Falsa presiune a perfecțiunii

Văd în jurul meu din ce în ce mai multe femei într-o continuă alergătură, cu liste în minte sau pe hârtie, cu griji, gânduri, cărora pare ca nu le mai ajung cele 24 de ore dintr-o zi. Mi se pare că se pune o presiune din ce în ce mai mare pe rolul femeii în casă și în societate, în general. Și ne mai mirăm că sunt atâtea cazuri de depresie, divorțuri, neînțelegeri și multe situații regretabile. Pe de altă parte sunt specialiștii noilor științe care ne spun doar teoria deocamdată, prea puțin cu indicații de aplicabilitate. Ceea ce de multe ori aduce o euforie imediată, urmată de un picaj brusc, și mai dureros de cel mai multe ori. Cred cu tărie că ceva bază la temelie (psihoterapie adică) poate asigura o fundație solidă pe care să construiești cu ajutorul noilor tehnici de dezvoltare personală.

Și, tu ce mai faci acum dacă ai vândut clubul?  Cu trimitere la predarea afacerii din vară, despre care am scris aici. Sunt adesea întrebată asta, de cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, parcă în ciuda faptului că activitățile mele sunt foarte vizibile în mass media și online, iar printre subiectele de discuție sunt chiar și activitățile în care sunt angrenată în ultimele luni.

Sunt momente când mă prind nepregătită și răspund sfiită, de parcă ar trebui să dau socoteală doamnei de la școala despre activitatea mea suplimentară de vacanță.

Păi uite, am lansat o carte, știi, nu se vinde singură, lucrez un pic pentru ea și mă ocup de promovarea ei. Prezint, realizez, produc, documentez singura emisiune tv de parenting din România. Mai am și doi copii acasă de a căror educație și bunăstare mă preocup zilnic, îi duc grădiniță, școală, la tenis, teatru, diverse alte activități, mergem la film, ne jucăm, citim, povestim. Mai am și o viață personală, cu soț, prieteni.

STOP!!

Izabele Marinescu 1Hai să încercăm nu mai dăm explicații la nimeni. Să facem ce ne face fericite, împlinite, împăcate și mulțumite de familia noastră, de noi însene, de viața noastră! Să nu ne mai comparăm joburile, activitățile, orele de somn sau de sală, kilogramele sau portofelele, mesele sau vacanțele.

YOU ARE ENOUGH! Am văzut acest video inspirațional și mi-a plăcut tare mult!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Reclame

Nu aduce anul ce aduce ceasul

Am dintotdeauna un folder pe Desktop care se numește “Proiecte”.

Chiar dacă schimb laptopul și creez fișiere cu tot ce era pe “laptop vechi”, cel cu denumirea “Proiecte” este transferat separat, să-mi fie în fața ochilor zi de zi, ori de câte ori deschid calculatorul să mai lucrez ceva. Știi cum e, dacă îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.

Luna aceasta s-au deblocat două dintre ele și prind viață ambele, într-o singură săptămână.

           Emisiunea Parenting XXI este emisiunea în care ne propunem să găsim soluții la toate frământările părinților copiilor de secol 21 și în care ne convingem că suntem cei mai buni părinți pentru copiii noștri. Emisiunea are un caracter informativ, dar și educativ.

În media românească actuală există foarte puține emisiuni tv din care mamele și viitoarele mămici își pot culege informațiile de care au nevoie în viața de zi cu zi, înghesuite în rubrici micuțe. Există foarte multe pagini web care acopera multe din subiectele propuse si de noi. Însă noi urmărim să oferim femeilor răspunsuri corecte, atent documentate, din partea celor mai buni specialiști- medici pediatri, psihologi, avocati, profesori etc, persoane cu experiență și credibilitate în sectorul în care activează. Vrem să promovăm un stil de viață sănătos și corect, fără să ducem totul la extreme, fără să promovăm sau să încurajăm doar anumite teorii. Pentru că sunt formată ca jurnalist de știri, voi aduce în emisiune mai multe puncte de vedere pe același subiect.

Vă aștept în fiecare marți, de la ora 17, live pe Canal 33 Romania, pe pagina de Facebook, pe canalul de Youtube și pe UPC (program 408), cu feedback, întrebări, propuneri de subiecte.

Pentru că televiziunea Canal 33 s-a poziționat ca un post de business, vom aborda subiectele și din perspectiva antreprenoriatului, cu părinți care excelează pe nișa în care activează, cu reprezentanți ai unor companii care au investit deja în proiecte educaționale, magement social, cu diverși specialiși care pot emite păreri avizate în diferitele domenii care implică conceperea/ nașterea/ creșterea și educația copiilor.

Primele ediții sunt deja programate, aveam deja invitați în planul meu editorial, însă mulți dintre ei continuă să vină către mine, ceea ce îmi demonstreză nevoia pe piață, pe această nișă.

CARTEEECartea Rețete aburite pentru mămici grăbite se lansează oficial la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, duminică, 18 noiembrie, ora 11, la Standul Autorilor Independenți nr 363. Organizăm un super eveniment, cu o dezbatere pe nișa de parenting, cu specialiști în domeniu. Volumul face parte din demersul meu de a încuraja mămicile de a-și face timp și pentru ele.

Am decis să public o colecție de rețete simple care pot fi oferite bebelușilor în primele trei luni de diversificare, cu majoritatea alimentelor gătite la aburi și oferite piticilor sub formă de piureuri, dar și ca atare. Coacerea la aburi este recomandată de specialiști a fi una dintre cele mai sănătoase metode de gătit. Toate alimentele preparate astfel termic își păstrează aproape intacte toate proprietățile, inclusive vitaminele, mineralele și nutrienții.

Economie de timp, mâncare sănătoasă, caldă fix la nevoie, fără flacără de aragaz, fără cratiță de curățat – iată beneficiile gătitului la aburi în primele luni, când bebelușul trece de la hrana lichidă la cea solidă. Dar obiceiul poate fi păstrat și ulterior, pentru intreaga familie chiar.

Cartea conține recenzia prof. univ. dr. Evelina Moraru (pediatru, specialist gastroenterologie, alergologie-imunologie), un ghid al alimentelor realizat de Healh Coach Andreea Carmen Radu, dar și rezumatul recomadărilor OMS și ESPGHAN la momentul actual.

“Rețete aburite pentru mămici grăbite” poate fi comandată de pe siteul editurii Berg aici.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Îndrăznește să radiezi! Oxigenoterapia îți șterge ani de pe chip

Răfăț. Întreținere. Respect. Moft. Nevoie. oxigenenoterapie1Putem să-i spunem oricum. În funcție de cât controlăm din viața noastră probabil. Dar cred cu tărie că fiecare dintre noi, femeile, merităm să ne facem timp pentru noi însene, fie că asta înseamnă sală de sport, tratamente faciale sau corporale, shopping, un concert, stat pe net, citit o carte, o cafea cu prietenele sau poate doar o baie fierbinte și un pahar de roze.

De fiecare dată când vreau să mă simt și mai bine în pielea mea, încerc ceva nou.

A venit rândul tenului meu să primească o bine meritată răsplată, după ce l-am aerisit toată vara, fără machiaj (doar ocazional, la câteva petreceri unde am avut musai și ședință foto), întreținut doar cu gel pentru conturul ochilor, un ser ușor pentru hidratare și cremă cu factor mare de protecție solară.

Însăși denumirea procedurii m-a atras în primă fază- Oxigenoterapie. Știam deja despre terapia cu oxigen, ca metodă de tratament în diverse afecțiuni- boală de decompresie, intoxicație cu monoxid de carbon sau diverse leziuni la nivelul pielii.

Medicina hiperbară folosește acest gaz ca medicament, în condiții de presiune crescută, sporind cantitatea de oxigen într-un țesut fix cât este nevoie. În funcție de concentrație, putem atribui oxigenului proprietăți de antibiotic, analgesic, antispastic sau antidematos.

Tenul mea avea să primească tot ce are nevoie în câteva zeci de minute. Deși rezultatele sunt spectaculoase după o singură ședință, se recomandă cam cinci ședințe pentru a șterge câțiva ani buni de pe chip.

Pregătirea tenului și tratamentul în sine

Pentru ca rezultatele să fie cele mai bune, fața trebuie demachiată blând, pentru a scapa de orice impuritate- praf, machiaj, sebuum. Apoi, tenul meu a fost mângâiat cu un cocktail de vitamine și acid hialuronic. Atenție, nici urme de ace, deși procedura poate fi asemănată cu “injectarea” substanțelor care promit minuni în estetică. De ce? Pentru că toate acestea patrund în profunzimea pielii pentru activarea metabolismului celular, sub presiune dublă cu oxigen hiperbaric de puritate medicală.

Ce se întâmplă de fapt și care este senzația?

Secretul constă într-o tehnologie spectaculoasă de transformare a oxigenului din aer (de puritate scăzută 16-18%) în oxigen de puritate 98%. oxigenenoterapieBulele de oxigen hipebaric sunt difuzate cu ajutorul unui instrument care se numește aerograf, cu o anumită presiune pe piele și sunt împinse în profunzime, împreună cu substențele deja aplicate după demachiere. Senzația este ciudată la început, pentru că aparatul degajă un jet subțiere de aer (gaz de fapt, oxigenul hiperbaric despre care vorbim aici) foarte puternic și rece. Mai dificil pentru persoanele care se gâdilă. Vorbesc din proprie experiență. Nu este un tratament dureros nicio secundă, ba din contra, devine mai plăcut și mai relaxant pe măsură ce minutele se scurg.

Beneficii și efecte

Oxigenoterapia este o procedură noninvazivă și extrem de relaxantă, potrivită pentru toate tipurile de ten, cu efecte imediate remarcabile.

Ce am remarcat după prima ședință?

–          nicio urmă de roșeață sau umflătură (cum pățeam la tratamentele cosmetice clasice)

–          ten mai luminos

–          riduri de expresie întinse

–          cearcăne atenuate

–          mici puncte cu sebuum (coșuri) eliminate

–          pleoape dezumflate (nu dormisem prea bine)

Ce promite de fapt un astfel de tratament:

  • accelerează metabolismul celular;
  • minimizează liniile și ridurile din jurul ochilor, gâtului, buzelor și a conturului feței, stimulând producția de colagen;
  • relaxează muschii faciali și decrispează trăsăturile;
  • redefinește ovalul feței;
  • reduce vizibil cicatricile, petele pigmentare, cuperoza și uniformizează aspectul tenului;
  • elimină acneea, acționând ca un antibiotic natural pe zonele tratate;
  • reglează secreția de sebum;
  • stimulează regenerarea pielii din interior spre exterior;
  • redă luminozitatea și tonicitatea tenului;
  • tratează pungile de sub ochi și cearcănele;
  • tratează cuperoza și telangiectaziile;
  • asigură un ten suplu, neted și catifelat, cu aspect întinerit;
  • drenează și detoxifiază tenul;

Ca efectele să fie potențate, eu aș adăuga și un salon modern, cochet și intim, cu personal amabil și muzică relaxantă. Eu am descoperit acest tratament minune prin amabilitatea prietenei mele Corina, la Pure Salon Slim & Spa, bd Dacia nr 130 A. Detalii despre serviciile oferite găsiți pe site, dar și pe pagina de Facebook.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Adaptarea blândă sau abandonul?

“Bună ziua! Putem trece peste perioada de acomodare? Sunt și părinți care nu-și pot lua zilele libere…” Este unul dintre mesajele pe care le-am primit pe grupul părinților de copii ce urmau să înceapa grupa mică. Asta după ce doamna educatoare făcuse în așa fel încât să ne ofere o primă zi din noua etapă a vieții puilor noștri, împreună! GrădinițaUrma să petrecem prima zi cu toții, în viitoarea lor clasă, cu mami, cu tati, să se prezinte colegilor, să se împrietenească, să facă un prim pas către acomodare.

“Descurcă-te!”, i-a zis mama fetiței cu părul bălai, după ce i-a pus rucsacul în dulap și i-a scos papucii de interior. I-a aruncat la picioarele copilei așezate cuminte pe o băncuță de pe hol și, din fugă, s-a mai auzit un Pa! stins printre zecile de voci. Nu cred că are cinci ani împliniți fata. Iar atâta tristețe și dezorientare nu cred că am mai citit vreodată în ochi atât de mici, perfect rotunzi și mirați.

Încă mai văd părinți fugind pe ușă, lăsând în urma lacrimi amare și țipete disperate. Nu le face nimeni rău copiilor, așa e, dar momentul ar putea fi îndulcit cu câteva minute în plus de răbdare.

Nu mă laud cu copii adaptați la creșă sau grădiniță. Nu știu rețete magice și nu ofer pași de urmat nimănui, chiar dacă mi se cere. În teorie, cărți, articole, există! În realitate însă, din experiența mea, fiecare copil e unic în felul său, fiecare dimineață e altfel, fiecare săptămână are dinamica ei, fiecare anotimp vine cu asteniile lui și, mai mult decât atât, fiecare an școlar va avea propria lui istorie.

Sunt puțini copiii care țopăie de nerăbdare, luându-și la revedere  de la părinți, la doar câțiva anișori. Sincer, dacă ar fi fost după reacția copiilor mei și a majorității din grupă, n-am fi mers o zi la grădiniță. La fel de sincer, consider necesar acest program impus piticilor de la 3-4 ani, ca un preambul al anilor de școală. Cred în rostul educației tradiționale, cu reguli, limite, delimitări temporale (cu ore și pauze), rutină de masă, somn, lecții, teme etc. Să aruncăm copilul la 6-7 ani direct într-un mediu strict și formal fără să fi fost acomodat cu minime rigori sociale, ar fi un șoc mult mai greu de trecut.

Majoritatea instituțiilor de învățământ preșcolar nu permit adaptarea treptată, ba chiar este încurajată  fuga  părintelui, pe motiv că plânge un pic și îi trece. Îi trece pentru că se învață cu abandonul, se resemnează și apoi stă toată ziua și se întreabă dacă mai vine cineva să-l îl ia de acolo. În scurt timp, aceste frământări ale copilului sunt adânc îngropate și uitate. Vor reveni însă pe parcursul vieții, sub diverse frici, decizii sau stări pe care nu le înțelegem.

Putem găsi însă, o cale de mijloc. Ce ar putea face diferența?

  • încrederea părintelui că este fix ceea ce are nevoie copilul
  • mai puțină grabă, spre deloc
  • câteva minute în plus de îmbrățisări și te iubescuri
  • pupici de păstrat pentru mai târziu (noi ascundem pe sub mânecă câte unul pentru fiecare, să ne țină de dor)
  • promisiuni (de respectat!) pentru a doua parte a zilei, când vă revedeți
  • (re)citim meniul, recapitulăm programul orelor de la grădi
  • asigurări despre educatoare și o discuție banală cu aceasta
  • inventat diverse jocuri pentru a da un reper despre momentul revederii
  • disponibilitate totală pentru copil, fără telefon, mesaje, discuții cu altcineva pe alte subiecte

De ce îmi las copilul la grădiniță, chiar dacă cu un ochi râde și cu altul plânge?

  • are nevoie de socializare cu cei de vârsta lui
  • (poate) va lega prietenii- pe cât de ușor se fac, pe atât de repede se destramă la vârste fragede
  • învață să se descurce singur- mâncat, îmbrăcat, legat șireturile chiar
  • educatoarele au pregătirea necesară, iar tu, părintele inginer/IT-ist/consultant etc sau bona/bunicii nu aveți cum să supliniți acest rol
  • are la dispoziție jocuri adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare
  • există un program pe care ar trebui să-l încurajezi să-l respecte
  • (poate) va gusta și alte feluri de mâncare
  • (poate) va învăța poezii și cîntecele. Nu e traumatizant deloc, chiar dacă ar putea să le spună și pe scenă, la vreo serbare
  • va face opere de artă ce îi vor fi expuse la panou. Încercați să evitați comparațiile!
  • îi va fi mai mult mai ușor la școală

Cu ochii la drum și gîndul la viitor, cum am auzit de curând într-un film de animație, îi conducem chiar pe unde au nevoie și fix unde trebuie. Doar să fim atenți și la ei, și adânc în sufletul nostru.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

#Re-think TSA: Un diagnostic pe viață merită specialiști informați

Eram însărcinată cu al doilea copil când mi-a fost dat să petrec câteva ore în compania unui băiețel cu un comportament atipic și a părinților lui. Mi-au destăinuit la un moment dat că puștiul fusese diagnosticat cu Tulburare din Spectru Autist (TSA) și acum strângeau bani pentru a ajunge în Statele Unite, pentru a-i oferi șansa la un tratament diferit față de ce se oferea în țară.

M-a marcat momentul și m-am documentat constant, atentă fiind la dezvoltarea copiilor mei. M-am consultat doar cu specialiști (pediatru, psihoterapeut, logoped) în momentul în care am sesizat ceva ieșit din “normalul” la care mă raportam.

În 2016 am intervievat o mamă deputat, activ implicată în problematica persoanelor diagnosticate cu TSA. Cristina Nichita îmi spunea atunci că “specialiștii în Sănătate Mintală afirmă că în România un copil dintr-o sută se naște cu o Tuburare din Spectrul Autist”. Statisticile arătau că la noi în țară, în urmă cu doi ani, erau peste 8.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist. Asta desi președintele Klaus Iohannis susținea, în același an, de Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, că în România noastră trăiesc 30.000 de persoane diagnosticate cu autism. Puteți (re)citi întreg interviul aici

Autismul nu este o boală. Autismul este o tulburare destul de greu de depistat, cu grade și forme diferite de manifestare.

De aceea, specialiștii în domeniu sunt într-o continuă formare și documentare.

Cei mai mulți dintre aceștia se reunesc timp de două zile, în perioada 2-3 noiembrie a.c., lAfis TSAa #Re-think TSA International Convention, la Capital Plaza Hotel București. Este prima Convenție Internațională care se adresează terapeuților, psiho-pedagogilor și psihologilor din România, specializați în tulburări de dezvoltare ale copiilor și tinerilor cu TSA. În cadrul lucrărilor susținute de reprezentanți ai Autism Research Institute, Autism Speaks, National Institute of Mental Health USA și nu numai, vor fi prezentate cele mai noi terapii de recuperare: terapia 3C, piano-therapy, terapia asistată de animale și alte terapii inovatoare.

Un bilet de acces la congres costă 350 lei/persoană pentru psihologi, iar pentru studenți, accesul este gratuit. Toți care iau parte la lucrări primesc la final un Certificat de participare, evenimentul fiind creditat și de Colegiul Psihologilor din România.

Detalii depre înscrire găsiți aici, iar dacă doriți să susțineți evenimentul în calitate de sponsor, aflați informații aici.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.