Categorie: Copii

Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.

TATA- fisa postului

Functie: TATA nou nout

Fisa de post:

  • Untitled.pngDraga Tati, ah, tu erai! Te-am auzit de multe ori cand stateam in locul meu caldut si usor intunecat, imi imaginam ca arati… ei, lasati, fix asa! Hai ca esti simpatic pana la urma. Stiu ca vei fi! Si stiu ca-ti place de mine, chiar ca doar din povestirile Mamei. Chiar, avea dreptate, se vede ca ti s-a rotunjit un pic burtica, cred ca nu te-a lasat sufletul sa o lasi sa se simta aiurea ca ea se ingrasa de la o saptamana la alta. Hai ca te invat eu parcurs care-i treaba!
  • Ai dreptate, cel mai mult imi place in brate la mami, sa sug laptic dulce si bun. Ehee, nu trage pe dreapta. Poti, de fapt cam trebuie sa te trezesti si tu un pic noaptea, ce crezi, ca te las sa dormi? Ai putea sa ma iei din patut, sa ma duci la mama, ca-i sfarsita saracuta. Cateodata poti sa-mi faci si un biberon, nu ma supar. Ba chiar promit sa nu mai tip asa tare cand ma schimbi tu de scutec. Stiu ca ti-e frica ca m-as putea frange, dar bebelusii sunt rezistenti, sa stii! Chiar daca la 3 kg pare ca avem betisoare de frigaruie in loc de picioare si degetele de la manuta mea dreapta seamana cu o furculita cu multi dinti.
  • Apropo, sa stii ca nu musc si nici nu sar pe tine noaptea, daca ma luati la voi in pat. Patutul ala mic cu gratii al meu nu pare cel mai prietenos spatiu. Te avertizez, pe la 5-6 ani sau mai tarziu, cand te-o apuca pe tine cheful de dragalit, s-ar putea sa mai vreau eu!
  • Eu si mami avem alta treaba. Stii cei ai putea face si tu? Sa te preocupi tu te rog sa prepari laptele, sa montezi un biberon, sa programezi un sterilizator, sa pui o masina de spalat de vase, de rufe.
  • Mi-ar placea sa petrec o dimineata intreaga si cu tine! Hai s-o facem pe mami fericita sa o lasam sa mai doarma un pic. Cred ca as vedea-o in ziua aia toata numai un zambet, iar tu ai putea chiar sa primesti un pupic!
  • Sa stii ca eu nu-mi propun sa ma trezesc asa de des noaptea, sa o stresez pe Mami sau sa va fac voua viata mai grea. Incerc doar sa ma adaptez la toate noutatile acestea. Va faceti voi impreuna, va rog, un plan sa-mi faceti fata pana ma prind eu care-i faza cu zi/noapte, soare/luna?
  • O sa-ti povestesc un pic ce facem noi toata ziua acasa: mami imi da sa mananc, ma schimba, ma duce la plimbare, ne spala hainutele, vasele, biberoanele, suzetele, facem curat, ne jucam si ea mai strange tot ce arunc eu peste tot, e chiar usor caraghiasa cand face ca avionul, cantam, eu plang din suuuute de motive, iar ea inventeaza chestii sa ma faca din nou sa rad, cateodata chiar plangem impreuna. Cam asta e in prima parte a zilei, pana pe la 11-12. Deci cand vii de la birou, tu esti fresh, asa-i? Ce-o sa ma mai legeni si ce-o sa ne mai jucam impreuna pana seara tarziu!
  • Prefer ambele perechi de brate! Si ador sa fiu purtat. Am vazut eu ca toate sistemele de purtat bebelusi sunt perfect adaptabile pentru diferite siluete
  • Apropo, promiti sa ma mai culci tu cateodata? Hai, ca n-am nevoie mereu sa sug inainte de nani, chiar e o fericire sa ma stiu in bratele tale puternice despre care imi povestea mami cand era acolo la ea in burtica. Mi-ar placea sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa stii!
  • Uite, iti dau un pont: in restul serilor, cand ma adoarme mami, fa si tu un pic de treaba prin casa si o sa te ia in brate si pe tineee! De ex, ea zice ca e chiar relaxant sa intinzi rufe.
  • Poate ca am contribuit eu un pic la felul in care arata mami acum, dar nu vezi cat e de frumoasa? Eu m-am topit! Vezi ca eu inca nu stiu sa ma exprim, nu mai zic de vorbit, dar am baza in tine ca o sa-i spui numai cuvinte dragastoase, sa o faci sa se simta cea mai apreciata, minunata mama si femeie din lume.
  • Incerci te rog sa te reorganizezi un pic? Am auzit ca iti place sa te trezesti dimineata, sa stai cu orele sub dus, sa-ti bei cafeaua linistit, sa iesi cu baietii… Acum am venit si eu. Vrei sa ne imprietenim?
  • Sa stii ca am venit in viata noastra si am de gand sa raman o perioada! Deci… „viata dinainte”… hmm…
  • Fie, hai, te lasa sa iei notite. O sa te invat si pe tine progamul meu: somn, masa, haine, programari la medic, vaccinuri, grafic de crestere etc

