Desi nu stiu sa fi fost un copil bolnavicios, fara sa fi bifat (la vremea lor) toata bolile copilariei, de cand sunt mama incep sa ma specializez in acest domeniu. Rubeola in diverse variante, varicela, mana gura picior, streptococi, diversi virusi- da-mi cateva simptome si deja iti pot spune in raza de acoperire a carei boli te invarti!
In urma cu ceva timp, m-am bazat pe opina medicului nostru si un pic (na!, eram doar la primul copil) pe intuitia mea si am lasat antibioticul in sertar, chiar daca febra care sarea constant de 39 grade imi tinea baietelul la pat. Sau, de cele mai multe ori, intins pe burta mea imensa de sapte luni de sarcina. Atat de atenta am fost la toate detaliile incat acum, la fix trei ani distanta, cand baietelul meu mic a inceput sa se simta din ce in ce mai rau, am stiut ca ne lovise iar… „boala sarutului”. Fara gluma, fara saga, mononucleoza nu se intampla doar la adolescenti, ci poate afecta si copiii mici!
Febra mare, stare generala teribil de proasta, ganglioni inflamati de-ti e mila sa-l mangai pe capusor, fara pofta de mancare, parca-l doare, dar nu stie sa-ti spuna ce-l doare… Ce mai, te apuca groaza cand vezi o mana de om care-si gaseste alinarea doar in bratele tale si doarme mult, doar acolo.
Am cerut doctorului nostru cateva informatii pe care ar trebui sa le cunoasca oricine, fiecare parinte as zice, despre acesta boala. Anca Cochino este medic specialist pediatru in cadrul Pediasan si este, de obicei, la un apel distanta!
Trebuie sa stim ca mononucleoza este o boala infectioasa.
Numele bolii a ramas de pe vremea cand nu se facusera determinarile virusologice.
Se descria o boala infectioasa acuta cu semne si simptome specifice (faringita si amigdalia acuta cu depozite de puroi, cresterea de volum a ganglionilor in jurul gatului- ganglioni cervicali, uneori chiar cresterea splinei si ficatului). Iar in sange apareau in numar mare limfocitele atipice, reactive, cu un singur nucleu = mononucleare .
Inca din 1800 au fost descrise simptomele si semnele clinice, in anii ‘20 s-au descris aspectele limfocitelor, apoi, la sfarsitul anilor ’60, s-au facut determinarile virusologice.
Ce virus/virusi sunt responsabili?
In 90% din cazuri, virusul Epstein Barr (EBV) da semnele si simptomele specifice acestei boli. In 9-10% din cazuri insa, responsabil este Citomegalvirus (CMV). In cazuri foarte rare si alte virusuri herpetice si chiar virusul Coxsackie pot da manifestari de tip mononucleoza.
Care sunt semnele acestei boli? Cat dureaza manifestarea mononucleozei?
Simptomele frecvente pe care le putem identifica sunt: durere de gat, febra, stare proasta, oboseala. Dar sa stiti ca sunt diferite in functie de varsta.
Cu copiii mici de obicei boala este blanda, 20% din cazuri putand fi inaparenta.
Ca manifestari clinice, putem asocia cu o raceala: febra moderata-mare, 3-7 zile, oboseala, dureri de gat, crestera ganglinilor cervicali, dureri abdominale (rar) , dureri musculare (rar). Rareori se pot asocia rinoree, tuse. Inflamatia faringelui si amigdalelor poate da varsaturi la inceputul bolii. Uneori apare spenomegalie (creste splina) si este afectat si ficatul (cresterea transaminazelor)
La adolescenti si adulti tineri boala se manifesta mai zgomotos. Oboseala poate precede cu 2-3 sapatamani aparitia simptomelor: febra, angina cu puroi, durere de gat, adenopatii cervicale importante si dureroase, dureri abdominale, cresterea splinei, hepatita virala
Adultii peste 40 ani rareori pot face aceasta boala. Ca manifestari insa, aceastea sunt mai serioase: oboseala marcata, febra prelungita, dureri generalizate, icter
Stiu ca e cunoscuta drept „boala sarutului”? Cum ajung cei mici sa capete aceasta afectiune?
Virusul Epstein Barr se elimina prin saliva.
CMV se transmite prin saliva, sange, lacrimi si urina.
Copiii se infecteaza de obicei prin contacul cu secretiile infectate: jucarii, vesela, periute de dinti. Virusul ramane activ pe suprafete atata timp cat ele raman umede.
EBV are incubatie de 4-7 saptamani (33-49 de zile). Pacientul este contagios si putin inainte de aparitia simptomelor, iar o persoana poate ramane foarte contagioasa si 6 saptamani dupa boala. Au fost descrise insa si cazuri (rarisime, curiozitati medicale!) in care pacientii, desi vindecati, au ramas contagiosi 12-18 luni.
Atentie insa! EBV si CMV raman in organism inactivi. In anumite conditii de scadere a imunitatii EBV se reactiveaza si atunci persoana devine iarasi contagioasa, dar nu face boala. Se descriu insa reimbolnaviri cu virus CMV.
Ce analize trebuie facute pentru a identifica corect diagnosticul, avand in vedere simtomele?
La aparitia oricaror semne de boala, mai ales cand vorbim despre copii mici, avem nevoie de recomandarea medicului! Abia apoi putem merge sa facem analize de sange si ecografii. Si exudatul faringian poate fi indicat. Chiar daca rezultatul este pozitiv pentru streptococ de grup A beta-hemolotic, se considera ca este colonizare si nu infectie, drept pentru care nu se trateaza. Daca s-ar trata ar parea o eruptie pe piele.
Se evita administrea anibioticelor cu molecula beta lactamica (penicilina, amoxicilina, cefalosporine) la pacientii cu mononucleoza!
Totusi, multe dintre simptome pot ingrijora, mai ales parintii! Ce tratament se recomanda? Cat timp suntem consemnati la domiciliu?
Boala este virala, autolimitata, se vindeca de la sine in 1- 4 sapatamani, in functie de varsta pacientului. Copii mici se vindeca cel mai repede, de obicei in 7-14 zile.
Nu exista tratament specific, nici vaccin. Tratamentul este doar suportiv: hidratare corespunzatoare, antitermice, repaus la domiciliu , odihna in pat la nevoie. Repausul la domiciliu este recomandat tintit, pentru fiecare pacient in parte, in functie de forma bolii.
Pot aparea complicatii?
La copiii competenti imunologic (fara boli si tratamente asociate care sa le afecteze apararea de infectii) sunt exceptional de rare spre inexistente complicatiile.
La adulti pot apare meningita, nevrita periferica, hepatita, ruptura de splina, anemie hemolitica scaderea marcata a numarului de trombocite.
Cum monitorizam copilul dupa estomparea simptomelor?
Se monitorizeza starea generala, gradul de toleranta la efort, apetitul. Dupa boala se evita eforturile mari, sporturile de performanta, antrenamentele, joaca prelungita (sarit, alergat, bicicleta, role, inot). Activitatea se reia treptat. Daca exista si crestere de splina sau afectarea ficatului, este bine sa se evite efortul pana la 2 luni cu monitorizarea revenirii la normal a splinei si normalizarea probelor de ficat.
Izabela Marinescu 