Categorie: Parinti

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

Scrisoare catre mama intaiului meu nascut

Draga mea,

Incerc sa nu te cert si nu-ti reprosez lucruri, ci doar sa punctez citeva idei pe care le-am observat vizavi de noi doua, in scurta perioada de cind am devenit mama pentru a doua oara.
Ar fi trebuit sa te pregatesti mai mult pentru venirea copilului in viata ta. Nu e de ajuns sa ti-l doresti si gata, totul vine de la sine. Da, se activeaza ele instinctele materne, stii ca-l vei iubi inainte de a-l fi conceput chiar, dar mai e ceva de lucrat: capul! Mintea ta trebuia sa fie mai pregatita pentru asta. Si acu n-am sa ma laud cu sedintele mele de terapie, dar nu cred ca ti-ar fi stricat citeva.
Poate ca daca n-ai fi schimbat atitia medici obstetricieni pina sa-ti fie unul pe plac, ai fi ales mai bine si ai fi avut timp sa construiesti o relatie de incredere reciproca, in care sa poti fi si tu ascultata cind ar fi venit vorba de cum doresti sa nasti. Cu argumente logice si pertinente, care ti-au venit in minte la luni dupa ce a venit copilul pe lume, ai fi putut infrunta chiar si medicul care ti-a facut, fara drept de apel, operatia prin care ti-a smuls pruncul din tine!
La fel de bine, ai fi putut sa alegi tu insati maternitatea in care vei naste, nu medicul care s-a dovedit a fi, ulterior, ahtiat dupa cine da mai mult! Pentru ca doar tu ai fi putut sa gasesti un loc in care sa ti se respecte dreptul de a-ti tine la piept bebelusul indata ce amindoi ati fi fost apti pentru asta, nu dupa ore intregi de rugaminti si hraniri repetate cu formula fara sa ti se ceara permisiunea!
Odata ajunsi acasa, ai fi putut sa simti si atingi bucuria, nu stresul si incrincenarea unei lauze care n-a mai crescut copii, bombardata din toate partile cu informatii care mai de care mai nepotrivite tie si nou nascutului sau chiar invechite.
Si ai fi fost mai relaxata daca lasai naibii caietul ala in care notai ce si cind a mincat bebe, inceput inca din maternitate. Un pic mai sigura pe tine si pe corpul tau de ai fi fost, ai fi avut suficient lapte si pentru tripleti, nu doar pentru unul. Si daca ai fi avut mai multa incredere in copilas ai fi incercat diverse modalitati de a-l adapta la sin, nu doar clasica pozitie care s-a dovedit cea mai dureroasa.
Ai vazut ca un nou nascut doarme mult. Doarme dus, si nu cu liniste deplina. Ai fi avut timp sa faci o multime de lucruri pentru tine, caci ajutoare ai avut, Slava Domnului, ca si mine acum. Daca nu s-ar fi stirnit panica cronomentrului pe somnul micutului ai fi putut sa maninci linistita, sa bei multe lichide, sa faci un dus in tihna, ba chiar sa te speli pe cap si sa-ti dai o oja pe unghii. Ohoo, sau ai fi putut sa vezi un film sau sa dormi! Nu ca ma laud, dar sa stii ca eu pot face asta chiar si cu doi copii acum. E foarte solicitant, dar nu imposibil. Of, daca un pic ti-ai fi reparat si tu creierasul ala si problemele adinc indesate in cotloane de suflet!
Si sa-ti mai spun ceva, dar acum chiar cred ca te oftici. Ai fi avut timp in toata perioada asta de bebelus mereu pus pe somn si dibuitor de umbre sa faci mai mult de un masaj. Serios, doar unul ai facut?! De asta erai asa de epuizata seara la baie, te dureau toate, pentru ca mai apoi sa ai impresia ca nici lapte nu mai ai pentru masa copioasa de dinainte de somnul de noapte? Sa stii ca erau persoane in casa aia in a caror brate copilul tau s-ar fi linistit daca se trezea sau avea vreo crampa!
Aa, si apropo de baie- ce era cu panica aia, in care bebe plingea, aruncai cu apa pe el, te sufocai tu de plinsul lui, pentru ca apoi sa bifezi ritualul punct cu punct pina picati lati si tu si el? Nu statea nimeni sa contorizeze daca i-ai bagat betisorul nu stiu cum, in nu stiu ce ureche sau nara si toata lumea ar fi fost mai fericita, iti garantez!
cele doua inimi
Ma opresc aici, pentru ca repet, eu sint mama de putina vreme si am putini termeni de comparatie deocamdata. Promit sa revin indata ce mai am sa-ti spun citeva! Totusi, copilul tau, devenit intre timp copilul meu, a crescut frumos, e sanatos si intelept. O sa-ti acord si tie dreptul de a fi mindra ca l-ai crescut. Sper insa, cu cel de-al doilea, sa ma descurc singura! Fara suparare, dar am devenit o varinata mult imbunatatita a ta. Permite-mi sa ma desprind de tine fara resentimente!

Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.

TATA- fisa postului

Functie: TATA nou nout

Fisa de post:

  • Untitled.pngDraga Tati, ah, tu erai! Te-am auzit de multe ori cand stateam in locul meu caldut si usor intunecat, imi imaginam ca arati… ei, lasati, fix asa! Hai ca esti simpatic pana la urma. Stiu ca vei fi! Si stiu ca-ti place de mine, chiar ca doar din povestirile Mamei. Chiar, avea dreptate, se vede ca ti s-a rotunjit un pic burtica, cred ca nu te-a lasat sufletul sa o lasi sa se simta aiurea ca ea se ingrasa de la o saptamana la alta. Hai ca te invat eu parcurs care-i treaba!
  • Ai dreptate, cel mai mult imi place in brate la mami, sa sug laptic dulce si bun. Ehee, nu trage pe dreapta. Poti, de fapt cam trebuie sa te trezesti si tu un pic noaptea, ce crezi, ca te las sa dormi? Ai putea sa ma iei din patut, sa ma duci la mama, ca-i sfarsita saracuta. Cateodata poti sa-mi faci si un biberon, nu ma supar. Ba chiar promit sa nu mai tip asa tare cand ma schimbi tu de scutec. Stiu ca ti-e frica ca m-as putea frange, dar bebelusii sunt rezistenti, sa stii! Chiar daca la 3 kg pare ca avem betisoare de frigaruie in loc de picioare si degetele de la manuta mea dreapta seamana cu o furculita cu multi dinti.
  • Apropo, sa stii ca nu musc si nici nu sar pe tine noaptea, daca ma luati la voi in pat. Patutul ala mic cu gratii al meu nu pare cel mai prietenos spatiu. Te avertizez, pe la 5-6 ani sau mai tarziu, cand te-o apuca pe tine cheful de dragalit, s-ar putea sa mai vreau eu!
  • Eu si mami avem alta treaba. Stii cei ai putea face si tu? Sa te preocupi tu te rog sa prepari laptele, sa montezi un biberon, sa programezi un sterilizator, sa pui o masina de spalat de vase, de rufe.
  • Mi-ar placea sa petrec o dimineata intreaga si cu tine! Hai s-o facem pe mami fericita sa o lasam sa mai doarma un pic. Cred ca as vedea-o in ziua aia toata numai un zambet, iar tu ai putea chiar sa primesti un pupic!
  • Sa stii ca eu nu-mi propun sa ma trezesc asa de des noaptea, sa o stresez pe Mami sau sa va fac voua viata mai grea. Incerc doar sa ma adaptez la toate noutatile acestea. Va faceti voi impreuna, va rog, un plan sa-mi faceti fata pana ma prind eu care-i faza cu zi/noapte, soare/luna?
  • O sa-ti povestesc un pic ce facem noi toata ziua acasa: mami imi da sa mananc, ma schimba, ma duce la plimbare, ne spala hainutele, vasele, biberoanele, suzetele, facem curat, ne jucam si ea mai strange tot ce arunc eu peste tot, e chiar usor caraghiasa cand face ca avionul, cantam, eu plang din suuuute de motive, iar ea inventeaza chestii sa ma faca din nou sa rad, cateodata chiar plangem impreuna. Cam asta e in prima parte a zilei, pana pe la 11-12. Deci cand vii de la birou, tu esti fresh, asa-i? Ce-o sa ma mai legeni si ce-o sa ne mai jucam impreuna pana seara tarziu!
  • Prefer ambele perechi de brate! Si ador sa fiu purtat. Am vazut eu ca toate sistemele de purtat bebelusi sunt perfect adaptabile pentru diferite siluete
  • Apropo, promiti sa ma mai culci tu cateodata? Hai, ca n-am nevoie mereu sa sug inainte de nani, chiar e o fericire sa ma stiu in bratele tale puternice despre care imi povestea mami cand era acolo la ea in burtica. Mi-ar placea sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa stii!
  • Uite, iti dau un pont: in restul serilor, cand ma adoarme mami, fa si tu un pic de treaba prin casa si o sa te ia in brate si pe tineee! De ex, ea zice ca e chiar relaxant sa intinzi rufe.
  • Poate ca am contribuit eu un pic la felul in care arata mami acum, dar nu vezi cat e de frumoasa? Eu m-am topit! Vezi ca eu inca nu stiu sa ma exprim, nu mai zic de vorbit, dar am baza in tine ca o sa-i spui numai cuvinte dragastoase, sa o faci sa se simta cea mai apreciata, minunata mama si femeie din lume.
  • Incerci te rog sa te reorganizezi un pic? Am auzit ca iti place sa te trezesti dimineata, sa stai cu orele sub dus, sa-ti bei cafeaua linistit, sa iesi cu baietii… Acum am venit si eu. Vrei sa ne imprietenim?
  • Sa stii ca am venit in viata noastra si am de gand sa raman o perioada! Deci… „viata dinainte”… hmm…
  • Fie, hai, te lasa sa iei notite. O sa te invat si pe tine progamul meu: somn, masa, haine, programari la medic, vaccinuri, grafic de crestere etc

Bogata fata saraca

Fericirea are pret. Cel putin asa este la mine- cind am reusit sa realizez ceva, dupa indelungi eforturi, altceva mi s-a luat. Si ma mai intreaba lumea de ce nu stiu sa ma bucur, sa sar intr-un picior cind mi se intimpla ceva bun?

In momentul asta, fericirea mea sint copiii! Nu stiu daca e o etapa sau daca asa va fi mereu. Parintii imi spun ca raminem copiii lor orice s-ar intimpla si oriciti ani am aduna in buletin. Si ar urma si eu sa ma conving de asta. Adevarul e ca abia cind m-am dezmeticit, tinindu-mi in brate intiiul nascut am simtit ce-mi zicea mama- sa nu-ti mai incapi de atita iubire, implinire, fericire. Aveam ochii incetosati de emotie (bine, si de nesomn la vremea aia) cind i-am scris ca, in sfirsit, simt!! Asa ca merita totul, chiar daca asta ma lasa pe mine incompleta. Nici vorba de sacrificiu, ci de putere!!

Craciunul pentru mine este magic. Inseamna Nasterea Domnului, familie reunita si traditiile locului. In ultimii ani insa, ceva ma tot sunteste de la fericirea Sarbatorii miraculoase. Dar de la anul tebuie sa fac sa fie altfel!

Mai saraca si mai bogata ca la finele anului trecut, n-am fost niciodata! Cu un copil linga mine si cu un altul in mine, alaturi de familia de origini. Si tot ce avea sa urmeze din alegerea mea si incurcaturile create de o mina nevazuta. Nenorocirea mea avea sa insemne sanatatea si fericirea familiei copiilor mei! Anul acesta, legea compensatiei (de s-ar duce pe apa simbetei!) face ca eu sa fiu nevoita sa fiu departe de locul meu preferat de petrecerea a minunatului Craciun! Bine, ar mai fi si undeva la 30 de grade, dar asta e doar la stadiul de curiozitate! Chiar, Mos Craciun nu s-o coace in costumul lui daca noi am impodobi bradul in slapi?:)

Sarbatori fericite, oriune v-ati afla, oameni dragi mie!