De ce îmi va lipsi școala online?

Visăm cu toții la vacanța cea mare, când școala online se va fi terminat, când temele, fișele, încărcările pe platforme, Zoomurile și câte și mai câte se vor dus din programul zilnic, când vom putea zburda cu toții liber… Visăm este cel mai potrivit cuvânt acum, pentru că încă nu știm cum evoluează situația și, după cum am văzut în ultimele luni, planurile pe termen lung se fac mai timid decât eram obișnuiți.

Cel puțin în cazul nostru, toată reorganizarea aceasta a vieții a venit cu multe beneficii, ne-au priit zilele total diferite, ba chiar am servit drept inspirație pentru alți părinți, după cum ni s-a transmis. Ce am făcut atât de special nu cred că pot rezuma într-o frază, dar exact crearea și adaptarea unui program clar pare să fi fost cheia. De fapt, le-am dat copiilor impresia că ei înșiși și-au făcut programul, împreună cu prietenii lor (tot în mediul virtual, desigur) și cu doamnele. Eu m-am cam strecurat afară din ecuatie. Singurul lucru despre care ei susțin că le lipsește ar fi întâlnirile cu prietenii, dar nu în cadru organizat, gen școală sau grădi!

Exact asta ne sugerează și psihologii, să creăm o rutină în care să ținem cont de activitățile educaționale, de joc și joacă, lectură, activități în aer liber și ce credeți că este mai potrivit pentru fiecare familie în parte. Si asta nu doar în timpului an școlar!

  • “Deși stabilirea unei rutine și a unei structuri este importantă pentru copii și tineri, în aceste momente tensionate și pentru ei (ies mai rar din casă, nu se mai întâlnesc cu prietenii și colegii) este posibil să observați că micuții dvs. au nevoie de un anumit nivel de flexibilitate. Schimbați activitățile dacă îl observați și vedeți că pare neliniștit și agitat atunci când încercați să urmați un program de învățare online și treceți la o opțiune mai activă. Încercați șa rămâneți cât mai atenți la nevoile lor”, este de părere Dorina Stamate, psihoterapeut, specialist în fericire, cum îmi place mie să-i spun.

Noi am avut de toate în program:

  • 9-12 școală online, cu mici pauze; și câte puțină grădiniță online
  • 12-14 activități relaxante, în casă sau curte, seriale, bucătăreală
  • 14-16 teme/ recomandări de lucru suplimentar/ fișe/ citit/ lucru în gol și liber pe calculator pentru a se mai familiariza cu aplicațiile
  • 16-18 liber la joacă, jocuri și lenevit, family time
  • 18-20 interacțiune online cu prietenii- jocuri, conversații, mesaje, whatsapp, zoom, orice adaptat vârstei. Limitat la cinci zile pe săptămână la un moment dat când am simțit că e nevoie. Singuri și-au ales zilele de pauză!
  • 20-22 family time, joacă, cină, seriale, citit

Acum să nu ne imaginăm că timp de trei luni, de când eu și familia mea ne-am petrecut mare parte din timp numai și numai acasă, zilele noastre au fost ca și copiate la indigo. Ba chiar au fost multe excepții, în funcție de stările emoționale ale fiecăruia.

  • “În această situație dificilă este nevoie de o serie de măsuri pentru a păstra echilibrul emoțional al tuturor membrilor familiei”, spune psih Dorina Stamate. Purtați conversații deschise! Încurajați-vă copiii să pună întrebări și să-și exprime sentimentele. Amintiți-vă că aceștia pot avea reacții diferite la stres, așa că aveți răbdare și înțelegere. Începeți prin a invită copilul să vorbească despre această situație. Aflați cât de mult știe despre tot ce se întâmplă și vedeți dacă se teme de ceva. Asigurați-vă că vă aflați într-un mediu sigur și permiteți-i copilului dvs să vorbească liber. Desenul, poveștile și alte activități pot ajută la deschiderea unei discuții. Încercați să nu minimizați sau evitați preocupările acestora!”

Chiar dacă la nivel național, chiar mondial, situația pare să se mai relaxeze, mulți dintre noi vor continua să mențină legăturile online- pentru noi înșine, dar și pentru copii. Și, așa cum se discută și la nivel guvernamental, există varianta continuării învățământului online și pentru anul școlar viitor. Așa că bine am face să nu ne mai surpindă situația și să nu ne mai ia prin surprindere.

  • Fragmentați timpul petrecut la lecții, ne spune specialistul. “Începeți cu sesiuni de învățare mai scurte și faceți-le progresiv mai lungi. Dacă obiectivul este să aibă o sesiune de 30-45 de minute, începeti cu 10 minute. În cadrul unei sesiuni, combinați timpul online sau ecranul cu activități sau exerciții offline”, susține psih Dorina Stamate.

Dar atenție! Protejați copiii online!

  • “Platformele digitale oferă posibilitatea copiilor de a continua să învețe, să participe la joacă și să țină legătura cu prietenii lor. Dar accesul online sporit aduce riscuri crescute pentru siguranța, protecția și confidențialitatea copiilor. Discutați despre internet cu copiii dvs., astfel încât să știe cum funcționează, despre ce trebuie să fie conștienți și despre cum arată comportamentul adecvat pe platformele pe care le folosesc, cum ar fi apelurile video. Stabiliți împreună reguli despre cum, când și unde poate fi utilizat internetul. Configurați controale parentale pe dispozitivele lor pentru a atenua riscurile online, în special pentru copiii mai mici”, ne atenționează psihologul.

Totuși, ideal ar fi să rămânem într-o zonă optimistă! Să ne bucurăm de această perioadă, oricât ar dura și oricum ar evolua!

SFATUL PSIHOLOGULUI de la CLINICA DE FERICIRE

  • “Să rămânem uniți și să învățăm împreună lecția calmului și a răbdării”, psih Dorina Stamate.

Învățământul profesional dual poate redeveni atractiv pentru elevi

Există speranță pentru cei care activează și se străduiesc să dezvolte încă sectorul industrial din România. Tinerii s-ar putea îndrepta din nou către școli profesionale, iar acesta ar fi un câștig imens pentru piața muncii, aflată într-o criză majoră din cauza lipsei forței calificate de muncă.

Fenomenul este cauzat de emigrarea masivă către Occident, dar și de dezinteresul tinerilor pentru învățământul tehnic, conform datelor furnizate de cercetările INACO pentru Banca Mondială.

Echipa de experți INACO (Inițiativa pentru Competitivitate) i-a consiliat în ultimele două luni pe elevii claselor a VII-a și a VIII-a din zece școli generale ale sectorului 3.

Punctele de interes au fost:

  • meseriile viitorului,
  • ce abilități sunt necesare pentru a se integra în actuala piață a muncii,
  • cum pot conștientizarea trăsăturile de comportament,
  • gândire și  motivație  care îi recomandă pentru o profesie sau alta,
  • cum ar trebui să se raporteze la dinamica tehnologiei care schimbă radical profilul viitorului angajat în câmpul muncii.

Trainerii au lucrat și cu părinții și au abordat în special prejudecățile și mentalitatea care îi țin departe pe elevi de școlile profesionale și de învățământul dual, venind cu exemple de beneficii concrete care rezultă din alegerea învățământului profesional dual.

Concluzia? Aproape un sfert dintre elevii participanți în cadrul proiectului „Consiliere Vocațională cu privire la Meseriile viitorului” ar opta la momentul acesta pentru învățământul profesional dual.

