Sarcina în vremea pandemiei. Riscuri și încurajări

Femeile însărcinate prezintă un risc crescut de a avea nevoie de internare la secțiile de terapie intensivă decât femeile neînsărcinate cu vârstă similară, așa cum se întâmplă în cazuri similare, cum ar fi gripa.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ad-5214.jpg

Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că sistemul imunitar al unei mame este de multe ori compromis pentru a proteja copilul și că plămânii și sistemul cardiovascular, terenul atacat de coronavirus, sunt deja sub presiune în timpul sarcinii.

Cel puțin asta arată o analiză care cuprinde 77 de studii realizate la nivel global și publicate în Bristish Medical Journal, citată de Mediafax, care a cercetat cazurile a 11.432 de femei însărcinate internate în spital cu suspiciune de Covid-19 sau diagnosticate cu această boală.

Până la momentul actual nu avem date consistente pentru a susține o afectare majoră a sarcinii în general în cazul infecției cu Covid 19.

dr Marius Romilă

A trecut mai puțin de un an de când medicii ginecologi și obstetricieni, care urmăresc sarcina și asistă la naștere, se confruntă cu acest context pandemic, însă dr Marius Romilă a avut amabilitatea de a ne oferi câteva lămuri.

Cât este de periculos SarsCov2 pentru femeile însărcinate și pentru făt?

Pentru trimestrele I si II, la pacientele care nu au patologie asociată, infecția cu SarCov2 nu pare să afecteze substanțial evoluția sarcinii și dezvoltarea fătului.

Există însă date sporadice care confirmă posibilitatea infectării fătului.

Pare să fie o asociere cauzală cu nașterea prematură și a restricției de creștere, dar asocierea nu este susținută, întrucât este neclar dacă toate au fost induse iatrogenic sau au fost și spontane. Nașterea iatrogenă a fost predominant pentru indicații materne legate de infecția virală, dar în foarte puține cazuri s-au raportat suferință fetală și ruptură prematură de membrane.

În orice caz, până la momentul actual nu avem date consistente pentru a susține o afectare majoră a sarcinii în general în cazul infecției cu Covid 19.

Cum ar afecta fătul un eventual tratament folosit în tratarea Covid19?

Azitromicina și Plaquenilul pot fi administrate în sarcină. Desigur, toată gama de suplimente alimentare (de ex vitamine) pot fi administrate. Remdesivir se recomandă cu rezervă în sarcină, însă tratamentul trebuie personalizat pentru fiecare pacientă în parte, în urma unui calcul riscuri versus beneficii.

Tratamentul cu plasmă este recomandat și femeilor însărcinate?

Poate intra în discuție în cazul formelor grave, situație în care se pot asuma anumite riscuri. Și aici, discuția se poartă mai degrabă pentru fiecare pacientă în parte, în funcție de contextul clinic.

Dacă gravida ajunge la ATI și/sau ar fi dependentă de administrarea de oxigen – care sunt riscurile pentru evoluția sarcinii?

Formele grave de Covid19, cu insuficiență respiratorie, necesită în orice caz susținere respiratorie, oxigeno-terapie, ventilatie mecanică etc. Lipsa acestor interventii terapeutice poate mai degrabă să afecteze copilul prin privarea acestuia de oxigen.

Potrivit studiilor realizate până în prezent, multe dintre gravidele infectate cu SarCov2 ar fi asimptomatice. Infecția poate prezenta totuși risc pentru făt în aceste cazuri?

Din datele pe care le avem, riscul pentru făt este minim. Anticoprii IGG care dovedesc infecție și care oferă imunitate trec prin placentă si prin laptele matern. Anticorpii de fază acută, cu greutate moleculară mai mare, nu trec, iar prezența lor la nou născut, în cordonul ombilical, dovedesc de fapt doar o trecere verticală a virusului la făt.

Pentru a minimiza riscurile, ar fi indicat pentru gravide să faca test (rapid sau PCR) ocazional în timpul sarcinii sau doar înainte de naștere?

Nu se recomandă testarea ocazională în sarcină. Înainte de naștere, testarea se face doar ca masură de precauție a spitalului, pentru a diminua riscul ca o pacientă infectată și asimptomatică să infecteze alte paciente sau chiar personalul medical.

Testarea se face totuși în cazul în care există simptomatologie specifică, mama este contact direct al unei persoane infectate sau din oricare alte motive se poate bănui o infecție.

În cazul femeilor însărcinate, se recomandă vaccinul antigripal în mod categoric. Infecția gripală este de asemenea periculoasă în perioada sarcinii.

Despre situațiile firești care apar pe parcursul sarcinii, fie că trăim sau nu sub amenințarea vreunui virus, îmi răspund la întrebări specialiștii cu care colaborez pentru urmărirea celei de-a treia sarcini, pe canalul meu de YouTube.

Urmărește și tu jurnalul meu de sarcină, PARENTING A.Z.I. Asumă-ți, Zâmbește, Iubește! Te aștept cu întrebări, feedback & Subscribe.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.

De ciuda. De 14 februarie

Intaiul Valentine’s Day pe care mi-l amintesc mai clar e cel din clasa a opta. Si cum stateam eu protapita in varful patului, cu tricou rosu pe mine, incepe la Pro TV o emisiune din care nu mai retin decat ceva pupaturi si decorul- muuult rosu, inimioare, balonase, ghirlande, trandafiri.

Ratasem deja traditionalele felicitari Will you be my Valentine de la scoala (avem diriga de Engleza, asa ca eram la curent cu toate sarbatorile importate deja sau nu). Faceam astfel de felicitari in fiecare an, tin minte ca ne dadeam fete intre fete, adica eu indrazneam sa scriu doar fetelor, ca de primit n-am primit vreodata una. Asta desi intr-un top al baietilor pe categorii inventate de ei pentru fetele din clasa fusesem desemnata colega cu cei mai frumosi sani. Degeaba, nici asta nu m-a ajutat, caci profa de Istorie tocmai ma scosese in fata clasei si, dupa ce i-a spus lectia, mi-a amintit ca nu-i suficient sa fiu desteapta si blonda, daca nu slabesc! Pe cat m-a deprimat, pe atat m-a ambitionat.

Ah, am uitat sa precizez de ce stateam imbracata in rosu in casa. Nu ca sa sarbatoresc cu parintii de grasa ce eram, ci pentru ca aveam… varsat de vant!

Ca sa ma incurajez pesemne, mi-am zis ca Valentin asta e prea de tot sa ne spurce cu sarbatoarea lui, ca nu-i de mine, traditionalista si iubitoarea de Istorie a Romanilor.

Asa ca zis si facut, n-am avut parte vreodata in cei 35 de ani impliniti sa ma imbrace si pe mine cineva in ciocolata si petale de trandafiri, ca simbol al iubirii vesnice ce mi-ar purta-o! Si cam incepe sa-mi fie ciuda:) Ca ma trezesc mai romantica pe an ce trece.

Au incercat ai mei sa ma indulceasca intr-un an, cand mi-au facut ei cadou de Valentine’s Day. Mai ca-m plans de ciuda.

O singura data am primit un cadou gen 3 in 1, care ingloba toate sarbatorile de primavara, prilej cu care m-am indragostit iremediabil de Roma, povesteam pe atunci aici! Si pentru asta sunt recunoscatoare.

A fost totusi si un an cand Sf Valentin si-a spalat pacatele. A intarziat vreo doua zile fata de data lui din calendar, dar mi-a oferit drept cadou cei mai speciali fluturi in burtica- intaiele miscari simtite ale primului meu copilas.

Si totusi, despre ce ziceati ca e St Valentine?

Cand se naste mama, depresia pandeste

E doar impresia mea sau a aparut un nou curent intre proaspetele mamici-vedeta? Adica- tocmai am nascut, vai ce bine ma simt, nici vorba de depresie, ma machiez, ma duc la sala, iata ce minunata e mamicia, hai si voi in club!

img_7710Aaaa, da, e grozav sa devii mamica, dar de obicei te prinzi de asta un pic mai incolo, nu in primele zile, saptamani sau chiar luni! Or fi ele norocoasele acelea dintr-un procent extreme de mic de femei (vedetele care se lauda zilele acestea pe la tv si care, din pacate, dau tonul si influenteaza masa) care NU experimenteaza depresia post-partum.

Dar, tu, mamico de nou nascut, sa stii ca esti perfect normal, deloc ciudata daca ti se pare ca in primele zile ba te apuca brusc plansul, ba esti irascibila sau trista, nu poti sa pui geana pe geana, parca nici nu-ti vine sa mananci sau te apuca o ingrijorare excesiva.

Psihologul Emilia Popa ne spune ca “aceste stari poarta denumirea de baby blues si sunt perfect normale, daca nu depasesc doua saptamani de intensitate. Se manifesta spontan, fara un motiv declansator. Este o perioada plina de confuzie, greu de gestionat, in care idealul este sa oferi ce este mai bun copilului a carui viata depinde in totalitate de tine, dar tu nu poti gestiona propriile emotii. 80% dintre mamici experimenteaza aceste stari.

In multe familii sau medii sociale, din pacate, depresia post-natala nici nu poate fi adusa in discutie, pentru ca inca este privita ca un moft sau un rasfat la lauzei.

Nu este constietizata ca fiind o problema medicala reala care solicita diagnostic, medicatie si terapie. Pentru 10- 15% dintre proaspetele mamici aceste stari nu trec in doua saptamani, ba chiar se amplifica ca si intensitate si frecventa. Acesta este momentul in care, situatia nu mai poate fi controlata in mediul familial si social si este nevoie de sprijin de la un specialist. Starile cresc ca intensitate si durata, iar mamica gestioneaza tot mai greu sarcinile referitoare la ingrijirea ei si a copilului. Devine coplesitor pentru ea, apare sentimentul de vina si incapacitate de a-si iubi propiul copil, teama de a nu face ceva gresit, rau asupra celui mic. In situatia in care nu se intervine therapeutic, va fi afectata in mod real relatia de atasament mama-copil.

In cazuri foarte rare, cu istoric de psihopatologie, poate aparea si psihoza postpartum. Acesta, include pe langa simptomatologia depresiei post-partum si dorinta de a face rau sinelui sau de a face rau copilului”, sustine psih Emilia Popa.

Cat de grozav ar fi sa constientizeze cat mai multi oameni ce se intampla cu femeia in lunile de sarcina si mai ales dupa nastere, ce relevanta au starile fizice, dar mai ales psihice ale mamei pentru bunastarea copilului si a intregii familii!

img_7375Ideal ar fi ca proaspata mamica sa se pregateasca ea insasi sau sa fie pregatita in avans de personalul medical pentru avalansa de sentimente si schimbari bruste ce au sa vina si inteleasa de cei din jur. Dezechilibrul hormonal si alimentar, oboseala, lipsa somnului, stress-ul, confuzia cauzeaza proaspetei mamici schimbari incontrolabile de dispozitie. Mai mult, cu aportul negativ al celor din jur, poate aparea si sentimentul de vinovatie care amplifica aceste stari.

Sprijinul familiei si al celor apropiati este foarte important! Dar mai ales informarea. Informarea corecta. Si acceptarea.

Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.

40+

Nu, nu ma refer la virsta. Ci la saptamini!

La mine timpul se masoara in zile in perioada aceasta, zile care trec cam greu, odata ce termenul pentru finalul de sarcina a fost depasit cu gratie. Si nu ma refer aici doar la faptul ca nu pot dormi noptile (cica sa profitam, acu pe final, ca ne asteapta o perioada grea de nesomn. ha!), ca nu pot respira, ca merg ca un pinguin care nu stie sa danseze si ca abia ma stau in pozitie sezut. Noooo!

Stresul meu cel mare esteeeee:

Iata ca m-am incapatinat eu vreo 8 luni de ecografii si trucuri babesti sa nu aflu sexul copilului, am rezistat tentantiei de a-mi tortura sotul sa-mi spuna (caci el a complotat cu medicul de la imagistica si a aflat ce vom avea pe la jumatatea sarcinii), fatul s-a razbunat un pic si nu mi-a aratat niciodata fata decit semiprofil, dar cita rabdare sa mai am si eu?! Si cu numele este mare problema, dar vom stabil la momentul potrivit, cind se va hotari sa ne salute cu cel mai ascutit plinset, scos dupa prima gura de aer.

Pe bune acu, am cumparat numai haine neutre, majoritatea albe, cu imprimeu discret, ma si deprim usor cind ma uit in dulapior si am tot asteptat momentul sa colorez garderoba indata ce printul sau printesa va veni acasa. Dar probabil si din cauza apelativului folosit, se lasa asteptat(a).

Sa nu mai zic de faptul ca mai mult decit de nasterea naturala, mi-e teama sa nu le suprapun copiilor zilele de nastere. O fi vreo sarbatoare in familie de ii tot concepem cam in aceeasi perioada, dar parca tot as vrea ca ei sa nu se simta… gemeni:)

Sex, ananas si vinete. Cam asta am retinut din ultimele articole citite, ca mi-ar fi de folos pentru inducerea travaliului. Aaa, si poate ceva picant (inca oscilez intre mincare cu specific indian si KFC). Dar la ce reflux am in seara asta dupa o felie amarita de pepene rosu, ma gindesc serios sa incep in ordinea de mai sus.

Acum ridem, glumim, dar promit sa mai am rabdare, sa nu ma sperii luni la eco cind medicul imi va spune ca bebe bate spre 4 kg, sa incerc sa nu mai conduc prea mult masina si sa stau mai linistita pina cind o fi sa fie. A, si cica sa ma eliberez de stres. As mai avea sa-i zic vreo citeva lui… si lui…, dar hai, fie, treaca de la mine, incerc sa fiu zen.

Dragul meu copil, te astept ca si cind! Nici fratele tau nu prea mai are rabdare si se razbuna pe mine. Hai la joaca:)