Parintii copiilor mei sint cei mai buni!

Eu abia in octombrie imi revin din vacanta.

Pesemne ca cel mai bine mi-a fost in studentie. Si adevarul e cel mai mult am asteptat acel intii, ca fix luni a picat in 2001.

Am intrat deja in luna lui Brumarel de ceva vreme, si scoala a inceput de-o luna fix deja, si mi s-a umplut cealalta casa de copii. Unul si unul. Din scoli diferite, din clase diferite, din familii diferite, din medii sociale total diferite.

Dar mie nu-mi vine sa-i iau acasa!

Ii iubesc pe fiecare in parte ca pe proprii prunci, am mame care vorbesc despre „fetitele noastre”, dar niciodata nu mi-am permis sa ma gandesc macar ca as putea sa le fiu parinte mai bun decat cei pe care si i-au ales cand au venit pe lume.

Pentru ca elevii mei, cand vin la afterschool, vin deja acasa. Si imi pun tot sufletul meu pe tava si ma topesc cand stau sa ma darame perechi de brate in jurul meu cand abia intru pe usa. Si parintii se conving de sinceritatea noastra si vin catre noi an de an, si mai multi. O implicare sincera si o comunicare directa cu comunitatea de parinti aduce beneficii enorme in special copiilor.

IMG_8281Ma uit cu drag la cladirea in care ne adunam, zi de zi, suflete pure de copil si noi, „doamnele”, care ne alimentam si ne gasim puterea in clinchetul zarvei lor. Vine si baietelul meu aici dupa scoala si ramane ultimul, sa incuie poarta daca s-ar putea, atat de mult ii place. Cred ca mai buna reclama ca asta n-as putea plati niciunde.

Pe copii nu ii intereseaza atat de mult dotarile, jucariile scumpe, clasele, pupitrele, picturile de pereti etc. Au deja la scoala un mediu formal, cateodata rece, in care trebuie sa respecte reguli si sa nu deranjeze prea mult, ca doar e „serviciul” lor.

La Elefantelul curios elevii vin acasa si isi aduc si prietenii cu ei. Unii mai mici, de varsta lor, altii mai mari, care le pun masa sau cu care fac si teme. Stiu sa respecte reguli impuse cu blandete, fac ce le place, descopera, invata, se unesc, se ajuta, cresc!

Activitati Elefantelul Curios (75)Copiii mei petrec mare parte din zi la afterschool. Fiecare vine cu un bagaj din propria-i familie. Si stim o sumedenie de situatii in care lucrurile nu sint tocmai in regula in spatele usilor inchise. Dupa de ani de psihanaliza, stiu ca nu trebuie sa intri cu bocancii in vietile altora! Tot ce e indicat sa facem este sa discutam deschis cu parintii, sa identificam problemele si sa cautam solutiile cele mai bune adaptate fiecarui pitic in parte. Poate unuia ii face bine discutia cu psihologul clubului, altul se exteriorizeaza la cursurile de teatru, unul isi potoleste caracterul agitat concentrandu-se la urmatoare miscare de pe tabla de sah, altul din contra isi consuma energia la dansuri sau karate. Sau, cum se intampla mai nou, pregatim copii catre o alta etapa a vietii lor si ii ajutam sa isi insuseasca limbi straine necesare traiului intr-o alta tara, unde parintii deja si-au gasit de munca.

Traim intr-o lume extrem de agitata, facem parte dintr-o generatie cu acces neingradit la multa informatie care de cele mai multe ori sapa si planteaza multa vina in sufletul nostru. Platim prea mult, uneori la propriu, pentru a ni se spune ca nu suntem parinti suficienti, ca nu facem destul pentru copiii nostri sau ca gresim, ca ne-ar creste altii mai bine pruncii.

Hai sa ne scuturam un pic, sa ne gasim unul doi oameni (neutri de preferat, nu din familia care este, inevitabil, subiectiva) in care sa credem si ale caror sfaturi sa le urmam (un pediatru bun, poate un psiholog sau un coach) si sa ne bucuram de minunile care ne umplu casa si sufletul, candva trupul in cazul mamelor, sa fim recunoscatori pentru sanatatea lor si sa avem incredere ca suntem cea mai buna MAMA si cel mai bun TATA pentru propriul copil!

Am timp!

Cred ca trecusera mai bine de zece ani de cand nu ma mai vazusem cu omul. Pe finalul discutiei ma intreaba, cat de politicos poate face asta un barbat, cati ani am. Lumea a ajuns sa se mire ca se poate arata decent spre bine si foarte bine si dupa o anumita varsta si etapa- mariaj si copii. Departandu-se, aud cu un zambet larg- „Ai timp!

Mai sa fie, chiar am! Destul aud vaicareli (chiar si in capul meu, sa nu externalizam de tot problema) ca nu ne mai ajunge timpul, ca s-a scurtat ziua, ca 24 de ore nu sunt suficiente, ca femeia face prea multe sau ca face tot! Si in loc de vaiete si depresie, m-am gandit ca e cazul sa vad partea plina a paharului si sa pun tot pe hartie, sa ma multumesc cu mine si tot ce inca pot face:

Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste!

Am timp sa fiu cea mai buna mama pentru copiii mei! Sa ii trezesc mai frumos sau mai grabit dimineata, sa stau de povesti in tihna, sa invatam poezii, sa facem adunari in joaca, sa cream obiecte de maare arta, sa ii cert, sa ma joc in parc, sa alergam, sa le citesc cartea preferata de n ori, sa facem briose impreuna, sa ii las sa se joace cu faina, sa spalam vase impreuna (cu ocazia asta si dulapul, si pe jos), sa explic cu calm (si mandrie ca n-am facut scoala degeaba) notiuni de fizica, chimie, astronomie, anatomie etc pe intelesul lor, sa plantam flori, sa udam gradina, sa ne jucam cu cainele, sa ma mai supar pe ei, sa le zic ca- i iubesc chiar si atunci, sa le schimb/incarc bateriile la jucarii, sa le pregatesc hainele si asternuturile, sa ne uitam la filme si desene, sa-i pup de noapte buna vreo jumatate de ora, dupa care sa le fac macar o ciorbita pentru a doua zi, sa strang jucariile, pernele, hainele aruncate, firimiturile, cartile, sa… mintea mea inca proceseaza, pentru ca nu au adormit inca! Oare le-am pus si lor baterii noi?!

Am timp sa vorbesc cu sotul meu de n ori pe zi, sa ne mai vedem cateodata si la pranz (de dragul date-urilor pe nepusa masa), sa ii cumpar cafeaua preferata, sa il astept cat pot de des sa avem macar o masa pe zi impreuna, sa mai vedem cate un film, sa fiu acolo cand n-ar masina. Si ar mai fi cateva situatii:)

Am timp sa vorbesc cu parintii si cu bunica. Macar la telefon. Sa merg pana acasa… hmm, ar trebui sa-mi fac mai mult timp, pentru ca am!

Am timp sa am grija de mine. Ca sa castig timp, am mutat mare parte din salonul de infrumusetare la mine acasa. Am un stilist priceput care a ademenit si copiii, asa ca tunsul e distractie pentru toata lumea, sunt priceputa la vopsit si coafat lejer, ba chiar aproape specialista la manichiura semipermanenta (pentru programari, vorbim in privat:) Ma deplasez insa pentru ingrijire corporala la cei care se pricep cu adevarat. A fost o perioada ca Xbody mi-a salvat corpul in plin proces de pierdere de kilograme. In continuare mananc cat se poate de echilibrat. Aaaa, si nu ies din casa fara macar un rimel pe gene!

Am timp sa ma descopar, sa ma tratez si sa ma reinventez. Nu fac niciun secret din mersul in terapie, am acelasi psiholog de cativa ani si suntem inca departe de a incheia procesul in care ne-am avantat impreuna.

Izabela (15)Am timp sa ma rasfat. Sa ma plimb intr-o zi, daca n-am chef de nimic altceva, sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu, sa mananc o ciocolata intreaga daca vreau!

