Categorie: Uncategorized

Forta ZURLI!

Cand trece prin tot felul de incercari dificile, o femeie isi cauta aliate. Poate nu se uita la prietena de alaturi, cu familia perfecta dupa care ea baleste, dar ocheste o straina care ii pare model in viata.

O stiu mai mult de pe net, nu tin minte sa ne fi intersectat pe holurile Centrului National Media, pe vremea cand una era la tv si cealalta la radio. De fapt nici nu sunt sigura daca am lucrat acolo amandoua in acelasi timp. Nici nu conteaza, ca altceva voiam sa zic.

Mai multa energie si stare de bine si de succes si optimism si de tot ce vrei pozitiv pe lumea asta nu mi-a mai transmis nimeni de mult! Pana marti seara, dupa cateva cuvinte schimbate pe facebook cu o straina care m-au pus in miscare.

3

Am fost la spectacol cu copiii, la reprezentatia celor de la Gasca Zurli, la aniversarea celor de 10 de existenta.

Ce fenomen!

Ce realizare!

Fara decoruri pompoase, dar cu o bucurie imensa si cu o dragoste nemarginita pentru toti copiii lumii, Zurli umple scene goale si reci, dar si sali intregi, zile la rand. Si joaca cu casa inchisa!

Ce poate realiza femeia asta, mama singura, cu vise si emotii, cu zambete si povesti, cu personaje si culoare… nu-i de mirare ca a scris deja o carte! Si presupun ca mai are material pentru inca vreo cateva si continua sa adune.

Iti multumesc Mirela Retegan pentru ca m-ai adus la spectacol, fara „imboldul” tau n-as fi venit!

Sper sa ajungem stra-strabunici Zurli, cum frumos ziceai!

M-a intepat un ARICI de MARE. Tratament?

o-delicatete-ciudata-cum-se-mananca-aricii-de-mare-video_size1Crezi ca nu ti se poate intampla, ca vecinul de cearceaf a fost neatent si iti lasi copilul sa zburde liber prin nisipul fin si apa limpde in culori de smarald. Pana nu o patesti, iti lasi papucii pe mal si chiar daca ai incaltaminte adecvata o uiti prin vreo sacosa de plaja sau tocmai la masina.

Dar cand simti zeci de ace in talpa si cazi in fund de durere si de spaima, ca o pleasca in toata splendoarea de iti lasi copiii cu gura casca, brusc te trezesti! Bai, chiar exista ARICI de MARE, chiar inteapa fara mila ca doar de, tu i-ai calcat cu nesimtire si nestiinta!

In primele secunde am avut talpa amortita de atatea intepaturi, n-am prea simtit durere, ci chiar m-a napadit un calm binevenit sa-mi adun din toate ungherele mintii ce am citit si ce mai stiu despre intepaturile vietatilor de mare!

Primele cuvinte care mi-au rasunat au fost: „VENIN”, „umflatura”, „copii PANICAti”, „concediu SFARSIT”. Dupa ce am scos cei doi tepi imensi, inca intregi, m-am tarat cu restul bucatelelor infipte adanc in talpa, prin nisipul fin, cu cei doi copii speriati roind in jurul meu.

IMG_5731

NOROCul meu este ca NU am avut des intalnita reactie alergica la vreuna din substantele degajate in piele cand ariciul m-a intepat. Trebuie sa stiti ca daca o persoana sufera multe intepaturi  in acelasi timp, reactia poate fi atat de grava incat sa cauzeze spasme musculare extreme, dificultati in respiratie, slabiciune si chiar colaps. Aricii de mare au fie spini cu o cavitate interna umpluta cu venin, calcificati sau pedicele globuloase cu glande cu venin. Veninul lor contine cateva componente toxice, incluzand glucosteroizi, hemolizine, proteaze, serotonina si substante colinergice.

CE ESTE DE FACUT?

Daca reactia alergica se manifesta imediat, adica in primele 10 minute, trebuie apelat de urgenta la medic! Daca se umfla membrul intepat, daca sa inflameaza punctele de patrundere, daca apare vreo suspiciune de infectie sau puroi vizibil, daca nu puteti folosi membrul afectat, nu stati pe leacuri babesti, mergeti la spital!

In cazul meu, totul s-a desfasurat lent si fara complicatii. Am luat totusi o pastila de Aerius, un antihistaminic pe care il port dupa mine din cauza unei rinite alergice pe care am dezvoltat-o cand am ajuns in Bucuresti. Este bine sa aveti si comprimate pentru adulti (Claritine, Aerius), dar si siropuri sau picaturi pentru copii (Aerius, Zyrtec etc). In cazuri mai complicate se merge pana la administrarea de Predninson sau alte comprimate sau preparate pe baza de cortizon.

IMG_5733

Partea afectata trebuie imediat scufundata in apa fierbinte. De fapt cat mai calda, cat suportati, aveti grija sa nu apara si alte leziuni de genul arsurilor, fix asta mai lipsea! La fel de bine este sa aplicati si ulei cat se poate de cald, pentru a inmuia pielea si a facilita alunecarea acelor- sfaturile sunt primite de la un CADRU MEDICAL, nu sunt leacuri babesti. Chiar daca nu parea nimic grav, la 12 ore dupa incident am preferat sa merg la spital pentru a ma convinge sa putem continua vacanta!

ATENTIE! Spinii inoculati accesibili trebuie indepartati, dar se pot rupe si bucati minuscule pot ramane infipte.

FullSizeRenderOricat de buna ar fi penseta pe care o aveti la indemana, resturile de tepi sunt atat de faramicioase incat nu ai ce sa le faci! Substanta reziduala de pe suprafata spinilor, care ramane in piele dupa indepartarea acestora, poate mima retinerea spinilor, dar nu trebuie sa va ingrijorati, dar nici sa sapati adanc in piele cu acul incins, cum va scotea mamaia aschia- produceti leziuni inutile.

Corpul omenesc insa are un sistem de aparare bine pus la punct, asa ca se va stradui singur sa elimine corpurile straine inca ramase subcutanat. La sfatul medicului, vei tine zona cat mai curata, o vei spala cat se poate de des cu apa dulce, vei aplica ulei incalzit si, pe masura ce resturile spinilor vor fi rejectati, vei aplica o crema antiseptica pe zona afectata- din nou, sfatul medicului. Eu port dupa mine Baneocin, crema sau pulbere.

Pana sa va fie de folos, folositi botosi speciali pentru a intra in mare!

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai citești ce postez, poți să alegi să mă urmărești, cu butonul de Follow pentru blog și dacă vrei să împărtășești și cu prietenii tăi ce tocmai ai citit, poți da Share pe pagina ta de Facebook. 

Te aștept să te abonezi și la canalul meu de YOUTUBE.