„Acest proiect și-a propus și a reușit în mare măsură să conștientizeze și să responsabilizeze elevii, părinții și cadrele didactice cu privire la modul în care vor arăta meseriile viitorului, la nevoia de a îmbrățișa școlile profesionale și învățământul dual, oferind șanse egale de acces la informația relevantă pe care o pregătim atât tinerilor din școlile gimnaziale, cât și părinților și cadrelor didactice. Scoala Gimnaziala Neagoe Basarab Andreea Paul si Marin IachimovAcest proiect poate contribui la alegerea unui parcurs profesional de succes, care să aducă fericirea și împlinirea profesională a cât mai multor tineri de azi din sectorul 3, prin implicarea activă a părinților și a cadrelor didactice, a consilierilor școlari, în parteneriat cu Primăria sectorului 3 și cu Inspectoratul Școlar al Sectorului 3”, a spus Andreea Paul, coordonatoarea proiectului și președinta organizației neguvernamentale INACO.

Echipa de experți INACO este compusă din Andreea Paul (conf. univ. dr. ASE), Marin Iachimov (consilier orientare vocațională), Mariana Nicolae (profesor emerit ASE) și Daniela Palade Teodorescu (jurnalist), membri ai think tank-ului INACO.

Un rezultat-cheie al proiectului este publicarea ediției a doua a Ghidului Meseriilor Viitorului, lansată în prima zi a anului școlar 2019-2020.

Ghidul Meseriilor Viitorului este disponibil pe https://inaco.ro/project/gmv2/ și are ca autori o echipă de spacialiști în educație și comunicare: conf. univ. dr. Andreea Paul (coordonator), Alexandru Mironov, prof. dr. Alexandra Cernian, lect. univ. dr. Anca Tamaș (expert de cercetare), dr. Marin Iachimov (expert consiliere vocațională), Mariana Nicolae (expert comunicare), Ioana Enache (expert civic).

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, folosește te rog opțiunea Follow pentru  blog și Share pentru Facebook. 

”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”

Oare câți dintre noi pot afirma, fix în acest moment, că stau bine la capitolul stimă de sine, încredere în forțele proprii și că nu le pasă de gura lumii? Ni se pare în continuare o formă de aroganță, lipsă de modestie sau falsitate susținută de zeci de măști dacă ne permitem să admitem în fața celorlați că merităm, că putem, că ni se cuvine, că acceptăm laude sau complimente.

Cum ar fi să putem avea și noi, ca popor, o stimă de sine sănătoasă? Să fim mai puțin preocupați de cum ne văd alte țări și să reușim să ne canalizăm ambiția într-un scop mai înalt și într-o structură mai clară?

“Ar fi minunat, după părerea mea. Și foarte posibil! Asta dacă noi, părinții de azi, învățăm cum să cultivăm o stimă de sine sănătoasă la adulții de mâine, adică copiii noștri”, spune Urania CREMENE. 56Acesta lansează la 1 octombrie un amplu proiect naţional de educaţie în acest sens și a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări pe subiect:

Tu cum stai cu stima de sine, draga Urania?

Cred că acum stau bine cu stima de sine, în încercarea de a nu mai fi dependentă de părerea celorlalți, pentru că foarte mulți ani am crezut că stau bine cu stima de sine, dar era o stimă de sine construită mult pe ego, pe victorii, pe medalii, cu ghilimelele de rigoare „medalii”, pe aprecierile celorlalți și pe multă motivație externă, pentru că așa am fost educată. Având norocul să fiu destul de hăruită cu calități și să și muncesc la ele, rezultatele nu au încetat să apară. Până când am înțeles că dacă dau jos multe dintre etichetele care mă definesc, care mi-au devenit identitare, nu prea știu pe unde sunt. De vreo 15 ani muncesc destul de mult (adică muncesc mult, nu destul de mult) la o stimă de sine sănătoasă.

Dar când aveai 9 ani, ca băiețelul tău acum, iți mai amintești cum erai?

Când aveam 9 ani eram… un copil băiat. Am crescut între băieți, m-am jucat jocuri de băieți, iar la 9 ani, categoric, eram un mic băiețel, mă cățăram în copaci, jucam fotbal, mă băteam și nu aveam, cred că, nici o păpușă și nici nu purtasem, încă, vreodată, vreo fustă. Asta s-a întâmplat pe la 12 ani, pentru prima oară, și nu-mi pusesem încă întrebarea, din amintirea mea, cu privire la stima de sine, aveam multă încredere în mine. În schimb, mă considerăm, de multe ori, diferită pentru că ăsta era feedback-ul celor din jurul meu și nu pentru că aș fi fost foarte baiețoasă, ci pentru că am primit o altă abordare a educației în familie.

Ți-ai crescut băiețelul diferit față de cum te-au educat părinții tăi? El cum stă cu stimă de sine?

Categoric, l-am crescut diferit pe Amos, dar am păstrat elemente importante, care țin de cei șapte ani de acasă și cu alte abordări în afara pedepsei. L-am crescut să fie responsabil, nu să-i fie frică. El are încredere în el, cu toate că nu ne creștem doar noi copiii și, fără doar și poate, societatea l-a influențat în această direcție, în sensul în care spune câteodată „mi-e rușine să fac ceva” sau ” să vorbesc cu o persoană”. Iar noi niciodată, noi, adulții din jurul lui, nu l-am crescut în rușine și nu i-am spus lucruri de soiul ăsta. Cu toate astea, el a preluat niște comportamente din afară, niște comportamente sociale. E un copil cu încredere în el și curajos, sunt sigură că o să ajungă unde trebuie.

Cum crezi că va arăta, din acest punct de vedere, adultul Amos?

Eu l-am educat pe Amos cu întrebarea „de ce faci ceea ce faci?”, în așa fel încât să îi fie foarte clară diferența dintre „fac pentru mine” sau „fac pentru ceilalți”, în sensul de creștere a imaginii de sine. Ce mă străduiesc conștient să educ în el este faptul că fiecare persoană este o combinație unică între un echilibru perfect de calități și defecte. Asta înseamnă că e important să se iubească așa cum e, cu calitățile și defectele lui. De asemenea, ce l-am mai învățat este ca atunci când se compară cu cineva, lucru pe care, oricum, îl facem cu toții, să se compare cu acea persoană per ansamblu. Evident, cu tot ceea ce vede din punct de vedere al trăsăturilor, calităților și defectelor, de ce nu, nu doar să compare o trăsătură cu o alta. Mai exact, dacă se simte inferior unui copil care schiază mult mai bine decât el, să se uite la acel copil pe de-a-ntregul, la ceea ce știe în alte domenii, la cum arată viața lui, la sănătatea lui, la aspectul lui fizic, la alte trăsături pe care le are. Să vadă că are și el calități pe care celălalt copil poate nu le are. De fiecare dată când face această comparație, eu întăresc faptul că suntem o combinație unică de calități și defecte.

Care este mentalitatea poporului român acum, în zilele noastre, vizavi de stima de sine?

Am să mă refer doar la faptul că, încă, ne creștem copiii într-o modestie prost înțeleasă. Hai să vorbim despre cultura poporului român, despre ce înseamnă încredere în propria persoană. Cred că asta ar ajuta la această întrebare.

Considerăm, încă, că modestia este o calitate și îi educăm pe copiii noștri să fie modești, dar ajungem să însămânțăm, de fapt, neîncrederea în propria persoană. De exemplu, dacă îi spunem unei persoane „vai, ce bine arăți astăzi!”, răspunsul cel mai probabil va fi „A, mulțumesc, sunt foarte sunt foarte obosită, dar machiajul mă salvează.” sau „Vai, ce rochie frumoasă ai!”, răspunsul este „Vechitura asta?!”, „Ce treabă grozavă ai făcut!”, răspunsul este „Mi-am făcut doar datoria”. Și atunci, această modestie duce, de fapt, la lipsa capacității copiilor, mai târziu adulți, de a nu încărca o stare de bucurie, de satisfacție pentru lucrurile pe care le-au făcut.

În continuare credem că o persoană care spune despre ea că a făcut bine sau că e mândră de ea însăși este lăudăroasă, este arogantă și, din nou, asta nu ajută să creștem copii cu stimă de sine. Mândrie sănătoasă înseamnă ca un om să poată spune despre el: „mă iubesc așa cum sunt, învăț, mă dezvolt, dar mă iubesc așa cum sunt, mă accept în plusurile și minusurile mele, sunt la fel de important sau importantă ca orice altă persoană, mă iubesc pe mine ca să îi pot iubi pe ceilalți, atunci când mă străduiesc să fac o treabă bună și o fac bine, sunt mândru de mine” ș.a.m.d.

Deci, sunt oameni care pot aprecia corect ceea ce au făcut, să se autoevalueze corect și să poată spune „Da, am făcut o treabă extraordinară sau da, sunt mândru sau mândră de mine.” În plus, studiile vorbesc de la sine. Românii sunt pe locul 47 din 53 de țări implicate in studiu la capitolul Stima de sine, adică 67% dintre adultii din România au o stima de sine scazută si sunt nemultumiti de felul in care arata viata lor, conform studiului “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, Daniel David, 2015

Unde vrei să îi aduci pe părinții din România prin campania pe care o lansezi la 1 octombrie?

În primul rând, vreau să îi aduc în sălile de seminar. O dată cu aceasta campanie de conștientizare #StimaDeSineConteaza, noi lansăm pe 1 octombrie și un turneu național de seminarii de parenting pe tema ”Stima de Sine la Copii – principalul ingredient al succesului în viata”. Participare e gratuită, până la sfârșitul anului viitor vom ajunge în toate orașele mari și medii ale țării, părinții trebuie doar să își dorească să participe și sa investească 4 ore din viața lor. Rezervarile locurilor se fac pe www.seminaruldeparenting.ro.

Campania de conștientizare are rolul de a-i face pe părinți să înțeleagă cât este de important să crească o stimă de sine sănătoasă în copiii lor, iar seminariile gratuite de parenting au rolul de a-i învăța cum să o facă. Am convingerea că doar așa putem crește o nouă generație de copii care știu, pot și vor să schimbe România cu adevărat.

Urania Cremene este autoare programului All about Parenting, o metodologie de parenting unică în lume.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Emisiunea PARENTING XXI, sezon nou

Singura emisiune TV din România, dedicată exclusiv părinților, logoPARENTING XXI, revine pe micile ecrane și în online de marți, 1 octombrie, ora 17, pe Canal 33.

Parenting XXI este o emisiune cu un caracter informativ și educativ, în cadrul căreia am adus, de-a lungul timpului, invitați de marcă, specialiști cu credibilitate în sectorul lor de activitate.

Vreau să încurajez părinții să fie încrezători că sunt cea mai bună mamă și cel mai bun tată pentru copilul lor, că presiunea perfecțiunii nu are loc într-o familie armonioasă, că vinovăția nu ne este de folos, că anxietățile și fricile sunt firești când creștem o nouă viață.

Îmi doresc să promovez un stil de viață sănătos și corect, fără să ducem totul la extreme, fără să încurajez doar anumite teorii. Sunt stiluri și metode de parenting împrumutate din alte țări care au toate șansele să fie aplicate în mod eronat, dacă nu sunt introduse treptat și adaptate culturii și mentalității noastre.

Și în noul sezon urmăresc să ofer, împreună cu invitații mei, răspunsuri corecte, atent documentate, din partea celor mai buni specialiști- medici, psihologi, avocati, profesori.

Ca noutate, mi-am propus să vă aduc în atenție și povești de viață, cu experiențe care să vă inspire!

Cu mulțumiri, anunț cu mare drag că mi s-au alăturat în acest demers, pentru a realiza un produs media de calitate și pentru a mă susține ca toate informațiile să ajungă la câți mai mulți părinți, următorii parteneri: Cristina Oțel, Soul Bloom, Sfatul Mamei, suntpărinte.ro, Alexisme, Dana Predu, Mamprenoare, Sfatul Mămicilor, Florina Badea, Jurnalul unui tată, Asociația Activity, Mămica activă, Juxi Magic, Anca Arău, Tatăl activ.

Emisiunea este difuzată LIVE pe canalele oficiale de Facebook și YouTube ale Canal 33, pe siteul www.canal33.ro, pe Orange TV Go, în rețeaua UPC, în rețeaua RCS-RDS pe DIGI Analog.

Edițiile primului sezon pot fi urmărite pe canalul de YouTube al Canal 33. Adiacent, există și un canal personal de YouTube- Izabela Marinescu, la care vă invit să vă abotați: https://www.youtube.com/channel/UCqUhcVqqZcA1avPyveKUBZQ

CANAL 33 este o televiziune care și-a început emisia în spațiul online, cu 10.000 de telespectatori înregistrați în fiecare seară pe canalul YouTube (aprx 45K de abonați) și în jur de 5.000 de vizualizări pe Facebook (apr 50K fani) per ediție.

La ce vârstă ducem copilul la schi?

Nu știu alții cum sunt, dar noi abia așteptăm zăpada. Eu ca eu, dar ei, ai mei copii, sigur!

Încă de când erau mici, ne-am propus să le facem introducerea pentru activități cât mai variate, de la diverse opționale la after și la scoală, la anumite sporturi la cluburi sau individual.

Așa am ajuns să putem spune, că cel puțin pentru unul dintre băieți deocamdată, schiul are loc de cinste între sporturile preferate. Craciun 2018 Serban si Vladimir (36)
A început la aproape 4 ani și jumătate și, așa de mult i-a plăcut, că a trebuit să îl ducem la antrenament de două ori pe zi, câteva săptămâni, într-o vacanță. Aproape o lună am stat la munte, de dragul lui, cred că era prima oară când îndrăgea ceva atât de mult și nu se îndura să se despartă de la o ședință la alta. Nici de pârtie, dar mai ales de monitor. Am avut mare mare norc de un instructor extraordinar, care l-a preluat ulterior pe cel mic la numai doi ani și jumătate. Ce-i drept, nu a prins gustul de la îneput, dar îi calcă pe urme fratelui cel mare în cel mai scurt timp.

Cu atât mai îmbucurător pentru noi și pentru stilul nostru de viață cu cât specialiștii susțin că schiatul prezintă numeroase avantaje în practicarea lui: toate beneficiile mișcării în aer liber, îmbunătățește coordonarea și echilibrul, tonifiază musculatura, dezvoltă încrederea în sine și spiritul de competiție.

IMG_1183Ca oricare alt sport, schiatul prezintă și el riscuri de accidentare. Acestea pot fi evitate, în mare masură, dacă respectăm o serie de reguli, recomandă kinetoterapeut Iulian Nicolae:

          Lecții de schi avizate

          Alegerea unui echipament adecvat

          Reglarea echipamentului

          Respectarea regulilor de atenționare de pe pârtie

          Exerciții de încălzire a musculaturii înainte de a porni pe pârtie

Înainte să înceapă lecțiile de schi, copiii trebuie să se obișnuiască mai întâi cu zăpada, cu temperaturile scăzute și cu ghetuțele, dar și cu clăparii. Fiecare copil are propriul lui ritm de dezvolatare, astfel încât unii pot fi mai abili decâ ceilalți. În mod normal, un copil poate să schieze după vârsta de 2 ani, doar că la această vârstă atenția și concentrarea sunt limitate. Ideal ar fi ca schiatul să se înceapă după vârsta de 3-4 ani, mai întâi prin ședinte de grup, apoi individuale”, e de părere kt Iulian Nicolae, coordonatorul centrului KinetoBebe.

O altă variantă de a practica un sport pe timp de iarnă este escalada în sală. La fel ca schiul, escalada dezvoltă atât latura cognitive, cât și cea motorie, spun specialiștii.

Mare atenție însă!

În cazul în care copilul dvs acuză dureri articulare sau musculare, ar fi bine să consultați un medic specialist înainte de a practica un astfel de sport sau de a continua antrenamentele.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

%d blogeri au apreciat: