea mananca atunci cand ii e foame. Cere mancare adesea. E adevarat ca nu prea sta la masa atunci cand nu sunt eu, dar asta face mancatul mai provocator, mai jucaus.

I.M. Ii gatesti doar tu? Sau crezi ca e important sa manance si ce a gatit tati, bunica, matusa sau la gradi?

C.C. Nuuuuu, mie nu imi place sa gatesc, Doamne fereste sa gatesc numai eu! Dar lasand asta la o parte, va spun ca e absolut musai sa manance si din ce au gatit altii. Musai! Fiecare femeie pune altfel de dragoste, de energie, in mancarea pe care o face. Daca ne asezam 6 femei una langa alta si facem toate ciorba uitandu-ne la aceeasi reteta, obtinem 6 ciorbe diferite si ca gust si ca aspect. Da, copiii trebuie sa manance peste tot, mancaruri cat mai variate si e bine sa ii ducem in tot felul de case pentru asta. Stiti cum mancarea de la vecina era intotdeauna mai buna decat a mamei, cand eram copii, nu? Cum zicea mama cand ne duceam in vizita: “Draga, dar la mine nu pune gura pe salata boeuf, nu inteleg cum de mananca la tine!” Asta e pentru ca difera contextul in care o mananca si, de ce nu, poate chiar si mirosul sau gustul.

I.M. Cum ii determinam noi, restul parintilor, sa manance corect si sanatos?

C.C. Bucurandu-va de ei si de mancare. Tu stii ca motto-ul meu este “Lasati-i pe copii sa se bucure de mancare!” Noi, parintii, ar trebui sa fim preocupati de ce le lasam mostenire acestor copilasi: NU mancarea e mostenirea pe care le-o lasam. Nu exista fiinta sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, cu mancare la indemana, care sa nu manance. Deci, nu mancarea e ce le predam noi lor. Mostenirea noastra cea mai de pret ar trebui sa fie “Pofta de mancare”, asta ar trebui sa ii invatam noi pe copilasi, inca de la 6 luni: sa le facem pofta de mancare.

I.M. Care sunt cele mai frecvente greseli facute de parinti la inceputul diversificarii?

C.C. Frica. Parintii, in pragul diversificarii, tremura. De frica! Serios, fix asta fac.

–       Mi-e frica sa ii dau mancarea asta

–       Mi-e frica sa il pun in scaunul de bebelus, dar mi-e frica si sa nu il pun

–       Mi-e frica sa nu se inece

–       Mi-e frica sa nu faca alergie

–       Mi-e frica sa nu se constipe. Mi-e frica si sa nu dea vreo diaree in el.

–       Mi-e frica sa ii introduc si asta

–       Mi-e frica sa nu refuze mancarea

–       Mi-e frica de mor!

Asta simte copilul in pragul diversificarii: frica. Si de astea se si comporta foarte multi refuzand, respingand, ezitand. Tu ai manca din mana mamei tale daca ai vedea ca ii tremura bluza pe ea cand iti intinde lingura cu mancare?

I.M. Ce alimente/produse introduse gresit sau devreme altereaza gustul copilului?

C.C. Povestea cu legume intai, nu fructe, ca sa nu se invete cu gustul dulce e un mit. In primul rand e lipsit de logica. Ia spune-mi cate fructe acre/acrisoare nu cunosti si cate legume dulci, real dulci ai mancat? Primele alimente introduse ar trebui sa fie alimente cu gust, nu inodore, incolore, insipide. Copilul, de la laptele de san, dulce, perfect, trece in Gradina Raiului si ce gusta intai? Un piure fara niciun gust, cu o culoare ciudatica si cu o textura care pare lapte, dar nu e. Nu asa il convingi pe om sa guste si a doua oara.

I.M. Ce parere ai despre autodiversificare?

C.C. O parere buna, desigur. Eu am scris si recenzia cartii “Diversificarea naturala”, atunci cand s-a publicat in Romania. As vrea ca mamele care aud despre mine sa stie ca eu nu le voi recomanda diversificarea clasica sau autodiversificarea, ci ca voi afla despre ele suficiente informatii, astfel incat sa imi dau seama care este metoda de diversificare potrivita cu ele si cu familia lor. Nu ne intereseaza sa avem o mama moderna, dar care tremura si e plina de frustrare cand isi lasa copilul sa manance singur, la fel cum nu ne intereseaza sa avem o mama clasica, ce tremura de frustrare cand ii da lingurita cu lingurita piureul din castronel copilului ei. Ce ne intereseaza e sa avem o mama impacata, linistita, armonioasa si bucuroasa de relatia dintre ea, copilul ei si mancare.

I.M. Sa zicem ca am dat-o in bara si acum avem un copil mofturos- cum dregem situatia?

C.C. “Lasa-l. draga, ca nu o sa moara de foame!” “Nu ii mai da nimic si o sa vezi cum o sa manance!” Astea sa NU le faceti niciodata! Astea sunt caile sigure catre esec si catre probleme si mai mari. Apelati la Femeia-care-ii-face-pe-copii-sa-manance! Pe site-ul meu, www.permisdeparinte.ro o sa gasiti multe informatii despre “boala” asta, pentru ca da!, “mofturile la mancare” au fost catalogate drept un diagnostic de catre Asociatia Americana de Psihiatrie, tocmai pentru ca e un fenomen din ce in ce mai des intalnit si cu consecinte foarte grave pe termen lung.

I.M. Ce facem in cazul fratilor- unul mancacios, celalalt mai sclifosit? Ce stil se impune? Il determina pe mofturos sa manance sau invers?

C.C. Nu e despre frati, cat e despre parinti. Vedeti, atunci cand un copil are un comportament cu care parintii nu sunt de acord, problema e a parintilor, nu a copilului! Foarte rar avem de-a face cu o incapacitate fizica, fiziologica a copilului, de cele mai multe ori mofturile, refuzul, respingerea apar pe un fond emotional, psihologic. Parintii sunt cei pe care ii ajut in prima instanta, abia dupa ce inteleg ei nevoile copilasului mofturos si dupa ce primesc de la mine si niste instrumente care sa ii ajute sa ii indeplineasca din nevoi, trecem mai departe, la relatia dintre frati si la rivalitatile dintre ei.

I.M. Ai un mesaj pentru mamicile stresate care fac o drama din NEmancatul copiilor si vor sa-i determine cu orice pret sa infulece tot la masa?

C.C. Daca ar fi sa ma rezum la un singur mesaj, acela ar fi “Copilul care face mofturi este un copilas neinteles. Nicio fiinta umana sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, care are mancare la indemana, nu refuza mancarea. Mancarea inseamna viata, asa ca, un copil care nu mananca, ne da – subliminal – mesajul ca nu ii place viata pe care o traieste, ca nu vrea sa mai traiasca. Stiu ca suna dur, ca suna inspaimantator, dar daca nu mananci, nu traiesti, asta e sigur. Asadar, daca simtiti ca omuletul are o problema cu mancarea, nu o ignorati si nu il fortati sa manance. Cautati sprijin: o mama care cere ajutorul e o mama mai buna!

(publicat in 12.05.2016 pe Elefantelul curios)

Interzis la peste!

Nu la pescuit, ci la mincaruri din sau cu peste! Din pacate, baietelul nostru are o alergie severa la orice preparat din peste, iar simpla atingere la nivelul gurii sau chiar mirosul puternic ii poate provoca reactii ingrijoratoare.

Dupa inceputul diversificarii, spre 9 luni chiar, am introdus si acest produs in alimentatia sa. Nu am observat pe moment nicio modificare a starii copilului, fie ea si fizica, asa ca nu ne-am facut probleme. Insa, la urmatoarele incercari a refuzat constant orice masa de peste. In afara de o tentativa aproape esuata, cu pastrav la gratar undeva dupa 1 an, la doi ani am descoperit de ce organismul lui ii trimitea semnale sa se fereasca de acest aliment.

Se intimpla de ziua mea, la un restaurant- eu mi-am comandat peste, el minca un gratar de pui. Il hraneam si incercam intr-un fel sa mincam impreuna. La un moment dat am folosit din greseala furculita mea pentru a-i da o bucatica de pui. Incercasem sa evit sa le amestec din cauza mirosului, credeam eu. In citeva secunde, max 30, buza lui superioara a inceput sa capete proportii gigantice. Acuza si dureri in zona limbii. Umflatura crestea in timp ce ma uitam la el. Am incercat cu apa, gheata, o crema de plante pe care o tineam la mine pentru muscaturi de insecte… nimic. Se tot umfla! Am plecat spre spital, am sunat pediatrul. Ni s-a spus ca e reactie alergica. Nu intelegeam la ce… Am tot facut si refacut filmul evenimentelor pina sa ne dam seama ca de vina ar putea fi pestele. Am fost norocosi, caci a fost vazut de medic abia in vreo ora (era duminica seara). Norocosi ca nu a inghitit alimentul problema, pentru ca se pare ca asa ceva ar putea fi letal. Ni s-a confirmat ca e vorba de alergie la peste in momentul in care am mai gatit asa ceva in casa. Prima oara chiar a atins pestele si a patit acelasi lucru, apoi doar mirosul puternic i-a provocat mincarimi in zona fetei si s-a lasat doar cu mici umflaturi superficiale. De atunci, la noi nu se mai prepara asa ceva!

Cit despre tratament, picaturile antihistaminice sint de baza. Apoi, in cazul inflamatiilor la nivelul limbii si a buzei ni s-a recomandat chiar si un corticosteroid. Insa, am fost avertizati sa purtam in permanenta la noi si adrenalina, care poate fi administrata si de parinte, in functie de greutatea copilului. Intre timp, am descoperit un produs special pregatit pentru astfel de cazuri, destinat exclusiv copiilor (exista si in varinta pentru adulti), pe care vreau sa-l impartasesc cu toata lumea, pentru ca poate face diferenta intre viata si moarte pina la sosirea Ambulantei. Nu am cunostinte ca s-ar comercializa la noi in tara, dar cred ca poate fi adus pe comanda. CREIONUL MINUNE NU NE LIPSESTE IN NICIO DEPLASARE!

https://www.youtube.com/watch?v=EN83hen4D-Y&app=desktop

%d blogeri au apreciat: