Categorie: Medicina

Legea noastra, vesnic interpretabila!

Cadrul legal ar trebui sa lamureasca multe aspecte. Ar trebui…

Am aflat in ultima vreme, de la invatatori care susutin sus si tare ca STIU sa acorde primul ajutor, ca sunt in continuare copii imobilizati si tinuti de limba in timpul unei crize convulsive, ca stau cu capul pe spate si cu o mana ridicata cand le curge sange din nas, ca li se poate scoate un eventual obiect ascutit infipt in vreun membru. Sau mai grav, sunt alte cadre didactice pe care nici nu le intereseaza ce e de facut in cazuri de urgenta pentru ca, nu-i asa, avem cabinete medicale in scoli si gradinite!

In desfasuratorul campaniei mele, Siguranta in Educatie, despre care am povestit aici, buchia legii este foarte importanta, mai ales ca luam in discutie pregatirea unor oameni care au grija de copiii nostri mare parte din zi!

Primul ajutor este definit în legea privind reforma în domeniul sănătății ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa!

Legea 319/2006 este Legea securitatii si sanatatii in munca. „Legea stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.” (Art. 1. alin (2))

Am tot intrebat pe la inspectori de munca, la specialisti in protectia muncii, pe la fundatii care se ocupa fix cu asa ceva: In ce masura sunt obligatorii cursurile de prim ajutor intr-o institutie? Am fost facuta minge de ping pong, unii zic ca da, altii ca nu.

Hai sa vedem ce zice la lege! I-am rugat pe specialistii in dreptul muncii, din cadrul casei de avocatura Vasiliu Miclea, sa ne raspunda:

„In Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă art.10 alin.(1) lit.a) prevede că una dintre obligațiile angajatorului este aceea de acordare a primului ajutor. Nu face referire la vreo obligatie a angajatorului expresă de a face cursuri de prim-ajutor, dar reiese indirect din cuprinsul articolului acest aspect.

FullSizeRenderPrimul ajutor este definit în Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în art.92 alin.1 lit.g) ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă.”

Am cerut de asemenea sa clarificam notiunile de prim ajutor si protectia muncii.

“Diferența dintre protectia muncii și prim ajutor ar fi aceea că protectia muncii în primul rând înglobează și noțiunea de prim-ajutor așa cum reiese din cuprinsul Legii privind Securitatea și sănătatea în muncă. Primul-ajutor fiind o formă de a asigura siguranța și sănătatea în muncă. Acest lucru îl deducem din textul art.10 al Legii nr.319/2006 care prevede că angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor și trebuie să îi instruiască în acest scop. Așa cum am arătat mai sus, în definiția primului ajutor, persoana care acordă primul ajutor trebuie să fie instruită în acest sens, ceea ce se regăsește sub aspectul obligației de instruire a unor lucrători de a da primul ajutor, care revine angajatorului conform Legii privind sănătatea și securitatea în muncă.”

Art. 45 din Legea nr.319/2006 lit.h) face referire la faptul că printre atribuțiile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este acela de a coopera și a organiza cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ.

“Da, putem considera ca se poate face referire și la cursuri de prim ajutor deoarece noțiunea de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă este una largă și cuprinde toate tipurile de pregătire de această natură. De asemenea nu trebuie să uităm că în cadrul școlilor, liceelor există cabinete medicale fapt care face să se considere într-un fel că personalul medical poate acorda în cazuri urgente consultații medicale, dar nici nu exclud posibilitatea de a organiza cursuri de prim ajutor. Există și Ordinul nr. 1.668 din 9 decembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a prescolarilor si elevilor din unitătile de învătământ de stat si particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistentei medicale gratuite si pentru promovarea unui stil de viată sănătos care reglementează obligativitatea existenței unui cabinet medical în cadrul unităților de învățământ.”

Dar cabinete si personal medical in scoli exista de multe ori doar pe hartie si, daca totusi exista, poate fi insuficient sau la o distanta considerabila de clasa unde se afla elevul ce trebuie ajutat, pentru care si cateva secunde conteaza!

“Legea 319/2006 le este aplicabilă si angajaților din învățământ, în rest nu există niciun text expres care să reglementeze acordarea primului ajutor. Singurul aspect care face referire la acest lucru, fiind înglobat în noțiunea de securitate și sănătate în muncă, este modelul de contract de încheiat cu elevii, contractul educational-tip care este prevăzut ca anexă în Regulamentul-cadru din 31 august 2016 de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar care prevede la pct.1 lit.b) obligația de a asigura respectarea condiţiilor şi a exigenţelor privind normele de igienă şcolară, de protecţie a muncii, de protecţie civilă şi de pază contra incendiilor în unitatea de învăţământ și art.21 care face referire la: În exercitarea funcţiei de conducere executivă, directorul are următoarele atribuţii: f) asigură aplicarea şi respectarea normelor de sănătate şi de securitate în muncă”

Cum ar fi sa putem schimba ceva? Cum ar fi sa nu mai fim atat de siguri ca „mie nu mi se poate intampla”?

Este nevoie ca fiecare persoana, cu atat mai mult daca are in grija copii, sa constientizeze ca poate salva o viata in cateva secunde, cu stapanire de sine, curaj si cateva notiuni elementare de prim ajutor!

Sharing is caring!

Dascalul copilului tau stie sa acorde primul ajutor?

Cati dintre voi, parinti mai ales sau persoane care interactioneaza zilnic cu copiii stiti sa acordati primul ajutor? Sunt lucruri de facut pana ca personalul medical specializat sa intervina. Iar prim ajutor nu inseamna doar resuscitare si metoda Heimlich, ci si chestiuni simple, ca banala sangerare a nasului! Nu, nu se sta cu capul pe spate si cu nu mai stiu care mana ridicata cum ne-au invatat pe vremuri.

Sunt sute, mii de educatori si invatatori in toata tara, nu mai zic si profesori (dar macar ei interactioneaza mai mult cu copii mari, de regula informati si constienti) care habar nu au ce sa faca daca vreun copil pateste ceva sub supravegherea lor.

Tin minte si acum, in clasele primare, cand o colega a nimerit, la ora de sport- nu in pauza!, cu fruntea fix in soclul zidului exterior al scolii (braul acela zidit care iese un pic in afara peretelui si se delimiteaza cu o muchie destul de ascutita). Nu-mi aduc aminte ca invatatoarea sa fi facut o compresa pe zona sangernda. Poate nu stia, poate s-a pierdut cu firea. Dar inca vad picaturile mari de sange de un rosu inchis lasate pe scari, in timp ce colega era urcata pe bratele doamnei pana la etajul superior al cladirii, in cabinetul asistentei.

Apoi, mereu am fost fascinata de cum pansa mama! Facea niste legaturi cu fasa aceea care lasa numai ate daca nu stii sa o folosesti corect, de zici ca era cel putin asistenta. Doar facuse cursuri de prim ajutor la Crucea Rosie. Si inca unele serioase, vreo trei luni asa. Cica stia sa faca si injectii, dar nu m-a prins vreodata sa-mi arate.

De cand am devenit parinte, dar mai ales de cand lucrez cu zeci de copii zilnic, mi-am propus sa invat si eu notiuni elementare de prim ajutor! Asa am ajuns la cursurile organizate de Crucea Rosie si cu un certificat recunoscut la nivel european in buzunar.

Imi doresc ca toti parintii sa constientizeze aceasta nevoie de a cunoaste cum sa-si ajute copilul in caz de Doamne fereste!

Imi doresc ca si copiii sa stie sa reactioneze, fara panica, in cazuri extreme, dupe ce vor fi apelat numarul de urgenta 112.

In luna martie 2017, copiii care frecventeaza programul Afterschool Elefantelul curios® beneficiaza de instruirea unor voluntari de la Crucea Rosie pentru a capata notiuni importante, de multe ori vitale!

Stiati ca 70.000 de romani MOR anual pentru ca NU au fost resuscitati la timp?

Cel mai mult imi doresc sa popularizez o campanie de constientizare si responsabilizare a cadrelor didactice! Sunt convinsa ca vom gasi oameni de bine care sa ne ajute sa instruim cat mai multe persoane incadrate in sistemul de invatamant de stat si, de ce nu, sa schimbam niste norme legislative.

Deja avem sustinerea unui cunoscut medic parlamentar, membru in Comisia de Sanatate a Camerei Deputalor- dr Tudor Ciuhodaru.

Cei trei NU de la cursurile de prim ajutor

cr1Mi se pare de bun simt ca fiecare dintre noi sa cunoasca minimul de masuri de prim ajutor. Oricui, oricand, ii se poate intampla orice, iar daca destinul te-a plasat acolo, e clar ca trebuie sa faci ceva!

De cand sunt mama, ma tot gandesc serios sa urmez niste cursuri serioase, predate de oameni pregatiti sa ma invete ce sa fac in situatii neprevazute, care pot pune in pericol viata celor din jurul meu.

Crucea Rosie nu mai are nevoie de nicio prezentare ca sa va explic de ce am avut incredere sa invat de la ei si de ce ma mandresc cu un certificat recunoscut la nivel european, pe care va trebui sa il vizez anual.

Cum va puteti inscrie la cursuri, gasiti detalii aici.

Daca va spun ca exista si o aplicatie care va invata ce aveti de facut, chiar nu mai aveti nicio scuza. Gasiti informatii aici.

