Libertatea de a creşte prinţi

Parenting. Parentaj. Tot felul de denumiri pentru tot felul de curente de creştere a copiilor. De a ajuta în devenirea unor adulţi demni, buni, înspre perfecţi. Eu n-am fost vreodată la vreo astfel de conferinţă.

Am auzit că Reginele cresc prinţi.

N-am cunoscut-o pe Regina MAMĂ. Îi port inelul simplu, care avea un diamant mic, maro, cu o tăietură neobişnuită, cu faţete tăiate inegal. Am pierdut piatra şi m-am necăjit groaznic. Am simţit că am dezamăgit-o. Apoi am simţit-o şi m-a liniştit. M-a ajutat cumva să-l înfrumuseţez cum am ştiut eu mai bine!

Mă tot gândesc câtă putere şi ce fel de femeie să fi fost. Genă puternică sigur a avut!

Fată de la ţară, dintr-o familie numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori. Mamă singură după doi ani. A reuşit să-şi depăşească condiţia şi devenea ea însăşi un intelectual de oraş. O balanţă echilibrată care i-a insuflat blonduţului schilod, câţiva ani cât a apucat să-l crească, o dorinţă nebună de viaţă. Dar să fie viaţă bună, fără să epateze, cu bun gust, cu drag de casă şi de femeia lui, cu iubire de copil plămădit din dragoste, cu concepţii sănătoase despre familia în care şi-ar fi dorit să-l facă mare. Nu l-a ursit cu prea mult noroc, din acela care să-ţi vină totul pe tavă, dar i-a dat o putere de muncă fantastică, care să nu cunoască vârstă, anotimp sau zi-lumină.

Generaţia noastră creşte numai lideri, deja aşezaţi pe piedestal. Parcă nu mai ştie să educe şi capete plecate când viaţa o cere, cu putere de a accepta şi alt loc în afară de primul sau chiar de a digera frustrarea când alţii au prioritate. Îi văd zi de zi. Pe stradă, în parc, la grădiniţă, la şcoală, la club…

Regina mea cu pălărie ştia că trebuie să crească un barbat. Şi-a pregătit puiul să zboare singur de mic, să razbată în viaţă, oricât ar fi fost de vitrege condiţiile. L-a lăsat orfan la vârsta cea mai dificilă. În adolescenţă ar fi putut să se rătăcească, dar valorile ei au fost adânc şi foarte atent plantate în anii împreună. Proverbialii şapte ani de acasă se vede că-şi au rostul. Atunci e momentul în care construim fundaţia pe care să ridicăm viitorul adult. A trecut cu brio prin liceu, prin facultate, a luptat să-şi facă dreptate când s-a simţit nedreptăţit. Şi-a făcut o familie frumoasă cu care se mândreşte şi după zeci de ani, a văzut lumea şi a gustat din bunătăţile ei. Şi n-a mai fost niciodată singur.

Mi-aş dori să am puterea şi norocul să-i citesc însemnările, scrisorile, dar încă mi-e teamă sa nu mă doară durerea ei. O astfel de persoană, din care se vede deja omul ce a rezultat, ar merita să dea sfaturi noii generaţii. Să ne spună câte ceva despre crescut copii. Aş asculta cu atenţie şi aş lua notiţe.

Cresc doi baieţi. Şi vor avea prinţese lângă ei!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.