Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.

40+

Nu, nu ma refer la virsta. Ci la saptamini!

La mine timpul se masoara in zile in perioada aceasta, zile care trec cam greu, odata ce termenul pentru finalul de sarcina a fost depasit cu gratie. Si nu ma refer aici doar la faptul ca nu pot dormi noptile (cica sa profitam, acu pe final, ca ne asteapta o perioada grea de nesomn. ha!), ca nu pot respira, ca merg ca un pinguin care nu stie sa danseze si ca abia ma stau in pozitie sezut. Noooo!

Stresul meu cel mare esteeeee:

Iata ca m-am incapatinat eu vreo 8 luni de ecografii si trucuri babesti sa nu aflu sexul copilului, am rezistat tentantiei de a-mi tortura sotul sa-mi spuna (caci el a complotat cu medicul de la imagistica si a aflat ce vom avea pe la jumatatea sarcinii), fatul s-a razbunat un pic si nu mi-a aratat niciodata fata decit semiprofil, dar cita rabdare sa mai am si eu?! Si cu numele este mare problema, dar vom stabil la momentul potrivit, cind se va hotari sa ne salute cu cel mai ascutit plinset, scos dupa prima gura de aer.

Pe bune acu, am cumparat numai haine neutre, majoritatea albe, cu imprimeu discret, ma si deprim usor cind ma uit in dulapior si am tot asteptat momentul sa colorez garderoba indata ce printul sau printesa va veni acasa. Dar probabil si din cauza apelativului folosit, se lasa asteptat(a).

Sa nu mai zic de faptul ca mai mult decit de nasterea naturala, mi-e teama sa nu le suprapun copiilor zilele de nastere. O fi vreo sarbatoare in familie de ii tot concepem cam in aceeasi perioada, dar parca tot as vrea ca ei sa nu se simta… gemeni:)

Sex, ananas si vinete. Cam asta am retinut din ultimele articole citite, ca mi-ar fi de folos pentru inducerea travaliului. Aaa, si poate ceva picant (inca oscilez intre mincare cu specific indian si KFC). Dar la ce reflux am in seara asta dupa o felie amarita de pepene rosu, ma gindesc serios sa incep in ordinea de mai sus.

Acum ridem, glumim, dar promit sa mai am rabdare, sa nu ma sperii luni la eco cind medicul imi va spune ca bebe bate spre 4 kg, sa incerc sa nu mai conduc prea mult masina si sa stau mai linistita pina cind o fi sa fie. A, si cica sa ma eliberez de stres. As mai avea sa-i zic vreo citeva lui… si lui…, dar hai, fie, treaca de la mine, incerc sa fiu zen.

Dragul meu copil, te astept ca si cind! Nici fratele tau nu prea mai are rabdare si se razbuna pe mine. Hai la joaca:)

In asteptarea noii aventuri

Doamne, ce-i cu pledoaria asta pentru cezariana pe toate drumurile, la cerere, cu programare ca la dentist? Dar nu imi scot o masea stricata, la naiba, imi astept copilul perfect sa facem cunostinta pe lumea asta!

Da, am o prima nastere soldata cu cezariana la cald, pe care o regret prin toti porii! Eram deja la al cincilea medic, mi-am pus toata increderea in dinsa si nu am mai cerut alte pareri. Desi ar fi trebuit! Putem cauta si zece doctori daca trebuie, pina sa ne fie bine! Acum, in prag de a doua livrare, m-am setat pe naturala, dar cunosc riscurile foarte bine si sint impacata fie ce-o fi!

Dar de ce deodata lumea mamicilor s-a impartit in doua tabere clar distincte, unele pro nastere naturala, alte pro cezariana, fara cai de mijloc, fara drept de apel, fara sa mai existe posibilitatea unor discutii libere si deschise?

Eu nu fac lobby pentru niciuna dintre variante, deocamdata oricum cunosc doar un fel din cele doua experiente. Nu condamn pe nimeni, le respect pe femeile care isi pot asuma deciziile, dar sa fie ale lor, am prietene care impartasesc alte crezuri decit ale mele.

Dar vreau sa argumentez de ce nu cred ca operatia de cezariana e cea mai buna alegere daca nu exista vreun motiv serios care sa tina de sanatatea mamei sau a copilului. Cel putin asa a fost la mine:

– rahianestezia, pe care am simtit-o prima oara in viata, m-a dus in prag de atac de panica

– sa-ti vezi picioarele ridicate in aer, doar ca sa te asigure ca le mai ai, desi nu le simti, iti creeaza o stare cel putin ingrijoratoare

– copilul mi-a fost smuls practic din mine, fara sa simt firescul desprinderii noastre. Sint de parere ca asta a dus la niste bube in capul meu, tratabile in timp ce-i drept, dar nici copilului nu i-a fost prea bine, caci ei chiar au nevoie de trauma si stresul nasterii

– in sala de operatii am fost singura, printre straini, caci na! e cimp steril si e interzis oricaror alte persoane din afara

– abia mi-am simtit copilul obraz in obraz dupa care mi l-au luat fara sa stiu ce se intimpla si m-au adormit sa ma coasa

– in urmatoarele ore am stat pe hold in terapie si cu chiu cu vai, cu insistente mi s-a adus bebelusul doar de doua ori. Dar gata hranit, desi era bine cunoscuta dorinta mea de a fi alaptat exclusiv. Am omis sa precizez ca am nascut intr-un spital privat, de aici si „pretentiile” mele aproape nejustificate, nu?!

– atacul de panica a continuat si in terapie, caci tot trageam de flescaiturile de picioare doar doar oi incepe sa simt ceva

– doare ca naiba! doua saptamini am mers cocosata si mi se facea rau constant de la statul in picioare, de la plinsul „inexplicabil” al copilului, de la greutatea lui bebe etc

– a fost foarte complicat sa-l manevrez pentru pozitionarea la sin

– muschiul ramine unul taiat, n-o sa se mai recupereze vreodata, cicatricea nu e neteda, ci plina de aderente (ca am fost „incapatinata” sa tin in brate botul de 3 kile jumate si uite asa ne-am stricat unul pe altul), zona ramine meteo sensibila

– de lactatie.. nu ma pling, ba chiar a fost si peste, cu o furie a laptelui instalata de cum am ajuns acasa.

– ingrijirea operatiei e un chin si timp pierdut, cind ai asa putina vreme pentru tine cind bebe doarme! Ai putea, de exemplu, sa… dormi si tu, mama ce esti, in timpul asta, in loc sa-ti oblojesti rana!

Din pacate, decizia pentru felul nasterii a fost luat de medic, mi s-a inclestat gura la momentul cu pricina, chiar daca aveam pregatit mare parte din tot tacimul: membrane nu fisurate, ci rupte de-a binelea, travaliu de vreo sase ore, restul de col si dilatatie nu stiu prea multe ca nu s-a mai sinchisit sa evalueze. Probabil a facut-o pentru bani, caci motivul invocat nu reprezenta niciun pericol pentru copil cu aceste date ale ecuatiei. Dar asta a fost, nici nu vreau sa ma mai gindesc! Am schimbat doctorul pentru a doua sarcina, fireste!

Ideea e ca sint de parere ca mama, doar mama are dreptul sa aleaga, ea isi cunoaste corpul si poate, deja, copilul! Nu trebuie sa se lase influentata de nimeni- nici de alte mame, nici de specialisti de parinteala, nici de asistente, nici chiar de medici, daca sanatatea/viata amindurora nu este pusa in pericol! Trebuie sa se gindeasca la mult mai multe aspecte decit la „confortul” de moment (daca putem numi confortabila vreo operatie). Da, nu mai e stresul, asteptatea, emotia, induratul greutatii pina la termen (caci da! e fooooarte greu de dus, dormit, mincat, respirat, mers etc dupa 38 de saptamini)! Apoi, sa nu mai vorbim de copil care, in majoritatea cazurilor, foloseste zilele alea in plus pina la termen sa mai ia in greutate, sa acumuleze grasime pentru a-si putea regla temperatura corpului cind o scoate nasu-n lume, sa-si mai pregateasca plaminii, sa-si mai dezvolte creierasul, maruntisuri din astea!

Mesaj catre bb2- poti sta cit doresti la cuptor, pina vei fi crescut suficient, sint aici ca sa-ti ofer asta si te astept cu emotie!