Bai Universule, ma uimesti!

Lectia pe saptamana asta: Tot ce trebuie sa faci este sa ceri!

Gata, m-am lamurit. Nu stiu daca e o perioada a anului, vreo aliniere de planete, dar nu e lucru la care sa ma gandesc, iar urmatorul lucru care mi se intampla sa nu fie legat de acea strafulgerare! Pentru chestiuni care mi se pareau atat de complicat de rezolvat in ultimele saptamani, acum mi se asterne covor de solutii in fata mea.

Sunt om orchestra de fel, control freak chiar, recunosc! Asa ca mi-e greu sa deleg sarcini, am o sumedenie de idei pe care vreau sa le pun in practica, cat mai… singura eventual, fac si desfac zeci de situatii zilnic. Iar cand munca implica vreo patruzeci de copii, plus doi ai tai care fac cat o suta, totul e pe slow motion, iar timpul, al naibii, nu da niciun semn ca s-ar dilata! Asa ca nu-i foarte greu sa ajungi robot, cu baterii care la un moment dat se epuizeaza.

Dar iata ca Universul comploteaza si-mi arata ca mai pot! Pai cum sa nu mai poti cand iei totul de-a gata, cu semne, coincidente, premonitii, vise? In fine, pare de-a gata, dar dupa munci pe branci!

img_9501Poate ca totul sta in puterea noastra de ne linisti, de a respira, de a ne conecta undeva Sus, de a ingheta timpul in momemtele alea in care iti doresti ceva cu adevarat, cand te gandesti la cineva cu toata fiinta ta, cand stii ca poti face doar bine, cand nu ai motive ascunse, cand vrei sa te incarci stiind de fapt ca nu-ti trebuie nimic, cand vrei doar sa admiri bucuria celuilalt de a primi!

Oricand e potrivit sa daruiesti, nu doar luna asta a cadourilor! Hai sa le amintim ca ne gandim la ei, ei toti care exista in viata noastra, fie ca-i cunoastem, fie ca nu-i stim! Hai macar pentru o clipa sa ne imaginam cum ar fi daca ar fi cum ne dorim! Hai sa fim sinceri cu sufletele noastre si sa nu cerem mai mult decat putem duce!

Do you speak „bebeluseasca”?

sau cum m-a intrebat pe mine o fetisoara pusa sa vinda niste aparate ciudate, pentru indentificat nevoile picilor in functie de sunetele scoase- „Stiti de ce plinge copilul dvs?” Ei uite ca eu stiu! Dar stiu de ce plinge fix copilul meu in momentul ala (well, sa nu exagerez, mai sint momente cind imi vine sa ma urc pe pereti si pot sa jur ca n-ar avea niciun motiv). Adica da, mama stie care-i sint nevoile copilului ei si ce-i mai bine pentru el la momentul respectiv! Si aici ma refer strict la copilul ei. Ca nu toate regulile astea de prin carti sau chiar cele date de OMS nu se aplica la secunda de dezvoltare fiecarui copil. Nu sintem roboti si nu sintem facuti in serie la masina, pe bune!

La primul copil nu urmaream vreun grup sau vreun forum de mamici, si bine faceam! Cu timpul, m-am prostit. Au inceput sa apara niscaiva indoieli- oi fi facut totul bine, poate l-am stricat eu ceva, ca prea zic cei din jur ca-i asa si pe dincolo?! Da, asa sint eu, am nevoie de confirmari, ca de nu, indata ma clatin si fac un double check. In fine, acu ca veni al doilea copil, hai sa vad si eu cum fac altele, macar sa aflu ce-o mai fi evoluat in stiinta asta de crestere a copiilor. Dar mi-a trecut repede, convinsa fiind ca-i mai mult o arta (cu improvizatii multe)! Mor cind vad mame de-o schioapa (adica cele care au un bebe de max 3 luni) sau chiar viitoare mame in secolul viitor, cum dau ele sfaturi si verdicte, ba chiar acuza de prostie daca nu „dai un search pe sfintul (chiar nunpot scrie cu litera mare) Google”! Sa mai zic ca am primit chiar un mesaj privat in care eram atentionata de pozitia copilului?! Giiiiiz!!! Sau vad un mesaj in care o mamica cere idei de retete pentru 6 luni la un copil diversificat de la 4 luni- aduna 378 de comentarii in 24 de ore. Dar in majoritatea femeia e acuzata ca si-a distrus copilul diversificindu-l atit de repede! Iar daca a indraznit cineva sa posteze vreo reteta, urmatoarele zece au contestat-o. Eu i-am dat sa suga o bucata de mar la nici patru luni. Si i-a placut! Sariiiiti! Ce comunitati urite, sint dezamagita!

Acum imi e si mai clar: pot singura sa le deslusesc sunetele puilor mei si sa stiu exact ce vor si ce au nevoie. Iar daca mai ai si un pediatru de incredere, e si mai simplu. Si asa ar trebui sa facem toate- e treaba fiecareia cit sau daca alapteaza, cind incepe diversificarea (ca-i la 4, 5 sau 6 luni- fiecare copil evolueaza in ritmul lui si are nevoile lui pe care doar mama le poate identifica si satisface), daca da sau nu apa sau ceai, cum sau daca isi poarta copilul, cind il pune in fund sau in premergator, daca il adoarme in patut sau in pat, in capul ei! Vorbesc aici de primul an, caci apoi mai vin cele de gradinita si de mincare si usor usor se subtiaza, desi vorba aia „la copii mari, probleme mari”.

Sa crestem bine si sanatosi cu totii si sa ne vedem de strachinele noastre!