„A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic” (povesti cu invatatoare ep 2)

Emilia este in prezent psiholog, dar a tinut sa ne impartaseasca din experienta ei. Pe bancile facultatii fiind, a lucrat o vreme ca educator si o intamplare avea sa o marcheze profund. Acum lucreaza in continuare cu copiii, a devenit mama si isi doreste sa participe la cursuri in care sa invete sa acorde primul ajutor!

In urma cu 10 ani, eram referent – educator intr-un centru de plasament din Bucuresti, la grupa de fete mari- scolarite. Eram studenta la Psihologie si era primul meu loc de munca in domeniu.

Urma sa avem o zi frumoasa impreuna. Pregatisem copiii pentru un eventiment, teatru sau circ, nu retin exact. Asteptam sa vina microbuzele. Dar ceea ce a urmat avea sa ma marcheze profund!

Fetitele stateau cuminti pe scaun si urmareau un film de animatie. Deodata, una dintre ele s-a lasat usor pe colega din dreapta, apoi s-a prabusit pe covor! A ramas inlemnita acolo. Primul lucru care mi-a trecut prin cap era ca murise. Asa, brusc, a murit in ochii mei. Nu va pot povesti in cuvinte groaza si panic ace m-a apucat. Am apucat sa strig la colegele mele sa vina si am sunat la 112. 112Habar n-aveam ce sa le zic la nici nu m-am apropiat de fetita, asa speriata eram. Le-am zis sec ca a murit. Ce semne vitale, ce puls, ce respiratie, abia stiam sa le zic unde ma aflu… Nu m-a pregatit nimeni niciodata ce trebuie sa fac in astfel de situatii!

Au venit colegele mele in jurul ei- unele sa o stropeasca cu apa, unele ziceau sa o puna intr-o parte, iar cineva a scos ceilalti copii din incapere. Eu repetam intr-una la 112 ca o fetita din grupa MEA a murit.

Pana sa vina ambulanta, in cateva minute, fetita prabusita la pamant a inceput sa se miste intr-un fel ciudat. Asa au gasit-o si medicii de pe Salvare. Ne-au spus ca a facut o criza de epilepsie. Prima criza din viata ei, sub ochii mei. Ingrijorator mi s-a parut faptul ca nimeni din personalul centrului nu banuia ca asta ar fi patit fetita si habar n-aveam ce era de facut in astfel de situatii.

A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic pe care mi l-a dat o colega mai in varsta, in speranta ca ma pot desprinde de acele minute de groaza.

Eram patru adulti acolo care n-aveau nici cea mai vaga idee ce sa faca, n-am fost in stare nici sa verificam daca respira, ca sa nu mai spun ca ne-am speriat apoi si de felul in care incepuse sa se miste. Douasprezece fetite erau in grija noastra, pe care le socat experienta, dar si panica si lipsa noastra de reactie.

Cum le-am ajutat, ce exemplu le-a dat in gestionarea unei situatii de criza? Ce e de facut concret intr-o astfel de situatie, a unui copil epileptic? Pai noua cine ne-a dat ca sa avem ce oferi mai departe…

Am invatat atunci ca 112 este o solutie minunata, au venit extreme de repede, dar daca nu se intampla asta, noi ce faceam? Si copilul din fata noastra? Daca in cele cateva minute pana la sosirea ambulantei viata ei depindea de noi?

Despre campania mea #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie am scris aici.

Sharing is caring!

„S-a inecat in fata mea si m-am blocat!” (povesti cu invatatoare, ep. 1)

„Parcursul activitatii mele a fost unul frumos, presarat cu experiente deosebite, dar si cu suficiente momente care sa ma faca sa ma gandesc serios cat de importanta este siguranta celor mici.

Vreau sa va impartasesc un episod care efectiv m-a marcat!

Intr-una din zile le dadeam copiilor gustarea de fructe, la ora stabilita- 10.30. Am vazut cum un elev din grupa mare-pregatitoare se blocase intr-un loc fix, nu mai vorbea, era extrem de panicat. Se inecase cu o felie de portocala.

Timp de cateva secunde, habar n-am cat, mi s-a parut o vesnicie, eu insami am ramas intepenita, pierduta si neputiinciosa, gandindu-ma ca se va sufoca acolo in fata mea, iar eu nu stiu ce sa-i fac. 1La un moment dat, o colega cu o reactie extraordinara, l-a rasucit intr-o clipita cu spatele la ea, l-a strans puternic in zona abdomenului superior, iar copilul a reusit sa arunce bucata, care fir-ar sa fie, i se intepenise in gat! Aveam sa aflu mai tarziu ca invatatoarea salvatoare facuse parte din echipa de voluntari de la Crucea Rosie, Slava Domnului!

Atunci am simtit ca sunt atat de multe situatii imprevizibile cu care ne putem confrunta in viata de zi cu zi, iar cateva notiuni elementare si o reactie rapida poate salva un om! Tin minte ca si in facultate am solicitat sa urmam cursuri de prim ajutor, ca urma sa lucram cu copii, dar nu ne-a auzit nimeni!.

Eu, sincer, as considera ca aceste cursuri ar trebui sa fie inscrise ca obligatorii in orice domeniu de activitate. (Cristina Olaru, cadru didactic in invatatmantul prescolar si primar, vechime 10 ani)

Despre campania mea #SigurantainEducatie, #SanatateinEducatie am scris aici.

Sharing is caring!

Ce faceti daca va intra o gaza in ureche?

„Doamna, eu m-am fript odata la mana si bunica mi-a pus miere. Dupa ce mi-a trecut durerea, eu am lins mierea aia ca era tare buna!” (Stefan, 8 ani)

„Mie, odata, mi-a intrat un ambalaj mic asa in nas, intr-o nara. Dar sa stiti ca n-am zis la nimeni si mi l-am scos singur” (Vlad, 7 ani)

„Odata, eu am vazut-o pe mama cum nu mai putea sa respire. Si nu stiam ce sa fac” (Radu, 6 ani)

CR5Sunt doar cateva dintre replicile pe care le-am auzit intr-o ora de curs, la mine la club, unde sunt inscrisi copii in regim Afterschool. Elefantelul curios a primit vizita unui membru Crucea Rosie Romana- Directorul Filialei sector 4 a primit cu bucurie invitatia noastra, de a tine un curs cu notiuni si masuri de prim ajutor, adaptate pentru pustii cu varste intre 6 si 9 ani.

Pe langa masurile serioase pe care orice adult ar trebui sa le stie (ce spunem  cand sunam la 112, metoda Heimlich, cum sa evalueze starea unei posibile victime, cum se face o resuscitare), copilasii au primit indicatii pretioase pentru banalele situatii din viata de zi cu zi, care le-ar putea pune viata in pericol. Ei stiu exact acum, poate mai bine decat unii dintre parinti, cand e cazul sa se prezinte de urgenta la medic.

Stiati ca animalele de companie pot fi un real pericol pentru cei mici? Mai ales pasarile, care pot fi purtatoare si mijloc de transmitere al bacilului Koch!

Stiati ca trebuie sa punem gheata pe locul unde a intepat o viespe? Mai ales daca a atacat in zona capului sau gatului! Si muuulta apa rece (nu gheata!) pe o arsura proaspata? Gheata punem si daca banuim o fractura la vreunul dintre membre.

Stiati ca multe dintra plantele ornamentale, in special cele exotice, pot purta virsusi sau pot fi chiar otravitoare?

Stiti ce e de facut daca va intra o gaza in ureche? Puneti cateva picaturi de apa calduta cu o pipeta, apoi lasati capul intr-o parte. A fost unul dintre cele mai discutate subiecte!

Stiati ca nu dam cu crema pe zgarietura, ba chiar spalam bine rana cu apa oxigenata sau apa potabila? Si daca sangele curge din abundenta, apasam bine pe plaga!

Sunt cateva dintre informatiile pretioase pe care le-au aflat copiii din cateva scoli din sectorul 4, si pe care, sper eu, le vor da mai departe! Catre ceilalti colegi, dar mai ales catre parinti si invatatori.

Mai multe fotografii de la curs gasiti aici.

Acest evenimet face parte din campania de constientizare a importantei acordarii primului ajutor #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie despre care am vorbit aici.

Sharing si caring!

Dascalul copilului tau stie sa acorde primul ajutor?

Cati dintre voi, parinti mai ales sau persoane care interactioneaza zilnic cu copiii stiti sa acordati primul ajutor? Sunt lucruri de facut pana ca personalul medical specializat sa intervina. Iar prim ajutor nu inseamna doar resuscitare si metoda Heimlich, ci si chestiuni simple, ca banala sangerare a nasului! Nu, nu se sta cu capul pe spate si cu nu mai stiu care mana ridicata cum ne-au invatat pe vremuri.

Sunt sute, mii de educatori si invatatori in toata tara, nu mai zic si profesori (dar macar ei interactioneaza mai mult cu copii mari, de regula informati si constienti) care habar nu au ce sa faca daca vreun copil pateste ceva sub supravegherea lor.

Tin minte si acum, in clasele primare, cand o colega a nimerit, la ora de sport- nu in pauza!, cu fruntea fix in soclul zidului exterior al scolii (braul acela zidit care iese un pic in afara peretelui si se delimiteaza cu o muchie destul de ascutita). Nu-mi aduc aminte ca invatatoarea sa fi facut o compresa pe zona sangernda. Poate nu stia, poate s-a pierdut cu firea. Dar inca vad picaturile mari de sange de un rosu inchis lasate pe scari, in timp ce colega era urcata pe bratele doamnei pana la etajul superior al cladirii, in cabinetul asistentei.

Apoi, mereu am fost fascinata de cum pansa mama! Facea niste legaturi cu fasa aceea care lasa numai ate daca nu stii sa o folosesti corect, de zici ca era cel putin asistenta. Doar facuse cursuri de prim ajutor la Crucea Rosie. Si inca unele serioase, vreo trei luni asa. Cica stia sa faca si injectii, dar nu m-a prins vreodata sa-mi arate.

De cand am devenit parinte, dar mai ales de cand lucrez cu zeci de copii zilnic, mi-am propus sa invat si eu notiuni elementare de prim ajutor! Asa am ajuns la cursurile organizate de Crucea Rosie si cu un certificat recunoscut la nivel european in buzunar.

Imi doresc ca toti parintii sa constientizeze aceasta nevoie de a cunoaste cum sa-si ajute copilul in caz de Doamne fereste!

Imi doresc ca si copiii sa stie sa reactioneze, fara panica, in cazuri extreme, dupe ce vor fi apelat numarul de urgenta 112.

In luna martie 2017, copiii care frecventeaza programul Afterschool Elefantelul curios® beneficiaza de instruirea unor voluntari de la Crucea Rosie pentru a capata notiuni importante, de multe ori vitale!

Stiati ca 70.000 de romani MOR anual pentru ca NU au fost resuscitati la timp?

Cel mai mult imi doresc sa popularizez o campanie de constientizare si responsabilizare a cadrelor didactice! Sunt convinsa ca vom gasi oameni de bine care sa ne ajute sa instruim cat mai multe persoane incadrate in sistemul de invatamant de stat si, de ce nu, sa schimbam niste norme legislative.

Deja avem sustinerea unui cunoscut medic parlamentar, membru in Comisia de Sanatate a Camerei Deputalor- dr Tudor Ciuhodaru.