„Mamele care lucreaza de acasa se ocupa intens de dezvoltarea personala. Sunt gata sa devina!”

Tinere antreprenoare. Proaspete mamici care nici nu se mai gandesc la jobul clasic de dinainte. Femei care isi descopera talente ascunse bine in spatele biroului, printre dosare, inainte sa li se nasca primul sau al doilea copil. elena gorun

Toate acestea aveau nevoie sa fie puse laolalta intr-un cadru, fie el si virtual, pentru a face schimb de experiente, pentru a impartasi zile de lucru de acasa cu copiii, pentru a gasi colaboratori sau clienti, pentru a-si creste businessul.

Asa a aparut Asociatia Mamelor care lucreaza de acasa. Sau Work at Home Moms Romania. Sau pe scurt WAHM. Care a crescut in cativa ani cat altele in zece! Elena Gorun este de formare sociolog si co-fondatoare a WAHM. CO fondatoare, pentru ca atentie! sotul ei este cel care a initiat proiectul, dar Elena este cea care coordoneaza acum intreaga activitate.

Izabela Caragea Marinescu: De ce si cand ati creat Work at Home Moms Romania?

Elena Gorun: Work At Home Moms Romania a luat fiinta acum 2 ani si 4 luni, dupa nasterea lui Vladut.

Initial am inceput ca grup informal, ulterior ne-am constituit in forma legala: Asociatia Work At Home Moms, iar de atunci crestem voiniceste.

Ideea de a forma aceasta comunitate a venit dintr-o nevoie acuta de a lucra de acasa, de a gasi si alte mame dornice sa demareze proiecte cutezatoare, inspirate fiind, desigur, de tainica experienta a maternitatii.

I.M. Cum arata acum comunitatea? S-a extins pe cat v-ati dorit sau v-ati imaginat voi?

E.G. Comunitatea este diversa si surprinzatoare. Mame antreprenoare, mame fara venituri, mame singure, mame freelanceri, chiar si mame wanna be ne sunt alaturi zi de zi si lupta pentru acest crez frumos care ne-a adus impreuna.

S-a extins mult peste cat am anticipat, chiar daca fluctueaza, avem si mame care renunta la aceasta lupta din considerente personale, dar care ne sustin in gand.

I.M. Ai demarat mult proiecte in foarte scurt timp! Mamele singure au superputeri, proiecte antreprenoriale, sezatori, mame meseriase, Mum Hub sunt doar cateva dintre ele. Cum ai reusit, dar mai ales ce realizari ai?

E.G. Am reusit sa initiem aceste proiecte curajoase si inca avem agende peste agende de proiecte in stand by datorita echipei frumoase care se implica, mamelor care doresc sa faca parte, sa puna umarul , sa schimbe lucrurile si care au inteles ca doar actionand pentru noi toate, putem resimti fiecare in parte rodul acestui demers de informare si de creare oportunitati pentru WAHMs.

I.M. Totul se face pe baza de voluntariat in cadrul Asociatiei?

E.G. Nu, desigur, avem si colaboratori platiti: traineri, consilieri, contabil etc.J Unul dintre obiectivele anului acesteia este crearea unui numar de minim 3 joburi constante in cadrul Asociatiei.

I.M. Cat de eficiente sunt interactiunile mamelor in spatiul virtual? Se concretizeaza? Exista si intalniri de grup?

E.G. Eu sunt foarte multumita de cum interactioneaza mamele: de la sfaturi, feedback, idei, vanzari-cumparari, fundraising pentru a pune pe picioare proiectul unei mame din comunitate, sustinere si promovare reciproca, la intalniri fizice periodice de networking, ateliere practice, targuri.

I.M. Eu insami abia tin pasul cu postarile tale pe grupul WAHM de pe Facebook, iar tu le si moderezi! Cum faci sa dedici atat de mult timp acestei comunitati?

E.G. Ne implicam mai multe mame si, uite, WAHM a devenit un stil de viata!

I.M. Cum evolueaza portalul de joburi? Colaboreaza mamicile intre ele, se ajuta?

E.G. Ne bucuram sa anuntam neoficial deocamdata ca portalul de joburi, de fapt un proiect mai amplu de crestere a posibilitatilor de angajare a mamelor, numit Mom@Work, beneficiaza de increderea si sustinerea AVON.

Mamele colaboreaza inca de acum cativa ani.

Am incurajat in primul rand ofertele si cererile in cadrul comunitatii ca sa devenim, usor usor, o forta de munca pregatita pentru lucrul de acasa, calitativa, cu recenzii bune si dornica sa isi creeze noul loc de munca acasa, daca acesta nu exista deja.

I.M. Stiu ca nu este usor sa lucrezi de acasa, cand ai copil mic. Ba dimpotriva! Si cu toate astea, multe femei nu mai concep munca de birou dupa nasterea copilului si prefera sa devina antreprenoare. Care este profilul unei WAHM?

E.G. Da, este provocator, dar merita din plin. Periodic organizam si intalniri despre time management, lifecoaching, theta healing! Tocmai pentru a ajunge la o armonie privind de ce facem acest lucru si cum il facem, la a stabiliza emotiile privind increderea in sine, iubirea de sine.

Chiar acum pregatim un program de Lifecoaching bazat pe depasirea hopurilor si a blocajelor privind alegerea acestui nou drum profesional, dar si personal.

In comunitate avem mame care decid sa renunte la un job stabil, mai putin potrivit cu experienta maternitatii insa, pentru a pune pe picioare propriul vis antreprenorial.

Aceste mame sunt cele care solicita aceasta resursa fantastica numita COMUNITATEA WAHM pentru feedback, motivatie, incurajare, orientare juridica, fiscala, schimb de experienta.

Sunt mame singure care incearca sa stabilizeze situatia emotionala si financiara sau mame fara venituri care sunt dispuse sa vina la intalniri de reorientare profesionala.

Cum as caracteriza eu mamele WAHM? Cutezatoare si dornice sa invete, sa cunoasca, sa lucreze la dezvoltarea personala. Gata sa devina!

(publicat in 16.02.2016 pe Elefantelul curios)

„Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii!”

mirela-draguNe intalnim tot mai des, in ultima vreme, cu copii care fie provin din familii monoparentale, fie isi petrec timpul intre doua familii, in urma separarii parintilor. Unii dintre ei sunt marcati de un divort greu, un adevarat razboi dus de mami si de tati, in special pentru custodia lor. In majoritatea cazurilor, Instanta este cea care stabileste programul de crestere al copiilor, care nu corespunde mereu cu vointa parintilor. Acum exista institutia mediatorului, unde fiecare parinte isi poate expune liber parerea, dar mai ales unde se pot calma spiritele! Am stat de vorba in acest sens cu Mirela Dragu, mediator autorizat.

Izabela Caragea Marinescu: Cit de important este un „acord de mediere” cadrul procesului, cind avem la mijloc unul sau mai multi copii?

Mirela Dragu: Mediatorul faciliteaza dialogul dintre cele doua parti, astfel incat acestia sa ajunga la o solutie reciproc avantajoasa ce va fi cuprinsa in inscrisul ce se numeste Acord de Mediere.

Prin abilitatile pe care le are si prin experienta dobandita, prin intrebarile pe care le adreseaza partilor, mediatorul reuseste sa ajute la gasirea de raspunsuri si solutii pentru problemele existente. Din variantele de rezolvare pe care fiecare dintre parti le identifica, cu ajutorul negocierii asistate de mediator, vor ajunge la acea varianta „win-win” care sa corespunda interesului superior al copilului.

Un conflict de familie in care sunt implicati si copii minori va fi incheiat printr-un Acord de Mediere ce va contine atat un program de crestere si educare a acestora (plan parental), cat si modalitatea in care fiecare parinte va contribui la intretinerea copiilor.

In cazul in care exista un litigiu pe rolul instantei, iar partile se prezinta cu un Acord de Mediere incheiat la mediator, judecatorul ia act de acest acord.

Mediatorul nu face o evaluare si nu intocmeste un raport in ceea ce priveste conflictul mediat, el nu da solutii, nu judeca si nu da sfaturi!

I.M. Este obligatorie vizita la mediator?

M.D. Nu. Vizita la mediator nu este obligatorie, este recomandata. Medierea este o procedura voluntara si se bazeaza pe liberul consimtamant al partilor. Acestea au posibilitatea sa-si expuna punctele de vedere pe care nu ar putea sa le sustina in fata instantei din cauza barierelor emotionale. Medierea se desfasoara intr-un cadru confidentional si informal.

I.M. Cite sedinte se recomanda?

M.D. Numarul sedintelor depinde de vointa partilor de a ajunge la un acord. In medie numarul sedintelor de mediere este de 3, dar exista cazuri in care numarul lor poate fi mai mare.

I.M. Vizita se face in prezenta avocatilor?

M.D. Prezenta avocatilor este facultativa, dar poate fi benefica pentru parti. Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, prevede ca ,,partile aflate in conflict au dreptul sa fie asistate de un avocat sau de alte persoane, in conditiile stabilite de comun acord”.

I.M. Daca parintii se inteleg aici, mai este nevoie de ajunga in instanta?

M.D. Da. Este obligatoriu ca Acordul de Mediere in ceea ce priveste relatiile de familie sa fie supus controlului instantei de judecata sau notarului in conditiile legii.

I.M. Care ar fi recomandarile mediatorului, in limita competentei desigur?

M.D. Recomandarea mea este aceea de a apela la mediere inainte de a merge in instanta, medierea fiind o procedura prin intermediul careia se pot solutiona astfel de conflicte/dispute/litigii pe cale amiabila, intr-un cadru confidential si informal .

Prin intermediul medierii se refac canalele de comunicare intre parti, reluandu-se dialogul, care este foarte important in legaturile de familie. Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii! Ambii parinti sunt importanti in evolutia copilului, de aceea se recomanda procesul de mediere, in care un tert specializat vine sa sprijine solutionarea conflictului. Parintii trebuie sa puna pe primul loc interesele copiilor! Daca la un moment dat au avut o relatie de dragoste, au locuit impreuna, au avut planuri comune, si dupa separare trebuie sa continue o relatie civilizata si frumoasa de dragul copiilor.

De retinut: Acordul de Mediere contine solutia la care partile au ajuns prin intermediul mediatorului. Mediatorul nu da sfaturi sau solutii. Solutia se afla intotdeauna la parti, este produsul lor! De aceea este nevoie de o solutie care trebuie sa fie durabila, reciproc convenabila si eficienta, dar care, mai ales, sa respecte interesul superior al copilului.

I.M. Este concurenta mare in Bucuresti, sint multe cabinete de mediatori! Cum stii va il alegi pe cel mai bun sau pe cel mai potrivit situatiei date?

M.D. In Bucuresti sunt aproximativ 1400 de mediatori autorizati. Concurenta este foarte buna, pentru ca face sa creasca calitatea actului de mediere si a calificarii mediatorilor.

Cel mai bun mediator pentru partile care vin la mediere este acela in care ei au incredere. Partile nu trebuie sa intre intr-o mediere cu un mediator in care nu au incredere. Inainte de a merge la mediator este bine sa ne informam, sa vedem ce pregatire are, ce fel de conflicte mediaza. Intotdeauna cand avem o problema, apelam la un specialist in domeniu: de ex, ma doare maseaua, merg la stomatolog, am o problema la locul de munca, ma adresez unui avocat sau unui mediator care se ocupa de conflicte de munca, am o disputa/ conflict/ litigiu de familie, ma adresez unui mediator sau avocat specializat pe conflicte de familie.

I.M. Sunt cazuri in care se insinueaza ca acesta ar fi partinitor, in functie de partea care il propune! Este posibil asa ceva?

M.D. Nu. Mediatorul nu este si nu poate fi partinitor, mai ales ca acesta nu poate decide in locul partilor. De obicei se face confuzie intre mediator si avocat, mediator si judecator, mediator si arbitru. De aceea de fiecare data se mentioneaza ca mediatorul nu este niciunul dintre cei de mai sus, el neputand fi de partea nimanui.

Mediatorul faciliteaza, prin intrebarile puse, dialogul dintre parti. Daca in decursul procesului de mediere, una din parti considera ca mediatorul devine sau este partinitor, aceasta poate solicita incheierea procesului de mediere, fiindu-i la indemana orice alta cale de solutionare a conflictului.

I.M. Care este onorariul mediatorului? Este standard sau difera de la caz la caz? Cine plateste?

M.D. Onorariul mediatorului se stabileste in functie de conflictul mediat, de timpul alocat pregatirii medierii, de numarul sedintelor de mediere, de modalitatea de desfasurare a sedintelor: separat sau impreuna.

Legea medierii prevede ca daca partile nu convin altfel, onorariul se suporta in mod egal de catre parti.

I.M. Daca nu sint copii minori la mijloc, care este rolul mediatorului? Se mai apeleaza la serviciile acestuia?

M.D. Mediatorul are rolul de a ajuta partile sa-si solutioneze o neintelegere, disputa, conflict, litigiu.

In cazul in care din relatia celor doua parti nu au rezultat copii sau acestia sunt majori deja, atunci conflictul poate privi partajul bunurilor comune, de multe ori o problema mai mult decit spinoasa pentru parti. Aici ma refer la taxele de timbru, la timpul petrecut prin instanta, sedintele numeroase etc.

Apeland la un mediator, partile isi impart bunurile comune cum cred ele de cuviinta. Apoi merg cu acordul de mediere pentru a fi consfintit de instanta de judecata in camera de consiliu, se plateste doar 50% din taxa de timbru si totul se termina intr-o singura sedinta!

(publicat in 09.02.2016 pe Elefantelul curios)

„Dependentele spun povesti”, Diana Vasiliu, singurul terapeut ANTI fumat din Romania

Fotograf: Traian Constantin        0767 707 671        traian.constantin@gmail.com           www.facebook.com/TraianConstantin     www.traianconstantin.roDiana Vasiliu este singurul terapeut acreditat Allen Carr din Romania. După 10 ani petrecuti in mass-media, comunicare si publicitate, s-a reorientat catre o zona insuficient explorata la noi – terapia antifumat. Gasiti detalii si contact catre clinica aici.

Iar de curand, si tara noastra are o lege antifumat care va intra in vigoare in luna martie.

Izabela Caragea Marinescu: Misiunea pe care v-ati ales-o este sa-i ajutati pe romani sa se lase de fumat! Cum le castigati increderea sa apeleze la serviciile dvs?

Diana Vasiliu: Este foarte greu sa castigi apriori increderea cuiva privind un act atat de personal si de profund cum e lasatul de fumat. De aceea, multora le ia ani de zile din momentul in care afla ca exista cineva care face terapie antifumat si pana cand ajung propriu-zis la mine. Este genul de serviciu la care apelezi doar cand mai cunosti oameni care au trecut pe acolo si le-a fost bine. Apoi, chiar ajunsi in sesiune, oamenilor le ia ceva timp pana cand se pot lasa in voia procesului si se pot lasa ajutati. Si e firesc sa fie asa

I.M. Ce diferentiaza metoda Allen Carr de alte solutii minune propuse pe piata pentru a scapa de adictia de nicotina?

D.V. Abordarea fenomenului este complet diferita. Noi ne axam pe intelegerea mecanismelor care au dus omul in situatia de a nu-si mai imagina viata fara fumat, il ajutam sa inteleaga ce se intampla in subteranul psihicului sau si-i oferim informatiile necesare privind capcana fumatului, astfel incat, pana la finalul intalnirii (care, ce-i drept, dureaza 7 ore), perspectiva asupra fumatului se schimba. Iar in momentul in care nu mai vezi in tigara un aliat, un prieten, o carja de sprijin ci reusesti sa vezi realitatea, ajungi sa stingi ultima tigara fara regrete si sa fii fericit ca te-ai eliberat. Iar apoi, aplicand cele invatate in sesiune, poti ramane un nefumator fericit toata viata.

I.M. Promiteti ca in urma sesiunii, omul pleaca acasa nefumator! Care este rata de succes?

D.V. Promitem ca vom asista omul pana cand acesta va putea stinge ultima tigara cu bucurie. Deseori asta se intampla dupa prima sesiune, uneori insa e nevoie de mai multe intalniri pentru a integra toata informatia. Asta depinde numai de variabilele interne ale omului. Dar, din datele pe care le avem, la un interval de 3 luni, respectand termenii Garantiei Allen Carr, putem spune ca avem o rata de succes de 90%. Cu toate astea, eu nu le recomand oamenilor sa se ghideze dupa ratele de succes. Pentru ca la nivel individual, rata de succes este fie de 0%, fie de 100%. Nu te poti lasa de fumat…70%. 90% lasat de fumat inseamna de fapt un esec. Asa incat, fiind o experienta personala, recomand ca ea sa fie traita independent de cifrele citite in diverse surse.

I.M. Vin parinti sau viitori parinti la dvs constienti de riscurile la care isi supun copiii?

D.V. Da, multi dintre cei care vin la sesiuni au deja copii si se simt teribil de vinovati pentru faptul ca fumeaza in prezenta copiilor. Chiar daca incearca sa se fereasca, sa iasa pe un balcon, sa fumeze riscand torticolisuri sub hota, ei tot se gandesc ca nu e ok sa stie cei mici ca ei fumeaza. Multi parinti cu copii mai mari, care deja si-au exprimat ingrojorarea ca parintii lor fumeaza, au ajuns sa se ascunda de copii, ca atunci cand erau adolescenti si se ascundeau de parinti. Fumatul starneste mult latura emotionala. Si ne intoarce in timp, vrem nu vrem.

I.M. De fapt cum sint afectati cei mici de fumatul pasiv?

D.V. Pe langa bolile la care sunt expusi – la bolile pulmonare in principal cifrele sunt ingrijoratoare, insa las medicii sa vorbeasca despre aceste aspecte – fumatul pasiv ii expune pe copii la actul de a fuma. Copiii nu au capacitatea de a filtra realitatea. Ceea ce vad, iau de bun. Si recreeaza apoi. Identic, sau in alte forme. Ce inseamna de fapt, aceasta realitate a fumatului? Ce vad copiii? Vad niste adulti care nu pot face lucruri de baza fara sa-si aprinda tigara. Vad adulti care, atunci cand le lipseste tigara, se transforma in oameni nervosi, irascibili, drept care e justificat sa fumeze, ca sa fie ok. Asadar, copiii invata o credinta foarte nociva: aceea ca omul are nevoie de ceva, de un obiect neisufletit, din exterior, pentru a se simti intreg, complet. Iar asta mi se pare a fi distrugator pentru viitoarea incredere in sine a copilului, care, inconstient, este foarte probabil sa refaca ceea ce a invatat de timpuriu.

I.M. Stiu ca ati consiliat si adolescenti. Care este cel mai tanar participant la o sesiune Allen Carr?

D.V. 17 ani. Fuma de 3 ani, a constientizat ca nu e in regula sa fumezi si a dorit sa se lase inainte de a afla parintii ca el s-a apucat de fumat. Un adolescent foarte responsabil si matur. Au mai fost si altii. Mereu ma emotionez cand lucrez cu ei, pentru ca vad acolo inauntrul lor o maturitate si o viziune atat de clara asupra vietii, pe care nu stiu cati dintre adulti o au. Eu una sigur n-o aveam la varsta lor.

I.M. La finele lunii ianuarie, Legea antifumat fost votata ca fiind constitutionala si urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicata. V-ati implicat activ in tot demersul anterior votarii. Cum au perceput initial oamenii initiativa legislativa?

D.V. Depinde in ce moment al procesului decizional se aflau la data la care au primit vestea. De cand ne apucam de fumat si pana cand stingem ultima tigara, noi parcurcem un proces decizional de renuntare la fumat. Acum, daca cineva se afla inca intr-o faza incipienta, sigur ca va reactiona foarte violent la o astfel de initiativa legislativa. Cei care se afla intr-o etapa ceva mai avansata, cei care cocheteaza deja cu ideea de a se lasa de fumat, au primit mai bine vestea, iar cei care sunt foarte aproape de mometul renuntarii la fumat chiar s-au bucurat de aceasta lege.

I.M. Acum ca a trecut si ultimul hop credeti ca se va umbla un pic si la mentalitate? Vor apela oamenii in numar si mai mare la serviciile dvs?

D.V. Nu in prima faza. Cand traiesti intr-o tara in care statul nu condamna fumatul, il restrictioneaza de forma si de fapt il incurajeaza bine mersi, cand traiesti intr-o cultura in care fumatul este tolerat social, nefumatorii tac si inghit, sau mai bine zis inhaleaza, tu ca fumator nu ai cum sa-ti pui problema ca ceea ce faci nu e in regula. De aceea aveam nevoie de lege – pentru a scoate fumatul din normalitatea vietii sociale.

I.M. Sinteti terapeut antifumat, dar si psiholog in formare. Care este cea mai mare rezistenta intilnita cind vine vorba de o dependenta?

D.V. Sunt mai multe care se activeaza simultan: o data este rezistenta la schimbare. Nu vrem sa schimbam nimic. Nu vrem sa iesim din zona de confort. Apoi, avem o rezistenta la a primi ajutor. Vedem in asta o problema de slabiciune, o incapacitate, ne temem sa pierdem controlul, nestiind ca de fapt e un semn de putere interioara si ca vindecarea vine si din a putea sa te lasi in grija procesului si a celui care te poate ajuta. Si in fine, este blocajul de a renunta la ceva interpretat ca fiind o parte din tine. Aici lucram cel mai intens in sesiune.

I.M. Cum ar trebui sa procedeze parintii cind observa ca s-a instalat o dependenta la copil?

D.V. Dependentele spun povesti. Intotdeauna in spatele unei dependente se ascunde o poveste care se cere scoasa la lumina, inteleasa si integrata. Daca atunci cand copilul se imbolnaveste, il ducem la doctor, asemeni trebuie procedat si cand copilul dezvolta ceva in zona psihica. Apelam la ajutor de specialitate. Ne informam. Dependentele implica zone sensibile, cu atat mai mult cu cat vorbim despre varste fragede.

(publicat in 03.02.2016 pe Elefantelul curio)

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

Scrisoare catre mama intaiului meu nascut

Draga mea,

Incerc sa nu te cert si nu-ti reprosez lucruri, ci doar sa punctez citeva idei pe care le-am observat vizavi de noi doua, in scurta perioada de cind am devenit mama pentru a doua oara.
Ar fi trebuit sa te pregatesti mai mult pentru venirea copilului in viata ta. Nu e de ajuns sa ti-l doresti si gata, totul vine de la sine. Da, se activeaza ele instinctele materne, stii ca-l vei iubi inainte de a-l fi conceput chiar, dar mai e ceva de lucrat: capul! Mintea ta trebuia sa fie mai pregatita pentru asta. Si acu n-am sa ma laud cu sedintele mele de terapie, dar nu cred ca ti-ar fi stricat citeva.
Poate ca daca n-ai fi schimbat atitia medici obstetricieni pina sa-ti fie unul pe plac, ai fi ales mai bine si ai fi avut timp sa construiesti o relatie de incredere reciproca, in care sa poti fi si tu ascultata cind ar fi venit vorba de cum doresti sa nasti. Cu argumente logice si pertinente, care ti-au venit in minte la luni dupa ce a venit copilul pe lume, ai fi putut infrunta chiar si medicul care ti-a facut, fara drept de apel, operatia prin care ti-a smuls pruncul din tine!
La fel de bine, ai fi putut sa alegi tu insati maternitatea in care vei naste, nu medicul care s-a dovedit a fi, ulterior, ahtiat dupa cine da mai mult! Pentru ca doar tu ai fi putut sa gasesti un loc in care sa ti se respecte dreptul de a-ti tine la piept bebelusul indata ce amindoi ati fi fost apti pentru asta, nu dupa ore intregi de rugaminti si hraniri repetate cu formula fara sa ti se ceara permisiunea!
Odata ajunsi acasa, ai fi putut sa simti si atingi bucuria, nu stresul si incrincenarea unei lauze care n-a mai crescut copii, bombardata din toate partile cu informatii care mai de care mai nepotrivite tie si nou nascutului sau chiar invechite.
Si ai fi fost mai relaxata daca lasai naibii caietul ala in care notai ce si cind a mincat bebe, inceput inca din maternitate. Un pic mai sigura pe tine si pe corpul tau de ai fi fost, ai fi avut suficient lapte si pentru tripleti, nu doar pentru unul. Si daca ai fi avut mai multa incredere in copilas ai fi incercat diverse modalitati de a-l adapta la sin, nu doar clasica pozitie care s-a dovedit cea mai dureroasa.
Ai vazut ca un nou nascut doarme mult. Doarme dus, si nu cu liniste deplina. Ai fi avut timp sa faci o multime de lucruri pentru tine, caci ajutoare ai avut, Slava Domnului, ca si mine acum. Daca nu s-ar fi stirnit panica cronomentrului pe somnul micutului ai fi putut sa maninci linistita, sa bei multe lichide, sa faci un dus in tihna, ba chiar sa te speli pe cap si sa-ti dai o oja pe unghii. Ohoo, sau ai fi putut sa vezi un film sau sa dormi! Nu ca ma laud, dar sa stii ca eu pot face asta chiar si cu doi copii acum. E foarte solicitant, dar nu imposibil. Of, daca un pic ti-ai fi reparat si tu creierasul ala si problemele adinc indesate in cotloane de suflet!
Si sa-ti mai spun ceva, dar acum chiar cred ca te oftici. Ai fi avut timp in toata perioada asta de bebelus mereu pus pe somn si dibuitor de umbre sa faci mai mult de un masaj. Serios, doar unul ai facut?! De asta erai asa de epuizata seara la baie, te dureau toate, pentru ca mai apoi sa ai impresia ca nici lapte nu mai ai pentru masa copioasa de dinainte de somnul de noapte? Sa stii ca erau persoane in casa aia in a caror brate copilul tau s-ar fi linistit daca se trezea sau avea vreo crampa!
Aa, si apropo de baie- ce era cu panica aia, in care bebe plingea, aruncai cu apa pe el, te sufocai tu de plinsul lui, pentru ca apoi sa bifezi ritualul punct cu punct pina picati lati si tu si el? Nu statea nimeni sa contorizeze daca i-ai bagat betisorul nu stiu cum, in nu stiu ce ureche sau nara si toata lumea ar fi fost mai fericita, iti garantez!
cele doua inimi
Ma opresc aici, pentru ca repet, eu sint mama de putina vreme si am putini termeni de comparatie deocamdata. Promit sa revin indata ce mai am sa-ti spun citeva! Totusi, copilul tau, devenit intre timp copilul meu, a crescut frumos, e sanatos si intelept. O sa-ti acord si tie dreptul de a fi mindra ca l-ai crescut. Sper insa, cu cel de-al doilea, sa ma descurc singura! Fara suparare, dar am devenit o varinata mult imbunatatita a ta. Permite-mi sa ma desprind de tine fara resentimente!