„Anestezia nu mascheaza semnele unei posibile rupturi uterine si nici nu scade sansele unei reusite”

marius-romilaMulte dintre mamici care isi doresc o a doua sansa! Sunt multe motivele pentru care au fost nevoite sa opteze pentru operatie de cezariana la primul copil, dar trebuie sa stie ca pot incerca sa nasca natural urmatorii copii. Dr Marius Romila, medic primar obstetrica – ginecologie, este implicat in multe proiecte menite sa sustina si sa informeze femeile din Romania, proaspete sau viitoare mame.

Izabela Caragea Marinescu: Sondajele arata ca in maternitatile private din Romania, 80% dintre gravide dau viata pruncilor in urma unei operatii. Inteleg ca pacientele dvs care cer cezariana sunt insa in numar foarte mic. Cum reusiti sa va inconjurati de restul de 20%?

Dr Marius Romila: E firesc ca atunci cand te preocupa un subiect sa atragi oameni cu aceeasi orientare. Nu am dat niciodata garantii privind reusita unei nasteri naturale. Ce am facut insa intotdeauna cand medical nu se impunea altfel, a fost sa incurajez femeile ce isi doresc asta, sa incerce macar. Imi trec pragul si gravide care inca mai cauta raspunsuri la intrebari ce le framanta. Aproape intotdeauna, la finalul discutiilor opteaza pentru nasterea naturala. In cazul in care aceasta nu e o solutie, indiferent de motiv, le sustin caci foarte important e ca femeia sa ia decizia potrivita ei.

I.M. Sunteti recunoscut, dar mai ales cautat cred eu, pentru ca le dati sperante femeilor care vor sa nasca natural, dupa o operatie de cezariana (VBAC= vaginal birth after C section). Si nu doar sperante, ci se intampla asta frecvent pacientelor dvs! Incercati va rog sa demontati mituri si sa ne explicati cum este posibil asa ceva?

Dr M.R. Nasterea naturala dupa cezariana reprezinta o optiune indreptatita. Statisticile arata asta.

Trebuie sa spun ca alegerea finala este a femeii si nu e cea mai usoara. Fiecare trebuie sa aleaga pentru sine, pe baza unor informatii medicale corecte, tinand cont de experienta anterioara legata de nastere si de suportul medical sau familial disponibil. In ceea ce ma priveste, rare au fost cazurile in care a trebuit sa descurajez un potential VBAC.

Ruptura cicatricei uterine sau chiar a uterului, desi foarte rara, este o complicatie serioasa ce poate pune in pericol viata mamei si a fatului. United States National Institute of Child Health and Human Development a stabilit un risc de ruptura uterina de 0.468% in cazul unui travaliu dupa cezariana.

Dintre riscurile fetale, amintim mortalitatea – riscul absolut e mic, undeva la 0.13%/0,11%, encefalopatia hipoxica ischemica (privare cerebrala de oxigen) – risc 0.046 % sau leziunile traumatice, despre care putem spune ca predomina la cei nascuti prin cezariana.

I.M. Intr-adevar, inteleg ca la ruptura uterina se gandesc cele mai multe mamici. Cat de mare este riscul si in ce cazuri, la VBAC?

Dr M.R. Inciziile joase segmento transversale ce sunt standard in operatiile cezariene asociaza un risc mic de ruptura. Cele verticale comporta riscuri suplimentare si de aceea nu se recomanda traversarea travaliului dupa o operatie de cezariana suferita la nasterea anterioara. Desi, sunt informatii noi care arata ca incizia verticala joasa suporta VBAC.

Cat despre grosimea cicatricei uterine – desi vehiculata ca ar avea semnificatie pe principiul „cu cat cicatricea e mai groasa, cu atat sansele sunt mai mari” si contraindicand VBAC la o grosime mai mica de 3.5 mm, evaluarea ecografica din ultima luna de sarcina s-a dovedit nerelevanta pentru succesul nasterii. Daca ne referim la calitatea cicatricei – tine de multe elemente (teren, tehnica chirurgicala, materiale de sutura, eventuale complicatii post operatorii) si e greu de evaluat, dar un semn de intrebare se ridica daca medicul tau a intampinat dificultati in refacerea peretelui uterin sau evolutia ulterioara a fosa grevata de evenimente precum febra, supuratii, sangerari.

De asemenea, inducerea travaliului cu prostaglandine (2%) sau oxiton(1%) (conform French College of Gynecologists and Obstetricians) si augmentarea contractiilor cu oxiton, pot fi motive de ingrijorare.

Nu exista semne ce pot indica in proportie de 100% ruptura uterina, dar oricare dintre cele ce urmeaza ar trebui sa ridice suspiciuni: CTG (cardiotocografie) anormala, durere abdominala intensa ce persista intre contractii, durere toracica, durere in umar, la nivelul cicatricei sau dispnee, sangerare vaginala sau hematurie (urina cu sange), disparitia contractiilor uterine eficiente, tahicardie materna, hipotensiune, soc

I.M. La cit timp dupa cezariana este recomandat unei femei sa ramana insarcinata, dar mai ales sa se gandeasca la o nastere naturala?

Dr M.R. Se recomanda o perioada de minimum 1an si jumatate intre cele 2 nasteri.

I.M. Cit de naturala poate fi nasterea dupa cezariana? Adica se recomanda anestezia epidurala, administrarea de oxitocina, ruperea membranelor sau putem astepta sa decurga firesc?

Dr M.R. Ideal ar fi sa fie cat mai naturala. Exista cazuri in care toate cele mentionate pot fi folosite, desi in literatura clasica era contraindicat. Anestezia insa nu mascheaza semnele unei posibile rupturi uterine si nici nu scade sansele unei reusite.

I.M. La cursurile prenatale ne invata sa recunoastem cand suntem cel mai aproape de momentul nasterii, pentru a ramane cat mai mult acasa pana la decizia de a porni spre spital. Cat de repede trebuie sa se prezinte la maternitate o gravida care doreste VABC, pentru a minimiza riscurile?

Dr M.R. Daca la domiciliu nu exista o persoana competenta in a monitoriza evolutia nu e recomandabila amanarea plecarii catre spital. Travaliul evolueaza firesc de cele mai multe ori, dar posibilele complicatii pot fi rezolvate numai in spital. Daca se accepta un compromis acesta poate fi legat de prezenta unui cadru medical la domiciliu, fazei pasive a travaliului si posibilitatilor de transfer rapid la spital.

I.M. Ce semnale impiedica VABC si indica o noua cezariana? Difera fata de o prima nastere naturala?

Dr M.R. Trebuie sa fii atent la foarte multe. In primul rand frecventa cardiaca fetala si simptomele mamei (durere intensitate, caracter , sangerare). Insa statutul particular (uterul cicatricial) impun vigilenta sporita. Pentru aceleasi manifestari, la o pacienta neoperata deciziile pot fi diferite, gradul de toleranta medicala fiind mai mare.

De ex, in cazul unui travaliu cu contractii ce dureaza de peste 12 ore cu progresia lenta a dilatatiei (mai putin de 1cm pe ora), se poate recomanda o noua operatie.

I.M. Dupa cite operatii de cezariana nu mai putem lua in calcul nasterea naturala?

Dr M.R. Greu de zis, exista cazuri in literatura si de nastere naturala dupa 3 cezariene. Personal nu incurajez nasterea naturala dupa mai mult de 2 cezariene.

I.M. Recomandati prezenta unei doula, pe langa traditionala moasa?

Dr M.R. Rolul doulei este de sprijin, sprijin pe care gravida il percepe doar daca are incredere, iar increderea necesita timp. In forma actuala in care gravida isi cunoaste moasa doar in travaliu, prezenta doulei este o optiune pentru femeile ce au nevoie de mai mult suport.

I.M. Cum reusiti sa fiti tot timpul pe faza? Si de unde atita rabdare, atat de pretioasa si de rara la medicii din ziua de azi, din pacate? Nu v-ar fi mai comod sa mergeti la nasteri programate, eventual cu… satisfactii materiale mai mari?

Dr M.R. Rabdarea este o calitate naturala la mine, dar a fost si educata de-a lungul timpului. Eu sunt bucuros si ma consider norocos sa fiu martor la experienta travaliului cu bune si mai putin bune, ce culmineaza cu explozia de fericire atunci cand bebele se naste. Intensitatea trairilor din acele momente depaseste cu mult orice satisfactie imediata pe care ti-o ofera nasterea programata.

(publicat in 09.03.2016 pe Elefantelul curios)

„Integritatea cu care tratez oamenii cu care lucrez imi este rasplatita”

ioanaSi pentru ca sarbatorim femeia zilele acestea, va propunem sa cunoasteti o doamna speciala! Stam de vorba cu o actrita, care si-a pus tot talentul in slubja copiilor!

Actrita a Teatrului Ion Creanga, cu o experienta de 10 ani ca parte din echipa Cliniclown, cand mergea prin spitale si distra copiii bolnavi, printr-o terapie bine pregatita de traineri olandezi, Ioana a devenit mama in urma cu aproape 8 ani. La scurt timp a luat nastere proiectul ei de suflet, prin care educa, invata si distreaza poate chiar mii de copilasi!

Izabela Caragea Marinescu: Esti actrita, cu acte-n regula de la UNATC! Eu insa te-am cunoscut ca manager al Miniartshow, desi recunosc ca te stiam si din seriale. Acum mai joci? Ti-e dor sa faci parte din distributia unui film sau a unei piese de teatru?

Ioana Ginghina: Da, asa este, din 3 martie 2012 s-a nascut un nou proiect- MiniArtShow by Ioana Ginghina, cu produse educative pentru copii, prin distractie şi creativitate. Insa acest proiect este o completare a ceea ce fac eu pe plan artistic. In continuare sunt angajata a Teatrului Ion Creanga din Bucuresti unde pot fi vazuta in diverse spectacole. La fel, am si filmari pentru diverse proiecte, continuu sa joc, ba chiar de curand am filmat cu fetita mea intr-un episod din „Lectii de viata” de la PRO TV.

I.M. Sustii ca teatrul poate fi o alternativa la invatamant si sanatate. Cum ai pus pe picioare Miniartshow?

I.G. MiniArtShow s-a nascut dintr-o nevoie a mea, ca mama de a merge cu copilul de pana in 3 ani, la diverse activitati creative. Este minunat sa vezi cum copilul mic, chiar de cateva luni inregistreaza informatii şi le proceseaza, astfel ca aceste activitati ajung sa-l ajute in dezvoltarea personala. Am rezultate foarte bune şi la scoala de actorie, unde copiii fac progrese vizibile! Prin povestile scrise chiar de ei „se descarca” de problemele lor cotidiene.

Sper ca MiniArtShow sa devina un proiect de succes independent, cu tot felul de activitati educative. Acum, de mai bine de un an de zile, suntem intr-o etapa frumoasa, in care produc spectacole de teatru profesionist pentru intreaga familie.

I.M. Echipa e cea mai importanta mai ales intr-un proiect asa amplu! Ti-a fost greu sa gasesti persoanele potrivite? Cine formeaza acum Miniartshow?

I.G. Nu pot spune ca a fost usor, insa nici greu, in alegerea echipei. Integritatea cu care tratez oamenii cu care lucrez imi este rasplatita in mare parte şi de aceea profesionistii MiniArtShow sunt dedicati şi seriosi. Am oameni cu care lucrez de mai bine de 3 ani, ca Andreea Gaica, Andra Mirescu, Corina Munteanu, Andrada Pascu, dar şi oameni mai noi care ma ajuta foarte mult in dezvoltarea proiectului ca Luiza Draghicean. Sunt insa mult mai multi colaboratori in MiniArtShow la fel de buni şi talentati ca cei de mai sus, caci in echipa sunt actori, papusari, coregrafi, regizori, compozitori şi nu in ultimul rand un psiholog.

I.M. Ai avut vreo finantare sau ai reusit totul din fonduri personale?

I.G. Pana anul acesta totul a fost din fonduri personale, dar uite ca anul acesta am primit o finantare de la Administratia Fondului Cultural National pentru a face un Proiect de promovare a proprilor valori. Ideea mi-a venit tot de la Ruxandra, caci a primit o ie anul trecut şi habar nu avea ce este şi de unde vine. Am inceput sa fac cu ea un proces de informare 100% romanesc, cu citit şi ascultat povesti romanesti şi am observat o deschidere extraordinara din partea ei. Asa s-a nascut „Traditii, basme şi eroi de la noi”.

I.M. Deci acum pui in scena basme romanesti! Si te felicit pentru asta! Mai gasiti consumatori de folclor care sa-si aduca copiii la activitatile propuse de voi?

I.G. Da, consumatori sunt!

Proiectul „Traditii, basme şi eroi de la noi” a inceput inainte de obtinerea finantarii. In cadrul atelierelor MiniArtShow am organizat, o data pe luna, o intalnire romaneasca cu sezatori ca pe vremuri. Parinti şi copii au venit spre astfel de activitati cu inima deschisa, asa ca am trecut la urmatorul nivel, la un proiect mai mare. Sper ca in viitor sa se faca 3 zile de „Traditii, basme şi eroi de la noi” cu mai multe activitati ca sa nu uitam de unde am plecat.

I.M. Crezi ca veti atrage mai multi copii, avand in vedere ca accesul este gratuit?

I.G. Ideea acestui proiect este de a ajunge la cat mai multi copii şi de aceea este gandit cu intrare libera, pentru ca problema financiara sa nu fie o piedica in distribuirea mesajului. Sper ca acest lucru sa aduca cel putin 500 de participanti per eveniment.

I.M. Ai reusit sa creezi si o piesa de teatru originala, inspirata din realitate, despre viata copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate. Cum a primit publicul reprezentatia? Ce impact a avut?

I.G. Impactul a fost uluitor şi de aici mi-a venit ideea spectacolelor pentru intreaga familie.

De la „Cantec pentru Tisha” copiii plecau razand şi fredonand melodiile din spectacol, iar parintii aveau lacrimi in ochi. Mesajul este puternic pentru parintele din ziua de azi care, chiar daca nu este plecat din tara, aloca prea putin timp copiilor, si nici acela de cea mai buna calitate. Majoritatea vine de la un job solicitant si problemele de acolo intra si ele pe usa casei.

Am descoperit astfel ca spectacolele pentru copii pot fi şi pentru adulti deopotriva.

I.M. Cel mai amplu proiect al tau mi se pare Scoala de Actorie, Film si TV. Ce ofera diferit aceste cursuri fata de restul existente pe piata?

I.G. Nu este cel mai amplu, tocmai pentru ca mi-l doresc de calitate. Astfel ca am o singura clasa, maximum doua cu care imi place sa lucrez personal. Am şi un ajutor de nadejdie, Andreea Gaica. Suntem o echipa, lucram impreuna.

Diferenta este ca ii trece pe copii prin mai multe module. Aceştia iau contact cu capitole reprezentative in arta actoriei. Ei sunt şi scenaristi şi regizori şi scenografi şi au parte de intalniri cu profesionisti din lumea teatrului şi a filmului.

Piesele şi scurtmerajele sunt un prilej de a juca, dar şi de a invata cum se face un film sau un spectacol. Diferenta dintre un copil care face actorie la MiniArtShow şi un alt copil este fix bagajul de informatii despre aceasta arta pe care il oferim.

I.M. Te rog, alcatuieste o carte de vizita pentru parintii care ne citesc si vor sa-ti incredinteze copiii la cursurile/ atelierele/ piesele tale!

I.G. E foarte greu sa scriu tot pe o carte de vizita, caci sunt atat de multe de scris şi dezvoltat.

Insa ce pot spune este ca avem programe care implica copii de la 0-10 ani, ca suntem trup şi suflet pentru aceste proiecte de dezvoltare personala a familiei şi de aceea se gasesc la noi ateliere senzoriale, spectacole/atelier, ateliere de gatit, de stiinta, de creativitate, scoala de actorie şi spectacole profesioniste de teatru pentru intreaga familie.

(publicat in 01.03.2016 pe Elefantelul curios)

„Mamele care lucreaza de acasa se ocupa intens de dezvoltarea personala. Sunt gata sa devina!”

Tinere antreprenoare. Proaspete mamici care nici nu se mai gandesc la jobul clasic de dinainte. Femei care isi descopera talente ascunse bine in spatele biroului, printre dosare, inainte sa li se nasca primul sau al doilea copil. elena gorun

Toate acestea aveau nevoie sa fie puse laolalta intr-un cadru, fie el si virtual, pentru a face schimb de experiente, pentru a impartasi zile de lucru de acasa cu copiii, pentru a gasi colaboratori sau clienti, pentru a-si creste businessul.

Asa a aparut Asociatia Mamelor care lucreaza de acasa. Sau Work at Home Moms Romania. Sau pe scurt WAHM. Care a crescut in cativa ani cat altele in zece! Elena Gorun este de formare sociolog si co-fondatoare a WAHM. CO fondatoare, pentru ca atentie! sotul ei este cel care a initiat proiectul, dar Elena este cea care coordoneaza acum intreaga activitate.

Izabela Caragea Marinescu: De ce si cand ati creat Work at Home Moms Romania?

Elena Gorun: Work At Home Moms Romania a luat fiinta acum 2 ani si 4 luni, dupa nasterea lui Vladut.

Initial am inceput ca grup informal, ulterior ne-am constituit in forma legala: Asociatia Work At Home Moms, iar de atunci crestem voiniceste.

Ideea de a forma aceasta comunitate a venit dintr-o nevoie acuta de a lucra de acasa, de a gasi si alte mame dornice sa demareze proiecte cutezatoare, inspirate fiind, desigur, de tainica experienta a maternitatii.

I.M. Cum arata acum comunitatea? S-a extins pe cat v-ati dorit sau v-ati imaginat voi?

E.G. Comunitatea este diversa si surprinzatoare. Mame antreprenoare, mame fara venituri, mame singure, mame freelanceri, chiar si mame wanna be ne sunt alaturi zi de zi si lupta pentru acest crez frumos care ne-a adus impreuna.

S-a extins mult peste cat am anticipat, chiar daca fluctueaza, avem si mame care renunta la aceasta lupta din considerente personale, dar care ne sustin in gand.

I.M. Ai demarat mult proiecte in foarte scurt timp! Mamele singure au superputeri, proiecte antreprenoriale, sezatori, mame meseriase, Mum Hub sunt doar cateva dintre ele. Cum ai reusit, dar mai ales ce realizari ai?

E.G. Am reusit sa initiem aceste proiecte curajoase si inca avem agende peste agende de proiecte in stand by datorita echipei frumoase care se implica, mamelor care doresc sa faca parte, sa puna umarul , sa schimbe lucrurile si care au inteles ca doar actionand pentru noi toate, putem resimti fiecare in parte rodul acestui demers de informare si de creare oportunitati pentru WAHMs.

I.M. Totul se face pe baza de voluntariat in cadrul Asociatiei?

E.G. Nu, desigur, avem si colaboratori platiti: traineri, consilieri, contabil etc.J Unul dintre obiectivele anului acesteia este crearea unui numar de minim 3 joburi constante in cadrul Asociatiei.

I.M. Cat de eficiente sunt interactiunile mamelor in spatiul virtual? Se concretizeaza? Exista si intalniri de grup?

E.G. Eu sunt foarte multumita de cum interactioneaza mamele: de la sfaturi, feedback, idei, vanzari-cumparari, fundraising pentru a pune pe picioare proiectul unei mame din comunitate, sustinere si promovare reciproca, la intalniri fizice periodice de networking, ateliere practice, targuri.

I.M. Eu insami abia tin pasul cu postarile tale pe grupul WAHM de pe Facebook, iar tu le si moderezi! Cum faci sa dedici atat de mult timp acestei comunitati?

E.G. Ne implicam mai multe mame si, uite, WAHM a devenit un stil de viata!

I.M. Cum evolueaza portalul de joburi? Colaboreaza mamicile intre ele, se ajuta?

E.G. Ne bucuram sa anuntam neoficial deocamdata ca portalul de joburi, de fapt un proiect mai amplu de crestere a posibilitatilor de angajare a mamelor, numit Mom@Work, beneficiaza de increderea si sustinerea AVON.

Mamele colaboreaza inca de acum cativa ani.

Am incurajat in primul rand ofertele si cererile in cadrul comunitatii ca sa devenim, usor usor, o forta de munca pregatita pentru lucrul de acasa, calitativa, cu recenzii bune si dornica sa isi creeze noul loc de munca acasa, daca acesta nu exista deja.

I.M. Stiu ca nu este usor sa lucrezi de acasa, cand ai copil mic. Ba dimpotriva! Si cu toate astea, multe femei nu mai concep munca de birou dupa nasterea copilului si prefera sa devina antreprenoare. Care este profilul unei WAHM?

E.G. Da, este provocator, dar merita din plin. Periodic organizam si intalniri despre time management, lifecoaching, theta healing! Tocmai pentru a ajunge la o armonie privind de ce facem acest lucru si cum il facem, la a stabiliza emotiile privind increderea in sine, iubirea de sine.

Chiar acum pregatim un program de Lifecoaching bazat pe depasirea hopurilor si a blocajelor privind alegerea acestui nou drum profesional, dar si personal.

In comunitate avem mame care decid sa renunte la un job stabil, mai putin potrivit cu experienta maternitatii insa, pentru a pune pe picioare propriul vis antreprenorial.

Aceste mame sunt cele care solicita aceasta resursa fantastica numita COMUNITATEA WAHM pentru feedback, motivatie, incurajare, orientare juridica, fiscala, schimb de experienta.

Sunt mame singure care incearca sa stabilizeze situatia emotionala si financiara sau mame fara venituri care sunt dispuse sa vina la intalniri de reorientare profesionala.

Cum as caracteriza eu mamele WAHM? Cutezatoare si dornice sa invete, sa cunoasca, sa lucreze la dezvoltarea personala. Gata sa devina!

(publicat in 16.02.2016 pe Elefantelul curios)

„Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii!”

mirela-draguNe intalnim tot mai des, in ultima vreme, cu copii care fie provin din familii monoparentale, fie isi petrec timpul intre doua familii, in urma separarii parintilor. Unii dintre ei sunt marcati de un divort greu, un adevarat razboi dus de mami si de tati, in special pentru custodia lor. In majoritatea cazurilor, Instanta este cea care stabileste programul de crestere al copiilor, care nu corespunde mereu cu vointa parintilor. Acum exista institutia mediatorului, unde fiecare parinte isi poate expune liber parerea, dar mai ales unde se pot calma spiritele! Am stat de vorba in acest sens cu Mirela Dragu, mediator autorizat.

Izabela Caragea Marinescu: Cit de important este un „acord de mediere” cadrul procesului, cind avem la mijloc unul sau mai multi copii?

Mirela Dragu: Mediatorul faciliteaza dialogul dintre cele doua parti, astfel incat acestia sa ajunga la o solutie reciproc avantajoasa ce va fi cuprinsa in inscrisul ce se numeste Acord de Mediere.

Prin abilitatile pe care le are si prin experienta dobandita, prin intrebarile pe care le adreseaza partilor, mediatorul reuseste sa ajute la gasirea de raspunsuri si solutii pentru problemele existente. Din variantele de rezolvare pe care fiecare dintre parti le identifica, cu ajutorul negocierii asistate de mediator, vor ajunge la acea varianta „win-win” care sa corespunda interesului superior al copilului.

Un conflict de familie in care sunt implicati si copii minori va fi incheiat printr-un Acord de Mediere ce va contine atat un program de crestere si educare a acestora (plan parental), cat si modalitatea in care fiecare parinte va contribui la intretinerea copiilor.

In cazul in care exista un litigiu pe rolul instantei, iar partile se prezinta cu un Acord de Mediere incheiat la mediator, judecatorul ia act de acest acord.

Mediatorul nu face o evaluare si nu intocmeste un raport in ceea ce priveste conflictul mediat, el nu da solutii, nu judeca si nu da sfaturi!

I.M. Este obligatorie vizita la mediator?

M.D. Nu. Vizita la mediator nu este obligatorie, este recomandata. Medierea este o procedura voluntara si se bazeaza pe liberul consimtamant al partilor. Acestea au posibilitatea sa-si expuna punctele de vedere pe care nu ar putea sa le sustina in fata instantei din cauza barierelor emotionale. Medierea se desfasoara intr-un cadru confidentional si informal.

I.M. Cite sedinte se recomanda?

M.D. Numarul sedintelor depinde de vointa partilor de a ajunge la un acord. In medie numarul sedintelor de mediere este de 3, dar exista cazuri in care numarul lor poate fi mai mare.

I.M. Vizita se face in prezenta avocatilor?

M.D. Prezenta avocatilor este facultativa, dar poate fi benefica pentru parti. Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, prevede ca ,,partile aflate in conflict au dreptul sa fie asistate de un avocat sau de alte persoane, in conditiile stabilite de comun acord”.

I.M. Daca parintii se inteleg aici, mai este nevoie de ajunga in instanta?

M.D. Da. Este obligatoriu ca Acordul de Mediere in ceea ce priveste relatiile de familie sa fie supus controlului instantei de judecata sau notarului in conditiile legii.

I.M. Care ar fi recomandarile mediatorului, in limita competentei desigur?

M.D. Recomandarea mea este aceea de a apela la mediere inainte de a merge in instanta, medierea fiind o procedura prin intermediul careia se pot solutiona astfel de conflicte/dispute/litigii pe cale amiabila, intr-un cadru confidential si informal .

Prin intermediul medierii se refac canalele de comunicare intre parti, reluandu-se dialogul, care este foarte important in legaturile de familie. Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii! Ambii parinti sunt importanti in evolutia copilului, de aceea se recomanda procesul de mediere, in care un tert specializat vine sa sprijine solutionarea conflictului. Parintii trebuie sa puna pe primul loc interesele copiilor! Daca la un moment dat au avut o relatie de dragoste, au locuit impreuna, au avut planuri comune, si dupa separare trebuie sa continue o relatie civilizata si frumoasa de dragul copiilor.

De retinut: Acordul de Mediere contine solutia la care partile au ajuns prin intermediul mediatorului. Mediatorul nu da sfaturi sau solutii. Solutia se afla intotdeauna la parti, este produsul lor! De aceea este nevoie de o solutie care trebuie sa fie durabila, reciproc convenabila si eficienta, dar care, mai ales, sa respecte interesul superior al copilului.

I.M. Este concurenta mare in Bucuresti, sint multe cabinete de mediatori! Cum stii va il alegi pe cel mai bun sau pe cel mai potrivit situatiei date?

M.D. In Bucuresti sunt aproximativ 1400 de mediatori autorizati. Concurenta este foarte buna, pentru ca face sa creasca calitatea actului de mediere si a calificarii mediatorilor.

Cel mai bun mediator pentru partile care vin la mediere este acela in care ei au incredere. Partile nu trebuie sa intre intr-o mediere cu un mediator in care nu au incredere. Inainte de a merge la mediator este bine sa ne informam, sa vedem ce pregatire are, ce fel de conflicte mediaza. Intotdeauna cand avem o problema, apelam la un specialist in domeniu: de ex, ma doare maseaua, merg la stomatolog, am o problema la locul de munca, ma adresez unui avocat sau unui mediator care se ocupa de conflicte de munca, am o disputa/ conflict/ litigiu de familie, ma adresez unui mediator sau avocat specializat pe conflicte de familie.

I.M. Sunt cazuri in care se insinueaza ca acesta ar fi partinitor, in functie de partea care il propune! Este posibil asa ceva?

M.D. Nu. Mediatorul nu este si nu poate fi partinitor, mai ales ca acesta nu poate decide in locul partilor. De obicei se face confuzie intre mediator si avocat, mediator si judecator, mediator si arbitru. De aceea de fiecare data se mentioneaza ca mediatorul nu este niciunul dintre cei de mai sus, el neputand fi de partea nimanui.

Mediatorul faciliteaza, prin intrebarile puse, dialogul dintre parti. Daca in decursul procesului de mediere, una din parti considera ca mediatorul devine sau este partinitor, aceasta poate solicita incheierea procesului de mediere, fiindu-i la indemana orice alta cale de solutionare a conflictului.

I.M. Care este onorariul mediatorului? Este standard sau difera de la caz la caz? Cine plateste?

M.D. Onorariul mediatorului se stabileste in functie de conflictul mediat, de timpul alocat pregatirii medierii, de numarul sedintelor de mediere, de modalitatea de desfasurare a sedintelor: separat sau impreuna.

Legea medierii prevede ca daca partile nu convin altfel, onorariul se suporta in mod egal de catre parti.

I.M. Daca nu sint copii minori la mijloc, care este rolul mediatorului? Se mai apeleaza la serviciile acestuia?

M.D. Mediatorul are rolul de a ajuta partile sa-si solutioneze o neintelegere, disputa, conflict, litigiu.

In cazul in care din relatia celor doua parti nu au rezultat copii sau acestia sunt majori deja, atunci conflictul poate privi partajul bunurilor comune, de multe ori o problema mai mult decit spinoasa pentru parti. Aici ma refer la taxele de timbru, la timpul petrecut prin instanta, sedintele numeroase etc.

Apeland la un mediator, partile isi impart bunurile comune cum cred ele de cuviinta. Apoi merg cu acordul de mediere pentru a fi consfintit de instanta de judecata in camera de consiliu, se plateste doar 50% din taxa de timbru si totul se termina intr-o singura sedinta!

(publicat in 09.02.2016 pe Elefantelul curios)

„Dependentele spun povesti”, Diana Vasiliu, singurul terapeut ANTI fumat din Romania

Fotograf: Traian Constantin        0767 707 671        traian.constantin@gmail.com           www.facebook.com/TraianConstantin     www.traianconstantin.roDiana Vasiliu este singurul terapeut acreditat Allen Carr din Romania. După 10 ani petrecuti in mass-media, comunicare si publicitate, s-a reorientat catre o zona insuficient explorata la noi – terapia antifumat. Gasiti detalii si contact catre clinica aici.

Iar de curand, si tara noastra are o lege antifumat care va intra in vigoare in luna martie.

Izabela Caragea Marinescu: Misiunea pe care v-ati ales-o este sa-i ajutati pe romani sa se lase de fumat! Cum le castigati increderea sa apeleze la serviciile dvs?

Diana Vasiliu: Este foarte greu sa castigi apriori increderea cuiva privind un act atat de personal si de profund cum e lasatul de fumat. De aceea, multora le ia ani de zile din momentul in care afla ca exista cineva care face terapie antifumat si pana cand ajung propriu-zis la mine. Este genul de serviciu la care apelezi doar cand mai cunosti oameni care au trecut pe acolo si le-a fost bine. Apoi, chiar ajunsi in sesiune, oamenilor le ia ceva timp pana cand se pot lasa in voia procesului si se pot lasa ajutati. Si e firesc sa fie asa

I.M. Ce diferentiaza metoda Allen Carr de alte solutii minune propuse pe piata pentru a scapa de adictia de nicotina?

D.V. Abordarea fenomenului este complet diferita. Noi ne axam pe intelegerea mecanismelor care au dus omul in situatia de a nu-si mai imagina viata fara fumat, il ajutam sa inteleaga ce se intampla in subteranul psihicului sau si-i oferim informatiile necesare privind capcana fumatului, astfel incat, pana la finalul intalnirii (care, ce-i drept, dureaza 7 ore), perspectiva asupra fumatului se schimba. Iar in momentul in care nu mai vezi in tigara un aliat, un prieten, o carja de sprijin ci reusesti sa vezi realitatea, ajungi sa stingi ultima tigara fara regrete si sa fii fericit ca te-ai eliberat. Iar apoi, aplicand cele invatate in sesiune, poti ramane un nefumator fericit toata viata.

I.M. Promiteti ca in urma sesiunii, omul pleaca acasa nefumator! Care este rata de succes?

D.V. Promitem ca vom asista omul pana cand acesta va putea stinge ultima tigara cu bucurie. Deseori asta se intampla dupa prima sesiune, uneori insa e nevoie de mai multe intalniri pentru a integra toata informatia. Asta depinde numai de variabilele interne ale omului. Dar, din datele pe care le avem, la un interval de 3 luni, respectand termenii Garantiei Allen Carr, putem spune ca avem o rata de succes de 90%. Cu toate astea, eu nu le recomand oamenilor sa se ghideze dupa ratele de succes. Pentru ca la nivel individual, rata de succes este fie de 0%, fie de 100%. Nu te poti lasa de fumat…70%. 90% lasat de fumat inseamna de fapt un esec. Asa incat, fiind o experienta personala, recomand ca ea sa fie traita independent de cifrele citite in diverse surse.

I.M. Vin parinti sau viitori parinti la dvs constienti de riscurile la care isi supun copiii?

D.V. Da, multi dintre cei care vin la sesiuni au deja copii si se simt teribil de vinovati pentru faptul ca fumeaza in prezenta copiilor. Chiar daca incearca sa se fereasca, sa iasa pe un balcon, sa fumeze riscand torticolisuri sub hota, ei tot se gandesc ca nu e ok sa stie cei mici ca ei fumeaza. Multi parinti cu copii mai mari, care deja si-au exprimat ingrojorarea ca parintii lor fumeaza, au ajuns sa se ascunda de copii, ca atunci cand erau adolescenti si se ascundeau de parinti. Fumatul starneste mult latura emotionala. Si ne intoarce in timp, vrem nu vrem.

I.M. De fapt cum sint afectati cei mici de fumatul pasiv?

D.V. Pe langa bolile la care sunt expusi – la bolile pulmonare in principal cifrele sunt ingrijoratoare, insa las medicii sa vorbeasca despre aceste aspecte – fumatul pasiv ii expune pe copii la actul de a fuma. Copiii nu au capacitatea de a filtra realitatea. Ceea ce vad, iau de bun. Si recreeaza apoi. Identic, sau in alte forme. Ce inseamna de fapt, aceasta realitate a fumatului? Ce vad copiii? Vad niste adulti care nu pot face lucruri de baza fara sa-si aprinda tigara. Vad adulti care, atunci cand le lipseste tigara, se transforma in oameni nervosi, irascibili, drept care e justificat sa fumeze, ca sa fie ok. Asadar, copiii invata o credinta foarte nociva: aceea ca omul are nevoie de ceva, de un obiect neisufletit, din exterior, pentru a se simti intreg, complet. Iar asta mi se pare a fi distrugator pentru viitoarea incredere in sine a copilului, care, inconstient, este foarte probabil sa refaca ceea ce a invatat de timpuriu.

I.M. Stiu ca ati consiliat si adolescenti. Care este cel mai tanar participant la o sesiune Allen Carr?

D.V. 17 ani. Fuma de 3 ani, a constientizat ca nu e in regula sa fumezi si a dorit sa se lase inainte de a afla parintii ca el s-a apucat de fumat. Un adolescent foarte responsabil si matur. Au mai fost si altii. Mereu ma emotionez cand lucrez cu ei, pentru ca vad acolo inauntrul lor o maturitate si o viziune atat de clara asupra vietii, pe care nu stiu cati dintre adulti o au. Eu una sigur n-o aveam la varsta lor.

I.M. La finele lunii ianuarie, Legea antifumat fost votata ca fiind constitutionala si urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicata. V-ati implicat activ in tot demersul anterior votarii. Cum au perceput initial oamenii initiativa legislativa?

D.V. Depinde in ce moment al procesului decizional se aflau la data la care au primit vestea. De cand ne apucam de fumat si pana cand stingem ultima tigara, noi parcurcem un proces decizional de renuntare la fumat. Acum, daca cineva se afla inca intr-o faza incipienta, sigur ca va reactiona foarte violent la o astfel de initiativa legislativa. Cei care se afla intr-o etapa ceva mai avansata, cei care cocheteaza deja cu ideea de a se lasa de fumat, au primit mai bine vestea, iar cei care sunt foarte aproape de mometul renuntarii la fumat chiar s-au bucurat de aceasta lege.

I.M. Acum ca a trecut si ultimul hop credeti ca se va umbla un pic si la mentalitate? Vor apela oamenii in numar si mai mare la serviciile dvs?

D.V. Nu in prima faza. Cand traiesti intr-o tara in care statul nu condamna fumatul, il restrictioneaza de forma si de fapt il incurajeaza bine mersi, cand traiesti intr-o cultura in care fumatul este tolerat social, nefumatorii tac si inghit, sau mai bine zis inhaleaza, tu ca fumator nu ai cum sa-ti pui problema ca ceea ce faci nu e in regula. De aceea aveam nevoie de lege – pentru a scoate fumatul din normalitatea vietii sociale.

I.M. Sinteti terapeut antifumat, dar si psiholog in formare. Care este cea mai mare rezistenta intilnita cind vine vorba de o dependenta?

D.V. Sunt mai multe care se activeaza simultan: o data este rezistenta la schimbare. Nu vrem sa schimbam nimic. Nu vrem sa iesim din zona de confort. Apoi, avem o rezistenta la a primi ajutor. Vedem in asta o problema de slabiciune, o incapacitate, ne temem sa pierdem controlul, nestiind ca de fapt e un semn de putere interioara si ca vindecarea vine si din a putea sa te lasi in grija procesului si a celui care te poate ajuta. Si in fine, este blocajul de a renunta la ceva interpretat ca fiind o parte din tine. Aici lucram cel mai intens in sesiune.

I.M. Cum ar trebui sa procedeze parintii cind observa ca s-a instalat o dependenta la copil?

D.V. Dependentele spun povesti. Intotdeauna in spatele unei dependente se ascunde o poveste care se cere scoasa la lumina, inteleasa si integrata. Daca atunci cand copilul se imbolnaveste, il ducem la doctor, asemeni trebuie procedat si cand copilul dezvolta ceva in zona psihica. Apelam la ajutor de specialitate. Ne informam. Dependentele implica zone sensibile, cu atat mai mult cu cat vorbim despre varste fragede.

(publicat in 03.02.2016 pe Elefantelul curio)