Un podcast care te invită să descoperi OMUL din spatele halatului alb
Într-o lume în care ritmul vieții se accelerează constant, sănătatea fizică și mintală a devenit mai importantă ca niciodată. Este esențial să avem acces la informații de încredere și inspirație pentru a ne îmbunătăți stilul de viață. Aici intervine „Povești Sănătoase”, un nou podcast care își propune să aducă în fața ascultătorilor experiența și cunoașterea celor mai buni specialiști din domeniul sănătății.
„Povești Sănătoase” este creat pentru a dezvălui OMUL din spatele halatului alb, oferindu-ți ocazia să asculți conversații nu doar informative, ci și captivante care te vor inspira și te vor emoționa. Aceste dialoguri deschid o fereastră spre lumea specialiștilor – de la medici și psihologi, la nutriționiști și alți experți în sănătate – și te invită să explorezi povești care să te inspire.
“Fie că vorbim de materiale informative, cazuri medicale, somități internaționale, campanii- toate au ca punct central OMUL! Așa sunt construite toate materialele pe care le semnez.
Scopul podcastului POVEȘTI SĂNĂTOASE este de a schimba mentalități și atitudini, de a educa, de a îndruma și a contribui la creșterea încrederii. De a aduce pacientul mai aproape de doctori, de a umaniza experiența din cabinetul medical sau din spital.
Este momentul ca abordarea medic-pacient să fie reeducată, să știm să cerem informații și explicații când este vorba de sănătatea noastră, să nu mai plecăm capul și să uităm de rușinea de a pune întrebări, să cultivăm răbdarea și empatia, indiferent de care parte a stetoscopului suntem.
De aceea îți aduc în studio medicul, cu povestea lui de viață. Ne spun ei înșiși traseul profesional, formarea ca om și specialist, de ce au revenit în România după studii sau stagii în străinătate sau de ce aleg să plece să practice altundeva.“ (Izabela Marinescu, jurnalist)
Episoadele sunt concepute pentru a oferi ascultătorilor acces la sfaturi practice, povestiri care motivează și perspective noi asupra sănătății și stilului de viață, toate prezentate într-un mod accesibil și ușor de înțeles.
„Povești Sănătoase” este disponibil și pe platformele Spotify și Apple Podcast, astfel încât să poți asculta și să te inspiri oriunde și oricând. Te invităm să te alături comunității noastre. Ascultă „Povești Sănătoase” și lasă-te inspirat să faci schimbări pozitive în viața ta!
***Dintre invitați- dr Alice Dona Mitu (șef secție de geriatrie a spitalului Regina Astrid din Malmedy, Belgia), dr Octavian Popescu (medic specialist chirurgie generală și viscerală, cu supraspecializare în chirurgie oncologică și colorectală minim invaziva, cu experiență în Germania și Franța), dr Alin Pandea (Doctorand in tratamente regenerative in ortopedie, cu interes in chirurgia artroscopică și proceduri intervenționale minim invazive pentru patologia coloanei vertebrale, cu experiență în Marea Britanie), dr Andreas Vythoulkas (medic specialist obstetrica ginecologie, cu supraspecializare in infertilitate) și mulți alții.
Producător și realizator al Podcastului Povești sănătoase
Ambasador MAgia MAternității, proiect inițiat și dezvoltat de Asociația ProMAMA.
Voluntar pentru Asociația Română de Educație în Alergii
Activitate anterioară: prezentator de știri, realizator și prezentor de emisiuni tv, consilier de ministru în Guvernul României și purtător de cuvânt în administrația Capitalei.
Consultant în sfera de imagine și comunicare.
Consilier pentru dezvoltare personală și formator acreditat.
Mirosul de cozonac aburind mie personal îmi amintește de Sărbătorile Pascale. Erau zile fixe pentru curățenie, înroșit ouă, frământat de cozonac și de măncat coca crudă mai întâi de toate.
Coca a rămas hit și în zilele noastre, când mă bat cu cei trei băieți care să o frământăm, care să o trântim și care să o ciugulim mai întâi.
Doar că facem cozonac oricând ni se face poftă, dacă avem toate ingredientele la îndemână și mai ales, când ne amintim de mașina de pâine la care facem, de obicei, mai mult aluaturi.
Fac cozonaci de vreo 12 ani. Unii mai cu gust de pâine, alții de prăjitură, unii mai dulci, alții mai aromați. Am testat mai multe rețete, am combinat variante și m-am oprit la cea finală. Rapidă, pufoasă, proaspătă pentru mult timp! Iar la noi chiar era nevoie de ceva trucuri să nu se întărească repede și mai ales, să nu mucegăiască, pentru că fiecare e cu cozonacul lui, după preferințe- doar cu rahat, doar cu cremă sau cu de toate:) Deci durează până se consumă.
Ingrediente:
– 10 gălbenușuri
– 1 kg făină
– 14 grame (2 pliculețe de drojdie uscată)
– 200 grame zahăr+ încă două linguri
– 200 grame unt topit și răcit (eu folosesc 82% grăsime)
– 300 ml lapte călduț + 50 ml lapte călduț + 50 ml lapte fierbite
– 1 ml esență de rom (1 sticluță)
– 1 fiolă esență de vanilie
– 1 fiolă esență de portocale (sau coaja rasă, dacă nu deranjează în compoziție)
– pentru cremă: 150-200 gr nucă măcinată, 3-4 albușuri, 50 gr zahăr pudră, 2 linguri de cacao (atenție, nu exagerați cu cacao pentru că devine amară și nu se poate regla din zahăr). La final, consistența e ca o smântănă mai grasă.
– pentru umplutură, după gusturi- rahat, nucă, stafide (pe care eu le țin în rom chiar și cu o seară înainte dacă este planificată operațiunea).
– pentru uns: 1 ou, zahar, mac (dupa preferințe)
Pregătirea aluatului pentru mașina de pâine nu presupune decât o singură regulă- ingredientele lichide (inclusiv gălbenușurile) se pun primele, pe fund. Apoi peste, turnăm făina.
Secretele mele:
– ingredientele sa fie, pe cât se poate toate, la temperatura camerei.
– făina se cerne chiar de mai multe ori, de seara, dacă pregătim totul cu o zi înainte.
– drojdia, fie ea și uscată, tot o amestec cu lapte călduț (cei 50 ml) și cu zahăr (cele 2 linguri care erau în plus). Amestec bine până devine un lichid omogen, păstos.
– puțină făină (măcar o sută de grame) o opăresc cu lapte fierbinte (cei 50 de ml)
Drojdia astfel pregătită și făina opărită (va deveni o pastă groasă) le pun spre suprafață, acoperindu-le cu un ultim strat de făină.
Fiind multă compoziție (puteți ajusta proporțiile în funcție de capacitatea mașinii de pâine pe care o aveți), ajut în timpul programului, după ce se formează bila de aluat, curățând pereții vasului cu o spatulă din silicon, dacă e cazul.
După ce s-a încheiat programul, aluatul poate fi pregătit pentru forme imediat sau, pentru distracția copiilor, se mai frământă. Atenție la bulele de aer, sa nu le pierdem! Masa trebuie tapetată ușor cu făină, iar mâinile musai unse cu ulei. Aluatul se împăturește mereu înspre înăuntru și se trântește după bunul plac sau după starea fiecăruia:)
Îl împărțim în patru. Fiecare bucată se poate întinde gen foaie chiar mai subtire de 1 cm cu sucitorul uns cu puțin ulei. Se umple fiecare după preferințe, se rulează și se împletesc două câte două. Se așază în tăvi. Eu pun și hârtie de copt, pe care o ung cu puțin unt. Se lasă la odihnit măcar 15 min, înspre 30 chiar, mai cresc și se pufoșesc.
Înainte de a merge în cuptorul preîncălzit la 160 de grade, îi ung cu un ou bătut, presar zahăr, mac, ornez cu nuci, după pofta fiecăruia. După 10-15 min măresc focul la 180 de grade. Dar fiecare își cunoaște cuptorul, la mine e văzând și făcând. Uneori îi acopăr cu staniol, pentru că se ard repede deasurpra, iar pe final îi descopăr să se rumenească. Ocazional, le mai schimb poziția în cuptor (dacă vi se pare că nu se coc uniform).
Sunt gata când trec testul cu scobitoarea sau bățul pentru frigăruie, în funcție de cât cresc:) Adică, după înțepătură nu mai rămâne aluat pe băț.
Se lasă la răcit bine de tot înainte de a-i tăia. Eu îi scot din tăvi pentru răcire și îi acopăr. Dacă stau pe lângă ei să îi sucesc de pe o parte pe alta, îi așez culcați. Dacă nu, stau la fel de bine și în poziția lor inițială. Atenție, un cuțit folosit pe cozonacul fierbite îl va încruzi instant. Maximum, dacă nu e răbdare, se pot rupe.
La noi se servește cu lapte cald, chiar și vara! Îi păstrez apoi în punguță din plastic.
Nu pauzele de somn dor cel mai tare, ci pauzele de… iubire. Ce mesaje frumoase și sincere am primit eu ieri! Sunt recunoscătoare!
Mai toate mamele din lumea asta se plâng de lipsa somnului cât bebe este mic sau foarte mic. Îmi permit să spun asta pentru că, după postarea mea de pe Facebook, am primit o mulțime de mesaje din toate colțurile lumii.
Tot din discuțiile cu multe femei devenite mame, de mai bine de 11 ani încoace, dar și din proprie experiență, pot afirma că există lucruri pe lumea asta care pot să doară și să traumatizeze mult mai mult!
Da, suntem puternice oricum, majoritatea dintre noi, așa cum scria o prietenă în comentarii, dar este firesc să avem nevoie de mult mai mult decât de puterea din noi! Putem dormi și în reprize de câte zece minute pentru câțiva ani, numai să ne știm puii în siguranță și sănătoși. Și să ne știm iubite, respectate, apreciate, susținute și înțelese. Dar copiii se cresc în familii, așa cum sunt făcuți și aduși pe lume- jumătate mami, jumătate tati.
Când nu mai rezistăm noi, super mamele?
💥 când ai de luptat cu mentalități învechite- trebuie să duci totul singură (unul sau mai mulți copii!!!) pentru că nu-i așa, bărbatul muncește, aduce banu’, vine acasă doar să-și tragă sufletul și să doarmă pentru a doua zi!
💥când te iubește „conditionat”- dacă te porți frumos, poți avea o viață de vis, altfel…suportă consecințele
💥când te „ajută” la treburile casnice doar dacă îi soliciți asta și îți repetă de trei ori că a spalat o farfurie de zici că întreabă când îi dezvelești statuia! În casa în care locuiești, mănânci, trăiești, îți cresc copiii, nu există să ajuți, ci să faci, dragă soț și tată!
💥când „nu aude” bebelușul care se trezește de N ori pe noapte, pentru că e treaba mamei să-l hrănească și să-l adoarmă
💥când nu face un biberon pentru că „nu se pricepe el la din astea”
💥când schimbă scutece doar dacă are asistență din afara familiei
💥când iese mândru din duș și îți face cu ochiul că te așteaptă după… dar nu te întreabă dacă ai fost măcar o dată-n zi singură la baie
💥când nu-l acceptă pe bebe în cameră, să nu vă stricați relația, dar… cele de mai sus!
💥când îți reproșează că n-aduci un ban în casă de ani de zile (doar îți place să stai acasă și să crești copii), iar tu te chinui să te menții în activitate chiar dacă asta înseamnă să pierzi și mai mult din noapte.
💥când se enervează că te (re)angajezi și n-o să mai ai zile libere decât la program, stabilite la personal și deci, nu vei mai fi la dispoziția lui
💥când îți faci programul pentru mobilitatea copiilor cu bunicile, bonele, mătușile, pentru că el nu știe niciodată când poate ajunge seara acasă
💥când îți spune că e cam dezastru în casă, mizerie și praf, dar el nu știe să folosească aspiratorul cel nou
💥când le povestește copiilor că mama e nebună, dar sigur nu din vina lui, e cam „obosită” săraca
💥când în loc de mângâieri cu o floare primești vorbe urâte sau, mai grav, atingeri violente
💥când te acuză de amantlâcuri și te amenință că îți ia copiii, că prea ieși din casă sub pretext de muncă sau alte prostii. Ce atâta socializare!
💥când nu suportă niciun „ajutor” în casă, că maică-ta e o băgăcioasă, dar n-a șters un praf în viața lui și nici n-are de gând să ridice vreo șosetă de jos.
💥când vrea cămăși călcate, dar mașina de spalat îi e mister total
💥când te filmează prin casă, poate așa îți trece criza, altfel o pastrează ca probă la divorț
💥când te anunță că ai nouă luni pentru slăbit, că tot în atâtea ai ajuns cât casa. Casă pentru copilul lui!
💥completați voi, sunt sigură că mai sunt exemple. Acestea sunt doar câteva din cele care se întâmplă cu adevărat în casele proaspeților părinți, chiar dacă în social media vedem lapte și miere!
Da, așa am auzit și văzut prin filme- că privarea de somn era (este?) folosită ca mijloc de tortură. Dar asta nu e tot în cazul multor femei care acceptă relații toxice. Din frică, vinovăție, traume și alte urme din copilărie sau cine mai știe alte câte. „Nu întreruperile somnului, ci întreruperile iubirii ne afectează mai mult pe toți”, așa cum frumos mi-a scris una din prietenele psiholog.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Nu zic că nu m-a străfulgerat acest gând de câteva ori, dar pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos.
Sărbătorile de Crăciun, Anul Nou- mereu mi-am dorit să le petrec cu copiii, atât cât ne mai vor ei:) am fost și fără ei și nu mi-a priit, deși în locuri atât de frumoase pe care sper să mai am șansa să le vizitez pentru a le savura toată frumusețea pe care, poate, am ratat-o!
18 zile.
Atât a durat cea mai recentă vacanță a noastră, de data acesta cu trei copii- doi mai mari și-un bebeluș de 9 luni.
Atuul nostru?
Fix faptul că cel mic este încă sugar. Alăptatul deine din ce în ce mai simplu odată cu creșterea copilului. Chiar m-a scos din situații despre care aș fi avut amintiri mai puțin plăcute, sunt convinsă! De ce? În primul rând…
13 ore.
Atât a durat UNUL din zborurile care ne-a dus către prima destinație. Au fost cele mai lungi ore din viața mea! Nici travaliul din a doua sarcină nu a trecut atââât de greu! Am spus unul din zboruri, pentru că au fost două, cu o scurtă escală. În total? 24 de ore fix de ieșirea pe ușa de acasă până la intrarea pe ușa hotelului. Cum am supraviețuit?
👉jucării bebe- destul de multe, scoase pe rând, alternate ca utilitate, pentru antren
👉jocuri copii mai mari- nefolosite
👉mâncare de bebe- folosită, deși ne-au dat borcănele si în avion. Pe lângă, am avut lingurițele lui, păhărelul cu pai pentru apă și suzetele
👉cărți copii mari- nefolosite. Au preferat filmele
👉loc în avion pentru bebeluș, cu scoică adusă de noi. De fapt am folosit un dispozitiv extrem de util și compact- un stroller căruia i se pliază roțile și rămâne scoică, avizată pentru auto, dar și pentru avion. Salvatoare atât pentru somnul copilului în avion, dar și pentru libertatea de manevră în aeroport, chiar și pe tunelul de acces. Îl găsești și tu aici.
👉marsupiu bebe- folosit cam dupa 10-11 ore de zbor. Se cam plictisise (!!! dăăă, cine nu s-a plictisiiit?!), era obosit pentru că avusese doar prioade scurt de somn și avea nevoie să fie plimbat.
👉sterilizator portabil cu UV- folosit. Pentru că… joacă, plictiseală, papa, apa. Toate ajung inevitabil pe jos. Pe jos a mai mers și copilul de-a bușilea, dar pe el l-am mai spălat, l-am mai dezinfectat. Suzeta, jucariile de dentiție, lingurița, paiul, pe toate le-am și sterilizat după spălare, întru liniștea mea. L-am folosit ulterior, toată vacanța. Îl găsești aici.
👉scutece de unică folosință și servețele umele pentru bebeluș, desigur luate în exces. Dar mai bine să fie, decât să suferim în mirosuri
👉schimburi pentru toți trei copiii- nefolosite, Slavă Domnului!
👉medicamente- câte două trei pastile din cele uzuale, sirop antitermic, trusa de urgență pentru alergiile lui V- din fericire, toate nefolosite!
👉măști de toate mărimile și dezinfectanți- folosite din plin. Toată vacanța, oriunde am mers, mai puțin când intram în piscină. De fapt, nu te servea nimeni nici la barul de pe plajă dacă nu purtai mască. Apropo, nu se sufocă nimeni cu masca ore întregi pe nas și gură, ba chiar se doarme bine mersi cu ea, parol. O confirmă și copiii de 10 și 7 ani. Știi senzația aia că te gâdilă ochelarii pe nas până nu-I mai simți, ba chiar ai tendința de a-I așseza chiar și când nu-I porți? Ei, la fel mă gâdila masca și pe mine pe față la ore bune după ce am dat-o jos:)
La întoarcere, zborul cel mai lung a fost un pic mai scurt:) „doar” 11 ore, la care s-a adăugat alt zbor plus escală. Un total de călatorie door-to-door de 23 de ore.
Miami, Florida și Republica Dominicană au fost cele două destinații care au compus vacanța noastră de iarnă.
Adaptarea la fusul orar.
Cei mari (și noi), ne-am adaptat ușor ușor, în vreo câteva zile nu ne mai trezeam la 4-5 dimineața (ora din SUA) și nu mai leșinam de somn încă de la ora 7 seara. Bebe, în schimb, s-a adaptat imediat. La întoarcere însă, băiatul mare și bebelușul au avut de furcă câteva zile bune, vreo 5 cred. În sensul că între 1 și 4 dimineața- dans și joc de glezne prin casă ca bezmeticii. Și eu după ei, desigur. Cred că am mâncat mai mult în nopțile astea decât am mâncat toată vacanța!
Mâncarea.
Dacă cu cei mari ne-am descurcat cât de cât („mergem în țara fast-food-urilor, ce crezi că poate fi așa de greu”, V, 10 ani), cu bebe am avut mari emoții. Înainte de plecare am testat toate borcănelele pe care le-am găsit la raft pentru un eventual prânz. Doar de 12 luni nu-i luasem că aveau sare. Pentru mic dejun și cină nu-mi făceam probleme- pliculețele cu fructe, cu sau fără cereale, cu sau fără iuart le acceptă. Apoi, fructe și iaurt știam că voi găsi și acolo. Dar prânzul, ce urma să fac cu prânzul?!
În primele zile am luat de la micul dejun- ba o omletă, ba brânză cu smântână (fără mămăligă că de! nu eram acasă), dar îmi epuizasem ideile. Deja mă împăcasem cu gândul că va trăi pe sân, apă, fructe și iaurt (și ăla cam greu de procurat, nu mă întrebați de ce, dar amercanii vând toate felurile de iaurt dulce, mai puțin cel natural) și Sfânta pâine. Într-una din zile, când amânasem destul de mult prânzul, căci eram pe drumuri, am deschis într-o doară unul din borcănelele aduse totuși, în caz de avarie. De foame, a ras tot! Nu am găsit același lucru în supermarketurile de acolo, am luat ce am găsit mai curat ca etichetă, am făcut aprovizionarea și pentru Dominicana și asta a fost! Incredibil, dar nu doar că ne-am descurcat, dar băiatul a și luat în greutate corespunzător, e bine sănătos. Bine, și încă alăptat:) Este, totuși, al treilea copil. Nu mă mai stresez atât de mult cu alimentația, încerc să îl diversific cât mai corect, dar nu moare nimeni dacă mai gustă și din mâncarea noastră. Și a avut, Slavă Domnului, din ce să guste!
Apropo de drumuri.
Nu, n-am stat locului. Am avut mașină închiriată în State, așa că era păcat să nu bifăm diverse atracții pentru copii, mai ales, chiar dacă distanțele sunt cam lungi. Ne-a ajutat strollerul care se transformă în scoică pentru confortul bebelușului, care în mare parte a dormit la drum. Chiar dacă în Dominicană am călătorit cu un microbuz, de ex, bebe a stat tot în scoica lui. Oricum, chiar și când am stat doar în resort sau la scurte plimbări, i-am respectat sau adaptat e cât posibil programul bebelușului. Adaptat, mai degrabă, și el nouă, și noi lui. Fără stres de ceas, timing, ore de somn sau altceva. N-are niciun rost dacaă vrei să reușeșești să împaci pe toată lumea. Și eram 5, nu prea puțini.
Timp pentru „noi”
Dada, am avut 10 minute dintr-o seară romantică. După ce l-am culcat pe bebe, am plecat să orbecăim sub clar de lună, printre șezlonguri, să ne căutăm prosoapele de plajă pierdute, la care copiii țineau foarte mult. Am profitat că cei mari făceau pe baby-sitterii, așa că ne-am plimbat pentru câteva secunde și pe malul oceanului, în sunetul izbitor al valurilor și gustul nisipului care dănțuia prin vântul puternic. Cam asta a fost tot:)
Bonus- extra money needed
Desigur, orice se poate întâmpla oricând, darămite într-o vacanță de la 10 mii de km distanță de casă, cu doi copii de 10 și 7 ani și un sugar. Desigur, a apărut și vizita la medic, după ce ne-am mai făcut câteva teste antigen. Nu, n-am agățat nici Covidel, deși stresul a fost măricel pentru mine în toată această perioadă. Cel mai precaut dintre copiii, care poartă mască non stop, care refuză uneori chiar să mănânce în preajma altor oameni, care se spală foarte des pe mâini… ce crezi, a facut febră 39 care nu scădea decât cu dușuri recișoare. După care a dispărut brusc. După care au apărut bube de am crezut că am intoxicat copilul cu nurofen. Nope, a agăța un Coxsackie de toată frumusețea, mai blând ce-i drept decât știam din alte episoade- mână-gură-picior pe limba noastră. Am fi putut bănui și un vărsat de vânt, deși nu prea cred… Urma să ia și bebe clar, nu știam însă cât va dura încubația la el. Nu m-am urcat în avion fără să fiu aprovizionată și cu Panadol și cu Ibuprofen, pentru că urma să aibe prima febră serioasă și nu știam cum va reacționa. Slavă Domnului, s-a activat abia acasă, cu o formă extrem de ușoară, mulțumesc lui Dumnezeu!
Revenind la bani:
👉asigurare medicala de calatorie, musai! Cu acces non stop la call center. Noi am putut să ne sfătuim direct cu medici de la asigurator care ne-au îndrumat catre medicii de acolo.
👉extra savings pentru teste Covid. Poate e nevoie să faci acolo, nu se știe nicioodată, sunt foarte scumpe, în jur de 100 de dolari ne-a costat pe noi, de persoană. Oricum, condițiile de călătorie, accesul în diverse țări se poate schimba oricând!
Una peste alta, totul a fost mai bine decât m-am așteptat.
Ce NU aș mai pune în bagaj data vitoare?
👉o parte din haine, spre jumătate chiar
👉un rucsac extensibil (se făcea gen pătuț) pentru bebe. Oricum va fi mai mare, dar nici măcar nu l-am folosit. A fost încăpător pentru altele
👉o poșetă sau tocuri. O să am timp când cresc copiii sau când facem vacanțe în doi
👉prea multe schimburi pentru ieșit seara. Ori nu ieșim, ori n-avem timp să ne mai schimbăm:)
Ce AȘ mai lua și data vitoare?
Clar, copiii! LA MULȚI ANI!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Noi avem o regulă în familie- nici măcar vara mintea nu intră în vacanță. Nu insist neapărat pe temele de la școală (da da! există inclusiv după clasa zero), dar trebuie făcute și acelea. Ne bucurăm mai ales de plăcerea cititului, a emisiunilor educative, facem jocuri casnice pentru a nu uita cifrele și unitățile de măsură, dar caut și activități extracurriculare care să le îmbogățească aria de cunoștințe a băieților. Pe lângă experiența călătoriilor, anul acesta am adăugat și o școală lejeră de vară, dar și o testare serioasă.
Auzisem de multă vreme de Romanian Gifted School, dar nu cred că înțelesesem prea bine ce se întâmplă acolo și ce copiii au acces la această școală. M-am lămurit acum- este prima și singura școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Asta înseamnă că nu doar cei supradotați, geniile sau cei cu talente evidente au acces la acest tip de educație, ci toți cei care au un IQ mare, peste un anumit scor. Iar ca prim pas este o evaluare individuală complexă, coordunată de un psiholog.
Nu a fost greu să-i conving pe băieți să vedem despre ce e vorba. În fine, cu mijlociul am avut ceva de negociat, dar această abordare este general valabilă pentru el în aceasta etapă.
Încurajarea lor a fost că nu se testează cunoștințele școlare, nu urmează calificative la final, dar chiar și așa mi se pare că cel mare a dorit să impresioneze și a dus rezultatul analizei într-o direcție anume, nu neapărat cea crudă și reală. Așadar, au rezistat în jur de o oră și jumătate (băiatul meu de 7 ani) și două ore (cel mare de 10 ani) și au trecut cu brio ceea ce se numește Scala de Inteligență Weschsler pentru Copii (WISC IV).
WISC IV este o testare care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani și 16 ani și 11 luni și adună informații despre:
Înțelegerea Verbală
Rationamentul Perceptiv
Memoria de Lucru
Viteza de Procesare
WISC IV oferă deci info cu privire la coeficientul de inteligență cognitivă (IQ), emoțională (EQ), socială (SQ) și comportamentală. Mai mult, oferă detalii despre abilitatea intelectuală generală a copilului – Coeficientul de inteligență total (CIT). Scopul testului este de a determina care sarcini sunt parcurse bine de copil și care sunt mai dificile pentru el, prin teste cognitive, de personalitate și aptitudinale. Detalii despre testare mai găsiți și aici.
Copiii au ieșit tare încântați de la evaluare și au așteptat cu nerăbdare raportul psihologului evaluator, care a venit în două săptămâni. Deși urma ca noi, adulții, să avem o discuție detaliată cu psihologul, a trebuit să le citesc raportul de cum a sosit pe mail și să le explic punctele tari, punctele slabe, unde mai au de lucru și câte ceva din aspectele emoționale. Ulterior, am revenit cu completări după ce ne-am mai lămurit și noi.
Testarea în sine mi-a dat dat încredere că îmi evaluez corect copiii, că nu sunt cioara care-i vede mai cu moț, mi-a confirmat care sunt aspectele la care mai au (am?) de lucrat, ba chiar mi-a deschis ochii cu privire la cum funcționează raționamentul lor, puterea și modul de înțelegere a diferitelor concepte. Nu, nu este un test vocațional, deși recunosc că mi-aș fi dorit să știu încă de pe acum care le sunt înclinațiile spre a-i îndruma către un anumit profil școlar, însă mi-a trasat niște ghidaje pentru a-i ajuta pe viitor să mergă pe traseul corect, potrivit fiecăruia dintre ei.
Evaluarea WISC IV este doar un prim pas de selecție printre copiii care pot beneficia de școlarizarea Gifted. În funcție de scorurile obținute și de abilitățile copilului descoperite și discutate cu psihologul și coordonatorul educațional al școlii, se pot continua discuțiile pentru înscrierea în sistem. Încă se pot face înscrieri pentru an școlar 2021-2022.
Programul educațional pentru grupele de vârstă 6-10 ani al școlii Romanian Gifted School conține:
programul este gândit atât mono disciplinar (matematică, limbă străină, gramatica limbii române), cât și integrat / trans disciplinar (științele integrate – STEM, arte, management de proiect etc și cele sociale – istorie, geografie, literatură)
acces pe platforma renzulli learning, platformă ce permite conectarea copiilor cu alți copii din întreaga lume
dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și sociale
Să vă fie de folos!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. Pe mine mă mai găseștie pe FB aici și aici, pe Insta aici și pe YouTube aici.
Izabela Marinescu 