Toti copiii pe scena, va rog!

Spectacolul la care am fost azi cu V s-a terminat mai repede, inainte de finalul propriu zis. Doar pentru noi insa. Si pe buna dreptate, rabdarea copilului meu ajunsese la capat si, fara crize, a decis ca trebuie sa plecam. Urmarisem citeva numere de magie, mai mult sau mai putin reusite, never mind! Lui i-au placut mult, e fascinat de magicieni si de trucurile lor. Insa el nu a fost ales sa urce pe scena orice ar fi facut, era prea mic pesemne. Desi era cuminte, statea pe scaun, tinea mina cind sus, cind la ceafa, cind la spate, intocmai cum cerea idolul din fata lui. Ii alegea pe altii, mai mari, in special fetite.

Sint sigura ca toti ceilalti copii (sa fi fost vreo 30 in sala) au simtit acelasi sentiment de frustrare in pauzele dintre magii si, in loc sa se bucure de trucurile urmatoare se intrebau de ce n-au fost alesi sau ce sa faca sa ajunga pe scena.

Asa ca, dragi artisti pentru copii, ori ii luati pe toti pe scena, ori pe niciunul! Parerea mea. Poate ca putina psiholgie a copiilor n-ar strica sa stiti, sau macar sa aveti copii prin prisma carora sa dati importanta trairilor celorlalti, sau macar sa va placa copiii, la naiba!

Poate e al meu mai sensibil, poate exagerez eu, dar stiu ca de acum incolo am de munca serios cu V, caci „nu mai vrea la spectacol. niciodata!” Asa de mult a suferit pentru ca are doar trei ani si nu e demn sa puna si el mina pe un cerc sau  pe o esarfa. Ba chiar stia sa numere mai bine decit a facut-o fetita aia de 6 ani de scena. Serios!

De duca

Sint momente in viata care te marcheaza- si aici ma refer la disparitii fulgeratoare, morti neasteptate sau simpla (daca ii pot spune asa) iminenta a mortii.

Eu am fost copil norocos, din multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind cel despre care vorbesc acum. Nu mi-a fost dat sa traiesc despartiri dureroase si definitive pina tirziu in adolescenta, Slava Domnului! Am fost, ce vorbesc eu aici- de fapt sint marcata de inecul unor partenere de joaca, dar abia tirziu aveam sa inteleg amprenta pusa de acest eveniment asupra mea. Oricum, generatia noastra a fost cea a copiilor „prea mici ca sa priceapa ceva sau sa tina minte mare lucru”. Aveam sa ignor/uit tragedia, ducind dupa mine frica si repulsia, aparent inexplicabile, de apa- abia la 26 de ani am invatat cit de cit sa fac o lungime de bazin fara sa ma simt terminata. Si asta ar fi o parte din ce duc dupa mine.

Weekendul trecut m-am trezit incercind sa-i explic baietelului meu cel mare ce se intimpla cu oamenii cind mor. Priveam la un film. Un catel extrem de fidel isi pierde stapinul. Il astepta in fiecare zi in acelasi loc. Trist. Ma intreaba de ce nu mai vine stapinul lui, cind vineeee? Incerc sa leg citeva cuvinte care sa doara cit mai putin. Ii pun cam multe in circa lui Doamne Doamne, dar asa ma scot cind epuizez ideile. Pune buza, i se umezesc ochii si da sa plinga- „Adica nu se mai intoarce niciodataaaa?”  Ma blochez. Incerc sa inventez un alt stapin, dar nu tine. La pauza schimb canalul si fac filmul terminat. Ne intoarcem la ale noastre.

Dar la doua zile aflu ca cineva care ne trecea pragul de citeva ori pe saptamina s-a dus. Asa, in citeva zile. Se crease un oarecare atasament. Deocamdata nu intreaba, dar o va face. Atunci ce-i voi spune?

Cum explici unui copil de trei ani moartea?

10 copii as fi facut

… nu daca m-as fi maritat mai devreme, nu daca as fi fost mai tinara, nu daca as avut un corp care sa se refaca mai repede si mai frumos, nu daca as fi avut mai multi bani sau mai multe camere, ci daca l-as fi avut prima oara pe copilul no2:) Desigur, sint convinsa ca as fi luat teapa, ca vad ca nu toti copiii sint la fel, ba sint al naibii de diferiti chiar daca-s facuti cu aceleasi ingrediente, ca sa ma exprim asa.

Dar la noi a fost invers. Am primit mai intii copilul problema, sensibil, cu colici inca, care plinge din orice, caruia nu-i convine nimic, care face figuri la mincare, care inca nu doarme toata noaptea mereu, care…, care…; dar care e foarte destept, stia culorile si cifrele inainte de a lega cuvinte, prea descurcaret, la modul enervant ca vrea sa faca el tooootul singur, foarte curios, iubitor de carti de cind a renuntat la suzeta, abil si smecher cind vrea ceva cu adevarat parca ar fi fost pisica intr-o viata anterioara. A fost testul suprem- „Ia sa vedem, rezistati? cit de mult va plac copiii? suportati crize/tantrumuri/whatever de la nastere incoace (ca la noi au fost terrible 2s de cind ne stim)? daca treceti cu brio, va dam bonus unul total opus!” pare ca si-a zis cineva de Sus care rinduieste venirea copiilor pe Pamint.

Eee, si a venit bebe no2. A ris prima oara la 2 saptamini. Si nu asa, ca prin vis, ci constient. De gingurit a luat-o de la 3 si de atunci nu-i mai tace gurita. Se trezeste dimineata cu un zimbet larg, nu plinge decit daca e ceva grav pentru el (acu pe bune, mai stiti copii care sa nu scoata vreun scincet cind ii scoti mucii cu instrumentul ala odios, dar eficient care se leaga la aspirator?!), sta si in leagan, si in carut si oriunde il pui de fapt. Fara colici. Noaptea, prima repriza de somn are vreo 6 ore- bebelus alaptat la cerere. Bine, stiu ca e inca mic si e cam devreme sa ma pronunt, dar nu ma pot abtine. Si prevad un viitor stralucit pentru relatia noastra:)

Dar ma tot gindesc ca daca ordinea venirii copiilor in viata niastra ar fi fost alta, deja eu cel putin as fi fost pusa pe fapte mari in astia trei ani. Spre linistea celuilalt contributor la crearea copiilor din dotare, acest lucru nu s-a intimplat, fiind greu incercat cu intiiul nascut. Acum totul ni se pare floare la ureche, la casa, la curte, in lume!

Eu insa ii iubesc mult pe amindoi, nu stiu daca la fel, cu singuranta insa cu aceeasi intensitate.

Poveste continua. Se scrie in fiecare zi.