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

Scrisoare catre mama intaiului meu nascut

Draga mea,

Incerc sa nu te cert si nu-ti reprosez lucruri, ci doar sa punctez citeva idei pe care le-am observat vizavi de noi doua, in scurta perioada de cind am devenit mama pentru a doua oara.
Ar fi trebuit sa te pregatesti mai mult pentru venirea copilului in viata ta. Nu e de ajuns sa ti-l doresti si gata, totul vine de la sine. Da, se activeaza ele instinctele materne, stii ca-l vei iubi inainte de a-l fi conceput chiar, dar mai e ceva de lucrat: capul! Mintea ta trebuia sa fie mai pregatita pentru asta. Si acu n-am sa ma laud cu sedintele mele de terapie, dar nu cred ca ti-ar fi stricat citeva.
Poate ca daca n-ai fi schimbat atitia medici obstetricieni pina sa-ti fie unul pe plac, ai fi ales mai bine si ai fi avut timp sa construiesti o relatie de incredere reciproca, in care sa poti fi si tu ascultata cind ar fi venit vorba de cum doresti sa nasti. Cu argumente logice si pertinente, care ti-au venit in minte la luni dupa ce a venit copilul pe lume, ai fi putut infrunta chiar si medicul care ti-a facut, fara drept de apel, operatia prin care ti-a smuls pruncul din tine!
La fel de bine, ai fi putut sa alegi tu insati maternitatea in care vei naste, nu medicul care s-a dovedit a fi, ulterior, ahtiat dupa cine da mai mult! Pentru ca doar tu ai fi putut sa gasesti un loc in care sa ti se respecte dreptul de a-ti tine la piept bebelusul indata ce amindoi ati fi fost apti pentru asta, nu dupa ore intregi de rugaminti si hraniri repetate cu formula fara sa ti se ceara permisiunea!
Odata ajunsi acasa, ai fi putut sa simti si atingi bucuria, nu stresul si incrincenarea unei lauze care n-a mai crescut copii, bombardata din toate partile cu informatii care mai de care mai nepotrivite tie si nou nascutului sau chiar invechite.
Si ai fi fost mai relaxata daca lasai naibii caietul ala in care notai ce si cind a mincat bebe, inceput inca din maternitate. Un pic mai sigura pe tine si pe corpul tau de ai fi fost, ai fi avut suficient lapte si pentru tripleti, nu doar pentru unul. Si daca ai fi avut mai multa incredere in copilas ai fi incercat diverse modalitati de a-l adapta la sin, nu doar clasica pozitie care s-a dovedit cea mai dureroasa.
Ai vazut ca un nou nascut doarme mult. Doarme dus, si nu cu liniste deplina. Ai fi avut timp sa faci o multime de lucruri pentru tine, caci ajutoare ai avut, Slava Domnului, ca si mine acum. Daca nu s-ar fi stirnit panica cronomentrului pe somnul micutului ai fi putut sa maninci linistita, sa bei multe lichide, sa faci un dus in tihna, ba chiar sa te speli pe cap si sa-ti dai o oja pe unghii. Ohoo, sau ai fi putut sa vezi un film sau sa dormi! Nu ca ma laud, dar sa stii ca eu pot face asta chiar si cu doi copii acum. E foarte solicitant, dar nu imposibil. Of, daca un pic ti-ai fi reparat si tu creierasul ala si problemele adinc indesate in cotloane de suflet!
Si sa-ti mai spun ceva, dar acum chiar cred ca te oftici. Ai fi avut timp in toata perioada asta de bebelus mereu pus pe somn si dibuitor de umbre sa faci mai mult de un masaj. Serios, doar unul ai facut?! De asta erai asa de epuizata seara la baie, te dureau toate, pentru ca mai apoi sa ai impresia ca nici lapte nu mai ai pentru masa copioasa de dinainte de somnul de noapte? Sa stii ca erau persoane in casa aia in a caror brate copilul tau s-ar fi linistit daca se trezea sau avea vreo crampa!
Aa, si apropo de baie- ce era cu panica aia, in care bebe plingea, aruncai cu apa pe el, te sufocai tu de plinsul lui, pentru ca apoi sa bifezi ritualul punct cu punct pina picati lati si tu si el? Nu statea nimeni sa contorizeze daca i-ai bagat betisorul nu stiu cum, in nu stiu ce ureche sau nara si toata lumea ar fi fost mai fericita, iti garantez!
cele doua inimi
Ma opresc aici, pentru ca repet, eu sint mama de putina vreme si am putini termeni de comparatie deocamdata. Promit sa revin indata ce mai am sa-ti spun citeva! Totusi, copilul tau, devenit intre timp copilul meu, a crescut frumos, e sanatos si intelept. O sa-ti acord si tie dreptul de a fi mindra ca l-ai crescut. Sper insa, cu cel de-al doilea, sa ma descurc singura! Fara suparare, dar am devenit o varinata mult imbunatatita a ta. Permite-mi sa ma desprind de tine fara resentimente!

Moms (to be) are hot!

Exact cind corpul femeii este invadat de tot felul de hormoni, care cauta sa explodeze din cind in cind (chiar la propriu in ultima luna de sarcina), exact atunci o parte dintre noi tinde sa exagereze cu hainele lalai si sa se simta mai putin atragatoare. Basca barbatul din dotare uita de mingaieri si de cuvinte magulitoare! Chiar atunci cind intr-o femeie bat doua inimi, cind ea radiaza (chiar daca ea nu vede asta nici in cea mai de cristal oglinda!), cind poate pune pe ea cea mai mulata rochie pentru a-si evidentia formele generoase, chiar atunci exista voci care o descurajeaza si ii scad taria de sine. Bullshit!

Sint la finalul celei de-a doua sarcini si pot spune cu mina pe inima ca la ambele, in ultimele luni, m-am simtit mai femeie ca niciodata! In cele aproape 18 luni de purtat copii in pintece, mi-am cumparat mai putin de zece articole de imbracaminte, in special din cele cu adaos de bumbac care sa sustina burtica. In rest am scos de la naftalina exact rochitele care imi erau prea strimte odata si imi scoteau prea la vedere colacelul care se forma dupa abuz de paste sau ciocolata. Sa nu mai vorbim de faptul ca fericirea ce vine dinauntru se afiseaza peste tot- pe fata din ce in ce mai neteda, in scipirea din ochi, in parul parca mai stralucitor, in unghiile mai indraznet colorate. Aaa, cum era sa uit detaliul cel mai feminin? Ar fi trebuiesc sa-i mentionez pe primul loc- sanii, care isi maresc considerabil marimea si devin mai fermi si mai sensibili, dar mai obraznici.

Nu inteleg cum pot exista barbati care isi neglijeaza sotiile insarcinate si nu se mai ating de ele cu lunile! Sau le induc stari oribile de nesiguranta din replici de genul „oricum, cine se mai uita acum dupa tine”, „cine sa te judece cu te imbraci, trage si tu ceva acolo pe tine” sau „acum sint linistit, mergi oriunde, cine te mai ia in stare asta”? Nu nu nu, femeile voastre abia acum se implinesc, abia acum au cea mai mare de nevoie de confirmari si aprecieri, acum se simt cel mai flatate cind intorc capete si mai puternice cind reusesc sa mai poarte un toc de 10!

Bine, asta mai tine si de femeia mama (fie ea in devenire sau deja cu pruncul in brate). Cele doua notiuni nu se exclud una pe alta si sint convinsa ca majoitatea dintre noi le poate face pe amindoua fara nicio problema. Fiul meu a invatat deja citeva produse de make up si mi le aduce cind am nevoie, pentru ca stie ca-mi face placere sa-mi pun un pic de machiaj si ca asta ma face sa ma simt bine. II place cochetaria feminina, nu in sensul rau pentru un viitor barbat, ci apreciaza deja o doamna ingrijita! Chiar nu inteleg, ma scuzati, mamele care nu au timp sa se spele pe cap (s-au inventat sampoanele uscate ce te salveaza in orice moment), sa-si curete o unghie (macar curate sa fie daca nu isi permit o culoare rezistenta ce poate fi reimprospatata si la trei saptamini) sau sa-si dea macar un rimel/creion cind ies din casa! Eu nu cred ca exista nicio scuza sa nu te mai respecti! Atunci, copilul tau de unde sa invete sa se respecte? Sotul tau de ce sa te mai respecte?

Eu ma simt bine in pielea mea, +/- 20 kg:))) desi problema asta era sa ma omoare la un moment dat. La propriu! Revin cu povestea cind o voi fi terminat de digerat eu insami.