Sinistrati. La job!

Dupa un brainstorming de dimineata, cu un vechi prieten, a iesit titlul de mai sus. Din pacate!

Ne propunem sa ne vedem de luni intregi, are un copil mare de acum pe care, spre rusinea mea, nu l-as cunoaste daca l-as vedea pe strada, noroc de facebook ca ne da de veste despre activitatea fiecaruia, iar cand ne mesagim un pic ni se bulucesc ideile pe tastatura de nu mai intelege nimeni nimic! E larg tare cercul asta de prieteni, cu care ma vad din an in Paste si totul decurge ca si cum ne-am fi intalnit si ieri. Dar ni se amesteca cuvintele in gura, alergam cu vorbele sa recuperam distanta temporala ce ne-a separat.

Grupul de prietene foarte apropiate rezista tot gratie telefoanelor smart, conectate la net, caci de vazut la ochi ne straduim sa nu ratam zile de nastere macar si mai stiu eu ce evenimente speciale. Pana reusim sa batem in cuie o intalnire la care sa ajungem toate pot trece si saptamani intregi. Aaaa, chiar luni cateodata. Doamne, ma cam intristez cand verbalizez toate astea…

Prietena pe care o stiu de o viata face eforturi saptamanal de a ne trece pragul, ne-au crescut copiii, se pot juca impreuna, ba chiar data trecuta ne-am facut si unghiile. Noi doua zic:)) Dar fir-ar sa fie, astea au devenit exceptii!

jobTata imi povestea acu cateva zile ca eu la 7 fara un sfert eram la gradi. Ca era musai pentru ei sa fie la serviciu la 7! Si ieseau la 3. Pana ma recuperau si pe mine se facea un 4, 4 si ceva. In loc sa-mi plang de mila ca eram trezita cu noaptea-n cap, imediat m-am gandit la dupa amiezile lor libere! Oau, ore intregi pana sa se insereze sa faci lucruri impreuna, in familie sau cu prietenii!

Si uita-te la noi! Ni se duce dimineata ca ne e greu sa iesim din casa inainte de 8, incepem munca efectiva pe la 10 incolo, ne apuca noaptea la birou, apoi stam cu anii in traficul infernal. Copiii? Familia? Cand ii mai vedem?! Cu putin noroc max doua ore pe seara inainte sa picam rupti de somn. Cina in familie?! I should be so lucky! Intalniri cu prietenii? Revin la cele de mai sus si ma apuca ciuda! Trebuie sa depui efort sustinut, de ambele parti, sa mentii prietenii in ziua de azi. Caci ochii care nu se vad, se uita. Iar vietile ni se separa prea mult!

Publicitate

Un gând despre „Sinistrati. La job!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: