Am aflat dacă am vreun copil supradotat

Noi avem o regulă în familie- nici măcar vara mintea nu intră în vacanță. Nu insist neapărat pe temele de la școală (da da! există inclusiv după clasa zero), dar trebuie făcute și acelea. Ne bucurăm mai ales de plăcerea cititului, a emisiunilor educative, facem jocuri casnice pentru a nu uita cifrele și unitățile de măsură, dar caut și activități extracurriculare care să le îmbogățească aria de cunoștințe a băieților. Pe lângă experiența călătoriilor, anul acesta am adăugat și o școală lejeră de vară, dar și o testare serioasă.

Auzisem de multă vreme de Romanian Gifted School, dar nu cred că înțelesesem prea bine ce se întâmplă acolo și ce copiii au acces la această școală. M-am lămurit acum- este prima și singura școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Asta înseamnă că nu doar cei supradotați, geniile sau cei cu talente evidente au acces la acest tip de educație, ci toți cei care au un IQ mare, peste un anumit scor. Iar ca prim pas este o evaluare individuală complexă, coordunată de un psiholog.

Nu a fost greu să-i conving pe băieți să vedem despre ce e vorba. În fine, cu mijlociul am avut ceva de negociat, dar această abordare este general valabilă pentru el în aceasta etapă.

Încurajarea lor a fost că nu se testează cunoștințele școlare, nu urmează calificative la final, dar chiar și așa mi se pare că cel mare a dorit să impresioneze și a dus rezultatul analizei într-o direcție anume, nu neapărat cea crudă și reală. Așadar, au rezistat în jur de o oră și jumătate (băiatul meu de 7 ani) și două ore (cel mare de 10 ani) și au trecut cu brio ceea ce se numește Scala de Inteligență Weschsler pentru Copii (WISC IV).

WISC IV este o testare care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani și 16 ani și 11 luni și adună informații despre:

  • Înțelegerea Verbală
  • Rationamentul Perceptiv
  • Memoria de Lucru
  • Viteza de Procesare

WISC IV oferă deci info cu privire la coeficientul de inteligență cognitivă (IQ), emoțională (EQ), socială (SQ) și comportamentală. Mai mult, oferă detalii despre abilitatea intelectuală generală a copilului – Coeficientul de inteligență total (CIT).  Scopul testului este de a determina care sarcini sunt parcurse bine de copil și care sunt mai dificile pentru el, prin teste cognitive, de personalitate și aptitudinale. Detalii despre testare mai găsiți și aici.

Copiii au ieșit tare încântați de la evaluare și au așteptat cu nerăbdare raportul psihologului evaluator, care a venit în două săptămâni. Deși urma ca noi, adulții, să avem o discuție detaliată cu psihologul, a trebuit să le citesc raportul de cum a sosit pe mail și să le explic punctele tari, punctele slabe, unde mai au de lucru și câte ceva din aspectele emoționale. Ulterior, am revenit cu completări după ce ne-am mai lămurit și noi.

Testarea în sine mi-a dat dat încredere că îmi evaluez corect copiii, că nu sunt cioara care-i vede mai cu moț, mi-a confirmat care sunt aspectele la care mai au (am?) de lucrat, ba chiar mi-a deschis ochii cu privire la cum funcționează raționamentul lor, puterea și modul de înțelegere a diferitelor concepte. Nu, nu este un test vocațional, deși recunosc că mi-aș fi dorit să știu încă de pe acum care le sunt înclinațiile spre a-i îndruma către un anumit profil școlar, însă mi-a trasat niște ghidaje pentru a-i ajuta pe viitor să mergă pe traseul corect, potrivit fiecăruia dintre ei.

Evaluarea WISC IV este doar un prim pas de selecție printre copiii care pot beneficia de școlarizarea Gifted. În funcție de scorurile obținute și de abilitățile copilului descoperite și discutate cu psihologul și coordonatorul educațional al școlii, se pot continua discuțiile pentru înscrierea în sistem. Încă se pot face înscrieri pentru an școlar 2021-2022.

Programul educațional pentru grupele de vârstă 6-10 ani al școlii Romanian Gifted School conține:

  • programul este gândit atât mono disciplinar (matematică, limbă străină, gramatica limbii române), cât și integrat / trans disciplinar (științele integrate – STEM, arte, management de proiect etc și cele sociale – istorie, geografie, literatură)
  • acces pe platforma renzulli learning, platformă ce permite conectarea copiilor cu alți copii din întreaga lume
  • dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și sociale

Să vă fie de folos!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.

Publicitate

25 de ore

Sunt zile și zile.

Câteodată fac atât de multe încât am impresia, dacă fac vreun bilanț mai spre apusul soarelui, că n-am făcut mai nimic. Ca să mă vindec complet de vinovăția asta implantantă atât de abil de multe situații din trecutu-mi glorios, m-am decis să le pun pe hârtie, cu liniuță de la capăt.

Mamă de doi copii de grupa mică și clasă pregătitoare:

Ora 00.00

Dacă am călcat în ceva norocos în ziua ce tocmai s-a încheiat, miezul nopții mă găsește deja în pat, visând la zilele când ma voi putea trezi iarași când am eu chef, chiar și în weekend. Da, căci ceasul lor biologic, de mine doar deformat de trezirile cu noaptea-n cap, nu-i lasă să doarmă mai mult de ora 7 nici în Sfânta Zi de Duminică!

IMG_3598Ora 05.45 (cu variațiuni pe temă începând cu ora 04.57- bioritm defect, clar!) Sună alarma, dacă apucă să sune si nu-s deja cu ochii cât cepele.

Cafea, deschis tv, scrolling pe telefon, închis tv să nu mă deprim cu noaptea fix în cap, spălat, machiat, aranjat păr, îmbrăcat.

Ora 06.30 Aprins lumina în toată casa, cu speranța că măcar azi se vor trezi de bună voie. Nu renunț nicând la această speranță, năzuiesc că atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, tot Universul lucrează să se întâmple sau ceva de genul ăsta.

Ora 06.40 Încă mai sper.

Ora 06.45 Mă apucă disperarea, în prind pe primul care începe să se foiasca, îl avertizez gentil că urmează să-l îmbrac, apoi trec la acțiune. Liber, treci la baie! Neeext! Cu următorul procedez cam la fel, în funcție de cum s-a dozat norocul mâncat când eram mică. Sunt cazuri când unul decide să plece în pijamale si urmez acelasi procedeu de schimbare automată în mașină, în fața unității de învățământ.

IMG_6768Ora 07.00 Coborâm cu toții la masă. Mic dejun pe alese, pe culese, maximum două varinte ca să nu pierdem vremea, pachet pentru școală, verificat două ghiozdane, ascuțit creioane pe alocuri (nu că-i suflu în fund, dar mă relaxeaza activitatea!), pachet pentru școală (fi-v-ar laptele si cornul), ups am mai zis deja, dar mai bine double check, dus haine și bagaje la mașină, grăbit din cinci în cinci minute copiii, gen În doua minunte plecăăăm.

Ora 07.35 All a booooard! Copiii deja au învățat primele înjurături clasice de la mine, din trafic. Să nu cumva să audă prostii printre alte părți!

Ora 07.50 Lăsat primul copil la școală

Ora 08.00 Încep negocierile la masa rotundă. Dar azi cât stau? Dar de ce să rămân la grădi? Să știi că nu manânc nimic! Vezi că te țin strâns strâns de picior și o sa mă trimită doamna acasă, cu tine! (s-a întâmplat O data si nu mai scăpăm de precedentul ăsta) Bine hai să te iubesc! Staaaai, nu te-am pupat de țspe milioane de ori! Pa mama paaa

Orele 08.30- 16.30 Am fugit toată viața mea de program de birou, și iată- 8 ore! Am zile însă când fac si zeci de km numai în București, de la o întâlnire la alta.

Pentru business- Proiecte, întâlniri, planuri, strategii, calcule, idei, aprovizionare, întâmpinare aprx 30 de copii zilnic Doaaamna, știi ce o să fac în weekend. Doaamna, M nu-mi dă fix jucaria asta, Doaaaamna uite ce bluză cu paiete am, Doaaamna, S nu mă lasă să stau cu el la masă etc etc.

IMG_7872

Și așa mi-s dragi toți, că stau să ascult păsurile fiecăruia! Apoi iar angajați, salarii, pontaje, contracte, ședințe scurte de lucru, planificări de vacanță, telefoane, suna telefonul, sunăăă non stop, colaboratori, furnizori, bani, grupuri de whatsapp, mesaje… Vreau să scriu și pe blog! Pff, nici azi nu-mi iese! Poate scot măcar ceva din Draft.

Pentru acasă- măcar nu mai trebuie să preiau copiii de la școală și grădiniță! Spălat, curat, mâncare- cumpărat, făcut, flori, curte, câine, scări, multe trepte de urcat și coborât toată ziua! Măcar scutesc niste exerciții la sală! Oare pâine mai avem? Feliată musai, că altfel iar se arde în toaster.

IMG_5153Trebuie mereu să #amtimp și pentru mine! Tot în intervalul ăsta orar înghesuit. Salon, coafat, vopsit, unghii, tonifiere, psiholog, coaching, cafele. Ah, iar am uitat să mănânc. Măcar niște ciocolată neagră, să mai capăt un strop de energie.

Îți dai seama cum e să trebuiască să-ti alegi dimineața o singură variantă de ținută valabilă și inspirată pentru toate cele enumerate mai sus, în condiții meteo de cele mai multe ori necunoscute? Greu, tare greu pentru o femeie pe care cade dressingul și tot n-are cu să se îmbrace!

Ora 17 Trezit copil din somnul de după amiza. Cu tot tacâmul de urlete, dar decât să încercăm somn de noapte pe la 11-12, mai bine îl sacrific așa. Luat mama de nouă și proaspătă- să ne jucăm, să spunem poeziile de la grădi, să alergăm, să decupăm, să ne împușcăm, diverse, ușurele…

Ora 18 Copil mare ajuns acasă. Deci doi copii în preajmă care nu și-au vazut mama o zi întreagă și vor să stoarcă acum tot ce-a mai rămas in ea. Masă de seara. (Când fac de mâncare? Nu știu exact prin ce interval orar să strecor. Dar fac!) Cu depănat amintiri de peste zi. Mai mult eu, că ochii cei mai mici sunt beliți în televizorul prost inspirat pus în bucătărie.

Ora 19 Baie. Mai mult duș decât cadă, că se face multă apă pe jos și cine mai are chef să strângă? Sau spumă, vai! Doar bideu câteodată. Că de acum sunt mari, căteodată se descurcă și singuri. Dacă nu vine apa prea fierbinte. Cu periuță de dinți cu tot. În gură, nu în bideu. Ți nu cu apă caldă în gură, bleah. Ora menționată este visul oricărui părinte normal la cap, care visează la o viață după ce adorm copiii. Visează am zis!

Ora 20 (Vis din nou. Ora zic.) Povestea de seară. Copilul cel mare învață să citească. O perioadă greu de suportat deopotrivă atât pentru cei care știu să citească (parinții), cât și pentru amarâții de frați mai mici care vor și ei să li se spună o poveste cu propoziții. Întregi! Nooo, la noi durează cam o oră o mică povestioară, pentru că fratele mai mare învață să CI-TEȘ-TE! Deci mama e cu ochii și urechile în cel puțin patru, pentru că inevitabil trebuie să-l țină ocupat pe cel mic și să urmărească cu mare interes (mă prefac) ce-a dea zecea minune a lume!

max Ora 22 Îmbrățișările vor fi fost efectuate, pupicii de nopate bună vor fi fost plasați, te iubescurile in toate limbile cunoscute până la vârsta asta vor fi fost spuse.

Doamne ajută! Ar mai fi mers și un pahar de rose, dar mi-e că nu mai nimeresc patul. Măcar să mai citesc (coerent) câteva pagini din colecția de cărți de pe noptieră. Cu puțin noroc, în noaptea asta mă trezesc doar de doi pipi. Sper că nu pe lângă!

Și, dacă aș mai fi avut chef și ochi să mai scriu vreo două rânduri, aș fi povestit și programul tatălui copiilor din dotare.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Parintii copiilor mei sint cei mai buni!

Eu abia in octombrie imi revin din vacanta.

Pesemne ca cel mai bine mi-a fost in studentie. Si adevarul e cel mai mult am asteptat acel intii, ca fix luni a picat in 2001.

Am intrat deja in luna lui Brumarel de ceva vreme, si scoala a inceput de-o luna fix deja, si mi s-a umplut cealalta casa de copii. Unul si unul. Din scoli diferite, din clase diferite, din familii diferite, din medii sociale total diferite.

Dar mie nu-mi vine sa-i iau acasa!

Ii iubesc pe fiecare in parte ca pe proprii prunci, am mame care vorbesc despre „fetitele noastre”, dar niciodata nu mi-am permis sa ma gandesc macar ca as putea sa le fiu parinte mai bun decat cei pe care si i-au ales cand au venit pe lume.

Pentru ca elevii mei, cand vin la afterschool, vin deja acasa. Si imi pun tot sufletul meu pe tava si ma topesc cand stau sa ma darame perechi de brate in jurul meu cand abia intru pe usa. Si parintii se conving de sinceritatea noastra si vin catre noi an de an, si mai multi. O implicare sincera si o comunicare directa cu comunitatea de parinti aduce beneficii enorme in special copiilor.

IMG_8281Ma uit cu drag la cladirea in care ne adunam, zi de zi, suflete pure de copil si noi, „doamnele”, care ne alimentam si ne gasim puterea in clinchetul zarvei lor. Vine si baietelul meu aici dupa scoala si ramane ultimul, sa incuie poarta daca s-ar putea, atat de mult ii place. Cred ca mai buna reclama ca asta n-as putea plati niciunde.

Pe copii nu ii intereseaza atat de mult dotarile, jucariile scumpe, clasele, pupitrele, picturile de pereti etc. Au deja la scoala un mediu formal, cateodata rece, in care trebuie sa respecte reguli si sa nu deranjeze prea mult, ca doar e „serviciul” lor.

La Elefantelul curios elevii vin acasa si isi aduc si prietenii cu ei. Unii mai mici, de varsta lor, altii mai mari, care le pun masa sau cu care fac si teme. Stiu sa respecte reguli impuse cu blandete, fac ce le place, descopera, invata, se unesc, se ajuta, cresc!

Activitati Elefantelul Curios (75)Copiii mei petrec mare parte din zi la afterschool. Fiecare vine cu un bagaj din propria-i familie. Si stim o sumedenie de situatii in care lucrurile nu sint tocmai in regula in spatele usilor inchise. Dupa de ani de psihanaliza, stiu ca nu trebuie sa intri cu bocancii in vietile altora! Tot ce e indicat sa facem este sa discutam deschis cu parintii, sa identificam problemele si sa cautam solutiile cele mai bune adaptate fiecarui pitic in parte. Poate unuia ii face bine discutia cu psihologul clubului, altul se exteriorizeaza la cursurile de teatru, unul isi potoleste caracterul agitat concentrandu-se la urmatoare miscare de pe tabla de sah, altul din contra isi consuma energia la dansuri sau karate. Sau, cum se intampla mai nou, pregatim copii catre o alta etapa a vietii lor si ii ajutam sa isi insuseasca limbi straine necesare traiului intr-o alta tara, unde parintii deja si-au gasit de munca.

Traim intr-o lume extrem de agitata, facem parte dintr-o generatie cu acces neingradit la multa informatie care de cele mai multe ori sapa si planteaza multa vina in sufletul nostru. Platim prea mult, uneori la propriu, pentru a ni se spune ca nu suntem parinti suficienti, ca nu facem destul pentru copiii nostri sau ca gresim, ca ne-ar creste altii mai bine pruncii.

Hai sa ne scuturam un pic, sa ne gasim unul doi oameni (neutri de preferat, nu din familia care este, inevitabil, subiectiva) in care sa credem si ale caror sfaturi sa le urmam (un pediatru bun, poate un psiholog sau un coach) si sa ne bucuram de minunile care ne umplu casa si sufletul, candva trupul in cazul mamelor, sa fim recunoscatori pentru sanatatea lor si sa avem incredere ca suntem cea mai buna MAMA si cel mai bun TATA pentru propriul copil!

E voie sa te plictisesti, copile!

Observ din ce in ce mai des ca ai nostri copii nu mai au timp liber. Iar cand il au, nu stiu ce sa faca cu el.

Ma plictisesc, eu ce sa mai fac acum?” Aud asta foarte des de la unul dintre copiii mei, pentru care m-am straduit mereu sa-l preocup, sa-l coordonez catre activitati care sa-l dezvolte armonios, sa-i stimuleze mintea si diverse capacitati. A venit al doilea copil pe lume. Da, am descoperit ca iubirea nu se imparte la doi, ci se multiplica. Dar ia hai sa vedem cum multiplicam timpul. Iaca nu se poate. Cu maaare mirare la inceput, am observat ca asta mic stie ce sa fac cu timpul lui liber si singurel cateodata!

O stiti pe aia cu murdarirea este buna? Eu am transformat-o in plictiseala este buna.

Da, copile, cateodata iti face bine sa te si plictisesti, daca asa vrei sa numesti tu pentru inceput, timpul tau liber cu care nu stii ce sa faci! Iti face bine sa stai in vacante si sa-ti numeri de zece ori degetele daca vrei, te mai poti juca si singur si nu-i musai sa facem activitati cu zecile de pagini sau sa mergem la nu stiu cate optionale pe saptamana. Iti face bine sa te uiti pe geam din masina si sa numeri copacii sau masinile albastre, nu iti trebuie musai diverse jocuri pe care sa le aplic cu tine. Nu trebuie sa fiu prezent, eu parintele, buluc in viata ta secunda de secunda. Pentru ca uiti de tine. Si eu uit de mine. Si ne frustram. Si trecem toate activitatile/ jocurile/ optionalele/ sporturile pe lista lui trebuie si ti-am stricat copilaria.

Si cand nu stiu ce sa mai inventeze, parintii se ajuta de colacul de salvare numit tehnologie. Ia de aici telefonul/ placa/ telecomanda de tv sau playstation sa pot sa-mi fac si eu treaba. Si uite, chiar si asa petrecem timp impreuna si nu trebuie sa fim separati nicio secunda!

Am cerut si parerea psihologului Emilia Popa:

Sa nu uitam, ca atat adultul si cat copilul, au nevoie de timp liber. Timpul liber al copilului nu consta in balet, karate, pian, fotbal si tableta. Acestea sunt activitati, iar timpul liber este… liber. Copilul isi organizeaza singur joaca, sintetizand experienta acumulata in timpul activitatilor. Acest timp liber este necesar dezvoltarii copilului, care poate invata din modelul celor din jur ca, timpul liber nu inseamna plictis si organizarea timpului in mod placute pentru sine.

Copilaria din vremurile actuale difera de copilaria de altadata. La baza schimbarii stau nevoile copilului si ale societatii, dar si resursele si vulnerabiliatiile acestora. Una dintre acestea consta in digitalizare. Spun resurse si vulnerabilitati, deoarece sunt pasi mici de la o valenta la cealalta. Sunt create jocuri, aplicatii, aparate destinate copiilor.

Pentru a fi o resursa este nevoie sa fie o decizie asumata, educata si constienta. Copilul sa petreaca timp determinat la anumite activitati, alese impreuna cu parintii, respectand indicatiile de varsta si acordand atentie specificatiilor de continut. Astfel, se dezvolta competente digitale, motricitate fina , organizare, strategie, limbi straine, coordonare ochi-mana etc.

Devine vulnerabilitate atunci cand copilul petrece timp nelimitat, facand activitati asupra carora parintii nu au nici un control. Nu respecta indicatii de varsta si continut, nu este o decizie aleasa si informata cu implicatii din partea adultilor. Chiar daca cel mic sta cuminte, oferind un ragaz parintilor (aceasta este o capcana), consecintele iti pot da de gandit. Spre exemplu, continutul adesea agresiv al jocurilor se va reflecta in comportamnetul copilului, la fel si limbajul, opozitionismul etc.

Este recomadata echilibrarea balantei prin crearea unui program armonios copilului. Poate sa imbine activitati placute si dorite de cel mic cu activitati utile si necesare dezvoltarii lui.

Copilaria din vremurile noastre nu se refera doar la digitalizare. Se refera la vocatie, talent, inteligenta emotionala, creativitate, descoperirea noului, provocare. Iar toate acestea pot deveni activitati de familie pentru petrecerea timpului liber si al vacantelor. Revine in sarcina parintilor sa organizeze toate acestea, in programul incarcat de zi cu zi al adultului.

Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

Mie imi plac serbarile!

Sunt de moda veche, stiu, mi s-a mai spus.

Trendurile noi de parenting imi sunt cunoscute, pe majoritatea le aplic din instinct si nu mi se par mari descoperiri ale noii lumi. Nu am fost la vreo conferinta, nu am in casa cartile la moda in materie de crescut copii, dar imi sunt cunoscute toate numele considerate guru in domeniu. N-am cum sa nu vad informatia care imi circula zilnic pe peretele facebookului, citesc suficienti parinti bloggeri ca sa aflu ce s-a mai declarat norma de urmat, dar in continuare imi cresc copiii dupa cum cred ca le e lor bine si mie suficient de bine, incat ei sa se simta in siguranta.

IMG_5186Mie imi plac serbarile. Ma enerveaza ingrozitor, de ex, ca la Afterschool nu pot marca finalul de an. Ultima saptamana e mereu haotica, de anul acesta scolile au avut liber la Saptamana altfel asa ca nu te puteai baza pe vreun program cunoscut dinainte, parintii au destule cheltuieli ca sa mai inventez eu cine stie ce petreceri si activitati extra.

Am auzit ca unii parinti se roaga efectiv de educatoare sa le mai dea cate o poezie sau cantecel de invatat acasa, doar doar s-or indura sa mai faca serbare, caci inca exista confuzia ca acestea s-ar fi interzis deja. Am citit aici un articol foarte bine documentat in care Ministerul Educatiei aduce clarificarile necesare. Dar nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit, de curand, si o petitite (!) prin care se cere acest lucru- interzicea festivitatilor care archeaza diverse sarbatori sau finalul de an scolar. Ma scuzati, dar eu mai mare aberatie nu am auzit.

IMG_5204De cand am ales gradinita de stat (continuam si cu scoala tot de stat!) simt ca am intrat in normal. Doamnele au experienta, si nu in tipat, jignit sau dat cu parul. Este de apreciat efortul pe care il depun in a obisnui copiii cu viata sociala, cu viata de zi cu zi practic. Suntem si mai buni, dar si mai putini buni in diferite domenii, e bine sa existe si competitie si calificative. Sincer, chiar nu suntem toti la fel de minunati in toate! Parca ne concentram in cresterea adultului de mai tarziu, nu? De ce toti copiii primesc aceeasi medalie sau coronita, n-am sa pricep! Si care e problema daca la serbare stau toti aliniati si zic poezia si cantecelul la comanda? Ce-i asa de rau in a asculta de cineva, in a-ti asuma niste sarcini si/sau roluri ce ti s-au dat, in a face fata la a te privi zeci de ochi in acelasi timp asteptand de la tine ce e mai bun? Este intr-adevar un stres pentru fiecare copil, dar putine emotii si un pic de tensiune sunt convinsa ca ii poate pregati pentru lucrarile de control si testele de mai tarziu, de exemplu.

Da, exista si situatii in care apar replici de genul „ma supar pe tine”, „nu esti bun(a) de nimic”, „daca nu zici poezia mami o sa planga sau plecam chiar acum sau nu te mai aduc niciodata la nicio serbare”, „nu-ti mai iau X si Y”, „nu mai mergem in vacanta” etc etc. Dar in astfel de familii, cu astfel de parinti si o asemenea educatie, serbarile ar trebui sa fie ultima grija a societatii pentru acei copii, incat sa ii ajute cu vreo petitie de interzicere a ceremoniilor!

Am un proaspat exemplu in minte de la baietelul cel mare de la gradinita- serbarea de Craciun a fost un adevar dezastru pentru un coleg de grupa, nu a putut efectiv participa la niciun moment, nu a vrut sa interactioneze cu Mosul, a stat la marginea scenei intr-un colt. Nu a ras nimeni de el, educatoarele au fost blande, banuiesc ca si parintii de asemenea, nu l-a fortat nimeni cu nimic, desi insistentele au curs intr-un mod civilizat. Si foarte incurajator, tind sa cred, pentru ca la serbarea de final de an a fost mult mai prezent si activ si s-a putut bucura alaturi de colegi, parinti si bunici de seara si reusita lor!

Si chiar s-au bucurat! Toti copilasii au fost foarte mandri de ei si s-au prezentat, unii mai stangaci, alti mai zglobii, impecabil. Nu trebuie sa fie perfect un astfel de moment, se lucreaza cu zeci de copii in acelasi timp, dar este ceva pentru care ei se pregatesc, cu care se mandresc, este o munca de echipa si una individuala pe care o arata lumii lor. Marcheaza momente, invata sa-si bucure sufletul, dar si aproapele, daruiesc zambete si lacrimi de fericire. Nu sunt in zadar deloc serbarile astea, mai oameni buni, cum sa le interzicem?!

%d blogeri au apreciat: