La mine sau… la tine?

Sa ne imaginam: o proaspata familie, cu unul, doi, trei copii asteapta sa petreaca o frumoasa vacanta impreuna, fie ca sunt sarbatorile de iarna, fie cele Pascale. Punem gandurile de serviciu in cui, ghiozdanul de gradi sau de scoala la fel si ne bucuram unii de altii cateva zile. Nu mai suna ceasul dimineata, stam in pat cat vrem, lenevim si iesim din casa doar daca-i musai. Si stam cu totii stransi in jurul bradului asteptandu-l pe Mosu’, cantand colinde sau deja desfacand cadourile aduse si asezate cu grija langa pomul impodobit. Sau- ciocnim impreuna cateva oua rosii atent colorate si incondeiate impreuna cu cei mici, cu casa mirosind a cozonac proaspat si aburind. Cel mult poate o plimbare pana in parc.

STOOOP! Si de la capat!

S-a sunat clopotelul a vacanta si concediul a inceput, abia daca ai terminat cumparaturile si te apuci de facut bagajele. Mai multe asa, ca nu stii cum va fi vremea si, daca tot nu esti la tine acasa, sa fie! Mai ales pentru copii. Anul asta nu mai facem ca anul trecut, ci ca acu doia ani, sa nu se supere careva. Odata la unii, prima zi, odata la ceilalti. Cum care unii si cei ceilalti?! Parintii si socrii! Cum sa nu le treaca nepotii pragul in zi de sarbatoare? Poate chiar ne rade lumea!

„Si, setul de farfurii pentru mama l-ai pus? Vezi ca-s fragile si-s pictate manual, altele nu mai gasim!”

„Dar sticla pentru socru-tu ai asezat-o bine? Erau niste cuburi de lemn de la jucaria celui mic acolo, sa nu parfumam tot geamantanul a Tamaioasa, ca-i drum lung pana acolo!”

„Mamaaa, dar bunica ma lasa sa fac masinuta bucati, o sa raman acolo sa stii, abia astept sa ma duci! Si ma lasa sa mananc toate bomboane chiar si inainte de masa, ca sa stii!”

„Vezi, ti-am zis eu ca daca ii mai ducem acolo, ce-am muncit cateva saptamani se duce naibii in doua zile de vizita din asta!”

„Hai lasa-ma, ca si asa m-am saturat sa stam pe drumuri! Data viitoare plecam din tara sau ne luam bilete la bai!”

„Dar e bunica batrana si bolnava saracuta, chiar asa sa nu-si vada stranepotii nici de Sarbatorile astea?!”

„Care te-am gasit de la Cuca Macaii, nu-mi gaseam si eu pe cineva din acelasi oras?”

„Acum ma si pun pe drumuri cu copii mici dupa mine in masina atatea ore, doua trei zile, numai cu capul limpede nu ies din mini vacanta asta”

„Dar vreau si eu sa stau macar de data asta in casa mea, sa ma ridic din pat cand am chef si sa nu ma puna nimeni mot la masa dimineata, la pranz si seara!”

Suna cunoscut?! Inevitabil, asa ajung sa arate pregatirile de Sarbatori pentru majoritatea familiilor cu parinti inca in viata, dar din zone geografice diferite. Iar cand apar si copiii, alte obligatii primeaza si chiar nu mai ai scapare!

Am cerut parerea specialistului- ce e de facut in astfel de situatii si cum impacam pe toata lumea? Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

„In decursul unui an suntem prinsi in valtoarea vietii profesionale, sociale si de familie, incercand sa mentinem un echilibru. In viata de familie cu copii totul se petrece mult mai accelerat, copilul aducand – alaturi de bucurii si momente unice, un plus de responsabilitati in programul zilnic. Daca in decursul anului, puteam impartii si altora sarcinile privind copilul si organizarea acestuia (copilul merge la gradinita, scoala, after-school), acum ne regasim alaturi de acesta program intreg. Prilej de bucurie pentru timpul petrecut alauri de el si pentru momentele frumoase construite.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? (psih Emilia Popa)

Sarbatorile sunt prilejuri de relaxare si reintoarce in viata de familie, viata profesionala intrand in vacanta. Adica, vom fi noi, in familia noastra, mult mai disponibili afectiv. Este un moment potrivit pentru a te reconecta complet la cei din jurul tau – sot/sotie  si copii. Se fac planuri, cumparaturi, cadouri, excursii, vizite. Este nevoie sa avem un numitor comun, sa facem compomisuri, sa renuntam, sa oferim, sa primim… Toate acestea supun la un test relatia pe care am construit-o cu partenerul de viata si, de ce nu, cu copilul nostru.  Astfel, in situatia in care in decursul anului, ne-am deconectat, ne-am simtit nedreptatit, am simtit ca nu am primit suficient, pauza aceasta este un prilej pentru a taxa partenerul impunandu-ne, creandu-ne acum momentul in care sa compensam. De multe ori, nu putem face insight-ul asupra acestei nevoi, stim doar ca asa mi se pare mie corect. Apar frustrarile de celalata parte, partenerul nu intelege. Copilul resimte tensiune dintre parinti, iar de aici un tablou cunoscut multora.

In schimb, daca relatia cu parenerul a fost una buna, hranitoare, echilibrata, alegerile privind locul unde petrecem vacanta vin firesc. Se pot crea traditii de familie, obisnuinte care au multiple beneficii pentru viata de cuplu si pentru copii, se pot alterna vizitele (un an la sot, un an la sotie), ca nimeni sa nu se simta nedreaptatit. Drumurile lungi, pot fi vazute ca adevarate excursii si tratate ca atare (facem popasuri, vizite), pentru ca cei mici sa nu resimta oboseala si sa se comporte ca atare.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? Aceste intrebari isi au raspunsul in ceea ce observam ca se petrece in noi si in familia noastra atunci cand suntem nevoiti sa petrecem timp impreuna, sa hotaram, sa impartim, sa alegem.

Putem face un pas in spate pentru a observa de unde simtim nevoia sa ne impunem punctul de vedere acum, sa respiram, sa ne dam seama ca nu are legatura cu vacanta, cu traseul, locul, cadoul, ci cu un an plin si nevoile noastre din an. Sa cream acum un prilej de conectare, regasire in partener si creare de amintiri frumoase pentru cei mici.”