Parintii copiilor mei sint cei mai buni!

Eu abia in octombrie imi revin din vacanta.

Pesemne ca cel mai bine mi-a fost in studentie. Si adevarul e cel mai mult am asteptat acel intii, ca fix luni a picat in 2001.

Am intrat deja in luna lui Brumarel de ceva vreme, si scoala a inceput de-o luna fix deja, si mi s-a umplut cealalta casa de copii. Unul si unul. Din scoli diferite, din clase diferite, din familii diferite, din medii sociale total diferite.

Dar mie nu-mi vine sa-i iau acasa!

Ii iubesc pe fiecare in parte ca pe proprii prunci, am mame care vorbesc despre „fetitele noastre”, dar niciodata nu mi-am permis sa ma gandesc macar ca as putea sa le fiu parinte mai bun decat cei pe care si i-au ales cand au venit pe lume.

Pentru ca elevii mei, cand vin la afterschool, vin deja acasa. Si imi pun tot sufletul meu pe tava si ma topesc cand stau sa ma darame perechi de brate in jurul meu cand abia intru pe usa. Si parintii se conving de sinceritatea noastra si vin catre noi an de an, si mai multi. O implicare sincera si o comunicare directa cu comunitatea de parinti aduce beneficii enorme in special copiilor.

IMG_8281Ma uit cu drag la cladirea in care ne adunam, zi de zi, suflete pure de copil si noi, „doamnele”, care ne alimentam si ne gasim puterea in clinchetul zarvei lor. Vine si baietelul meu aici dupa scoala si ramane ultimul, sa incuie poarta daca s-ar putea, atat de mult ii place. Cred ca mai buna reclama ca asta n-as putea plati niciunde.

Pe copii nu ii intereseaza atat de mult dotarile, jucariile scumpe, clasele, pupitrele, picturile de pereti etc. Au deja la scoala un mediu formal, cateodata rece, in care trebuie sa respecte reguli si sa nu deranjeze prea mult, ca doar e „serviciul” lor.

La Elefantelul curios elevii vin acasa si isi aduc si prietenii cu ei. Unii mai mici, de varsta lor, altii mai mari, care le pun masa sau cu care fac si teme. Stiu sa respecte reguli impuse cu blandete, fac ce le place, descopera, invata, se unesc, se ajuta, cresc!

Activitati Elefantelul Curios (75)Copiii mei petrec mare parte din zi la afterschool. Fiecare vine cu un bagaj din propria-i familie. Si stim o sumedenie de situatii in care lucrurile nu sint tocmai in regula in spatele usilor inchise. Dupa de ani de psihanaliza, stiu ca nu trebuie sa intri cu bocancii in vietile altora! Tot ce e indicat sa facem este sa discutam deschis cu parintii, sa identificam problemele si sa cautam solutiile cele mai bune adaptate fiecarui pitic in parte. Poate unuia ii face bine discutia cu psihologul clubului, altul se exteriorizeaza la cursurile de teatru, unul isi potoleste caracterul agitat concentrandu-se la urmatoare miscare de pe tabla de sah, altul din contra isi consuma energia la dansuri sau karate. Sau, cum se intampla mai nou, pregatim copii catre o alta etapa a vietii lor si ii ajutam sa isi insuseasca limbi straine necesare traiului intr-o alta tara, unde parintii deja si-au gasit de munca.

Traim intr-o lume extrem de agitata, facem parte dintr-o generatie cu acces neingradit la multa informatie care de cele mai multe ori sapa si planteaza multa vina in sufletul nostru. Platim prea mult, uneori la propriu, pentru a ni se spune ca nu suntem parinti suficienti, ca nu facem destul pentru copiii nostri sau ca gresim, ca ne-ar creste altii mai bine pruncii.

Hai sa ne scuturam un pic, sa ne gasim unul doi oameni (neutri de preferat, nu din familia care este, inevitabil, subiectiva) in care sa credem si ale caror sfaturi sa le urmam (un pediatru bun, poate un psiholog sau un coach) si sa ne bucuram de minunile care ne umplu casa si sufletul, candva trupul in cazul mamelor, sa fim recunoscatori pentru sanatatea lor si sa avem incredere ca suntem cea mai buna MAMA si cel mai bun TATA pentru propriul copil!

Reclame

Ce faceti daca va intra o gaza in ureche?

„Doamna, eu m-am fript odata la mana si bunica mi-a pus miere. Dupa ce mi-a trecut durerea, eu am lins mierea aia ca era tare buna!” (Stefan, 8 ani)

„Mie, odata, mi-a intrat un ambalaj mic asa in nas, intr-o nara. Dar sa stiti ca n-am zis la nimeni si mi l-am scos singur” (Vlad, 7 ani)

„Odata, eu am vazut-o pe mama cum nu mai putea sa respire. Si nu stiam ce sa fac” (Radu, 6 ani)

CR5Sunt doar cateva dintre replicile pe care le-am auzit intr-o ora de curs, la mine la club, unde sunt inscrisi copii in regim Afterschool. Elefantelul curios a primit vizita unui membru Crucea Rosie Romana- Directorul Filialei sector 4 a primit cu bucurie invitatia noastra, de a tine un curs cu notiuni si masuri de prim ajutor, adaptate pentru pustii cu varste intre 6 si 9 ani.

Pe langa masurile serioase pe care orice adult ar trebui sa le stie (ce spunem  cand sunam la 112, metoda Heimlich, cum sa evalueze starea unei posibile victime, cum se face o resuscitare), copilasii au primit indicatii pretioase pentru banalele situatii din viata de zi cu zi, care le-ar putea pune viata in pericol. Ei stiu exact acum, poate mai bine decat unii dintre parinti, cand e cazul sa se prezinte de urgenta la medic.

Stiati ca animalele de companie pot fi un real pericol pentru cei mici? Mai ales pasarile, care pot fi purtatoare si mijloc de transmitere al bacilului Koch!

Stiati ca trebuie sa punem gheata pe locul unde a intepat o viespe? Mai ales daca a atacat in zona capului sau gatului! Si muuulta apa rece (nu gheata!) pe o arsura proaspata? Gheata punem si daca banuim o fractura la vreunul dintre membre.

Stiati ca multe dintra plantele ornamentale, in special cele exotice, pot purta virsusi sau pot fi chiar otravitoare?

Stiti ce e de facut daca va intra o gaza in ureche? Puneti cateva picaturi de apa calduta cu o pipeta, apoi lasati capul intr-o parte. A fost unul dintre cele mai discutate subiecte!

Stiati ca nu dam cu crema pe zgarietura, ba chiar spalam bine rana cu apa oxigenata sau apa potabila? Si daca sangele curge din abundenta, apasam bine pe plaga!

Sunt cateva dintre informatiile pretioase pe care le-au aflat copiii din cateva scoli din sectorul 4, si pe care, sper eu, le vor da mai departe! Catre ceilalti colegi, dar mai ales catre parinti si invatatori.

Mai multe fotografii de la curs gasiti aici.

Acest evenimet face parte din campania de constientizare a importantei acordarii primului ajutor #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie despre care am vorbit aici.

Sharing si caring!

Scoala dupa scoala e un chin

Care este programul obisnuit de munca al unui adult? 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana.

Copiii? Cei mai mici stau la cresa sau gradinita chiar mai mult decat sta un om mare la serviciu. Cat de corect si benefic este acest program- ii las pe specialisti sa-si dea cu parerea, mie una mi se pare complet nepotrivit un astfel de program prelungit, menit sa asigure pacienti terapeutilor pe viitor.

Piticii peste 6 ani par usor mai norocosi, in sensul ca merg la scoala 4- max 6 ore pe zi. Dar ce te faci ca nu prea se mai atarna cheia de gat, asa ca s-a nascut „Scoala dupa scoala„. Ei, cum o fi sa stai in aceleasi banci (clase diferite, cel mult) de dimineata de la 8 pana dupa amiaza la 4-5, sa nu poti sa-ti indrepti spatele si picioarele decat 5- max 10 minute intr-o ora, sa scrii, sa inveti, ba chiar sa si mananci tot acolo?! „Afterschool” inseamna numai „dupa scoala”, nu se refera la faptul ca trebui sa mergi din nou la scoala ca sa te pregatesti pentru a doua zi!

after3Sunt implicata in desfasurarea unui astfel de program pentru zeci de copii, de cativa ani incoace. Sunt parinti care ne spun ca nu inteleg de ce copiii lor sunt obligati practic sa „munceasca” mai mult decat ei zilnic, ca sa nu mai vorbim si de weekend!

La noi la club, la Elefantelul curios, in sectorul 4, e altfel!

Noi nu facem deloc „Scoala dupa scoala”. Preluam elevii de la unitatea de invatamant si ii aducem intr-un altfel de acasa, mai mare, plin de copii. Ii ajutam sa se schimbe, ii lasam sa se joace, le pregatim masa de pranz si ii ajutam sa manance, ba chiar unii sunt ajutati pentru somnicul de pranz. Doamnele supraveghetoare sunt un fel de noi parinti de care piticii se ataseaza, in care au incredere si carora le fac confidente.

afterDoamnele invatatoare vin in timpul programului si ii grupeaza in functie de varsta si fac lectiile pentru a doua zi. Impreuna! Cateva zeci de copii, in liniste si concentrare. Nu exista „clase”, „banci”, „note”, „cearta”, „pix rosu”, ci respect, incredere, comunicare, invatare din placere.

Afterschool-ul trebuie sa fie o a doua casa pentru copil, unde sa isi faca „frati” si „surioare”, mai mici, mai mari, unde sa isi asteptie cu drag parintii (cu care au voie, culmea! sa vorbeasca oricand simt nevoia), unde este bine ingrijit si respectat.