Categorie: Timp liber

M-a intepat un ARICI de MARE. Tratament?

o-delicatete-ciudata-cum-se-mananca-aricii-de-mare-video_size1Crezi ca nu ti se poate intampla, ca vecinul de cearceaf a fost neatent si iti lasi copilul sa zburde liber prin nisipul fin si apa limpde in culori de smarald. Pana nu o patesti, iti lasi papucii pe mal si chiar daca ai incaltaminte adecvata o uiti prin vreo sacosa de plaja sau tocmai la masina.

Dar cand simti zeci de ace in talpa si cazi in fund de durere si de spaima, ca o pleasca in toata splendoarea de iti lasi copiii cu gura casca, brusc te trezesti! Bai, chiar exista ARICI de MARE, chiar inteapa fara mila ca doar de, tu i-ai calcat cu nesimtire si nestiinta!

In primele secunde am avut talpa amortita de atatea intepaturi, n-am prea simtit durere, ci chiar m-a napadit un calm binevenit sa-mi adun din toate ungherele mintii ce am citit si ce mai stiu despre intepaturile vietatilor de mare!

Primele cuvinte care mi-au rasunat au fost: „VENIN”, „umflatura”, „copii PANICAti”, „concediu SFARSIT”. Dupa ce am scos cei doi tepi imensi, inca intregi, m-am tarat cu restul bucatelelor infipte adanc in talpa, prin nisipul fin, cu cei doi copii speriati roind in jurul meu.

IMG_5731

NOROCul meu este ca NU am avut des intalnita reactie alergica la vreuna din substantele degajate in piele cand ariciul m-a intepat. Trebuie sa stiti ca daca o persoana sufera multe intepaturi  in acelasi timp, reactia poate fi atat de grava incat sa cauzeze spasme musculare extreme, dificultati in respiratie, slabiciune si chiar colaps. Aricii de mare au fie spini cu o cavitate interna umpluta cu venin, calcificati sau pedicele globuloase cu glande cu venin. Veninul lor contine cateva componente toxice, incluzand glucosteroizi, hemolizine, proteaze, serotonina si substante colinergice.

CE ESTE DE FACUT?

Daca reactia alergica se manifesta imediat, adica in primele 10 minute, trebuie apelat de urgenta la medic! Daca se umfla membrul intepat, daca sa inflameaza punctele de patrundere, daca apare vreo suspiciune de infectie sau puroi vizibil, daca nu puteti folosi membrul afectat, nu stati pe leacuri babesti, mergeti la spital!

In cazul meu, totul s-a desfasurat lent si fara complicatii. Am luat totusi o pastila de Aerius, un antihistaminic pe care il port dupa mine din cauza unei rinite alergice pe care am dezvoltat-o cand am ajuns in Bucuresti. Este bine sa aveti si comprimate pentru adulti (Claritine, Aerius), dar si siropuri sau picaturi pentru copii (Aerius, Zyrtec etc). In cazuri mai complicate se merge pana la administrarea de Predninson sau alte comprimate sau preparate pe baza de cortizon.

IMG_5733

Partea afectata trebuie imediat scufundata in apa fierbinte. De fapt cat mai calda, cat suportati, aveti grija sa nu apara si alte leziuni de genul arsurilor, fix asta mai lipsea! La fel de bine este sa aplicati si ulei cat se poate de cald, pentru a inmuia pielea si a facilita alunecarea acelor- sfaturile sunt primite de la un CADRU MEDICAL, nu sunt leacuri babesti. Chiar daca nu parea nimic grav, la 12 ore dupa incident am preferat sa merg la spital pentru a ma convinge sa putem continua vacanta!

ATENTIE! Spinii inoculati accesibili trebuie indepartati, dar se pot rupe si bucati minuscule pot ramane infipte.

FullSizeRenderOricat de buna ar fi penseta pe care o aveti la indemana, resturile de tepi sunt atat de faramicioase incat nu ai ce sa le faci! Substanta reziduala de pe suprafata spinilor, care ramane in piele dupa indepartarea acestora, poate mima retinerea spinilor, dar nu trebuie sa va ingrijorati, dar nici sa sapati adanc in piele cu acul incins, cum va scotea mamaia aschia- produceti leziuni inutile.

Corpul omenesc insa are un sistem de aparare bine pus la punct, asa ca se va stradui singur sa elimine corpurile straine inca ramase subcutanat. La sfatul medicului, vei tine zona cat mai curata, o vei spala cat se poate de des cu apa dulce, vei aplica ulei incalzit si, pe masura ce resturile spinilor vor fi rejectati, vei aplica o crema antiseptica pe zona afectata- din nou, sfatul medicului. Eu port dupa mine Baneocin, crema sau pulbere.

Pana sa va fie de folos, folositi botosi speciali pentru a intra in mare!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

TATA- fisa postului

Functie: TATA nou nout

Fisa de post:

  • Untitled.pngDraga Tati, ah, tu erai! Te-am auzit de multe ori cand stateam in locul meu caldut si usor intunecat, imi imaginam ca arati… ei, lasati, fix asa! Hai ca esti simpatic pana la urma. Stiu ca vei fi! Si stiu ca-ti place de mine, chiar ca doar din povestirile Mamei. Chiar, avea dreptate, se vede ca ti s-a rotunjit un pic burtica, cred ca nu te-a lasat sufletul sa o lasi sa se simta aiurea ca ea se ingrasa de la o saptamana la alta. Hai ca te invat eu parcurs care-i treaba!
  • Ai dreptate, cel mai mult imi place in brate la mami, sa sug laptic dulce si bun. Ehee, nu trage pe dreapta. Poti, de fapt cam trebuie sa te trezesti si tu un pic noaptea, ce crezi, ca te las sa dormi? Ai putea sa ma iei din patut, sa ma duci la mama, ca-i sfarsita saracuta. Cateodata poti sa-mi faci si un biberon, nu ma supar. Ba chiar promit sa nu mai tip asa tare cand ma schimbi tu de scutec. Stiu ca ti-e frica ca m-as putea frange, dar bebelusii sunt rezistenti, sa stii! Chiar daca la 3 kg pare ca avem betisoare de frigaruie in loc de picioare si degetele de la manuta mea dreapta seamana cu o furculita cu multi dinti.
  • Apropo, sa stii ca nu musc si nici nu sar pe tine noaptea, daca ma luati la voi in pat. Patutul ala mic cu gratii al meu nu pare cel mai prietenos spatiu. Te avertizez, pe la 5-6 ani sau mai tarziu, cand te-o apuca pe tine cheful de dragalit, s-ar putea sa mai vreau eu!
  • Eu si mami avem alta treaba. Stii cei ai putea face si tu? Sa te preocupi tu te rog sa prepari laptele, sa montezi un biberon, sa programezi un sterilizator, sa pui o masina de spalat de vase, de rufe.
  • Mi-ar placea sa petrec o dimineata intreaga si cu tine! Hai s-o facem pe mami fericita sa o lasam sa mai doarma un pic. Cred ca as vedea-o in ziua aia toata numai un zambet, iar tu ai putea chiar sa primesti un pupic!
  • Sa stii ca eu nu-mi propun sa ma trezesc asa de des noaptea, sa o stresez pe Mami sau sa va fac voua viata mai grea. Incerc doar sa ma adaptez la toate noutatile acestea. Va faceti voi impreuna, va rog, un plan sa-mi faceti fata pana ma prind eu care-i faza cu zi/noapte, soare/luna?
  • O sa-ti povestesc un pic ce facem noi toata ziua acasa: mami imi da sa mananc, ma schimba, ma duce la plimbare, ne spala hainutele, vasele, biberoanele, suzetele, facem curat, ne jucam si ea mai strange tot ce arunc eu peste tot, e chiar usor caraghiasa cand face ca avionul, cantam, eu plang din suuuute de motive, iar ea inventeaza chestii sa ma faca din nou sa rad, cateodata chiar plangem impreuna. Cam asta e in prima parte a zilei, pana pe la 11-12. Deci cand vii de la birou, tu esti fresh, asa-i? Ce-o sa ma mai legeni si ce-o sa ne mai jucam impreuna pana seara tarziu!
  • Prefer ambele perechi de brate! Si ador sa fiu purtat. Am vazut eu ca toate sistemele de purtat bebelusi sunt perfect adaptabile pentru diferite siluete
  • Apropo, promiti sa ma mai culci tu cateodata? Hai, ca n-am nevoie mereu sa sug inainte de nani, chiar e o fericire sa ma stiu in bratele tale puternice despre care imi povestea mami cand era acolo la ea in burtica. Mi-ar placea sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa stii!
  • Uite, iti dau un pont: in restul serilor, cand ma adoarme mami, fa si tu un pic de treaba prin casa si o sa te ia in brate si pe tineee! De ex, ea zice ca e chiar relaxant sa intinzi rufe.
  • Poate ca am contribuit eu un pic la felul in care arata mami acum, dar nu vezi cat e de frumoasa? Eu m-am topit! Vezi ca eu inca nu stiu sa ma exprim, nu mai zic de vorbit, dar am baza in tine ca o sa-i spui numai cuvinte dragastoase, sa o faci sa se simta cea mai apreciata, minunata mama si femeie din lume.
  • Incerci te rog sa te reorganizezi un pic? Am auzit ca iti place sa te trezesti dimineata, sa stai cu orele sub dus, sa-ti bei cafeaua linistit, sa iesi cu baietii… Acum am venit si eu. Vrei sa ne imprietenim?
  • Sa stii ca am venit in viata noastra si am de gand sa raman o perioada! Deci… „viata dinainte”… hmm…
  • Fie, hai, te lasa sa iei notite. O sa te invat si pe tine progamul meu: somn, masa, haine, programari la medic, vaccinuri, grafic de crestere etc

Bogata fata saraca

Fericirea are pret. Cel putin asa este la mine- cind am reusit sa realizez ceva, dupa indelungi eforturi, altceva mi s-a luat. Si ma mai intreaba lumea de ce nu stiu sa ma bucur, sa sar intr-un picior cind mi se intimpla ceva bun?

In momentul asta, fericirea mea sint copiii! Nu stiu daca e o etapa sau daca asa va fi mereu. Parintii imi spun ca raminem copiii lor orice s-ar intimpla si oriciti ani am aduna in buletin. Si ar urma si eu sa ma conving de asta. Adevarul e ca abia cind m-am dezmeticit, tinindu-mi in brate intiiul nascut am simtit ce-mi zicea mama- sa nu-ti mai incapi de atita iubire, implinire, fericire. Aveam ochii incetosati de emotie (bine, si de nesomn la vremea aia) cind i-am scris ca, in sfirsit, simt!! Asa ca merita totul, chiar daca asta ma lasa pe mine incompleta. Nici vorba de sacrificiu, ci de putere!!

Craciunul pentru mine este magic. Inseamna Nasterea Domnului, familie reunita si traditiile locului. In ultimii ani insa, ceva ma tot sunteste de la fericirea Sarbatorii miraculoase. Dar de la anul tebuie sa fac sa fie altfel!

Mai saraca si mai bogata ca la finele anului trecut, n-am fost niciodata! Cu un copil linga mine si cu un altul in mine, alaturi de familia de origini. Si tot ce avea sa urmeze din alegerea mea si incurcaturile create de o mina nevazuta. Nenorocirea mea avea sa insemne sanatatea si fericirea familiei copiilor mei! Anul acesta, legea compensatiei (de s-ar duce pe apa simbetei!) face ca eu sa fiu nevoita sa fiu departe de locul meu preferat de petrecerea a minunatului Craciun! Bine, ar mai fi si undeva la 30 de grade, dar asta e doar la stadiul de curiozitate! Chiar, Mos Craciun nu s-o coace in costumul lui daca noi am impodobi bradul in slapi?:)

Sarbatori fericite, oriune v-ati afla, oameni dragi mie!

Alienul de discoteca

adica EU!

Sau as putea sa ma compar cu frumoasa din padurea adormita, pe care a trezit-o printul dupa zeci sau chiar sute de ani si a scos-o in lume! Asta se intimpla cind nu mai ai parte de viata sociala de noapte o buna bucata de vreme, apoi te hotarasti brusc s-o reiei.

Merg increzatoare pe tocurile cui de altadat si in jeansii strimti din vremurile actuale (caci aia dinainte nu ma mai incap nici pe un crac) si hop!, iata-ma intr-un club cu totul altfel decit ma asteptm. Clar targetul e altul, nu e pentru pustoaice si printii lor de bani gata, cum mai vazusem. Dupa citeva minute de dezmeticire incep sa observ de jos, de pe canapea, caci nu-mi mai vine sa ma ridici pe ritmurile astea ciudate. Vad ca lumea s-a schimbat in jurul meu, la masa mea sint oameni in jur de 40 si 40+, ca bautura-i cam la fel, dar mai din plin, fara griji de costuri sau de impartirea notei de plata, ca nu tre sa se ameteasca nimeni ca sa ne distram, ca ma ridic sa dansez de fapt doar la cover-uri oldies.

Si buf, ma loveste- in tot timpul asta cit am stat acasa la crescut copii, zi de zi, noapte de noapte, lumea n-a stat in loc asa cum am impresia ca eu insami am facut-o, ci anii au trecut peste toti. Si aici nu ma refer doar la cum e prin discoteci sau baruri, ci in general. Nu m-a asteptat nimeni pe mine sa scot nasul din pampersi, n-am cum sa reiau totul din locul unde credeam e o simpla virgula, apoi povestea continua. No no no. E punct. De fapt sint puncte puncte, caci habar n-am ce s-a intimplat intre paranteze. Si nu cred ca sint singura sau printre putinele mame care se loveste de asta. Trebuie sa recuperam si sa ne adaptam, daca vrem sa scapam cu cit mai putine frustrari si sa crestem copii drepti ca brazii! Si uite asa, iar ma loveste dorul de job, de autonomie, de activitati independente, de… mine!