Primele lucruri pe care le-am retinut de la cursuri desfiinteaza mituri:

cr2NU puls- ca semn vital. Este de ajuns sa Privesc, sa Ascult si sa Simt sa inteleg in ce stare se afla presupusa victima.

NU Rivanol– pentru dezinfectarea ranilor, pentru ca de fapt tocmai aceasta solutie favorizeaza dezvoltarea bacteriilor anaerobe. Se prefera Apa oxigenata sau Betadina

NU garou– in cazul hemoragiilor. Se mai foloseste doar in caz de amputatie sau, foarte slab, la muscaturile de vipera, de ex.

Sa incepem acum o rubrica preferata de mine in copilarie:

STIATI CA …

* exista un numar de URGENTE, altul decat 112, la care poti suna in caz de intoxicatii? Notati va rog: 021.210 62 82 (83)

* trebuie sa pui apa rece (nu gheata!) pe arsura, oricat de grava sau neinsemnata, timp de 15-20 de minute? Nu miere, ulei, sare, poate apoi doar sprayul minune daca-l ai la indemana.

* atunci cand ii curge copilului sau omului sange din nas (Epistaxis), nu il tii cu capul pe spate si cu o mana ridicata? Nu nu, il tii chiar cu capul aplecat in fata si faci compresie sanatoasa la baza piramidei nazale, pe nara din care curge lichidul ros’ si pretios

* la hemoragie, de tasneste cu putere inseamna ca sangele vine de pe vreo artera, iar de e mai inchis la culoare si se prelinge molcom, e dintr-o vena? Si atunci ce-i de facut? Compresie, nu sugrumam membrul sau zona!

* NU trebuie scos corpul strain care se incapataneaza sa sfideze pana si legea gravitatiei, in cazul in care a intepat faptura umana? Imobilizeaza-l (corpul strain, nu omul) si lasa medicul sa se ocupe apoi.

* in caz de criza diabetica, indiferent ca pacientul are glicemia sub sau peste limite normala, ceva dulce sub limba salveaza momentul pana la ajutor medical specializat?

* nu trebuie sa fugim pe scari caz de cutremur? Normal ca stiati! Tocul usii poate ramane prima optiune, dar si langa un perete rezistent poate fi o solutie salvatoare, caci acesta nu va face implozie, cel mult se va prabusi- dar nu pe tine, ci iti va lasa un spatiu gen piramida in care te poti chirci pana la sosirea ajutoarelor.

* atacul de panica e o treaba serioasa? Trebuie ca omul afectat sa sufle cu nesat intr-o punga!

* atacul de cord sau atacul cerebral pot fi fatale? Nu sta pe ganduri si suna la 112!

* in caz de convulsii si epilepsie NU se intervine, ci e indicat sa astepti doar sa treaca criza? Cel mult, se pune o perna sub capul epilepticului, se elimina din jurul sau obiectele in care se poate rani, in niciun caz nu se leaga, nu se taie, nu se inteapa!

* resuscitarea trebuie facuta continuu pana la sosirea echipajului medical specializat? Asta dupa ce s-au luat semnele vitale ale pacientului- privesc, ascult, simt max 10 secunde. NU cautati pulsul, pierdeti timp pretios, caci nu se simte la toti oamenii in aceeasi zona si deseori poate fi atat de slab.

De retinut: 30 cu 2 in cazul adultilor (facem 30 de compresii toracice, apoi doua insuflatii si repetam cat este nevoie) si 5 cu 30 cu 2 in cazul copiilor de pana in 7 ani! (5 insuflatii, 30 de compresii, 2 insuflatii, apoi reluam ciclul 30 cu 2).

cr3Atentie! La copiii asa mici nu se sufla doar pe gura, ci se cuprind in gura salvatorului atat gura cat si nasul micutului cand se fac insuflatiile)

*in zone aglomerate (gen statia de metrou de la Universitate) exista Defribrilatoare Automate? De fapt sunt semiautomate si functioneaza in baza unui sistem extrem de inteligent, care te invata ce e de facut in caz ca trebuie sa le folosesti, dar nu se lasa pornite daca nu detecteaza o urgenta.

Acestea fiind zise, va doresc sa nu aveti nevoie sa le aplicati sau sa va fie de folos!

Acestea sunat cateva dintre cele mai importante masuri de prim ajutor pe care oricine le poate aplica pentru a salva vieti in caz de urgenta, insa solicitarea ajutorului specializat ramane lucru primordial de facut in situatii limita. Sunati 112!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

Cu terapia trecem alergia

Inca n-am ajuns la nivelul la care sa propavaduiesc psihoterapia, dar mie imi face bine si vreau sa spun si la altii! Nu pot zice cu mina pe inima ca fara sedintele saptaminale n-as fi facut si dres aia si aia, dar stiu ca m-au ajutat mult. Poate as fi ajuns undeva pe acolo, dar mult mai tirziu, sau poate ca ar fi fost prea tirziu pentru unele alegeri si as fi apucat pe alte trasee. E greu sa incepi un astfel de proces, dar mai ales sa-l sustii, pentru ca ajunge la un moment dat sa doara mai rau decit o operatie pe viu! Sint convinsa ca trebuie sa existe mai intii deschidere personala catre acest gen de discutii cu un necunoscut practic, apoi timp, dar mai ales bani pentru asta. Nu in ultimul rind, tre sa gasesti un psiholog cu care sa ai o anumita chimie si care sa-ti inspire incredere.

