35 going on 20

După ce am pasat gripa cu grație, anul acesta, către copiii mei, medicul lor pediatrul m-a întrebat cam ce simptome am avut, să înțeleagă cum se simt piticii. A trebuit să stau să mă gândesc un pic, să analizez, să dau timpul în urmă, să văd ce-am făcut în ultimele zile… Deși mi-au ars ochii în cap, abia am prins câteva ore de somn noaptea, cu nasul copt și sinusurile bocnă, cu febră ca la carte și dureri musculare, n-am prea avut vreme și nici n-am vrut să dau importanță simptomelor.

IMG_2629Pentru că în ultima vreme #amtimp doar pentru lucrurile bune si benefice în viața mea. Nici analize nu prea mă preocup să fac, decât pe cele de bun simț. Un Papanicolau, o ecografie mamară, testări pentru tiroidă pot salva vieți de chin făcute la timpul lor.

Analizele de sânge făcute la finele anului trecut au avut un rezultat uluitor pentru mine. Nici un bebeluș născut la termen dintr-o mamă sănătoasă nu cred ca bifează absolut toate valorile în limite normale. O hemogramă completă, markeri de ficat, indici de colesterol, hormoni revelatori în funcționarea tiroidei- nimic îngrijorător și totul între valorile minime și cele maxime.

Iar acesta este rezultatul disciplinei pe care mi-am impus-o în stilul de viață. Și nu mă refer la stricteți militărești, atinse cu greutate, ci la un stil de viață care i se potrivește mănușă organismului meu.

În urmă cu trei ani, după ziua unei prietene și o vizită la cofetărie, care a avut efecte devastatoare asupra siluetei și așa afectate serios de două sarcini, am hotarât să iau măsuri. Despre Rina 90 și transformarea mea am scris aici.

*Alimentația sănătoasă nu e doar dietă!

Masa mea de dimineață conține doar fructe și semințe sau nuci crude, iar gustul cafelei este ușor îmbunătățit de un strop de lapte de cocos. Din când în când mai mănânc un iaurt fără prea multă grăsime, în care las la înmuiat musli. Musai fără zahăr, deși sunt puține branduri care oferă așa ceva. Seara nu manânc fructe, maximum le pot pregăti drept gustare în timpul zilei, în loc de clasicile ronțăieli sau merdenele.

Apropo de zahăr, nu mi-am propus să-l scot din alimentație, dar mi-am educat gustul încât ceea ce odată găseam a fi un desert pe placul meu, acum mi se pare extrem de dulce. Sunt mare fan ciocolată neagră acum, sirop de agave, sirop de arțar.

Alte două mese principale pe zi mai sunt pe lista mea de priorități- prânzul și cina. Nu tot timpul însă reușesc să le bifez pe ambele pe zi, dar lucrez la aspectul acesta. Felurile mele de mâncare sunt disociate pe mese. Adică fie consum proteine, fie alimente care conțin amidon, ba chiar nu fug de carbohidrați!

Iată câteva exemple:

Proteinele Carne, ouă, lactate- le voi combina mereu cu legume, în niciun caz cu cartofi, orez, mazăre. Adica și dacă manânc în oraș, la restaurant, le cer să modifice porțiile afișate în meniu, iar veșnicii cartofi, de ex, îi cer înlocuiți cu broccoli sau sau legume gătite la grătar și stropite cu ulei de măsline și usturoi. Nici măcar la ciorbă de găină sau de vită nu mai pun cartofi la fiert. Doar la cea de legume, dar care nu are prea mult succes la mine în casă. Până și găluțtile, de exemplu, le fierb separat! Iar la Mc’ dacă mai greșesc și ajung, niciodată nu iau meniu complet. Ori doi cheeseburgeri, ori două porții de cartofi. Asta e, mai și greșim, oameni suntem!

Leguminoasele Orezul, cartofii, mazărea, porumbuk, lintea, năutul, fasolea nu le mai gătesc decât acompaniate de alte legume neutre (ceapă, ardei de toate culorile, dovlecei sau zucchini, morcov și alte rădăcinoase). Fără carne.

Am învățat de exemplu să gătesc ardei umpluți cu orez și ciuperci, să fac tocăniță fie de carne, fie de cartofi, cu muuultă ceapă și ardei gras.

Carbo Spuneam deja că am eliminat adaosurile gen biscuiți, produse de patiserie sau mai știu eu ce alte bombe calorice. Nu fug însă de pâine. Iar pastele nu lipsesc din alimentația mea. Pentru că pur și simplu îmi plac. Dar ideal este să le mâncăm pe acestea fie stropite cu puțin ulei de măsline, usturoi, măsline, legume, fie cu sos roșu, dar fără carne. Știu, carbonara sau bolognese mă fascinau și pe mine cândva, dar cum spuneam, gusturile se educă.

Singurele excepții de la care nu mă pot abține și pe care nu am să le gătesc/mănânc altfel sunt chifteluțele (carne și cartofi la grămadă) și sarmalele (orez și carne).

apa.jpgApă. Multă apă. Plată sau chiar carbogazoasă. Te asigur că îți taie senzația de foame, de dulce, de chef de ronțăit prostii, chiar dacă stai pe scaun cu orele, la birou sau în trafic. Pentru cazuri extreme am în permanență cu mine miez de floarea soarelui sau de nucă crud, caju sau migdale neprăjite, merișor (fără zahăr, stafidele nu-mi mai plac după a doua sarcină, habar n-am de ce), ba chiar o tabeltă de ciocolată neagră sau resturi de batoane cu cereale de la copii. Fără zahăr. Am mai spus cumva asta?

* Îngrijire corporală.

Putem vorbi de săli de fitness sau de aerobic, dar nu sunt printre favoritele mele, deși mă tentează. Am ales să fac Xbody la un salon intim, cu atmosferăplăcută, unde am beneficiat și de alte tratamente corporale gen cavitație, ultrasunete și masaj endermologic- preferatul meu! Pentru că s-au axat pe aparate de remodelare corporală, când mi se pare că am mai puțin timp decât de obicei, dar vreau să fac ceva exerciții, apelez la un produs de tonifiere musculară portabil, pe care l-am și promovat pe tv cu mare drag la începutul anului.

* Îngrijire sufletească și morală.

Fie că vorbim de psiholog, terapeut, consilier, coach, preot, fiecare dintre noi suntem datori să ne preocupăm de bunăstarea si de echilibrul nostru psihic și sufletesc. Abia când ne vom simți bine în pielea și mintea noastră, când nivelul de încredere în sine este pe un trend ascendent, când vedem viitorul prin prisma unui trecut asumat, abia atunci începem să ne trăim viața cu adevărat.

Am patru ani de psihanaliză în spate, am un life coach personal de aproape un an, sunt consilier pentru dezvoltare în devenire. Citesc mai mult decât am facut-o în anii de școală. Cresc generații viitoare, și acasă, dar și la clubul pentru copii pe care l-am fondat.

Avem zeci de motivații deci pentru care să descoperim și să ne însușim stilul de viață care ni se potrivește.

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

De ciuda. De 14 februarie

Intaiul Valentine’s Day pe care mi-l amintesc mai clar e cel din clasa a opta. Si cum stateam eu protapita in varful patului, cu tricou rosu pe mine, incepe la Pro TV o emisiune din care nu mai retin decat ceva pupaturi si decorul- muuult rosu, inimioare, balonase, ghirlande, trandafiri.

Ratasem deja traditionalele felicitari Will you be my Valentine de la scoala (avem diriga de Engleza, asa ca eram la curent cu toate sarbatorile importate deja sau nu). Faceam astfel de felicitari in fiecare an, tin minte ca ne dadeam fete intre fete, adica eu indrazneam sa scriu doar fetelor, ca de primit n-am primit vreodata una. Asta desi intr-un top al baietilor pe categorii inventate de ei pentru fetele din clasa fusesem desemnata colega cu cei mai frumosi sani. Degeaba, nici asta nu m-a ajutat, caci profa de Istorie tocmai ma scosese in fata clasei si, dupa ce i-a spus lectia, mi-a amintit ca nu-i suficient sa fiu desteapta si blonda, daca nu slabesc! Pe cat m-a deprimat, pe atat m-a ambitionat.

Ah, am uitat sa precizez de ce stateam imbracata in rosu in casa. Nu ca sa sarbatoresc cu parintii de grasa ce eram, ci pentru ca aveam… varsat de vant!

Ca sa ma incurajez pesemne, mi-am zis ca Valentin asta e prea de tot sa ne spurce cu sarbatoarea lui, ca nu-i de mine, traditionalista si iubitoarea de Istorie a Romanilor.

Asa ca zis si facut, n-am avut parte vreodata in cei 35 de ani impliniti sa ma imbrace si pe mine cineva in ciocolata si petale de trandafiri, ca simbol al iubirii vesnice ce mi-ar purta-o! Si cam incepe sa-mi fie ciuda:) Ca ma trezesc mai romantica pe an ce trece.

Au incercat ai mei sa ma indulceasca intr-un an, cand mi-au facut ei cadou de Valentine’s Day. Mai ca-m plans de ciuda.

O singura data am primit un cadou gen 3 in 1, care ingloba toate sarbatorile de primavara, prilej cu care m-am indragostit iremediabil de Roma, povesteam pe atunci aici! Si pentru asta sunt recunoscatoare.

A fost totusi si un an cand Sf Valentin si-a spalat pacatele. A intarziat vreo doua zile fata de data lui din calendar, dar mi-a oferit drept cadou cei mai speciali fluturi in burtica- intaiele miscari simtite ale primului meu copilas.

Si totusi, despre ce ziceati ca e St Valentine?

Strigat mut.

Sunt muta de trei zile.

La propriu.

Adica mi-a pierit vocea in decurs de cateva ore dupa ce m-a socat povestea Nicoletei. O gingasie de femeie pe care o stiam de cativa ani. Ultima data cand am vorbit pe indelete cu ea eram cumva in acelasi punct in parcursul vietii. M-a socat probabil cat de dramatic a fost curmata viata ei. Si cum a evoluat viata mea.

Imi imaginez un fulg pe care il sufli indelung, usor sacadat- urca, mai coboara un pic, iar urca parca si mai mult, si tot asa. La un moment dat stim cu totii ca va pica in gol. Unii fulgi insa nu mai gasesc nici bruma de adiere sa zboare si cad striviti sub greutati. De cutit.

Apoi mi-am amintit…

Cat de greu se obtine un ordin de protectie la noi. O femeie gravida in primul trimestru de sarcina, cu lovituri din care medicul legist acorda una-doua zile de ingrijiri medicale (doar), cere ordin de protectie. Este amenintata de judecatoarea (atentie! femeie in roba!) cu amenda si cu urarea sa nu mai nimereasca vreordata in sala ei. La indemnul familiei, femeia retrage plangerea.

Cum umbla agresorii liberi. Cand o femeie cade pe strada in stare de soc, cu dintii sparti in gura, dupa ce un mascul o da cu capul de un stalp, dusa cu salvarea la Urgente, cu sapte-opt zile de ingrijiri medicale mentionate de IML, agresorul este sanctionat cu amenda de tulburarea linistii publice. Un an mai tarziu, urmarirea penala nici nu este inceputa, pentru ca procurorul cere NUP, din lipsa de probe si martori.

Cand corpul si sufletul femeii sunt bunuri comune. Nu de putine ori aud pareri necerute, ale apropiatilor sau mai putin apropriati, despre cum ar fi mai bine pentru femeie sa faca avort, daca tot nu se intelege bine cu sotul, ca singura n-ar putea sa se descurce.

Cum se ignora emotiile si psihicul copiilor. Stiu fetite care se povestesc ca se ascund in camera lor si se fac mici mici intr-un colt, pentru ca atunci cand ridica tata vocea, mai si arunca cu cate o tigaie dupa mama prin casa. Si se feresc si ele cum pot! Sau micute lasate in grija bunicilor violenti, pentru “sunt mici, ce stiu ele, oricum uita”.

Ca reperele, modelele din copilarie se impregneaza aproape irecuperabil in mintea viitorului adult. O fetita crescuta intr-un mediu abuziv va primi fix acele programe si isi va gasi, ca femeie adulta, un partener abuzator, fie de natura fizica, fie psihica. Si nu vor sti ca merita mai mult si tot ce-i bun pe lumea asta, habar nu vor avea cum sa primeasca altceva in viata lor si se se vor complace in aceleasi situatii repetitive la nesfarsit.

Atat mi-am amintit acum. Poate mai sunt si altele. Dar le-am ascuns bine. Sau nu m-au atins in mod direct.

Libertatea de a creşte prinţi

Parenting. Parentaj. Tot felul de denumiri pentru tot felul de curente de creştere a copiilor. De a ajuta în devenirea unor adulţi demni, buni, înspre perfecţi. Eu n-am fost vreodată la vreo astfel de conferinţă.

Am auzit că Reginele cresc prinţi.

N-am cunoscut-o pe Regina MAMĂ. Îi port inelul simplu, care avea un diamant mic, maro, IMG_7383cu o tăietură neobişnuită, cu faţete tăiate inegal. Am pierdut piatra şi m-am necăjit groaznic. Am simţit că am dezamăgit-o. Apoi am simţit-o şi m-a liniştit. M-a ajutat cumva să-l înfrumuseţez cum am ştiut eu mai bine!

Mă tot gândesc câtă putere şi ce fel de femeie să fi fost. Genă puternică sigur a avut!

Fată de la ţară, dintr-o familie numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori. Mamă singură după doi ani. A reuşit să-şi depăşească condiţia şi devenea ea însăşi un intelectual de oraş. O balanţă echilibrată care i-a insuflat blonduţului schilod, câţiva ani cât a apucat să-l crească, o dorinţă nebună de viaţă. Dar să fie viaţă bună, fără să epateze, cu bun gust, cu drag de casă şi de femeia lui, cu iubire de copil plămădit din dragoste, cu concepţii sănătoase despre familia în care şi-ar fi dorit să-l facă mare. Nu l-a ursit cu prea mult noroc, din acela care să-ţi vină totul pe tavă, dar i-a dat o putere de muncă fantastică, care să nu cunoască vârstă, anotimp sau zi-lumină.

Generaţia noastră creşte numai lideri, deja aşezaţi pe piedestal. Parcă nu mai ştie să educe şi capete plecate când viaţa o cere, cu putere de a accepta şi alt loc în afară de primul sau chiar de a digera frustrarea când alţii au prioritate. Îi văd zi de zi. Pe stradă, în parc, la grădiniţă, la şcoală, la club…

Regina mea cu pălărie ştia că trebuie să crească un barbat. Şi-a pregătit puiul să zboare singur de mic, să razbată în viaţă, oricât ar fi fost de vitrege condiţiile. L-a lăsat orfan la vârsta cea mai dificilă. În adolescenţă ar fi putut să se rătăcească, dar valorile ei au fost adânc şi foarte atent plantate în anii împreună. Proverbialii şapte ani de acasă se vede că-şi au rostul. Atunci e momentul în care construim fundaţia pe care să ridicăm viitorul adult. A trecut cu brio prin liceu, prin facultate, a luptat să-şi facă dreptate când s-a simţit nedreptăţit. Şi-a făcut o familie frumoasă cu care se mândreşte şi după zeci de ani, a văzut lumea şi a gustat din bunătăţile ei. Şi n-a mai fost niciodată singur.

Mi-aş dori să am puterea şi norocul să-i citesc însemnările, scrisorile, dar încă mi-e teamă sa nu mă doară durerea ei. O astfel de persoană, din care se vede deja omul ce a rezultat, ar merita să dea sfaturi noii generaţii. Să ne spună câte ceva despre crescut copii. Aş asculta cu atenţie şi aş lua notiţe.

Cresc doi baieţi. Şi vor avea prinţese lângă ei!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

25 de ore

Sunt zile și zile.

Câteodată fac atât de multe încât am impresia, dacă fac vreun bilanț mai spre apusul soarelui, că n-am făcut mai nimic. Ca să mă vindec complet de vinovăția asta implantantă atât de abil de multe situații din trecutu-mi glorios, m-am decis să le pun pe hârtie, cu liniuță de la capăt.

Mamă de doi copii de grupa mică și clasă pregătitoare:

Ora 00.00

Dacă am călcat în ceva norocos în ziua ce tocmai s-a încheiat, miezul nopții mă găsește deja în pat, visând la zilele când ma voi putea trezi iarași când am eu chef, chiar și în weekend. Da, căci ceasul lor biologic, de mine doar deformat de trezirile cu noaptea-n cap, nu-i lasă să doarmă mai mult de ora 7 nici în Sfânta Zi de Duminică!

IMG_3598Ora 05.45 (cu variațiuni pe temă începând cu ora 04.57- bioritm defect, clar!) Sună alarma, dacă apucă să sune si nu-s deja cu ochii cât cepele.

Cafea, deschis tv, scrolling pe telefon, închis tv să nu mă deprim cu noaptea fix în cap, spălat, machiat, aranjat păr, îmbrăcat.

Ora 06.30 Aprins lumina în toată casa, cu speranța că măcar azi se vor trezi de bună voie. Nu renunț nicând la această speranță, năzuiesc că atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, tot Universul lucrează să se întâmple sau ceva de genul ăsta.

Ora 06.40 Încă mai sper.

Ora 06.45 Mă apucă disperarea, în prind pe primul care începe să se foiasca, îl avertizez gentil că urmează să-l îmbrac, apoi trec la acțiune. Liber, treci la baie! Neeext! Cu următorul procedez cam la fel, în funcție de cum s-a dozat norocul mâncat când eram mică. Sunt cazuri când unul decide să plece în pijamale si urmez acelasi procedeu de schimbare automată în mașină, în fața unității de învățământ.

IMG_6768Ora 07.00 Coborâm cu toții la masă. Mic dejun pe alese, pe culese, maximum două varinte ca să nu pierdem vremea, pachet pentru școală, verificat două ghiozdane, ascuțit creioane pe alocuri (nu că-i suflu în fund, dar mă relaxeaza activitatea!), pachet pentru școală (fi-v-ar laptele si cornul), ups am mai zis deja, dar mai bine double check, dus haine și bagaje la mașină, grăbit din cinci în cinci minute copiii, gen În doua minunte plecăăăm.

Ora 07.35 All a booooard! Copiii deja au învățat primele înjurături clasice de la mine, din trafic. Să nu cumva să audă prostii printre alte părți!

Ora 07.50 Lăsat primul copil la școală

Ora 08.00 Încep negocierile la masa rotundă. Dar azi cât stau? Dar de ce să rămân la grădi? Să știi că nu manânc nimic! Vezi că te țin strâns strâns de picior și o sa mă trimită doamna acasă, cu tine! (s-a întâmplat O data si nu mai scăpăm de precedentul ăsta) Bine hai să te iubesc! Staaaai, nu te-am pupat de țspe milioane de ori! Pa mama paaa

Orele 08.30- 16.30 Am fugit toată viața mea de program de birou, și iată- 8 ore! Am zile însă când fac si zeci de km numai în București, de la o întâlnire la alta.

Pentru business- Proiecte, întâlniri, planuri, strategii, calcule, idei, aprovizionare, întâmpinare aprx 30 de copii zilnic Doaaamna, știi ce o să fac în weekend. Doaamna, M nu-mi dă fix jucaria asta, Doaaaamna uite ce bluză cu paiete am, Doaaamna, S nu mă lasă să stau cu el la masă etc etc.

IMG_7872

Și așa mi-s dragi toți, că stau să ascult păsurile fiecăruia! Apoi iar angajați, salarii, pontaje, contracte, ședințe scurte de lucru, planificări de vacanță, telefoane, suna telefonul, sunăăă non stop, colaboratori, furnizori, bani, grupuri de whatsapp, mesaje… Vreau să scriu și pe blog! Pff, nici azi nu-mi iese! Poate scot măcar ceva din Draft.

Pentru acasă- măcar nu mai trebuie să preiau copiii de la școală și grădiniță! Spălat, curat, mâncare- cumpărat, făcut, flori, curte, câine, scări, multe trepte de urcat și coborât toată ziua! Măcar scutesc niste exerciții la sală! Oare pâine mai avem? Feliată musai, că altfel iar se arde în toaster.

IMG_5153Trebuie mereu să #amtimp și pentru mine! Tot în intervalul ăsta orar înghesuit. Salon, coafat, vopsit, unghii, tonifiere, psiholog, coaching, cafele. Ah, iar am uitat să mănânc. Măcar niște ciocolată neagră, să mai capăt un strop de energie.

Îți dai seama cum e să trebuiască să-ti alegi dimineața o singură variantă de ținută valabilă și inspirată pentru toate cele enumerate mai sus, în condiții meteo de cele mai multe ori necunoscute? Greu, tare greu pentru o femeie pe care cade dressingul și tot n-are cu să se îmbrace!

Ora 17 Trezit copil din somnul de după amiza. Cu tot tacâmul de urlete, dar decât să încercăm somn de noapte pe la 11-12, mai bine îl sacrific așa. Luat mama de nouă și proaspătă- să ne jucăm, să spunem poeziile de la grădi, să alergăm, să decupăm, să ne împușcăm, diverse, ușurele…

Ora 18 Copil mare ajuns acasă. Deci doi copii în preajmă care nu și-au vazut mama o zi întreagă și vor să stoarcă acum tot ce-a mai rămas in ea. Masă de seara. (Când fac de mâncare? Nu știu exact prin ce interval orar să strecor. Dar fac!) Cu depănat amintiri de peste zi. Mai mult eu, că ochii cei mai mici sunt beliți în televizorul prost inspirat pus în bucătărie.

Ora 19 Baie. Mai mult duș decât cadă, că se face multă apă pe jos și cine mai are chef să strângă? Sau spumă, vai! Doar bideu câteodată. Că de acum sunt mari, căteodată se descurcă și singuri. Dacă nu vine apa prea fierbinte. Cu periuță de dinți cu tot. În gură, nu în bideu. Ți nu cu apă caldă în gură, bleah. Ora menționată este visul oricărui părinte normal la cap, care visează la o viață după ce adorm copiii. Visează am zis!

Ora 20 (Vis din nou. Ora zic.) Povestea de seară. Copilul cel mare învață să citească. O perioadă greu de suportat deopotrivă atât pentru cei care știu să citească (parinții), cât și pentru amarâții de frați mai mici care vor și ei să li se spună o poveste cu propoziții. Întregi! Nooo, la noi durează cam o oră o mică povestioară, pentru că fratele mai mare învață să CI-TEȘ-TE! Deci mama e cu ochii și urechile în cel puțin patru, pentru că inevitabil trebuie să-l țină ocupat pe cel mic și să urmărească cu mare interes (mă prefac) ce-a dea zecea minune a lume!

max Ora 22 Îmbrățișările vor fi fost efectuate, pupicii de nopate bună vor fi fost plasați, te iubescurile in toate limbile cunoscute până la vârsta asta vor fi fost spuse.

Doamne ajută! Ar mai fi mers și un pahar de rose, dar mi-e că nu mai nimeresc patul. Măcar să mai citesc (coerent) câteva pagini din colecția de cărți de pe noptieră. Cu puțin noroc, în noaptea asta mă trezesc doar de doi pipi. Sper că nu pe lângă!

Și, dacă aș mai fi avut chef și ochi să mai scriu vreo două rânduri, aș fi povestit și programul tatălui copiilor din dotare.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.