Categorie: Blog

„Dependentele spun povesti”, Diana Vasiliu, singurul terapeut ANTI fumat din Romania

Fotograf: Traian Constantin 0767 707 671 traian.constantin@gmail.com www.facebook.com/TraianConstantin www.traianconstantin.roDiana Vasiliu este singurul terapeut acreditat Allen Carr din Romania. După 10 ani petrecuti in mass-media, comunicare si publicitate, s-a reorientat catre o zona insuficient explorata la noi – terapia antifumat. Gasiti detalii si contact catre clinica aici.

Iar de curand, si tara noastra are o lege antifumat care va intra in vigoare in luna martie.

Izabela Caragea Marinescu: Misiunea pe care v-ati ales-o este sa-i ajutati pe romani sa se lase de fumat! Cum le castigati increderea sa apeleze la serviciile dvs?

Diana Vasiliu: Este foarte greu sa castigi apriori increderea cuiva privind un act atat de personal si de profund cum e lasatul de fumat. De aceea, multora le ia ani de zile din momentul in care afla ca exista cineva care face terapie antifumat si pana cand ajung propriu-zis la mine. Este genul de serviciu la care apelezi doar cand mai cunosti oameni care au trecut pe acolo si le-a fost bine. Apoi, chiar ajunsi in sesiune, oamenilor le ia ceva timp pana cand se pot lasa in voia procesului si se pot lasa ajutati. Si e firesc sa fie asa

I.M. Ce diferentiaza metoda Allen Carr de alte solutii minune propuse pe piata pentru a scapa de adictia de nicotina?

D.V. Abordarea fenomenului este complet diferita. Noi ne axam pe intelegerea mecanismelor care au dus omul in situatia de a nu-si mai imagina viata fara fumat, il ajutam sa inteleaga ce se intampla in subteranul psihicului sau si-i oferim informatiile necesare privind capcana fumatului, astfel incat, pana la finalul intalnirii (care, ce-i drept, dureaza 7 ore), perspectiva asupra fumatului se schimba. Iar in momentul in care nu mai vezi in tigara un aliat, un prieten, o carja de sprijin ci reusesti sa vezi realitatea, ajungi sa stingi ultima tigara fara regrete si sa fii fericit ca te-ai eliberat. Iar apoi, aplicand cele invatate in sesiune, poti ramane un nefumator fericit toata viata.

I.M. Promiteti ca in urma sesiunii, omul pleaca acasa nefumator! Care este rata de succes?

D.V. Promitem ca vom asista omul pana cand acesta va putea stinge ultima tigara cu bucurie. Deseori asta se intampla dupa prima sesiune, uneori insa e nevoie de mai multe intalniri pentru a integra toata informatia. Asta depinde numai de variabilele interne ale omului. Dar, din datele pe care le avem, la un interval de 3 luni, respectand termenii Garantiei Allen Carr, putem spune ca avem o rata de succes de 90%. Cu toate astea, eu nu le recomand oamenilor sa se ghideze dupa ratele de succes. Pentru ca la nivel individual, rata de succes este fie de 0%, fie de 100%. Nu te poti lasa de fumat…70%. 90% lasat de fumat inseamna de fapt un esec. Asa incat, fiind o experienta personala, recomand ca ea sa fie traita independent de cifrele citite in diverse surse.

I.M. Vin parinti sau viitori parinti la dvs constienti de riscurile la care isi supun copiii?

D.V. Da, multi dintre cei care vin la sesiuni au deja copii si se simt teribil de vinovati pentru faptul ca fumeaza in prezenta copiilor. Chiar daca incearca sa se fereasca, sa iasa pe un balcon, sa fumeze riscand torticolisuri sub hota, ei tot se gandesc ca nu e ok sa stie cei mici ca ei fumeaza. Multi parinti cu copii mai mari, care deja si-au exprimat ingrojorarea ca parintii lor fumeaza, au ajuns sa se ascunda de copii, ca atunci cand erau adolescenti si se ascundeau de parinti. Fumatul starneste mult latura emotionala. Si ne intoarce in timp, vrem nu vrem.

I.M. De fapt cum sint afectati cei mici de fumatul pasiv?

D.V. Pe langa bolile la care sunt expusi – la bolile pulmonare in principal cifrele sunt ingrijoratoare, insa las medicii sa vorbeasca despre aceste aspecte – fumatul pasiv ii expune pe copii la actul de a fuma. Copiii nu au capacitatea de a filtra realitatea. Ceea ce vad, iau de bun. Si recreeaza apoi. Identic, sau in alte forme. Ce inseamna de fapt, aceasta realitate a fumatului? Ce vad copiii? Vad niste adulti care nu pot face lucruri de baza fara sa-si aprinda tigara. Vad adulti care, atunci cand le lipseste tigara, se transforma in oameni nervosi, irascibili, drept care e justificat sa fumeze, ca sa fie ok. Asadar, copiii invata o credinta foarte nociva: aceea ca omul are nevoie de ceva, de un obiect neisufletit, din exterior, pentru a se simti intreg, complet. Iar asta mi se pare a fi distrugator pentru viitoarea incredere in sine a copilului, care, inconstient, este foarte probabil sa refaca ceea ce a invatat de timpuriu.

I.M. Stiu ca ati consiliat si adolescenti. Care este cel mai tanar participant la o sesiune Allen Carr?

D.V. 17 ani. Fuma de 3 ani, a constientizat ca nu e in regula sa fumezi si a dorit sa se lase inainte de a afla parintii ca el s-a apucat de fumat. Un adolescent foarte responsabil si matur. Au mai fost si altii. Mereu ma emotionez cand lucrez cu ei, pentru ca vad acolo inauntrul lor o maturitate si o viziune atat de clara asupra vietii, pe care nu stiu cati dintre adulti o au. Eu una sigur n-o aveam la varsta lor.

I.M. La finele lunii ianuarie, Legea antifumat fost votata ca fiind constitutionala si urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicata. V-ati implicat activ in tot demersul anterior votarii. Cum au perceput initial oamenii initiativa legislativa?

D.V. Depinde in ce moment al procesului decizional se aflau la data la care au primit vestea. De cand ne apucam de fumat si pana cand stingem ultima tigara, noi parcurcem un proces decizional de renuntare la fumat. Acum, daca cineva se afla inca intr-o faza incipienta, sigur ca va reactiona foarte violent la o astfel de initiativa legislativa. Cei care se afla intr-o etapa ceva mai avansata, cei care cocheteaza deja cu ideea de a se lasa de fumat, au primit mai bine vestea, iar cei care sunt foarte aproape de mometul renuntarii la fumat chiar s-au bucurat de aceasta lege.

I.M. Acum ca a trecut si ultimul hop credeti ca se va umbla un pic si la mentalitate? Vor apela oamenii in numar si mai mare la serviciile dvs?

D.V. Nu in prima faza. Cand traiesti intr-o tara in care statul nu condamna fumatul, il restrictioneaza de forma si de fapt il incurajeaza bine mersi, cand traiesti intr-o cultura in care fumatul este tolerat social, nefumatorii tac si inghit, sau mai bine zis inhaleaza, tu ca fumator nu ai cum sa-ti pui problema ca ceea ce faci nu e in regula. De aceea aveam nevoie de lege – pentru a scoate fumatul din normalitatea vietii sociale.

I.M. Sinteti terapeut antifumat, dar si psiholog in formare. Care este cea mai mare rezistenta intilnita cind vine vorba de o dependenta?

D.V. Sunt mai multe care se activeaza simultan: o data este rezistenta la schimbare. Nu vrem sa schimbam nimic. Nu vrem sa iesim din zona de confort. Apoi, avem o rezistenta la a primi ajutor. Vedem in asta o problema de slabiciune, o incapacitate, ne temem sa pierdem controlul, nestiind ca de fapt e un semn de putere interioara si ca vindecarea vine si din a putea sa te lasi in grija procesului si a celui care te poate ajuta. Si in fine, este blocajul de a renunta la ceva interpretat ca fiind o parte din tine. Aici lucram cel mai intens in sesiune.

I.M. Cum ar trebui sa procedeze parintii cind observa ca s-a instalat o dependenta la copil?

D.V. Dependentele spun povesti. Intotdeauna in spatele unei dependente se ascunde o poveste care se cere scoasa la lumina, inteleasa si integrata. Daca atunci cand copilul se imbolnaveste, il ducem la doctor, asemeni trebuie procedat si cand copilul dezvolta ceva in zona psihica. Apelam la ajutor de specialitate. Ne informam. Dependentele implica zone sensibile, cu atat mai mult cu cat vorbim despre varste fragede.

(publicat in 03.02.2016 pe Elefantelul curio)

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

Scrisoare catre mama intaiului meu nascut

Draga mea,

Incerc sa nu te cert si nu-ti reprosez lucruri, ci doar sa punctez citeva idei pe care le-am observat vizavi de noi doua, in scurta perioada de cind am devenit mama pentru a doua oara.
Ar fi trebuit sa te pregatesti mai mult pentru venirea copilului in viata ta. Nu e de ajuns sa ti-l doresti si gata, totul vine de la sine. Da, se activeaza ele instinctele materne, stii ca-l vei iubi inainte de a-l fi conceput chiar, dar mai e ceva de lucrat: capul! Mintea ta trebuia sa fie mai pregatita pentru asta. Si acu n-am sa ma laud cu sedintele mele de terapie, dar nu cred ca ti-ar fi stricat citeva.
Poate ca daca n-ai fi schimbat atitia medici obstetricieni pina sa-ti fie unul pe plac, ai fi ales mai bine si ai fi avut timp sa construiesti o relatie de incredere reciproca, in care sa poti fi si tu ascultata cind ar fi venit vorba de cum doresti sa nasti. Cu argumente logice si pertinente, care ti-au venit in minte la luni dupa ce a venit copilul pe lume, ai fi putut infrunta chiar si medicul care ti-a facut, fara drept de apel, operatia prin care ti-a smuls pruncul din tine!
La fel de bine, ai fi putut sa alegi tu insati maternitatea in care vei naste, nu medicul care s-a dovedit a fi, ulterior, ahtiat dupa cine da mai mult! Pentru ca doar tu ai fi putut sa gasesti un loc in care sa ti se respecte dreptul de a-ti tine la piept bebelusul indata ce amindoi ati fi fost apti pentru asta, nu dupa ore intregi de rugaminti si hraniri repetate cu formula fara sa ti se ceara permisiunea!
Odata ajunsi acasa, ai fi putut sa simti si atingi bucuria, nu stresul si incrincenarea unei lauze care n-a mai crescut copii, bombardata din toate partile cu informatii care mai de care mai nepotrivite tie si nou nascutului sau chiar invechite.
Si ai fi fost mai relaxata daca lasai naibii caietul ala in care notai ce si cind a mincat bebe, inceput inca din maternitate. Un pic mai sigura pe tine si pe corpul tau de ai fi fost, ai fi avut suficient lapte si pentru tripleti, nu doar pentru unul. Si daca ai fi avut mai multa incredere in copilas ai fi incercat diverse modalitati de a-l adapta la sin, nu doar clasica pozitie care s-a dovedit cea mai dureroasa.
Ai vazut ca un nou nascut doarme mult. Doarme dus, si nu cu liniste deplina. Ai fi avut timp sa faci o multime de lucruri pentru tine, caci ajutoare ai avut, Slava Domnului, ca si mine acum. Daca nu s-ar fi stirnit panica cronomentrului pe somnul micutului ai fi putut sa maninci linistita, sa bei multe lichide, sa faci un dus in tihna, ba chiar sa te speli pe cap si sa-ti dai o oja pe unghii. Ohoo, sau ai fi putut sa vezi un film sau sa dormi! Nu ca ma laud, dar sa stii ca eu pot face asta chiar si cu doi copii acum. E foarte solicitant, dar nu imposibil. Of, daca un pic ti-ai fi reparat si tu creierasul ala si problemele adinc indesate in cotloane de suflet!
Si sa-ti mai spun ceva, dar acum chiar cred ca te oftici. Ai fi avut timp in toata perioada asta de bebelus mereu pus pe somn si dibuitor de umbre sa faci mai mult de un masaj. Serios, doar unul ai facut?! De asta erai asa de epuizata seara la baie, te dureau toate, pentru ca mai apoi sa ai impresia ca nici lapte nu mai ai pentru masa copioasa de dinainte de somnul de noapte? Sa stii ca erau persoane in casa aia in a caror brate copilul tau s-ar fi linistit daca se trezea sau avea vreo crampa!
Aa, si apropo de baie- ce era cu panica aia, in care bebe plingea, aruncai cu apa pe el, te sufocai tu de plinsul lui, pentru ca apoi sa bifezi ritualul punct cu punct pina picati lati si tu si el? Nu statea nimeni sa contorizeze daca i-ai bagat betisorul nu stiu cum, in nu stiu ce ureche sau nara si toata lumea ar fi fost mai fericita, iti garantez!
cele doua inimi
Ma opresc aici, pentru ca repet, eu sint mama de putina vreme si am putini termeni de comparatie deocamdata. Promit sa revin indata ce mai am sa-ti spun citeva! Totusi, copilul tau, devenit intre timp copilul meu, a crescut frumos, e sanatos si intelept. O sa-ti acord si tie dreptul de a fi mindra ca l-ai crescut. Sper insa, cu cel de-al doilea, sa ma descurc singura! Fara suparare, dar am devenit o varinata mult imbunatatita a ta. Permite-mi sa ma desprind de tine fara resentimente!

Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.

TATA- fisa postului

Functie: TATA nou nout

Fisa de post:

  • Untitled.pngDraga Tati, ah, tu erai! Te-am auzit de multe ori cand stateam in locul meu caldut si usor intunecat, imi imaginam ca arati… ei, lasati, fix asa! Hai ca esti simpatic pana la urma. Stiu ca vei fi! Si stiu ca-ti place de mine, chiar ca doar din povestirile Mamei. Chiar, avea dreptate, se vede ca ti s-a rotunjit un pic burtica, cred ca nu te-a lasat sufletul sa o lasi sa se simta aiurea ca ea se ingrasa de la o saptamana la alta. Hai ca te invat eu parcurs care-i treaba!
  • Ai dreptate, cel mai mult imi place in brate la mami, sa sug laptic dulce si bun. Ehee, nu trage pe dreapta. Poti, de fapt cam trebuie sa te trezesti si tu un pic noaptea, ce crezi, ca te las sa dormi? Ai putea sa ma iei din patut, sa ma duci la mama, ca-i sfarsita saracuta. Cateodata poti sa-mi faci si un biberon, nu ma supar. Ba chiar promit sa nu mai tip asa tare cand ma schimbi tu de scutec. Stiu ca ti-e frica ca m-as putea frange, dar bebelusii sunt rezistenti, sa stii! Chiar daca la 3 kg pare ca avem betisoare de frigaruie in loc de picioare si degetele de la manuta mea dreapta seamana cu o furculita cu multi dinti.
  • Apropo, sa stii ca nu musc si nici nu sar pe tine noaptea, daca ma luati la voi in pat. Patutul ala mic cu gratii al meu nu pare cel mai prietenos spatiu. Te avertizez, pe la 5-6 ani sau mai tarziu, cand te-o apuca pe tine cheful de dragalit, s-ar putea sa mai vreau eu!
  • Eu si mami avem alta treaba. Stii cei ai putea face si tu? Sa te preocupi tu te rog sa prepari laptele, sa montezi un biberon, sa programezi un sterilizator, sa pui o masina de spalat de vase, de rufe.
  • Mi-ar placea sa petrec o dimineata intreaga si cu tine! Hai s-o facem pe mami fericita sa o lasam sa mai doarma un pic. Cred ca as vedea-o in ziua aia toata numai un zambet, iar tu ai putea chiar sa primesti un pupic!
  • Sa stii ca eu nu-mi propun sa ma trezesc asa de des noaptea, sa o stresez pe Mami sau sa va fac voua viata mai grea. Incerc doar sa ma adaptez la toate noutatile acestea. Va faceti voi impreuna, va rog, un plan sa-mi faceti fata pana ma prind eu care-i faza cu zi/noapte, soare/luna?
  • O sa-ti povestesc un pic ce facem noi toata ziua acasa: mami imi da sa mananc, ma schimba, ma duce la plimbare, ne spala hainutele, vasele, biberoanele, suzetele, facem curat, ne jucam si ea mai strange tot ce arunc eu peste tot, e chiar usor caraghiasa cand face ca avionul, cantam, eu plang din suuuute de motive, iar ea inventeaza chestii sa ma faca din nou sa rad, cateodata chiar plangem impreuna. Cam asta e in prima parte a zilei, pana pe la 11-12. Deci cand vii de la birou, tu esti fresh, asa-i? Ce-o sa ma mai legeni si ce-o sa ne mai jucam impreuna pana seara tarziu!
  • Prefer ambele perechi de brate! Si ador sa fiu purtat. Am vazut eu ca toate sistemele de purtat bebelusi sunt perfect adaptabile pentru diferite siluete
  • Apropo, promiti sa ma mai culci tu cateodata? Hai, ca n-am nevoie mereu sa sug inainte de nani, chiar e o fericire sa ma stiu in bratele tale puternice despre care imi povestea mami cand era acolo la ea in burtica. Mi-ar placea sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa stii!
  • Uite, iti dau un pont: in restul serilor, cand ma adoarme mami, fa si tu un pic de treaba prin casa si o sa te ia in brate si pe tineee! De ex, ea zice ca e chiar relaxant sa intinzi rufe.
  • Poate ca am contribuit eu un pic la felul in care arata mami acum, dar nu vezi cat e de frumoasa? Eu m-am topit! Vezi ca eu inca nu stiu sa ma exprim, nu mai zic de vorbit, dar am baza in tine ca o sa-i spui numai cuvinte dragastoase, sa o faci sa se simta cea mai apreciata, minunata mama si femeie din lume.
  • Incerci te rog sa te reorganizezi un pic? Am auzit ca iti place sa te trezesti dimineata, sa stai cu orele sub dus, sa-ti bei cafeaua linistit, sa iesi cu baietii… Acum am venit si eu. Vrei sa ne imprietenim?
  • Sa stii ca am venit in viata noastra si am de gand sa raman o perioada! Deci… „viata dinainte”… hmm…
  • Fie, hai, te lasa sa iei notite. O sa te invat si pe tine progamul meu: somn, masa, haine, programari la medic, vaccinuri, grafic de crestere etc