In urma cu 9 ani, cind am hotarit sa ma mut in Bucuresti, veneam din Iasi nu prea grasa, dar sanatoasa! In primele trei saptamini in care nu-mi gaseasm locul neam, desi faceam ce-mi placea si toate pareau ca isi urmeaza cursul firesc, m-am pomenit cu o rinita alergica si o dermatita. Noroc ca slujba in televiziune presupunea sa port mai mult taioare, iar decolteele nu mi s-au parut niciodata profi la stiri. Doar crizele de stranut sau tuse ma incomodau. Teste, analize, medici, creme, spray-uri, pastile, de toate- nu m-a ajutat nimic. Cel mai dureros a fost sa stranut proaspat operata, iar cel mai enervant era sa stranut noaptea, in somnul cel mai dulce al intregii case.

Treaba cu somatizarea am asimilat-o greu, copil crescut fiind cu cauze gen „curent”, „bube, mucegaiuri si noroi”. Dar am identificat anumite cazuri concrete, mai ales la cel mic. Caci sa ma analizez pe mine insami era al naibii de greu. Dar iata ca in timp am inteles ca alergiile mele erau la cite „ceva” sau „cineva”. In ultima vreme m-am tinut strasnic de terapie, mai ceva ca in cercetare. Ca doar ma cautam pe mine si mi se pare mai important ca orice. Am dat de greu de multe ori, am abandonat, am reluat de unde ramas sau chiar de la capat, cu altcineva drept suport. La inceput asteptam tratament ca de la doctor, cu termen de vindecare si reluare de analize care sa iasa perfect. Iata ca nu merge asa, am descoperit. Dar placut e, din cind in cind, sa-ti iei o pauza in capul tau si sa vezi unde ai ajuns.

Dupa citeva luni de hoinareala (si la propriu, si la figurat), iata-ma intoarsa in aceeasi casa, cu aceleasi persoane in jur, cu aceleasi situatii de confruntat- parca prea putine sint schimbate. Dar dorm bine, nu stranut, nu imi ies bube si pete pe corp. Pare ca ceva s-a reparat! Cel putin la suprafata, rinita mea alergica s-a dus pe pustiu!

Trecem la nivelul urmator.

Respect!

Eu nu ma dau in vint dupa persoanele publice, bine, mai ales daca ne referim la vedetele din ziua de azi. Desi, la un moment dat al vietii mele, eram considerata si eu cam pe acolo. Probabil asta o fi fost si o greseala de-a mea, caci imi priveam jobul de „musafir” in casele oamenilor ca pe o slujba normala, nedemna de atita atentie! ok, asta e un alt subiect. Ah, si ce ma irita cunoscutii din viata publica care se afirma prin grade de rudenie cu persoane aflate pe culmi.

Tare de tot ma dezgusta si spitalele. Imediat arat si legatura dintre subiecte. Ma infioara numai gindul de a merge pe holurile murdare, de a sta la cozi pe la usi, de a primi priviri indiferente cind iti e disperarea mai mare si, vai, de a ajunge sa ma intind pe vreun pat vechi si scirtiind!

Nici dupa medici nu ma omor, decit daca-mi sint prieteni eventual si se arata dispusi sa-si dea cu parerea daca le-o cer sau daca au cabinet privat la care isi respecta programarile si ma trateaza omeneste!

O singura persoana se incadreaza in aceste trei categorii, pe care insa o admir si o respect si as recomanda-o cu incredere! Caci eu insami mi-am pus toata increderea in priceperea lui! Azi, cind i-am lasat pe mina una din cele mai importante persoane din viata mea! Il rog pe bunul Dumnezeu sa-l lumineze si sa-i dea putere sa-si foloseasca toata priceperea! E un OM care nu uita, desi acum e foarte sus, iar eu poate am mai coborit, fata de circumstantele in care ne-am cunoscut! Un om care te recunoaste si te primeste, care foloseste telefonul personal, acelasi de ani de zile, fara secretare pretioase, un om care pare ca-ti acorda toata atentia de care ai nevoie, fara sa simti ca e presat de timp si de cine stie ce probleme birocratice!

Respect, Prof Dr Catalin CARSTOIU, medic ce isi profeseaza meseria cu daruire, dar si conduce cel mai mare spital din tara, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti