„Sunt femeia care ii face pe copii sa manance”

„Ca sa conduci o masina, iti trebuie permis. Ca sa cresti un copil, nu?!”

crinaCrina Coliban este femeia la care apeleaza mamicile in nevoie de consiliere in alimentatia copilului- fie ca e vorba de alaptare sau de diversificare. Testimonialele parintilor care au trecut prin mana Crinei, caci despre parinti vorbim, nu despre copii, ne-au convins ca e persoana potrivita sa raspunda intrebarilor din acest domeniu.

Izabela Caragea Marinescu: Ce mananca copilul tau, Crina?

Crina Coliban: Gusta din toate. Asta a fost si proiectul meu de la inceputul diversificarii: sa guste! O viata in care mananci doar ce stii e foarte saraca, e aproape tragica, dupa parerea mea. Cand ai sansa sa traiesti “in gradina Raiului”, adica aici, pe Pamant, cea mai mare pedeapsa e sa traiesti cu 10-20 de alimente toata viata. Asadar, fiica mea gusta. Si pentru ca gusta din toate, am ajuns ca, in orice restaurant intru cu ea, sa imi ceara calamari. Si are doar 3 ani, mi-e frica sa ma gandesc ce o sa imi ceara la 13.

I.M. Ii faci ceva deosebit ca aspect? Corabioare, buburuze, fete zambitoare pentru o reusita garantata?

C. C. Am trecut de etapa aia, dar da, clar, ne-am jucat de-a mancarea mult. Nu neaparat fete zambitoare sau farfurii “master chef”, dar ne-am iubit cu mancarea mereu. Dat fiind ca sunt “femeia care ii face pe copii sa manance”, e clar ca una dintre calitatile mele e ca sunt indragostita de mancare. Indragostita nu la modul ca as manca orice, oricand, oricat, ci ca nu intra in gura mea nimic fara sa fiu bucuroasa de intalnire.

I.M. Cate mese pe zi/saptamana aveti in familie?

C.C. Cred ca toate. Eu muncesc de acasa in cea mai mare parte a zilei, asa ca putem manca impreuna. Dar atentie, nu asta e cheia succesului. Adica nu as vrea ca mamele sa spuna “Ah, pai de asta mananca fetita ei!”. In zilele in care sunt plecata si sarim o masa, ma asigur ca la masa pe care o putem avea impreuna ne conectam, ne distram, ne jucam. Mai bine o singura masa si buna, decat 3 nebune:)

I.M. Cand esti in deplasare, mananca la fel de bine si fara tine?

C.C. Cand sunt in deplasare, copila mea mananca atunci cand ii e foame. Cere mancare adesea. E adevarat ca nu prea sta la masa atunci cand nu sunt eu, dar asta face mancatul mai provocator, mai jucaus.

I.M. Ii gatesti doar tu? Sau crezi ca e important sa manance si ce a gatit tati, bunica, matusa sau la gradi?

C.C. Nuuuuu, mie nu imi place sa gatesc, Doamne fereste sa gatesc numai eu! Dar lasand asta la o parte, va spun ca e absolut musai sa manance si din ce au gatit altii. Musai! Fiecare femeie pune altfel de dragoste, de energie, in mancarea pe care o face. Daca ne asezam 6 femei una langa alta si facem toate ciorba uitandu-ne la aceeasi reteta, obtinem 6 ciorbe diferite si ca gust si ca aspect. Da, copiii trebuie sa manance peste tot, mancaruri cat mai variate si e bine sa ii ducem in tot felul de case pentru asta. Stiti cum mancarea de la vecina era intotdeauna mai buna decat a mamei, cand eram copii, nu? Cum zicea mama cand ne duceam in vizita: “Draga, dar la mine nu pune gura pe salata boeuf, nu inteleg cum de mananca la tine!” Asta e pentru ca difera contextul in care o mananca si, de ce nu, poate chiar si mirosul sau gustul.

I.M. Cum ii determinam noi, restul parintilor, sa manance corect si sanatos?

C.C. Bucurandu-va de ei si de mancare. Tu stii ca motto-ul meu este “Lasati-i pe copii sa se bucure de mancare!” Noi, parintii, ar trebui sa fim preocupati de ce le lasam mostenire acestor copilasi: NU mancarea e mostenirea pe care le-o lasam. Nu exista fiinta sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, cu mancare la indemana, care sa nu manance. Deci, nu mancarea e ce le predam noi lor. Mostenirea noastra cea mai de pret ar trebui sa fie “Pofta de mancare”, asta ar trebui sa ii invatam noi pe copilasi, inca de la 6 luni: sa le facem pofta de mancare.

I.M. Care sunt cele mai frecvente greseli facute de parinti la inceputul diversificarii?

C.C. Frica. Parintii, in pragul diversificarii, tremura. De frica! Serios, fix asta fac.

–       Mi-e frica sa ii dau mancarea asta

–       Mi-e frica sa il pun in scaunul de bebelus, dar mi-e frica si sa nu il pun

–       Mi-e frica sa nu se inece

–       Mi-e frica sa nu faca alergie

–       Mi-e frica sa nu se constipe. Mi-e frica si sa nu dea vreo diaree in el.

–       Mi-e frica sa ii introduc si asta

–       Mi-e frica sa nu refuze mancarea

–       Mi-e frica de mor!

Asta simte copilul in pragul diversificarii: frica. Si de astea se si comporta foarte multi refuzand, respingand, ezitand. Tu ai manca din mana mamei tale daca ai vedea ca ii tremura bluza pe ea cand iti intinde lingura cu mancare?

I.M. Ce alimente/produse introduse gresit sau devreme altereaza gustul copilului?

C.C. Povestea cu legume intai, nu fructe, ca sa nu se invete cu gustul dulce e un mit. In primul rand e lipsit de logica. Ia spune-mi cate fructe acre/acrisoare nu cunosti si cate legume dulci, real dulci ai mancat? Primele alimente introduse ar trebui sa fie alimente cu gust, nu inodore, incolore, insipide. Copilul, de la laptele de san, dulce, perfect, trece in Gradina Raiului si ce gusta intai? Un piure fara niciun gust, cu o culoare ciudatica si cu o textura care pare lapte, dar nu e. Nu asa il convingi pe om sa guste si a doua oara.