Am timp sa citesc. Acum vreo doi ani cred, m-am surpins si pe mine cand m-au intrebat prietenele mele ce-mi doresc de ziua mea- le-am cerut un teanc de carti!

Am timp sa calatoresc. M-am prins mai greu de lucrul asta, dar copiii chiar sunt ok si fara mine de la o varsta incolo. Imi doresc foarte mult sa vizitez locuri din tara noastra noastra, dar si din lumea larga si cu ei, dar este indicat sa ne mai odihnim (a se citi respiram) si in doi! Cea mai recenta deplasare a fost una revelatoare, cu to be continued… la final!

Am timp de prieteni. Sa ne vedem din cand in cand, mai cu familiile, mai la un pranz pe fuga, mai sa punem tara la cale. Macar sa mai stim unii de altii, chiar si pe grupul de conversatii de pe fb sau whatsapp si tot vorbim!

Am timp sa ma bucur. De toti copiii de care sunt inconjurata zilnic. Pentru ca se spune sa ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii, iar Dumnezeu mi-a trimis doi in pantece, restul au venit gata crescuti si am sansa sa fiu parte din viata lor zi de zi aproape, sa ma preocup de bunastarea si zambetul lor si sa le simt iubirea, aprecierea si respectul in formele cele mai pure si sincere.

Pentru ca am timp sa lucrez. Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste! Viata m-a dus in asa fel incat sa cresc un business pe cat de greu, pe atat de frumos! Elefantelul curios a venit la momentul potrivit si crestem impreuna. Dar niciodata nu m-am multumit cu un singur lucru de facut, asa ca am pornit si o prima campanie sociala.

Asa ca am timp sa scriu. Pentru ca imi place! Si pentru ca pe orice formular pe care il completez, cand ma intreaba de ocupatie sau meserie, eu nu stiu sa pun altceva decat jurnalist.

Daca as mai avea timp si de mai mult somn, timpul meu s-ar dilata catre perfectiune. Dar sa nu frustram copiii cu o mama perfecta!

Cainele moare de drum lung si…

Ups, era cat pe ce sa zic! Ma refer la binevoitorii care se trezesc sa-si dea cu parerea fix intr-un tantrum sau dupa un moment delicat cu copilul. Culmea e ca mereu MAMELE sunt vizate, chiar daca tatal e si el prezent! Iar comentatorii sunt tot femei, de diferite varste sau barbati trecuti bine de prima tinerete.

N-am auzit vreodata ca cineva sa intrebe o mama, intr-o criza a copilului, cu ce poate fi ajutata! Recunosc, nici eu insami nu fac asa ceva, dar am decenta sa-i informez ca pastrez distanta, sa-i las sa discute in linistea lor, ca stiu cum e, si revin daca e cazul.

Nimeni nu o intreaba pe ea, pe mama monstru ce pare ca-si uraste copilul, pe cat de mult il iubeste, la a cata crriza este pe ziua de azi!

izabela-caragea-family-25Nimeni, dintre strainii brusc deveniti interesati de caz si fals implicati in mica familie, nu i-a insotit pe parcursul zilei sa stie cum le-a fost. Nimeni nu o intreba pe biata incercanata, deseori cu inca unul mic agatat de ea si cu plase de cumparaturi in maini, cat a dormit azi noapte sau de cate ori s-a trezit pentru pipi, titi, apa, vis, mangaiere, invelit si altele! Sau cat mai are in buzunar? Sau ce pune pe masa?

Nimeni nu are habar de cate ori l-a mangaiat, implorat, rugat, imbratisat pe micul neinteles care alege intr-un final sa se intinda pe jos, pana la momentul nefericit in care mama se pierde cu firea!

Nimeni nu-i zice vreodata bravo ca micutul are suficienta incredere in ma’sa sa-si verse naduful, fara sa-i pese de restul lumii, avand asigurarea ei ca e singura care il intelege si il iarta si il iubeste orice ar fi! Bravo ca a invatat un pui de om si un viitor adult sa-si exprime sentimentele, fara sa acumuleze in el tone de venin.

Mi-e tare mila de copiii acestor sfatuitori care le stiu pe toate, care nici la maturitate nu vor fi lasati sa-si creasca proprii copii, pentru ca stiu ailalti mai bine! Mi-e mila de copiii care cunosc mame perfecte, care nu tipa, nu plang, n-o dau in bara nicicand in fata lor. Pentru ca acestia vor cauta mereu perfectiunea, ei insisi vor tinde la perfectiuni. Dar tot ei vor fi cei care vor suferi amar dezamagirea daca, dar mai ales cand, vor realiza ca asa ceva nu exista.

Un tata bun e cel mai sexy barbat!

daddyTot circula pe Facebook, la intervale de timp, poza asta. De data asta mi-a atras atentia mai mult ca niciodata. Pentru ca nu inteleg tatii care ii lasa pe altii sa se joace cu pruncii lor, care stau pe margine si se uita ca niste outsideri (cu un amestec de vina, dispret, invidie, gelozie si neputinta) sau care chiar refuza propunerea de joc venita din partea propriilor copii.

Am auzit diverse scuze- oboseala, durere de cap sau de spate, mama se pricepe mai bine, copiii trebuie sa se joace singuri, dar cea mai de neinteles mi se pare urmatoarea: „eu nu pot cobari la nivelul tau, eu nu stiu sa ma prostesc sau sa ma scalambai ca X si ca Y (mama, bunicu’, unchiul etc)”.

Nu am copii tristi sau depresivi, cu reale probleme, in preajma mea, Slava Domnului! Dar copii mai fericiti ca atunci cand un adult coboara (la propriu!) langa ei si le intra in jocul pe cat de stupid pe atat de important, eu n-am vazut! Iar daca insusi TATA este cel in cauza, salveaza multe ore de terapie pe viitor, multi bani cheltuiti aiurea pe jucarii scumpe menite sa umple goluri, sudeaza o relatie importanta pentru ambii deopotriva. Ce altceva poate fi mai important decat sa fii „printesa lu’ tata” sau „buddy-ul lui tati”, centrul universului pentru clipa traita si pana la infinit in sufletul ala de copil?

Sunt tati care refuza sa accepte ca vremea lor a venit! Care nu inteleg ca nu li se cere sa fie mame daca au grija de copiii lor! Care nu stiu ca nu vor fi mai putin barbati in ochii iubitelor lor daca aleg sa vorbeasca unui copil, sa se joace prosteste cu el, sa citeasca pe roluri dintr-o carte, sa se tavaleasca pe jos la un gadilat strasnic, sa se joace de-a v-ati ascunselea prin casa.

NU, dragi tatici, iubitele si sotiile voastre nu va vor lua de crescut daca va vad asa pusi la mintea copilului, ci va vor iubi si va vor respecta mai mult!

TATA- fisa postului

Functie: TATA nou nout

Fisa de post:

  • Untitled.pngDraga Tati, ah, tu erai! Te-am auzit de multe ori cand stateam in locul meu caldut si usor intunecat, imi imaginam ca arati… ei, lasati, fix asa! Hai ca esti simpatic pana la urma. Stiu ca vei fi! Si stiu ca-ti place de mine, chiar ca doar din povestirile Mamei. Chiar, avea dreptate, se vede ca ti s-a rotunjit un pic burtica, cred ca nu te-a lasat sufletul sa o lasi sa se simta aiurea ca ea se ingrasa de la o saptamana la alta. Hai ca te invat eu parcurs care-i treaba!
  • Ai dreptate, cel mai mult imi place in brate la mami, sa sug laptic dulce si bun. Ehee, nu trage pe dreapta. Poti, de fapt cam trebuie sa te trezesti si tu un pic noaptea, ce crezi, ca te las sa dormi? Ai putea sa ma iei din patut, sa ma duci la mama, ca-i sfarsita saracuta. Cateodata poti sa-mi faci si un biberon, nu ma supar. Ba chiar promit sa nu mai tip asa tare cand ma schimbi tu de scutec. Stiu ca ti-e frica ca m-as putea frange, dar bebelusii sunt rezistenti, sa stii! Chiar daca la 3 kg pare ca avem betisoare de frigaruie in loc de picioare si degetele de la manuta mea dreapta seamana cu o furculita cu multi dinti.
  • Apropo, sa stii ca nu musc si nici nu sar pe tine noaptea, daca ma luati la voi in pat. Patutul ala mic cu gratii al meu nu pare cel mai prietenos spatiu. Te avertizez, pe la 5-6 ani sau mai tarziu, cand te-o apuca pe tine cheful de dragalit, s-ar putea sa mai vreau eu!
  • Eu si mami avem alta treaba. Stii cei ai putea face si tu? Sa te preocupi tu te rog sa prepari laptele, sa montezi un biberon, sa programezi un sterilizator, sa pui o masina de spalat de vase, de rufe.
  • Mi-ar placea sa petrec o dimineata intreaga si cu tine! Hai s-o facem pe mami fericita sa o lasam sa mai doarma un pic. Cred ca as vedea-o in ziua aia toata numai un zambet, iar tu ai putea chiar sa primesti un pupic!
  • Sa stii ca eu nu-mi propun sa ma trezesc asa de des noaptea, sa o stresez pe Mami sau sa va fac voua viata mai grea. Incerc doar sa ma adaptez la toate noutatile acestea. Va faceti voi impreuna, va rog, un plan sa-mi faceti fata pana ma prind eu care-i faza cu zi/noapte, soare/luna?
  • O sa-ti povestesc un pic ce facem noi toata ziua acasa: mami imi da sa mananc, ma schimba, ma duce la plimbare, ne spala hainutele, vasele, biberoanele, suzetele, facem curat, ne jucam si ea mai strange tot ce arunc eu peste tot, e chiar usor caraghiasa cand face ca avionul, cantam, eu plang din suuuute de motive, iar ea inventeaza chestii sa ma faca din nou sa rad, cateodata chiar plangem impreuna. Cam asta e in prima parte a zilei, pana pe la 11-12. Deci cand vii de la birou, tu esti fresh, asa-i? Ce-o sa ma mai legeni si ce-o sa ne mai jucam impreuna pana seara tarziu!
  • Prefer ambele perechi de brate! Si ador sa fiu purtat. Am vazut eu ca toate sistemele de purtat bebelusi sunt perfect adaptabile pentru diferite siluete
  • Apropo, promiti sa ma mai culci tu cateodata? Hai, ca n-am nevoie mereu sa sug inainte de nani, chiar e o fericire sa ma stiu in bratele tale puternice despre care imi povestea mami cand era acolo la ea in burtica. Mi-ar placea sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa stii!
  • Uite, iti dau un pont: in restul serilor, cand ma adoarme mami, fa si tu un pic de treaba prin casa si o sa te ia in brate si pe tineee! De ex, ea zice ca e chiar relaxant sa intinzi rufe.
  • Poate ca am contribuit eu un pic la felul in care arata mami acum, dar nu vezi cat e de frumoasa? Eu m-am topit! Vezi ca eu inca nu stiu sa ma exprim, nu mai zic de vorbit, dar am baza in tine ca o sa-i spui numai cuvinte dragastoase, sa o faci sa se simta cea mai apreciata, minunata mama si femeie din lume.
  • Incerci te rog sa te reorganizezi un pic? Am auzit ca iti place sa te trezesti dimineata, sa stai cu orele sub dus, sa-ti bei cafeaua linistit, sa iesi cu baietii… Acum am venit si eu. Vrei sa ne imprietenim?
  • Sa stii ca am venit in viata noastra si am de gand sa raman o perioada! Deci… „viata dinainte”… hmm…
  • Fie, hai, te lasa sa iei notite. O sa te invat si pe tine progamul meu: somn, masa, haine, programari la medic, vaccinuri, grafic de crestere etc