Din seria “plec în vacanță, dar să am și bucătărie să gătesc copiilor”, iată cum m-am sărbătorit eu la 36 de ani într-un club pentru copii, cu tot cu jocuri și jucării, șampanie fără alcool cu gust de piersici si mini hamburgeri drăguț decorați.
Observasem de curând că reclamele destinate tinerilor mă exclud cu grație, dar parcă nici de 40+ nu mă simt, așa că la aceasta vârstă incertă am decis să merg pe burtă. Chiar și pe Facebook!
Apropo, dacă vă ține, faceți următorul experiment: eliminați data nașterii din profilul personal și aflați pe loc cui îi pasă și ce miraj este prietenia. Fabulos!
Ca majoritatea din jurul și etatea mea, viața se împarte înainte și după copii. Am făcut retrospectiva aniversărilor din ultimii ani, de când mă știu cu prunc în brațe și am decis că n-are rost! Anul ăsta aveam să petrec o zi ca oricare altă dată din calendar.
Să vă explic:
- anul I după copil: cină la terasă, cu părinți și socri, nedormită de două săptămâni fix, plânsă de oboseală și durere, suptă până la epuizare. Și ne-au mai și ciupit țânțarii.
- anul II d.c.: visam să-mi aniversez ziua odată cu tăierea moțului copilului. Deși am avut peste 50 de invitați la party, mai mult de două treimi nu au știut de ziua mea și au intrat în pământ la momentul tortului, că s-au prins că au venit cu mâna în… buzunar. Oricum aș fi am pălit cu totul în fața aniversatului de 1 an.
- anul III d.c.: afectată de o indigestie sau enterocolită, ce-o fi fost ea, am tras la ceai de mentă și am bolit cu stil.
- anul IV d.c.: lăuză de trei săptămâni, am zis sa ne petrecem de ziua mea, în familie, pe plajă. Cu tot cu împachetat, drum, supt, scutece, diverse, plus despachetat se făcu cam 8 seara când m-a plesnit o grozavă furie a laptelui, cu febră 40. Cu vedere la mare, n-am ce zice.
- anul V sau VI d.c., căci una dintre ele este blank total. Deja începuse declinul aniversărilor mele cu mare tam tam. Într-unul din acești ani mi-am comandat eu însămi un tort în formă de poșetă, accesorizat cu mărgele comestibile. Și l-am tăiat cum se cuvine abia după ce m-am îmbrăcat cu fusta cu muuuulți Minioni aleasă de întâiul născut!
- anul VII d.c.: Mi-a venit mintea la cap (sau am suferit o regresie aferentă unui prag psihologic) și am pornit de dimineață spre orașul copilăriei mele, pentru a mă sărbători alături de mama, tata, bunica și mătușa. Jumătate din zi mi-am petrecut-o în mașină, pe una din autostrăzile țării noastre deosebite. În restul am cam bocit, făcând un puzzle cu multe piese, ce reunea multe etape ale vieții de până atunci. Mulțumesc, am apreciat cadoul să știți!
- anul VIII d.c.: Iată-ne ajunși în prezent. Cum mă pășteau o serie de invitați acasă, mai mult sau mai puțin cu știrea mea, am decis de azi pe mâine să rezerv o masă mare.
Și bine am făcut, când mi-am amintit de un loc văzut doar în online, dar cu prieteni fondatori. Trebuie să mergeți La Iris, dacă vreți să vă tihnească! Și musai, Alex și Liana, să adăugați pe lista de servicii și petreceri pentru adulți cu mulți copii invitați! În sfârșit o zi de naștere aniversată în liniște, cu copii veseli si umblători, fără părinți pe urmele lor, cu cafea bună, limonadă aromată și smoothieuri delicioase, pizza home made și hamburgeri delicioși, colțuri de joacă pentru toate vârstele, ba chiar și terasă cu de toate. Și musai, șampanie pentru copii. Pentru liniștea adulților.
Izabela Marinescu 