Am aflat dacă am vreun copil supradotat

Noi avem o regulă în familie- nici măcar vara mintea nu intră în vacanță. Nu insist neapărat pe temele de la școală (da da! există inclusiv după clasa zero), dar trebuie făcute și acelea. Ne bucurăm mai ales de plăcerea cititului, a emisiunilor educative, facem jocuri casnice pentru a nu uita cifrele și unitățile de măsură, dar caut și activități extracurriculare care să le îmbogățească aria de cunoștințe a băieților. Pe lângă experiența călătoriilor, anul acesta am adăugat și o școală lejeră de vară, dar și o testare serioasă.

Auzisem de multă vreme de Romanian Gifted School, dar nu cred că înțelesesem prea bine ce se întâmplă acolo și ce copiii au acces la această școală. M-am lămurit acum- este prima și singura școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Asta înseamnă că nu doar cei supradotați, geniile sau cei cu talente evidente au acces la acest tip de educație, ci toți cei care au un IQ mare, peste un anumit scor. Iar ca prim pas este o evaluare individuală complexă, coordunată de un psiholog.

Nu a fost greu să-i conving pe băieți să vedem despre ce e vorba. În fine, cu mijlociul am avut ceva de negociat, dar această abordare este general valabilă pentru el în aceasta etapă.

Încurajarea lor a fost că nu se testează cunoștințele școlare, nu urmează calificative la final, dar chiar și așa mi se pare că cel mare a dorit să impresioneze și a dus rezultatul analizei într-o direcție anume, nu neapărat cea crudă și reală. Așadar, au rezistat în jur de o oră și jumătate (băiatul meu de 7 ani) și două ore (cel mare de 10 ani) și au trecut cu brio ceea ce se numește Scala de Inteligență Weschsler pentru Copii (WISC IV).

WISC IV este o testare care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani și 16 ani și 11 luni și adună informații despre:

  • Înțelegerea Verbală
  • Rationamentul Perceptiv
  • Memoria de Lucru
  • Viteza de Procesare

WISC IV oferă deci info cu privire la coeficientul de inteligență cognitivă (IQ), emoțională (EQ), socială (SQ) și comportamentală. Mai mult, oferă detalii despre abilitatea intelectuală generală a copilului – Coeficientul de inteligență total (CIT).  Scopul testului este de a determina care sarcini sunt parcurse bine de copil și care sunt mai dificile pentru el, prin teste cognitive, de personalitate și aptitudinale. Detalii despre testare mai găsiți și aici.

Copiii au ieșit tare încântați de la evaluare și au așteptat cu nerăbdare raportul psihologului evaluator, care a venit în două săptămâni. Deși urma ca noi, adulții, să avem o discuție detaliată cu psihologul, a trebuit să le citesc raportul de cum a sosit pe mail și să le explic punctele tari, punctele slabe, unde mai au de lucru și câte ceva din aspectele emoționale. Ulterior, am revenit cu completări după ce ne-am mai lămurit și noi.

Testarea în sine mi-a dat dat încredere că îmi evaluez corect copiii, că nu sunt cioara care-i vede mai cu moț, mi-a confirmat care sunt aspectele la care mai au (am?) de lucrat, ba chiar mi-a deschis ochii cu privire la cum funcționează raționamentul lor, puterea și modul de înțelegere a diferitelor concepte. Nu, nu este un test vocațional, deși recunosc că mi-aș fi dorit să știu încă de pe acum care le sunt înclinațiile spre a-i îndruma către un anumit profil școlar, însă mi-a trasat niște ghidaje pentru a-i ajuta pe viitor să mergă pe traseul corect, potrivit fiecăruia dintre ei.

Evaluarea WISC IV este doar un prim pas de selecție printre copiii care pot beneficia de școlarizarea Gifted. În funcție de scorurile obținute și de abilitățile copilului descoperite și discutate cu psihologul și coordonatorul educațional al școlii, se pot continua discuțiile pentru înscrierea în sistem. Încă se pot face înscrieri pentru an școlar 2021-2022.

Programul educațional pentru grupele de vârstă 6-10 ani al școlii Romanian Gifted School conține:

  • programul este gândit atât mono disciplinar (matematică, limbă străină, gramatica limbii române), cât și integrat / trans disciplinar (științele integrate – STEM, arte, management de proiect etc și cele sociale – istorie, geografie, literatură)
  • acces pe platforma renzulli learning, platformă ce permite conectarea copiilor cu alți copii din întreaga lume
  • dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și sociale

Să vă fie de folos!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.

La grupa pregătitoare, fără grabă!

Cei mai mulți dintre părinți sunt ei înșiși mai nerăbdători și mai emoționați decât piticii lor care au terminat în vară grupa mare.

Librăriile, mallurile, magazinele special aprovizionate pentru începerea școlii sunt atât de aglomerate înainte de (în jur de) 15 septembrie.

Să luăm părinții care sunt la primul copil elev- mama ar cumpăra toate șosetuțele și dresulețele, bluzițele, caietele și culorile posibile, iar tatăl, cel mai ochios troller și cel mai încăpător penar, stilou și tone de rezerve, truse geometrice și ascuțitori eventual electrice.

STOP!

Înainte de întâlnirea cu doamna învățătoare, încercați să vă abțineti de orice cumpărătură pentru școlarii de pregătitoare. prima zi de scaola pregatitoarePentru că adevărul e că nu știm de ce anume au nevoie. În plus, mai toate cadrele didactice au propriul stil și cerințe poate diferite. Și nu are rost să faceți cheltuieli inutile.

Eventual îi puteți înnoi cu un ghiozdan normal, cel mai ușor pe care îl găsiți, nici prea mare, nici prea mic, cu un imprimeu drăguț la alegerea copilului, fără roți sau bureți să-l țină țeapăn și să-l îngreuneze. Nu va avea de pus multe lucruri în el zilnic, maximum pachețelul și penarul. Majoritatea rechizitelor și accesoriilor cerute, manuale inclusiv, se păstreză la școală.

prima zi de scaolaApropo de cele cerute. Cele mai multe doamne/domni învățătoare/învățători care preiau clasa pregătitoare oferă o listă cu cele necesare la prima ședință, care are loc, de obicei, după festivitatea de deschidere a noului an școlar.

Pentru a vă face o idee și să știți la ce să vă așteptați, vă las aici lista pe care am primit-o la început clasa 0:

–          ghiozdan mic și ușor (din care să nu lipsească pachetul. Sicluța cu apă, batiste de hârtie, șervețele umede)

Penar potrivit ca mărime dotat cu:

–          pix cu gel (albastru)

–          creion tip HB, radieră, ascuțitoare cu container

–          creioane colorate, carioci

–          riglă

–          caiet cu foaie velină (mic, A5, foaie albă neliniată)

–          etichete pentru caiete (8-10)

–          1 bloc de desen A4, foi mai groase

–          Set plastilină și suport pentru modelat

–          Acuarele tip pastile, pahar antiscurgere, 3 pensule, șervețel, paletă pentru amestecul culorilor

–          Foarfecă cu vârful bont, lipici solid, aracet

–          Hârtie glasată colorată, hârtie creponată, hârtie autocolantă

–          Cartoane colorate A4 (12- culori diferite)

–          1 set bețișoare de numărat

–          1 top de hârtie

–          4 dosare plastic

–          1 set folii plastic

–          Bandă dublu adezivă, scotch

–          Biblioraft pentru portofoliu

Jucăria preferată (de pluș)

1 Puzzle max 60 piese și alte tipuri de jocuri

O carte de povești cu multe ilustrații

  • Cu mențiunea că alte materiale se vor cumpăra la comun sau individual, în funcție de activitățile desfășurate la clasă.

Succes și ție, dragă părinte, în prima zi de școală!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook. 

E voie sa te plictisesti, copile!

Observ din ce in ce mai des ca ai nostri copii nu mai au timp liber. Iar cand il au, nu stiu ce sa faca cu el.

Ma plictisesc, eu ce sa mai fac acum?” Aud asta foarte des de la unul dintre copiii mei, pentru care m-am straduit mereu sa-l preocup, sa-l coordonez catre activitati care sa-l dezvolte armonios, sa-i stimuleze mintea si diverse capacitati. A venit al doilea copil pe lume. Da, am descoperit ca iubirea nu se imparte la doi, ci se multiplica. Dar ia hai sa vedem cum multiplicam timpul. Iaca nu se poate. Cu maaare mirare la inceput, am observat ca asta mic stie ce sa fac cu timpul lui liber si singurel cateodata!

O stiti pe aia cu murdarirea este buna? Eu am transformat-o in plictiseala este buna.

Da, copile, cateodata iti face bine sa te si plictisesti, daca asa vrei sa numesti tu pentru inceput, timpul tau liber cu care nu stii ce sa faci! Iti face bine sa stai in vacante si sa-ti numeri de zece ori degetele daca vrei, te mai poti juca si singur si nu-i musai sa facem activitati cu zecile de pagini sau sa mergem la nu stiu cate optionale pe saptamana. Iti face bine sa te uiti pe geam din masina si sa numeri copacii sau masinile albastre, nu iti trebuie musai diverse jocuri pe care sa le aplic cu tine. Nu trebuie sa fiu prezent, eu parintele, buluc in viata ta secunda de secunda. Pentru ca uiti de tine. Si eu uit de mine. Si ne frustram. Si trecem toate activitatile/ jocurile/ optionalele/ sporturile pe lista lui trebuie si ti-am stricat copilaria.

Si cand nu stiu ce sa mai inventeze, parintii se ajuta de colacul de salvare numit tehnologie. Ia de aici telefonul/ placa/ telecomanda de tv sau playstation sa pot sa-mi fac si eu treaba. Si uite, chiar si asa petrecem timp impreuna si nu trebuie sa fim separati nicio secunda!

Am cerut si parerea psihologului Emilia Popa:

Sa nu uitam, ca atat adultul si cat copilul, au nevoie de timp liber. Timpul liber al copilului nu consta in balet, karate, pian, fotbal si tableta. Acestea sunt activitati, iar timpul liber este… liber. Copilul isi organizeaza singur joaca, sintetizand experienta acumulata in timpul activitatilor. Acest timp liber este necesar dezvoltarii copilului, care poate invata din modelul celor din jur ca, timpul liber nu inseamna plictis si organizarea timpului in mod placute pentru sine.

Copilaria din vremurile actuale difera de copilaria de altadata. La baza schimbarii stau nevoile copilului si ale societatii, dar si resursele si vulnerabiliatiile acestora. Una dintre acestea consta in digitalizare. Spun resurse si vulnerabilitati, deoarece sunt pasi mici de la o valenta la cealalta. Sunt create jocuri, aplicatii, aparate destinate copiilor.

Pentru a fi o resursa este nevoie sa fie o decizie asumata, educata si constienta. Copilul sa petreaca timp determinat la anumite activitati, alese impreuna cu parintii, respectand indicatiile de varsta si acordand atentie specificatiilor de continut. Astfel, se dezvolta competente digitale, motricitate fina , organizare, strategie, limbi straine, coordonare ochi-mana etc.

Devine vulnerabilitate atunci cand copilul petrece timp nelimitat, facand activitati asupra carora parintii nu au nici un control. Nu respecta indicatii de varsta si continut, nu este o decizie aleasa si informata cu implicatii din partea adultilor. Chiar daca cel mic sta cuminte, oferind un ragaz parintilor (aceasta este o capcana), consecintele iti pot da de gandit. Spre exemplu, continutul adesea agresiv al jocurilor se va reflecta in comportamnetul copilului, la fel si limbajul, opozitionismul etc.

Este recomadata echilibrarea balantei prin crearea unui program armonios copilului. Poate sa imbine activitati placute si dorite de cel mic cu activitati utile si necesare dezvoltarii lui.

Copilaria din vremurile noastre nu se refera doar la digitalizare. Se refera la vocatie, talent, inteligenta emotionala, creativitate, descoperirea noului, provocare. Iar toate acestea pot deveni activitati de familie pentru petrecerea timpului liber si al vacantelor. Revine in sarcina parintilor sa organizeze toate acestea, in programul incarcat de zi cu zi al adultului.

Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

Povesti de oameni mari in lumea copiilor

Omul de la catedra ar trebui sa-si inspire cel mai mult copiii. De cele mai multe ori, figuri de dascali raman adanc impregnate in memoria adultului de mai tarziu drept exemplul dupa care s-a ghidat in viata intr-o anume situatie.

Tocmai aceasta este ideea campaniei „Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”.

Colaboratorul permanent al clubului Elefantelul curios®, dar si al blogului, psih Emilia Popa, ne explica:

„Despartirea temporara a copilului mic pe perioade scurte de timp de realizeaza prin instituțiile de invatamant- cresa, gradinita, de la varste tot mai fragede. Copilul si toate nevoile acestuia (fizice, afective, de securitate) sunt raportate si indeplinite prin cadrul didactic. Acesta suplinește si face transferul copilului din mediul familial catre mediul social. Treptat, copilul devine autonom si independent, iar nevoile lui raportate la cadrul didactic de schimba. Copilul petrece cel puțin 4ore pe zi in prezenta cadrului didactic, pe care il investește ca fiind adultul responsabil de el. Treptat, devine un model și un reper moral.”

Ne luptam atata sa ii invatam pe cei mici cum sa sara in ajutor daca vad vreun om in suferinta, facem concursuri sa vedem care-i mai priceput si care are viteza de reactie cea mai mare si mai corecta, politicienii incearca sa introduca in curricula scolara ore de prim ajutor, dar profesorii, invatatorii, educatorii?! Ei insisi ar trebui sa fie doldora de cunostinte pentru a face fata in situatii extreme, pentru ca atunci cand un copil i se ineaca in clasa, de exemplu, si nu mai poate respira, sa stie exact ce are de facut in fata altor 30 de elevi care stau cuminti in bancute. Cunoasterea aduce stapanire de sine, viteza de reactie, corectitudine in manevre. Toate acestea pot salva vieti. Reveresul… peste 70000 de romani mor anual pentru ca nu au fost resuscitati la timp!

filmare CRRPrin amabilitatea directorului filialei sector 4 din cadrul Crucii Rosii Romania, Venera Vasiliu, am desfasurat la club Elefantelul curios un nou curs de prim ajutor la care au participat toti angajatii care interactioneaza zilnic cu zeci de copii, cadre didactice si nedidactice! Despre prima parte a cursului am scris aici.

Am aflat cu totii informatii pretioase despre cum se face corect resuscitarea (atat pe adult, cat si pe copii sau chiar bebelusi) si despre manevra Heimlich (la fel, pentru diferite categorii de varsta). Copiii, curiosi si foarte receptivi, au dorit ei insisi sa exerseze pe manechin, cu mentiunea ca nu ar trebui sa practice niciodata aceste manevre pe vreun coleg perfect sanatos, care nu se afla intr-o reala suferinta. Personalul clubului a primit cu responsabilitate fiecare indicatie de la reprezentantul Crucii Rosii, care preda notiuni de prim ajutor dupa cele mai recente norme europene. Au curs intrebarile, pentru ca fiecare adult s-a lovit, in cariera sa, de nenumarate cazuri si situatii neprevazute.

„Este recomandat ca fiecare dascal sa poarte in poseta sau servieta, pentru a le avea mereu la indemana, cateva lucruri esentiale: dezinfectant, apa oxigenata, fasa sau comprese sterile, plasturi. Exista si trusa de prim ajutor in miniatura care contine cateva obiecte esentiale. Este micuta, compacta, astfel incat sa poata fi purtata oriunde.” (Venera Vasiliu, director Crucea Rosie sector 4)

Cateva instantanee sunt deja publicate aici.

La curs a participat si o echipa de filmare de la Centrul National Media, care ne sprijina in demersul promovarii campaniei „Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”. Emisiunea „Specialisti in sanatate”, de la National TV si N24 Plus, va difuza sambata, 10 iunie, de la ora 10, un amplu material despre initiativa Elefantelul curios & Izabela Caragea Marinescu.

Lectia de eticheta (partea a doua)

4Sunt inconjurata de zeci de copii zilnic, iar preocuparea principala este sa le diversific oferta educationala. Imi place sa le propun activitati din domenii diverse si cred cu tarie ca ei pot absorbi chiar si informatii… de oameni mari! Ii formeaza inca de pe acum, ii ghideaza, le deschide apetitul spre cunoastere si aprofundare, ii orienteaza inspre ceea ce ar putea deveni.

Am venit cu propunerea catre parintii cu care colaborez, la Afterschool, sa-i invatam pe copii despre bune maniere. Si am gasit echipa perfecta la scoala de buna maniere EcolageSimina Mayer este unul dintre lectorii scolii si este licentiata in Drept International Public. Interesul pentru protocol si eticheta s-a dezvoltat treptat, din momentul primei colaborari la organizarea evenimentelor publice gazduite de Familia Regala a Romaniei. In perioada 2013-2015, a ocupat pozitiile de Ofiter al Protocolului Regal si Consilier al ASR Principele Radu al Romaniei.

Cum ar trebui sa vina imbracati cei care stau in fata elevilor, la catedra, zi de zi?

„Pentru profesori sau educatori catedra este locul de munca, asadar, potrivit este ca acestia sa adopte tinute destinate mediului profesional. Sigur, lucrand cu copii culorile pot fi mai putin sobre decat cele purtate, de exemplu, de o persoana ce lucreaza in mediul bancar. Vom adapta asadar codurile vestimentare domeniului in care lucram, pastrand insa liniile directoare.”

Despre dress code am vorbit cu Simina Mayer aici.

Uniforma nu mai este un must in zilele noastre sau, daca exista, presupune un element comun cu insemnele scolii respective. Cum trebuie sa imbracam copii la scoala? Facem diferente intre ciclul primar, gimnazial si liceal?

„Decizia de a purta sau nu uniforma trebuie sa fie rezultatul consultarilor intre conducerea scolii si parinti. Cu toate acestea, chiar si in absenta uniformei este important ca parintii sa se gandeasca la faptul ca obiceiurile pe care ni le formam in copilarie ne urmeaza pe parcursul vietii. Cred ca aici intra si obiceiurile vestimentare. Fireste, facem diferente intre felul in care copiii sunt imbracati, in functie de varsta pe care o au, insa cred ca este important sa le explicam, pe de-o parte, ca exista o diferenta intre ce este potrivit sa purtam la scoala si ce putem sa purtam in timpul liber si, pe de alta parte, cred ca este important sa ii implicam in alegerea vestimentatiei inca din copilarie.”

Si parintii? Cum aparem si cum ne comportam, de exemplu, la o serbare scolara?

„Ne vom comporta asa cum am face la orice alt eveniment la care primim o invitatie. Inaintea serbarii putem intreba daca aducem ceva pentru festivitati sau daca contribuim in alt fel. Vom avea grija sa ajungem la timp, putem aduce un buchet de flori educatoarei sau profesoarei. Asa cum am face si la teatru ori cinematograf, vom inchide telefonul mobil pe durata serbarii. Cat despre ceea ce purtam, sugestia este sa nu purtam o tinuta casual, jeans sau pantofi sport. O tinuta smart casual este foarte potrivita pentru serbarea scolara.”

Care trebuie sa fie conduita invatatorilor si profesorilor in relatia cu elevii? Ce pot invata elevii de la dascalii lor?

„Impreuna cu parintii, dascalii sunt cei ce contribuie la formarea copiilor pe care ii au in grija.

Puterea exemplului functioneaza deopotriva pentru adulti dar cu atat mai mult pentru copii, deoarece acestia nu au inca ,,instrumentele” necesare pentru a distinge o conduita potrivita de una mai putin potrivita. Din acest motiv, dascalii trebuie sa poarte o tinuta adecvata profesiei pe care au ales-o, sa ii trateze pe elevi politicos si atent, sa mentina un ton si o forma de adresare politicoase. Toate acestea sunt elemente pe care elevii le vor prelua de la profesor si le vor transpune in propriul lor mod de a se comporta. Chiar daca paralela cu mediul de afaceri poate parea usor bizara, cred ca un dascal nu trebuie sa isi trateze elevii din postura de superior ierarhic ci sa se comporte ca un bun colaborator.”

In unitatile de invatamant interactioneaza oameni de tot felul: profesori, directori, parinti, copii mai mari sau mai mici, femei de serviciu, paznici etc. Ce facem cu salutul, cine pe cine? Cum este respectuos sa ne comportam cand intalnim pe cineva?

„In general, in spatiile in care mai multe persoane lucreaza impreuna, ordinea in care salutam are legatura si cu ierarhiile profesionale. Cu toate acestea, cand vine vorba de lucrul cu copiii, cred ca este mai important ce transmitem copiilor, si anume ca este politicos sa salutam pe toata lumea. In general, cel ce intra in scoala ii saluta pe cei ce se afla deja in incinta. Vom saluta deci paznicul atunci cand intram pe poarta. Cand vorbim despre sala de clasa sau cancelarie, cel ce intra ultimul ii saluta pe cei deja prezenti. Nu este necesar sa salutam de fiecare data cand intalnim pe cineva pe parcursul zilei. Este suficient salutul pe care il adresam prima data cand ne intalnim.”

Exista pauza de masa la scoala sau chiar se poate manca si de pranz, daca elevul este inscris in regim de semi-internat sau in programul Scoala dupa Scoala. Ce ar trebui sa stie parintii si copii cand vine vorba de pachetel si la comportamentul din sala de mese?

„Este important sa ii incurajam pe cei mici sa respecte regulile de eticheta la masa atunci cand mananca la scoala, sa foloseasca in mod corect tacamurile si servetul, sa retina ce alimente le este permis sa manance cu mana, de exemplu, tijele de legume. Daca mancam la cantina scolii, ne vom astepta randul pentru a fi serviti si vom multumi la final pentru portia primita.”

De la ce varsta este recomandat sa inscriem un copil la un curs de Bune maniere?

„Bunele maniere, o data invatate, ne insotesc din copilarie in viata de adolescent si mai apoi in cea de adult, acumuland, pe masura ce crestem, notiuni de eticheta din ce in ce mai diverse si mai extinse. Bazele acestor notiuni se pot deprinde, intr-o varianta adaptata varstei, inca de la gradinita, urmand ca ele sa fie aprofundate de copil pe masura ce creste. Din acest motiv, programa cursului pe care il predau este gandita pentru urmatoarele grupe de varsta: 4-7 ani;7-14 ani si 14-18 ani, in asa fel incat fiecare notiune sa fie insusita la varsta si in maniera potrivita.”

Simina Mayer ii invata si pe copiii inscrisi la Afterschool Elefantelul curios despre bunele maniere, iar la finalul modulului complet, absolventii sunt rasplatiti cu diplome intr-o ceremonie speciala.

Follow, like & share