I.M. Ce parere ai despre autodiversificare?

C.C. O parere buna, desigur. Eu am scris si recenzia cartii “Diversificarea naturala”, atunci cand s-a publicat in Romania. As vrea ca mamele care aud despre mine sa stie ca eu nu le voi recomanda diversificarea clasica sau autodiversificarea, ci ca voi afla despre ele suficiente informatii, astfel incat sa imi dau seama care este metoda de diversificare potrivita cu ele si cu familia lor. Nu ne intereseaza sa avem o mama moderna, dar care tremura si e plina de frustrare cand isi lasa copilul sa manance singur, la fel cum nu ne intereseaza sa avem o mama clasica, ce tremura de frustrare cand ii da lingurita cu lingurita piureul din castronel copilului ei. Ce ne intereseaza e sa avem o mama impacata, linistita, armonioasa si bucuroasa de relatia dintre ea, copilul ei si mancare.

I.M. Sa zicem ca am dat-o in bara si acum avem un copil mofturos- cum dregem situatia?

C.C. “Lasa-l. draga, ca nu o sa moara de foame!” “Nu ii mai da nimic si o sa vezi cum o sa manance!” Astea sa NU le faceti niciodata! Astea sunt caile sigure catre esec si catre probleme si mai mari. Apelati la Femeia-care-ii-face-pe-copii-sa-manance! Pe site-ul meu, www.permisdeparinte.ro o sa gasiti multe informatii despre “boala” asta, pentru ca da!, “mofturile la mancare” au fost catalogate drept un diagnostic de catre Asociatia Americana de Psihiatrie, tocmai pentru ca e un fenomen din ce in ce mai des intalnit si cu consecinte foarte grave pe termen lung.

I.M. Ce facem in cazul fratilor- unul mancacios, celalalt mai sclifosit? Ce stil se impune? Il determina pe mofturos sa manance sau invers?

C.C. Nu e despre frati, cat e despre parinti. Vedeti, atunci cand un copil are un comportament cu care parintii nu sunt de acord, problema e a parintilor, nu a copilului! Foarte rar avem de-a face cu o incapacitate fizica, fiziologica a copilului, de cele mai multe ori mofturile, refuzul, respingerea apar pe un fond emotional, psihologic. Parintii sunt cei pe care ii ajut in prima instanta, abia dupa ce inteleg ei nevoile copilasului mofturos si dupa ce primesc de la mine si niste instrumente care sa ii ajute sa ii indeplineasca din nevoi, trecem mai departe, la relatia dintre frati si la rivalitatile dintre ei.

I.M. Ai un mesaj pentru mamicile stresate care fac o drama din NEmancatul copiilor si vor sa-i determine cu orice pret sa infulece tot la masa?

C.C. Daca ar fi sa ma rezum la un singur mesaj, acela ar fi “Copilul care face mofturi este un copilas neinteles. Nicio fiinta umana sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, care are mancare la indemana, nu refuza mancarea. Mancarea inseamna viata, asa ca, un copil care nu mananca, ne da – subliminal – mesajul ca nu ii place viata pe care o traieste, ca nu vrea sa mai traiasca. Stiu ca suna dur, ca suna inspaimantator, dar daca nu mananci, nu traiesti, asta e sigur. Asadar, daca simtiti ca omuletul are o problema cu mancarea, nu o ignorati si nu il fortati sa manance. Cautati sprijin: o mama care cere ajutorul e o mama mai buna!

(publicat in 12.05.2016 pe Elefantelul curios)

„Dacă nu le înțelegi tăcerea, atunci cum ai putea să le înțelegi cuvintele?”

CN1Pe 2 Aprilie a fost Ziua Internationala de constientizare a autismului. Sunt mii de copii in Romania, in statistici, diagnosticati cu aceasta tulburare, dar alte mii probabil se lupta cu acest sindrom fara sa le fie cunoscute si indeplinite nevoile speciale. Lege exista, dar fara norme de aplicare! Dar lucrurile urmeaza sa se schimbe.

Cristina Nichita, una dintre cele mai apreciate femei de afaceri de la noi a fost binecuvantata cu un baietel adorabil, dignosticat de la o varsta frageda cu tulburare din spectrul autist. S-a lovit de multe necunoscute in lupta pentru accesul la o viata normala a copilului sau. Asa a inceput sa fie activa social, sa vorbeasca oamenilor pentru informare, constientizare si strangere de fonduri. Si sa caute oameni care sa fie interesati sa faca bine si sa schimbe mentalitatea colectiva. Pasul urmator a fost intrarea in politica!

Izabela Caragea Marinescu: Cum luptati dvs, ca demnitar, pentru persoanele cu Tulburari din Spectru Autist? Exista o lege in acest sens, cu norme de aplicare functionale?

deputat Cristina Nichita: Preocuparea mea constantă, pe care mi-am asumat-o atunci când am intrat în viața politică, se referă în mod esențial la îmbunătățirea calității vieții persoanelor din categoriile vulnerabile. În primul rând, mi-am asumat problematica autismului ca o misiune a mea și am început să fac demersuri continue în acest sens.

Legat de cadrul legislativ, avem o lege pentru persoanele diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist și anume Legea 151/2010, modificată și completată în 2013. Din păcate, în niciuna dintre situații, Legea nu a beneficiat de Normele Metodologice de aplicare. În luna mai a anului trecut, am reușit înființarea Grupului Interministerial de Lucru privind Problematica Persoanelor cu Tulburări din Spectrul Autist.

Printre obiectivele urgente ale Grupului se află și Normele Metodologice la Legea Autismului. Prin intermediul Grupului, am reușit finalizarea acestor norme, ele fiind în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătății până de curând. Acum, așteptăm cu nerăbdare forma definitivă a Normelor și publicarea lor în Monitorul Oficial.

I.M. Ce face statul pentru copiii acestia? Exista un program de sanatate publica in acest sens?

dep C.N. Una dintre măsurile esențiale identificate în Grupul de Lucru este ca problematica Tulburării din Spectrul Autist să fie parte a unui Program de Interes Național și să își găsească soluțiile într-o politică națională de sănătate publică. Din păcate, până în acest moment, nu există niciun program de sănătate publică pentru acest diagnostic, deși numărul copiilor născuți cu o Tulburare din Spectru Autist este în continuă creștere. Specialiștii în Sănătate Mintală afirmă că în România un copil dintr-o sută se naște cu o Tuburare din Spectrul Autist. Mi se pare un semnal de alarmă dintre cele mai îngrijorătoare și mi se pare, de asemenea, că responsabilitățile pe care trebuie să și le asume decidenții sunt extrem de mari.

I.M. Se stie care este situatia reala in acest moment in tara? S-a facut vreo statistica?

dep C.N. În România, la ora actuală, există peste 8.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist, dar aceasta este o cifră statistică. Numărul real, probabil mult mai mare, nu este cunoscut deoarece nu există încă un Registru Național care să evidențieze situația la zi a persoanelor cu Tulburări din Spectrul Autist.

În data de 2 Aprilie – Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, Președintele Republicii, domnul Klaus Iohannis, a transmis un mesaj care conține cifre îngrijorătare: în România trăiesc 30.000 de persoane diagnosticate cu autism. Cifrele avansate de personalitatea cea mai proeminentă a României ar trebui să ne pună pe gânduri.

I.M. Exista terapeuti buni in Romania? Cum ii gasim? Vorbiti-ne despre Portalul Autism Connect, va rog!

dep C.N. Desigur că există terapeuți buni în România dar, din păcate, numărul lor nu este îndeajuns. Țara noastră se confruntă o lipsă acerbă de specialiști în terapie comportamentală. În acest moment, avem nevoie de cel puțin 1.000 de persoane specializate în acest domeniu.

Despre Autism Connect am numai cuvinte de laudă. Este prima platformă dedicată autismului, fiind construită la inițiativa Asociațiilor Help Autism și ATCA, prin fonduri oferite de EEA Grants. Platforma are rolul de a veni în sprijinul familiilor în care există copii diagnosticați cu Tulburări din Spectrul Autist. Astfel, portalul a fost gândit ca răspuns la nevoia acută de informații și soluții pe care părinții o resimt la aflarea diagnosticului celor mici. Autism Connect oferă părintelui posibilitatea să găsească medicul, psihologul, centrul de terapie, grădinița sau școala pentru copilul lui, în funcție de orașul în care locuiește.

I.M. Terapia costa mult! Cum se descurca familiile din Romania, cu posibilitati modeste de cele mai multe ori?

dep C.N. Într-adevăr, terapiile necesare unei persoane cu autism sunt foarte costisitoare. De cele mai multe ori, procesul de reabilitare se face în mediul privat, cu posibilități financiare enorme din partea părinților. În cazul în care familiile nu dispun de sumele necesare, problemele copiilor diagnosticați cu autism și disperarea părinților devin invizibile. Însă, sunt foarte îngrijorată de situația din mediul rural, unde nu există condițiile necesare pentru terapia persoanelor cu autism. Persoanele din mediul rural nu își cunosc drepturile și lipsa accesului la informație, la a-și cunoaște drepturile și la terapie. În mediul rural, este amputată șansa de recuperare a copiilor.

I.M. Nu sunteti specialist, insa din perspectiva unei mame cu un copil cu TSA- care sunt nevoile persoanelor cu un astfel de diagnostic?

dep C.N. Nevoile persoanelor cu autism sunt diferite: de la kinetoterapie, logopedie, până la diferite activități fizice. Dacă sunt 8.000 de persoane cu TSA, înseamnă că sunt 8.000 de nevoi diferite și individuale. În orice caz, terapia este esențială pentru orice persoană cu autism. În cazurile fericite, cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât copilul intră în procesul de recuperare. Terapia pentru copiii cu autism trebuie să fie continuă pentru a obține rezultate. Nu este o terapie de grup, ci fiecare specialist lucrează individual cu copilul. Autismul are nevoie de o abordare specială.

I.M. Poate fi considerat autismul o boala?

dep C.N. Autismul nu este o boală. Nu este o maladie ce necesită medicație, internări și tratamente. Autismul este o tulburare destul de greu de depistat, cu grade și forme diferite de manifestare, o afecțiune ce însoțește persoana de-a lungul întregii sale vieți. Este o tulburare a capacităților sale de comunicare umană, de adaptare și de intregrare în societate.

I.M. Este acceptat un copil cu autism la o gradinita si/sau scoala normala?

dep C.N. Este acceptat dar, de cele mai multe ori, este discriminat. Eu, ca mamă a unui băiat diagnosticat cu autism, am trecut printr-o situație despre care pot afirma că m-a marcat într-o anumită măsură. În România, nu este încurajată o educație incluzivă pentru toți copiii. Cred cu tărie că pentru copiii cu autism educația specială nu este cea mai bună soluție pentru dezvoltarea lor, ci din contră, o poate întârzia. Așa cum copiii tipici învață și imită foarte repede, la fel și copiii diagnosticați cu autism învață mult mai ușor, preluând exemplul celor din jur. De aici vine și sfatul dat de fiecare dată de specialiști: copiii să fie integrați în învățământul de masă și să intre la o vârstă cât mai fragedă într-un colectiv. Dacă e să vorbesc de fiul meu, Ștefan, întotdeauna, încurajându-l, a vrut să facă tot ce ceilalți din jurul său făceau: să înoate, să meargă pe role, să patineze, să meargă pe bicicletă, să călărească, să ia lecții de ski etc.

I.M. Ce este un shadow?

dep C.N. Shadow-ul sau „Umbra” însoțește copilul cu autism la școală. El trebuie să culeagă informatii despre comportamentele copilului în clasa de curs sau în alte medii de interacțiune socială, pe baza cărora să se aplice și să se modifice intervenția terapeutică atunci când este necesar. Shadow-ul are și anumite atribuții precum: îi atrage atentia copilului atunci când este distras; îi repetă mesajul spus de educator/învățător/profesor atunci când nu îl înțelege; îl corectează atunci când are un comportament care ar putea deranja ora; îl liniștește atunci când are momente de agitație; îl ajută să inițieze conversații cu ceilalți copii; îi atrage atenția atunci când face ceva neadecvat; îl va corecta gramatical atunci când face greșeli (dacă este verbal). În România, această profesie nu este reglementată.

Persoanele cu autism au dreptul la însoțitor, cheltuiala fiind asigurată de Stat. De cele mai multe ori, însotitorul copilului (un asistent social/student/psihopedagog) ține loc de shadow.

I.M. Cum se poate implica efectiv parintele in cresterea si dezvoltarea unui copil cu TSA?

dep C.N. Părintele are un rol esențial în creșterea și dezvoltarea copilului cu TSA. Părinții trebuie, întâi de toate, să conștientizeze că este un diagnostic ce îi va însoți copilul toată viața și nu este un diagnostic care se poate trata cu medicamente sau care va dispărea în timp. Avem exemple de persoane cu autism care pot să își identifice stările și să vorbească despre ele. În spatele acestor rezultate, sunt mii de ore de terapie cu implicarea 100% a familiei și a echipei multidisciplinare. Oricum, fiecare copil care intră în proces de reabilitare are șansa lui de a învăța să trăiască ca noi.

CN3I.M. Ce s-a schimbat in dvs cand baietelul dvs a fost diagnosticat cu autism?

dep C.N. Totul. Întreaga mea viață. Am pătruns instantaneu într-o altă lume. De 12 ani, învățăm împreună cum să trăim cu autismul. Este un altfel de dans al vieții. Am fost întotdeauna atentă la persoanele vulnerabile: copii, bătrâni, persoane cu dizabilități și cred că Dumnezeu a vrut să mă pregătească din timp pentru ce urma să apară în viața mea. Acum, știu că Ștefi e o binecuvântare. Întreaga mea viață se petrece în jurul lui, și a celor ca el. Astfel, mă reinventez în fiecare zi pentru a găsi soluții cele mai bune pentru ca persoanele cu autism să aibă o viață frumoasă și decentă.

I.M. Poate n-ar fi rau ca prin exemplul personal sa incurajati si alti parinti ai caror copii au acest diagnostic. Va rog sa le transmiteti un mesaj!

Un sfat către părinți: dacă sesizează că este ceva în neregulă cu bebelușul lor, să nu aștepte. Vor pierde timp prețios din viața lor și din viața copilului lor. Să meargă la medic, să meargă la consultație și odată ce au primit diagnosticul să găsească posibilitatea de consiliere psihologică pentru ei înșiși deoarece diagnosticul de autism este un șoc. Când vezi că cel mic nu are afecțiuni vizibile, merge, râde, mănâncă, aștepți doar să înceapă să vorbească. Autismul nu este de a vorbi sau a nu vorbi, copilul va găsi până la urmă drumul către comunicare, fie că va comunica prin imagini (pictograme), fie în scris, fie că va deveni verbal.

Un alt sfat este ca părinții să se informeze cu privire la drepturile lor și ale copilului lor, să înceapă cât mai repede terapia pentru copil și să îi facă dosar pentru persoană cu dizabilități, chiar dacă familia are posibilități financiare. Doar așa putem avea o statistică cât mai reală și mai apropiată de adevăr.

Cel mai important este să lupte, implicarea este esențială. Părinții trebuie să cultive răbdarea deoarece copii cu autism sunt înzestrați cu foarte multe abilități, chiar dacă ei nu comunică de la început. Dacă nu le înțelegi tăcerea, atunci cum ai putea să le înțelegi cuvintele?

Îi îndemn pe părinți și pe toți cei din jurul lor să fie solidari. Când am înțeles că în urma terapiei, Ștefan a început la 5 ani și jumtate să vorbească, primul meu gând a fost că trebuie să fiu darnică și cu părinții și copiii care nu au acces la terapie și nu știu încotro să meargă. Așa mi-am schimbat viața. Am început să fiu activă social, să vorbesc oamenilor pentru informare, conștientizare și strângere de fonduri. Când nu m-am simtit reprezentată, am realizat că doar o persoană motivată poate reuși să schimbe mentalități și să influențeze luarea deciziilor. De aceea, am făcut un pas către politică.

Dragi părinți, copiii au nevoie de afecțiune și de toată iubirea voastră!

Petreceți timp cu ei și bucurați-vă de momentele petrecute împreună!

(publicat in 19.04.2016 pe Elefantelul curios)

„Stimulentul de insertie poate fi primit pana cand implineste copilul 3 ani”

avocat-razvan-vasiliu-2Pe 8 martie, mamele au primit un frumos cadou- Comisia de munca din Camera Deputatilor a adoptat mai multe modificari substantiale la legislatia privind concediul si indeminzatia lunara pentru cresterea copiilor. La finele lunii martie, plenul Camerei Deputatilor a adoptat, in unanimitate, proiectul de lege. Camera Deputatilor este decizionala, iar legea va merge la promulgare la presedintele Klaus Iohannis.

Avocatul Razvan Vasiliu este specializat in dreptul muncii si are o vasta experienta in oferirea de consultanta specializata, in medierea conflictelor si negocierea unor clauze litigioase. Vasiliu ne explica principalele modificari aduse la OUG 111/2010 si ce trebuie sa faca mamele pentru a putea beneficia de acestea.

Pentru eventuale clarificari va punem la dispozitie datele de contact ale Casei de Avocatura: http://vasiliumiclea.ro/contact/

Informatii pretioase pentru toate mamicile care beneficiaza de modificarile legislatiei privind concediul si indeminzatia lunara pentru cresterea copiilor am gasit recent pe: www.bucuresti.prestatiisociale.ro si le gasiti pe pagina noastra de Facebook aici

Izabela Caragea Marinescu: Cum se calculeaza acum indemnizatia de crestere a copilului? Mai exista plafoane minime sau maxime?

Avocat Razvan Vasiliu: Daca legea va fi promulgata de Presedintele Romaniei, incepand cu 01 iulie 2016, indemnizația de creștere a copilului se  va determina prin aplicarea procentului de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.

Așadar, cuantumul indemnizației de creștere a copilului este stabilit exclusiv avându-se în vedere veniturile nete ale beneficiarului, fiind eliminată plafonarea valorii maxime a acestei indemnizații. Dacă limitarea maximă a cuantumului indemnizației a fost eliminată, în schimb, din rațiuni de protecție pentru beneficiari, a continuat să fie menținută o limitare minimală a valorii indemnizației în discuție. Astfel, o persoană nu poate beneficia de o indemnizație de creștere a copilului a cărei valoare să fie mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată (actualmente 892,5 lei în condițiile în care salariului minim brut pe țară garantat în plată este de 1.050 lei/lunar).

I.M. S-a modificat ceva in cazul sarcinilor multiple?

av R.V. Da, și în cazul sarcinilor multiple au intervenit modificări.

Părintele beneficiar va primi pentru un copil o indemnizație de creștere a copilului stabilită prin aplicarea procentului de 85% asupra veniturilor supuse impozitării, obținute în ultimele 12 luni din cei doi ani anteriori datei nașterii copilului, urmând ca pentru fiecare din următorii copii născuți din sarcina gemelară, de tripleţi sau multipleţi, nivelul indemnizației stabilite pentru fiecare copil să fie majorat cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

I.M. Cat poate sta acasa o mamica pentru cresterea copilului?

av R.V. Trebuie spus că de concediul pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții firești ai copilului, precum şi una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi.

Este adevărat că, din punct de vedere statistic, mamele sunt cele care beneficiază de cele mai multe ori de prevederile OUG 111/2010, dar și tatăl copilului poate beneficia, dacă dorește de prevederile acestui act normativ.

În ceea ce privește durata concediului de creștere a copilului, în urma modificărilor survenite, durata acestuia este de 2 ani. În cazul copilului cu handicap, durata concediului de creștere este până la 3 ani. Se poate astfel observa că a fost eliminată posibilitatea beneficiarului de a opta pentru concediul de creștere până la vârsta de 1 an sau doi ani.

I.M. Ce se intampla acum daca parintele aflat in concediu de creste copil opteaza sa se intoarca la serviciu inainte de implinirea varstei de 1 an a micutului? Care este stimulentul de insertie?

av R.V. Având în vedere faptul că forma modificată a OUG 111/2010 nu mai prevede existența a două tipuri de concedii de creștere a copilului, părintele beneficiar se bucură de aceleași drepturi dacă optează să revină la locul de muncă înainte sau după împlinirea de către copil a vârstei de 1 an.

Părintele care beneficiază de concediul de creșterea copilului, dacă realizează venituri supuse impozitării conform prevederilor Codului fiscal, va avea dreptul să primească un stimulent de inserție al cărui cuantum lunar va fi de 50% din cuantumul minim al indemnizației calculata ca fiind 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Ceea ce este important, legat de acordarea stimulentului de inserție, este faptul că angajatorului îi este interzis să înceteze contractului individual de muncă al salariatului care beneficiază de stimulent.

Vizavi de acest aspect, este important de știut că nu toți salariații care beneficiază de stimulentul de inserție intră sub incidența acestei norme protective.

Astfel, persoanele care obțin venituri supuse impozitului cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în   cazul   copilului   cu   handicap, vor beneficia de plata stimulentului de inserție până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv a vârstei de 4 ani, pentru copilul cu handicap.

Pentru persoanele care nu obțin venituri supuse impozitului cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, acordarea concediului de creștere și a stimulentului de inserție, dacă este cazul, încetează la data la care copilul împlinește vârsta de 2 ani.

I.M. Si tatal (sau celalalt parinte care nu era principalul beneficiar al concediului) putea sta acasa cu bebelusul pentru o luna. Vorbim despre un drept sau despre o obligatie? Se mentine?

av R.V. Deși OUG 111/2010 prevede dreptul celuilalt părinte, care nu a solicitat inițial concediul de creștere, de a beneficia de cel puțin o lună de acest drept, în realitate, putem vorbi mai degrabă despre o obligație de efectuare în natură a acestui interval decât de un drept.

Din punctul meu de vedere, vorbim mai degrabă despre o obligație decât de un drept întrucât, în continuare legiuitorul a prevăzut obligativitatea efectuării în natură, pentru o perioadă de minim o lună de zile, a concediului de creștere a copilului. Sancțiunea, în cazul neexercitării dreptului de către părintele care nu a solicitat inițial concediul, este pierderea dreptului la concediu de creștere a copilului pe o perioadă de o lună de zile.

În plus, față de reglementarea anterioară, în cazul în care părintele care nu a optat inițial pentru concediu, refuză să-l efectueze în natură, celălalt părinte poate beneficia, de concediu fără plată, nefiind obligatorie revenirea la serviciu pe perioada în care cealaltă persoană ar fi trebuit să beneficieze de concediu.

I.M. Exista o intreaga procedura pana a-si produce efectele- dupa vot, legea merge spre promulgare, apoi trebuie publicata in Monitorul oficial. Cand intra in vigoare de fapt noua lege?

av R.V. Într-adevăr, după adoptarea de către Camera Deputaților a Legii pentru modificarea şi completarea OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, forma trimisă spre promulgare s-a depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii. Dacă nimeni nu contestă constituționalitatea acestei legi, ea va fi trimisă spre promulgare Președintelui României. Președintele României are posibilitatea de a trimite legea înapoi în Parlament pentru a fi rediscutate anumite articole. În cazul în care Președintele va promulga legea, aceasta se va tipări în Monitorul Oficial și va intra în vigoare la data de 01 iulie 2016, așa cum se menționează în cuprinsul art. II al Legii de modificare.

I.M. Bun, si cum se va aplica? Doar pentru mamele care au sansa de a naste dupa 1 iulie sau si retroactiv, mamelor aflate deja in concediu de creștere?

av R.V. În ceea ce privește aplicarea modificărilor, pot spune că acestea vor influența și persoanele care în prezent beneficiază de prevederile OUG 111/2010.

Astfel, pentru persoanele care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an sau în plata stimulentului de inserție, precum şi persoanele aflate în concediu fără plată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea opțiunii se realizează pe bază de cerere şi acte doveditoare privind suspendarea realizării de venituri supuse impozitului, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

Pentru persoanele care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea cuantumului indemnizației lunare aferente se realizează din oficiu, pe baza documentelor care au stat la baza acordării dreptului. Practic, pentru această categorie de beneficiar, modificarea se va produce în mod automat, fără a mai fi necesar vreun demers din partea acestor persoane.

În ceea ce privește persoanele aflate în plata stimulentului de inserţie, indiferent de opţiunea de concediu exprimată iniţial, (cu excepția persoanelor care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an sau în plata stimulentului de inserție şi a persoanelor aflate în concediul fără plată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani) prelungirea perioadei de acordare a stimulentului până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani, în cazul copilului cu handicap, se face din oficiu.

I.M. Stim ca optiunea de a sta acasa ani intregi pentru cresterea copilului poate atrage pierderea locului de munca, de cele mai multe ori. Ce trebuie sa stie mama dupa ce intoarce in campul muncii? Cata vreme nu poate fi concediata?

av R.V. Într-adevăr, de multe ori salariații care au ales să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului, la terminarea concediului, odată reveniți la locul de muncă s-au confruntat cu presiuni exercitate asupra lor în vederea încetării raporturilor de muncă, de multe ori speculând-se necunoașterea de către salariați a drepturilor pe care legea le conferă.

Astfel, toți beneficiarii dreptului la concediul pentru creșterea copilului trebuie să știe că angajatorului îi este interzis să concedieze pe salariații aflați într-un astfel de concediu precum și pe salariații care beneficiază de stimulentul de inserție, pe toată durata acordării acestuia.

În plus, interdicția concedierii salariaților care au beneficiat de concediul de creștere al copilului sau de stimulentul de inserție se extinde cu încă 6 luni de la data revenirii definitive a salariatului în unitate.

Așadar, toți cei care beneficiază de concediul pentru creșterea copilului sau de stimulentul de inserție trebuie să cunoască faptul că sunt ocrotiți de lege, protecție care, deși există, nu poate împiedica eventualele abuzuri ale angajatorului.

În cazul în care un salariat este concediat deși se află într-una dintre situațiile în care angajatorul nu are dreptul să îi înceteze raportul de muncă, acesta se poate adresa instanței de judecată în vederea ocrotii dreptului său.

(publicat in 08.04.2016 pe Elefantelul curios)

„Tulburarea de vorbire poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii personalitatii copilului.”

emilia popaCopilasii sunt cei mai dragalasi cand incep sa faca primii pasi sau sa pronunte primele cuvinte. Cu cat stalcesc cuvintele mai mult, cu atat mai simpatici par, iar adultii le intra in joc imediat. Odata ajunsi in comunitate insa, apar diferentele si concurenta! Iar cei mai mari nu se sfiesc sa ii taxeze pe pitici la cea mai mica greseala, fie ea si de vorbire! Ce efecte poate avea pe termen lung o posibila tulburare de vorbire si cand e cazul sa apelam la specialist aflam de la psiholog Emilia Popa, colaborator al clubului Elefantelul curios, despre care am scris si aici.

Izabela Caragea Marinescu: Unii copii vorbesc foarte rapid, in jurul varstei de un an. Altii insa, abia la doi trei ani reusesc sa lege primele cuvinte. Cand e cazul sa ne ingrijoram?

psih Emilia Popa: Fiecare copil este unic si are propriul ritm de dezvoltare. Desigur, atunci cand ne plimbam cu cel mic prin parc si intalnim alti copii mai mici (sau chiar foarte mici) care vorbesc, sau daca avem astfel de cazul in familie, ne putem gandi: Ce fac diferit parintii lui? Unde am gresit eu? Care este problema copilului meu?

Exista multe scheme de dezvoltare ale copilului, multe grafice cu abilitatile copilului si achizitiile pe etape de varsta, important este sa nu uitam ca siguranţa şi confortul emoţional este fundalul pe care se organizează achiziţiile copilului indiferent de ritmul său de dezvoltare.

Daca pana la varsta de 3-4 ani, copilul intelege mesajul transmis de catre adult, daca executa sarcinile primite, daca recunoaste si identifica majoritatea obiectelor si imaginilor cunoscute si daca reuseste sa se faca inteles de adultii din afara cercului de cunoscuti, nu avem nici un motiv de ingrijoare.

Daca dupa implinirea varstei de 3-4 ani, observam ca exista dificultati in a exprima o nevoie, a transite un mesaj, a se face inteles, este extrem de important sa apelam la un specialist.

I.M. Cum putem ajuta si incuraja copilul sa se exprime prin vorbire?

psih E.P. Învăţarea timpurie se realizează susţinută şi acompaniată de adult. Copilul învaţă prin imitare, explorare şi experienţe, limbajul parintilor si al persoanelor care il ingrijesc fiind principalul model. Astfel, este necesar ca parintele sa ofere un model corect, sa pronunte clar cuvintele, sa nu imite el limbajul copilului, oricat de amuzant ar parea asta. Folosirea cantecelor si a poeziilor cu rima, asocierea cuvintelor cu gesturi sau comportamente, lectura imaginilor din cartile pentru copii, toate acestea sunt exemple de comportamente care stimuleaza si incurajaza copilul sa vorbeasca.

De asemenea, un factor important este constientizarea faptului ca a comunica este o necesitate si doar intelegand lucrul acesta il putem ajuta cu adevarat pe copil. Astfel, daca cel mic arata spre carte si spune „a”….mami il poate intreba: „vrea cartea?, uite cartea”. Data viitoare putem incerca „vrei cartea, zi cartea” si apoi ii dam copilului obiectul dorit.

I.M. Nu putine sunt situatiile cand micutul se foloseste de cuvinte doar de el/ea intelese. Care este varsta optima pentru a apela la specialist, la logoped?

psih E.P. Este recomandata inceprerea terapieie logopedice dupa varsta de 3-4 ani, deoarece pana atunci limbajul este in continua formare. Interventia specialistului, il va ajuta pe copil sa recupereze intarzierea si sa dobandeasca achizitii specifice varstei, fara a fi nevoie sa se experimenteze frustrarea de a nu se putea face inteles.

I.M. Care sunt problemele cel mai des intalnite? Ce sunete sau grup de sunete sunt cel mai dificil de redat de copii?

psih E.P. Dislalia, tulburarea de pronuntie, este cea mai frecventa tulburare de limbaj. Pe langa aceasta insa, exista si alte tulburari (ex: tulburarile de ritm, tulburari ale limbajului scris-citit, intarzierea in dezvoltarea limbajului si altele).

Cele mai frecvente tulburari de pronuntie sunt sigmatismul si parasigmatismul, pentru grupa suieratoarelor sau a siflantelor (s, j, ce, ci etc), dar si rotacismul si pararotacimul (sunetul r).

I.M. Care este frecventa recomandata a sedintelor de logopedie pentru rezultate optime si, de ce nu, rapide?

psih E.P. Recuperarea logopedica poate dura de la cateva luni pana la 1-2 ani.

Pentru ca interventia logopedica sa fie eficienta, se recomanda o frecventa de 2 intalniri/saptamana si exersarea acasa.

Factorii care influenteaza demersul logopedic sunt:

– diagnosticul logopedic

– ritmul de evolutie al copilului si motivatia acestuia

– implicarea parintilor, in exersarea exercitiilor recomandate

I.M. Ce exercitii sfatuiti parintii sa lucreze cu copilul acasa pentru o pronuntie cat mai corecta?

psih E.P. Un rol important in dezvoltarea limbajului il ocupa stimularea copilului, inca de mic. E bine sa-l obisnuim sa emita tot felul de suntete, sa scoata limba, sa se strambe, sa faca zgomote, sa imite animale, sa repete, sa faca gargara, sa faca baloane. Totul face parte din dezvoltarea normala si firesaca a copilului, are forma de joc si bunavoie. Toate aceste lucruri banale sunt de fapt tehnici de miogimnastica sau de gimanstica miofaciala, care au rolul de a facilita dezvoltarea mobilitatii sistemului fono-articulator (folosite in terapia logopedica). Poeziile, cantecele, cartile cu imagini toate au rolul de a dezvolta vorbirea copilului.

Este importanta sa oferim copilului un model de comunicare corecta prin pronuntarea corecta a cuvintelor.

I.M. Spuneati ca multi parinti vorbesc si ei ca niste copilasi in prezenta micutilor. Cum influenteaza asta dezvoltarea celor mici?

psih E.P. Învăţarea timpurie se realizează susţinută şi acompaniată de adult. Acesta îl ghidează în procesul cunoaşterii şi îi denumeşte semnificaţia celor învăţate. Orice interacţiune cu adultul sau cu mediul este un act de învăţare. Copilul invata prin imitare, prin reluări şi repetări ale unei activităţi, a operaţiilor activităţilor, până când acestea se perfecţionează şi se rafinează.

Copilul poate parea haios atunci cand spune cuvintele in mod stricat, insa nu este deloc indicat ca noi, adultii din jurul lui, sa le repetam in aceeasi maniera. Adica, daca cel mic spune: ”meg cu bubum”, noi incurajam in maniera eficienta: „da, mergem cu masina. Cum face masina? buum –buum”. Daca, ne amuzam si repetem cuvintele spuse de copil, ii intarim comportamentul.

I.M. Cum corectam acasa copilul care are probleme de pronuntie? Dar in societate- il corectam?

psih E.P. Corectam copilul oferindu-i un model clar si corect de pronuntie in maniera asertiva. Copilul spune „meg in pac” si adultul sustine: „Sigur, mergi in parc”. Nu ne oprim din activitate sa corectam insistent copilul. Stie si singur ca nu pronunta corect, ca nu se poate face inteles de catre ceilalti, ca are o problema. Daca nu tinem cont de acest lucru, sabotam procesul de recuperare, copilul se va simti prost, va deveni frustrat si va refuza sa coopereze atunci cand ii va fi solicitat.

I.M. Ce efecte pot avea asupra copilului observatiile colegilor de gradinita, de ex, referitor de greselile de pronuntie?

psih E.P. Tulburarea de pronuntie sau dislalia este intalnita la aproximativ 20 % din copii de varsta prescolara si scolara. Interventia logopedica ajuta la eliminarea acesteia. Daca nu se intervine la timp, aceasta tulburare de vorbire are consecinte grave asupra dezvoltarii personalitatii copilului. Astfel, copilul neputand fi inteles de ceilalti nu mai comunica, devenind introvertit, retras. Fiind tinta glumelor, apare frustrarea care poate genera furie, agresivitate sau imagine de sine proasta, stima de sine scazuta. Pe termen lung, tulburare de pronuntie influenteaza adapatarea sociala, abilitatile de comunicare si relationare.

I.M. Exista un „prea tarziu” pentru a apela la logoped? Adica putem vorbi de o anumita varsta de la care nu mai putem interveni, iar copilul ramane pe viata cu deficiente de vorbire?

psih E.P. Pana la varsta de 5 ani, corectarea vorbirii se realizeaza mult mai usor deoareece emiterea sunetelor nu este automatizata. Dupa varsta de 5 ani corectarea pronuntie se realizeaza mai greu. Copilul care are dislalie si pronunta gresit, va fi elevul care scrie gresit si care citeste gresit, aparand dislexia si disgrafia. Tulburarea de vorbire vor influenta deci si rezultatele scolare.

I.M. Copiii „raraiti” sau „sasaiti” sunt cazuri in care logopedul poate interveni?

psih E.P. A fi „rarait” se traduce in termeni logopedici a avea o tulburarea de tip rotacism si pararotacism, iar a fi „sasasit” inseamna a avea sigmatism si parasimatism. Acestea sunt cele mai frecvente forme de dislalie intalnite in cazul copiilor pentru care interventia logopedica este indicata.

I.M. Multi parinti nu stiu incotro sa se indrepte. Este logopedul automat si psiholog?

psih E.P. Formarea initiala a logopedului este Facultatea de Psihologie, unde studentul intra in contact cu materia denumita Defectologie si Logopedie. La finalul studiilor, fiecare absolvent se indreapta catre o specializare, care va avea loc prin cursuri sau studii postunivesitare. Astfel, te poti specializa pe Logopedie, pe Consiliere Psihologica, pe Psihoterapie sau poti avea mai multe specializari.

I.M. Recomandati si consiliere psihologica pentru o recuperare cat mai eficienta si rapida?

psih E.P. Da. In multe cazuri, dificultatile de vorbire apar pe fond psihologic. Nu lucram mecanic, doar pe recuperatrea tulburarilor de vorbite, lucram integrat, in echipa. Pentru a eficientiza recuperarea copilului se lucreaza cu intreg sistemul familial, se ofera directii pentru stimularea copilului, pentru cresterea stimei de sine, pentru o mai buna integrare.

(publicat in 30.03.2016 pe Elefantelul curios)

Printesa urbana pregateste noi lansari de carte

printesaurbana-74Una dintre cele mai influente voci in materie de parenting dintre bloggerii romani este, fara indoiala, Printesa urbana. O citesc deopotriva si mamici, si tatici! Si-a surprins de curand cititorii cu o carte pe sufletul oricarui parinte, iar acum se pregateste sa-i impresioneze pe cei mai sinceri ascultatori- copilasii.

Desi oricine ii citeste blogul se poate considera musafir in viata Printesei, noi v-am pregatit un dialog intim si sincer cu omul din spatele brandului.

Izabela Caragea Marinescu: Hai sa facem cunostinta! Lumea virtuala te stie de „Printesa urbana”. Cei din familie si prietenii cum iti spun?

Printesa Urbana: Pe mine ma cheama Ioana si asa mi se si spune. In gluma sau pe la evenimente mai raspund si la numele de Printesa.

I.M. Cum arata fericirea Ioanei? Face parte din Regatul Printesei?

P.U. Fericirea e musafir permanent la noi, de fapt, cred ca a devenit membru al familiei in ultimii ani. E greu sa nu fii fericit cand esti incojurat de copii! Ei sunt fericiti aproape tot timpul, si cand sunt bolnavi, si cand sunt obositi sau cand le ingheata nasul. Invatam de la ei si noi, astia marii.

I.M. Tu insati crezi in povesti? Traiesti una?

P.U. Cred in vise implinite. Traiesc o poveste adevarata, cu cavaler pe cal alb (pe bune, chiar a venit la nunta pe cal alb), dar cunoscut pe internet, cu copii doriti si minunati.

I.M. Te recomanda talentul, asta-i clar! Cat e viata ta si cat fictiune pe blog?

P.U. Nu scriu fictiune, nu stiu sa scriu fictiune. Tot ce e pe blog e adevarat. Asta nu inseamna ca si tot ce traiesc scriu pe blog. Autocenzura e importanta!

I.M. Ai scris de cand te stii sau ai avut o revelatie la un moment dat si totul a pornit de acolo?

P.U. Scriu de pe la 19 ani, la inceput mai prost, in timp ceva mai bine. Am scris mii de texte, unele la comanda, altele pe bani, multe degeaba. In ultimii ani insa am scris aproape numai pentru mine si am simtit un progres urias in materie de stil, viteza de scris si feedback pozitiv de la cei care ma citesc.

I.M. Acum ai comunitate de sute, chiar mii de cititori? Cum ai crescut?

P.U. Suntem cateva mii de parinti care gandim si vrem la fel pentru copiii nostri. Am crescut scriind sincer despre mine si familia mea, in speranta ca vor invata si altii cate ceva din greselile si reusitele noastre. Nu am investit bani in reclame sau bannere. Doar am scris si am fost mereu onesta.

I.M. In continuare te ocupi doar tu de tot- plan editorial, texte, blog, facebook, grup, publicitate sau ai creat deja o echipa?

P.U. Nu am o echipa pentru ca totul este extrem de personal. Nu as putea lasa pe altcineva sa imi scrie textele, sa imi caute subiecte sau sa imi negocieze contracte. Blogul, brandul, businessul, comunitatea, toate exista pentru ca fac totul personal. Ma ajuta sotul in unele chestiuni administrative, mai modereaza comentarii cand eu nu am acces la internet, ma ajuta cu organizarea evenimentelor pentru comunitate.

I.M. Se poate trai dintr-un blog? Stii sa te vinzi?

P.U. Da, eu traiesc din blog de ceva vreme. Nu stiu sa ma vand, dar din fericire nu a incercat nimeni sa ma traga pe sfoara pana acum.

I.M. Cat timp dedici acestui job?

P.U. Intre 2 si 8 ore pe zi in fiecare zi, inclusiv in weekend, cand nu deschid laptopul cand sunt treji copiii, ceea ce inseamna ca in weekend dorm mai putin.

I.M. Ai ajuns sa publici o carte! Povesteste-ne despre “O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă”.

P.U. Cartea asta era cu mine de mult, doar ca nu s-a gasit nimeni sa ma motiveze s-o pun pe hartie. Ivan era mic, dormea mult pe mine, eu stateam si lacrimam de fericire sub el, tastam pe telefon capitol dupa capitol. Si gata cartea!

printesa-urbana-tex-carrefour-13I.M. Personajul principal are doi copii. Asta stim si despre tine, dar nu i-am vazut in nicio fotografie. Cum reusesti sa faci asta, cand toata lumea pune poze cu copiii peste tot?

P.U. Pai, pur si simplu nu pun poze cu ei. Se poate trai si fara sa pui poze cu copiii pe net, chiar se poate, de fapt, nici macar nu-i greu.

I.M. Pregatesti surprize pentru cititorii tai in curand?

P.U. Lucrez acum la doua carti pentru parinti si copii, doua carti frumoase, cu miez si mesaj, care-i vor ajuta pe copii sa adoarma frumos si sa viseze colorat, iar pe parinti ii vor ajuta sa gestioneze mai usor situatiile dificile. Abia astept sa le vedeti!

(publicat in 16.03.2016 pe Elefantelul curios)