Fac o mărturisire. Eu am descoperit lumea cărților destul de târziu. Dar nu prea târziu. Așa ceva nu există. Cum nu există prea devreme. Unii dintre specialiști susțin că ar trebui să le citim copiilor cu voce tare încă de când cresc în pântecele mamei. Eu n-am făcut asta.
În schimb, am avut în permanență noptierele pline cu cărți, pe diferite categorii de vârstă, încă de când cei mici au avut capacitatea de a distinge și urmări imagini. Le-am citit pe voci atât cât au avut răbdare, am urmărit imagini, i-am lăsat să îți aleagă personaje preferate din cele mai colorate și frumos ilustrate, am citit aceleași rânduri și de zeci de ori pe seara, până le-am învățat pe de rost încât după ce stingeam lumina puteam să reproduc povestea întocmai, cu aceeași intonație. 
Și uite așa am ajuns să mi se ceară lectura de seara, iar cel mare să viseze la clipa când vom sta să citim împreună, fiecare din cartea lui. Și s-a întâmplat! Iar de astă vară citim în tandem și așteptăm cu nerăbdare momentul când va ajunge și fratele mai mic la această performanță.
Când spun “Club de lectură” sau “Cerc de lectură” poate suna pretențios, poate ne duce cu gâdul la un cadru formal, cu oameni (fie și copii) care citesc cursiv și înțeleg perfect firul cărții. Se poate și altfel, o spun din proprie experiență! Am introdus un astfel de opțional la clubul pe care l-am fondat, care găzduia copii de ciclu primar și ocazional, gimanzial. Am crezut mult în curiozitatea și determinarea copiilor și așa am ajuns, chiar dacă recomadarea era 8 ani+, să scad vârsta de acces până la 6 ani. Am ajutat copii de clasa pregătitoare să învețe să silabisească cu mult înaintea programei, am avut răbdare cu ei și i-am determinat să-și dorească să parcurgă ei singuri o povestioară.
Eu cred că putem organiza un Club de lectură chiar acasă. Sau pe plajă sau la iarbă verde la munte. Și în grupul de prieteni.
Am stat de vorbă, în cadrul emisiunii Parenting XXI, de la Canal 33, cu doi dintre pedagogii din cadrul Festivalului de lectură Narativ și am cules câteva tips&tricks pentru voi:
– Se formează un grup de restâns de copilași
– Se desemnează o carte aleasă de majoritatea, se citesc paragrafe în cadrul clubului, dar ulterior, până la următoarea întâlnire se parcurge toată cartea
– Lectura se poate face individual sau cu ajutorul părinților
– E important să existe un moderator (părinte sau pedagog), pentru a pune întrebări copiilor, pentru a-i ajuta să se deschidă, să povestească, să dezbată
– Putem face o activitate plecând de la carte- un mic atelier în care se realizează un personaj (din plastelină, lego, resturi de materiale), se reproduce o scenă prin desen, se inventează un cântecel, se adaptează un mesaj din carte pe experiența copilului
De altfel, de pe siteul Asociației Curtea Veche se poate descărca, după abonarea la newsletter, un Ghid al profesorului, care vă poate folosi și acasă sau în cercurile de lectură pe care le organizați în spații informale, cu idei de discuții și activități.
Spor la citit!
Întreaga emsiune poate fi urmărită aici:
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook.
Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.
.
Hai să încercăm nu mai dăm explicații la nimeni. Să facem ce ne face fericite, împlinite, împăcate și mulțumite de familia noastră, de noi însene, de viața noastră! Să nu ne mai comparăm joburile, activitățile, orele de somn sau de sală, kilogramele sau portofelele, mesele sau vacanțele.
Cartea “Rețete aburite pentru mămici grăbite” se lansează oficial la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, duminică, 18 noiembrie, ora 11, la Standul Autorilor Independenți nr 363. Organizăm un super eveniment, cu o dezbatere pe nișa de parenting, cu specialiști în domeniu. Volumul face parte din demersul meu de a încuraja mămicile de a-și face timp și pentru ele.
Putem să-i spunem oricum. În funcție de cât controlăm din viața noastră probabil. Dar cred cu tărie că fiecare dintre noi, femeile, merităm să ne facem timp pentru noi însene, fie că asta înseamnă sală de sport, tratamente faciale sau corporale, shopping, un concert, stat pe net, citit o carte, o cafea cu prietenele sau poate doar o baie fierbinte și un pahar de roze.
Bulele de oxigen hipebaric sunt difuzate cu ajutorul unui instrument care se numește aerograf, cu o anumită presiune pe piele și sunt împinse în profunzime, împreună cu substențele deja aplicate după demachiere. Senzația este ciudată la început, pentru că aparatul degajă un jet subțiere de aer (gaz de fapt, oxigenul hiperbaric despre care vorbim aici) foarte puternic și rece. Mai dificil pentru persoanele care se gâdilă. Vorbesc din proprie experiență. Nu este un tratament dureros nicio secundă, ba din contra, devine mai plăcut și mai relaxant pe măsură ce minutele se scurg.
Izabela Marinescu 