Etichetă: bebelus

Do you speak „bebeluseasca”?

sau cum m-a intrebat pe mine o fetisoara pusa sa vinda niste aparate ciudate, pentru indentificat nevoile picilor in functie de sunetele scoase- „Stiti de ce plinge copilul dvs?” Ei uite ca eu stiu! Dar stiu de ce plinge fix copilul meu in momentul ala (well, sa nu exagerez, mai sint momente cind imi vine sa ma urc pe pereti si pot sa jur ca n-ar avea niciun motiv). Adica da, mama stie care-i sint nevoile copilului ei si ce-i mai bine pentru el la momentul respectiv! Si aici ma refer strict la copilul ei. Ca nu toate regulile astea de prin carti sau chiar cele date de OMS nu se aplica la secunda de dezvoltare fiecarui copil. Nu sintem roboti si nu sintem facuti in serie la masina, pe bune!

La primul copil nu urmaream vreun grup sau vreun forum de mamici, si bine faceam! Cu timpul, m-am prostit. Au inceput sa apara niscaiva indoieli- oi fi facut totul bine, poate l-am stricat eu ceva, ca prea zic cei din jur ca-i asa si pe dincolo?! Da, asa sint eu, am nevoie de confirmari, ca de nu, indata ma clatin si fac un double check. In fine, acu ca veni al doilea copil, hai sa vad si eu cum fac altele, macar sa aflu ce-o mai fi evoluat in stiinta asta de crestere a copiilor. Dar mi-a trecut repede, convinsa fiind ca-i mai mult o arta (cu improvizatii multe)! Mor cind vad mame de-o schioapa (adica cele care au un bebe de max 3 luni) sau chiar viitoare mame in secolul viitor, cum dau ele sfaturi si verdicte, ba chiar acuza de prostie daca nu „dai un search pe sfintul (chiar nunpot scrie cu litera mare) Google”! Sa mai zic ca am primit chiar un mesaj privat in care eram atentionata de pozitia copilului?! Giiiiiz!!! Sau vad un mesaj in care o mamica cere idei de retete pentru 6 luni la un copil diversificat de la 4 luni- aduna 378 de comentarii in 24 de ore. Dar in majoritatea femeia e acuzata ca si-a distrus copilul diversificindu-l atit de repede! Iar daca a indraznit cineva sa posteze vreo reteta, urmatoarele zece au contestat-o. Eu i-am dat sa suga o bucata de mar la nici patru luni. Si i-a placut! Sariiiiti! Ce comunitati urite, sint dezamagita!

Acum imi e si mai clar: pot singura sa le deslusesc sunetele puilor mei si sa stiu exact ce vor si ce au nevoie. Iar daca mai ai si un pediatru de incredere, e si mai simplu. Si asa ar trebui sa facem toate- e treaba fiecareia cit sau daca alapteaza, cind incepe diversificarea (ca-i la 4, 5 sau 6 luni- fiecare copil evolueaza in ritmul lui si are nevoile lui pe care doar mama le poate identifica si satisface), daca da sau nu apa sau ceai, cum sau daca isi poarta copilul, cind il pune in fund sau in premergator, daca il adoarme in patut sau in pat, in capul ei! Vorbesc aici de primul an, caci apoi mai vin cele de gradinita si de mincare si usor usor se subtiaza, desi vorba aia „la copii mari, probleme mari”.

Sa crestem bine si sanatosi cu totii si sa ne vedem de strachinele noastre!

In asteptarea noii aventuri

Doamne, ce-i cu pledoaria asta pentru cezariana pe toate drumurile, la cerere, cu programare ca la dentist? Dar nu imi scot o masea stricata, la naiba, imi astept copilul perfect sa facem cunostinta pe lumea asta!

Da, am o prima nastere soldata cu cezariana la cald, pe care o regret prin toti porii! Eram deja la al cincilea medic, mi-am pus toata increderea in dinsa si nu am mai cerut alte pareri. Desi ar fi trebuit! Putem cauta si zece doctori daca trebuie, pina sa ne fie bine! Acum, in prag de a doua livrare, m-am setat pe naturala, dar cunosc riscurile foarte bine si sint impacata fie ce-o fi!

Dar de ce deodata lumea mamicilor s-a impartit in doua tabere clar distincte, unele pro nastere naturala, alte pro cezariana, fara cai de mijloc, fara drept de apel, fara sa mai existe posibilitatea unor discutii libere si deschise?

Eu nu fac lobby pentru niciuna dintre variante, deocamdata oricum cunosc doar un fel din cele doua experiente. Nu condamn pe nimeni, le respect pe femeile care isi pot asuma deciziile, dar sa fie ale lor, am prietene care impartasesc alte crezuri decit ale mele.

Dar vreau sa argumentez de ce nu cred ca operatia de cezariana e cea mai buna alegere daca nu exista vreun motiv serios care sa tina de sanatatea mamei sau a copilului. Cel putin asa a fost la mine:

– rahianestezia, pe care am simtit-o prima oara in viata, m-a dus in prag de atac de panica

– sa-ti vezi picioarele ridicate in aer, doar ca sa te asigure ca le mai ai, desi nu le simti, iti creeaza o stare cel putin ingrijoratoare

– copilul mi-a fost smuls practic din mine, fara sa simt firescul desprinderii noastre. Sint de parere ca asta a dus la niste bube in capul meu, tratabile in timp ce-i drept, dar nici copilului nu i-a fost prea bine, caci ei chiar au nevoie de trauma si stresul nasterii

– in sala de operatii am fost singura, printre straini, caci na! e cimp steril si e interzis oricaror alte persoane din afara

– abia mi-am simtit copilul obraz in obraz dupa care mi l-au luat fara sa stiu ce se intimpla si m-au adormit sa ma coasa

– in urmatoarele ore am stat pe hold in terapie si cu chiu cu vai, cu insistente mi s-a adus bebelusul doar de doua ori. Dar gata hranit, desi era bine cunoscuta dorinta mea de a fi alaptat exclusiv. Am omis sa precizez ca am nascut intr-un spital privat, de aici si „pretentiile” mele aproape nejustificate, nu?!

– atacul de panica a continuat si in terapie, caci tot trageam de flescaiturile de picioare doar doar oi incepe sa simt ceva

– doare ca naiba! doua saptamini am mers cocosata si mi se facea rau constant de la statul in picioare, de la plinsul „inexplicabil” al copilului, de la greutatea lui bebe etc

– a fost foarte complicat sa-l manevrez pentru pozitionarea la sin

– muschiul ramine unul taiat, n-o sa se mai recupereze vreodata, cicatricea nu e neteda, ci plina de aderente (ca am fost „incapatinata” sa tin in brate botul de 3 kile jumate si uite asa ne-am stricat unul pe altul), zona ramine meteo sensibila

– de lactatie.. nu ma pling, ba chiar a fost si peste, cu o furie a laptelui instalata de cum am ajuns acasa.

– ingrijirea operatiei e un chin si timp pierdut, cind ai asa putina vreme pentru tine cind bebe doarme! Ai putea, de exemplu, sa… dormi si tu, mama ce esti, in timpul asta, in loc sa-ti oblojesti rana!

Din pacate, decizia pentru felul nasterii a fost luat de medic, mi s-a inclestat gura la momentul cu pricina, chiar daca aveam pregatit mare parte din tot tacimul: membrane nu fisurate, ci rupte de-a binelea, travaliu de vreo sase ore, restul de col si dilatatie nu stiu prea multe ca nu s-a mai sinchisit sa evalueze. Probabil a facut-o pentru bani, caci motivul invocat nu reprezenta niciun pericol pentru copil cu aceste date ale ecuatiei. Dar asta a fost, nici nu vreau sa ma mai gindesc! Am schimbat doctorul pentru a doua sarcina, fireste!

Ideea e ca sint de parere ca mama, doar mama are dreptul sa aleaga, ea isi cunoaste corpul si poate, deja, copilul! Nu trebuie sa se lase influentata de nimeni- nici de alte mame, nici de specialisti de parinteala, nici de asistente, nici chiar de medici, daca sanatatea/viata amindurora nu este pusa in pericol! Trebuie sa se gindeasca la mult mai multe aspecte decit la „confortul” de moment (daca putem numi confortabila vreo operatie). Da, nu mai e stresul, asteptatea, emotia, induratul greutatii pina la termen (caci da! e fooooarte greu de dus, dormit, mincat, respirat, mers etc dupa 38 de saptamini)! Apoi, sa nu mai vorbim de copil care, in majoritatea cazurilor, foloseste zilele alea in plus pina la termen sa mai ia in greutate, sa acumuleze grasime pentru a-si putea regla temperatura corpului cind o scoate nasu-n lume, sa-si mai pregateasca plaminii, sa-si mai dezvolte creierasul, maruntisuri din astea!

Mesaj catre bb2- poti sta cit doresti la cuptor, pina vei fi crescut suficient, sint aici ca sa-ti ofer asta si te astept cu emotie!