Categorie: Vacanta

Sunt suficiente blogguri si pagini de facebook cu recomandari de calatorie si tare le multumesc pentru asta. Dar iarasi pregatim o destinatie nu tocmai la… moda, asa zice. Si nu gasesc toate informatiile de care am nevoie la un loc. Revin cu detalii complete dupa ce se va fi incheiat minunata vacanta ce sta sa inceapa.

Asa mi-am amintit ca sa si anul trecut, cam pe vremea asta, mi se intampla acelasi lucru. Urma sa plecam in Kenya, Mombasa– zona de plaja, dar si un parc national pentru safari. Am povestit despre aventura aici. Era pe vremea cand urma sa merg la Spitalul clinic de Boli infectioase si tropicale Victor Babes sa ne program pentru vaccinuri. Dar nici nu stiam ce sa cer, pentru n-am gasit aceste informatii niciunde. Am facut programarile timid si asa am ajuns, cu trei saptamani inainte de plecare, la epidemiolog. Am plecat de acolo cu un carnetel galben, pe care urma sa-l prezentam in caz ca ne intreba cineva la intrarea in tara africana, in care am bifat un vaccin pentru febra galbena (valabilitate 10 ani) si unul pentru febra tifoida (valabilitate 5 ani). Am chestionat-o serios pe doamna doctor, cu riscul de a parea stupida, dar m-a asigurat ca nu am cum sa port bolile, ca doar n-o sa vin ca tantarii in geamantan, avand in vedere ca acasa aveau ma astepte doi copii mici. Cum ma temeam si de malarie, am cerut tratament si pentru acesta, desi nu ar fi obligatoriu, ca in cazul bolilor mai sus mentionate. Din pacate, la noi nu se gasesc medicamentele recomandate. Dar am reusit sa le procuram, cu reteta, din aeroportul din Amsterdam, acolo unde am avut escala.

Asadar, apropo de timpul de calatorie. Din cele 10 zile programate pentru vacanta pe continentul african, prima si ultima zi se petrec pe drum. Varianta noastra a cuprins trei zboruri dus cu KLM (2 ore si 45 de minute pana la Amsterdam) si Kenya Airways (8 ore pana in Nairobi). Si pentru intoarcere am petrecut cam acelasi timp in avioane si aeroporturi. Stateam cu inima stransa pana sa vad avionul companiei din Kenya, dar ca am fost impresionata e putin spus. Pe rutele intercontinentale au ultimele tipuri de aeronave, supraetajate, cu spatiu suficient si conditii mai mult decat decente chiar si la clasa economica. In Nairobi te izbeste o caldura sufocanta de cum iesi din aeroport si, daca pleci din tara in anotimpul rece, cu am calatorit noi, poate fi putin socant pentru corzile vocale. Am petrecut escala de 3 ore si jumatate in zona de plecari/sosiri interne, care arata cam… dezolant. Abia am reusit sa facem rost de o sticla imbuteliata de apa. Inca o ora de zbor pana in Mombasa si vacanta urma sa inceapa, cum altfel decat cu un „private shuttle”. Adica un fel de minivan, plina de praf, cu majoritatea geamurilor blocate sau macar foarte greu de deblocat (manual, desigur!), exclus aer conditionat, cel mult cu o trapa minuscula pe care ai fi preferat sa nu o deschizi niciodata. Eram sase persoane cu aceeasi destinatie spre hotel. Cine a nimerit pe bancheta din spate- adica fix eu!- a trebuit sa faca eforturi serioase sa ramana lucid, cu creierul oxigenat in cele cateva ore cat a mai durat calatoria de la aeroport catre resort.

Mare parte din orasul Mombasa n-am apucat sa-l vedem, c-am ajuns imediat in port. Stiti cum arata bacurile care traverseaza Dunarea la noi? Imaginati-va o ambarcatiune de vreo-trei patru ori mai mare, la fel de rudimentara. Cat stateau masinile la rand, incolonate, alaturi un staul de vreo 10 pe 10. Acolo se adunau oamenii. De culoare. Cu bagaje, multe bagaje. Isi facusera cumparaturile din piata din oras si porneau spre satele lor sa le revanda cel mai probabil. Cu geamantane si saci imensi umblau pe cap femeile. Barbatii le insoteau agale pe majoritatea. Pesemne sa se asigure ca vin inapoi, sau nu stiu, ca de ajutat nu le ajutau in niciun fel. La naiba, niciunul nu cara nimic! Si nici nu prea i-am vazut sa faca mare lucru. In fine, asta-i deja alta poveste.

Dupa ce am trecut cu bacul, mi-am mai revenit din pseudo-lesinul de cald si praf urnit de adierea palmierilor din pamantul prajit de atata soare. Recomandat a avea servetele umede racoritoare si macar un evantai. Mai ales ca soseaua aglomerata de tuc-tuc-uri (un fel de scutere mai mari, acoperite, cu inca vreo doua locuri in cel mai fericit caz), dar si manacata de vremuri (sau cu astfat de calitate indoielnica), nu iti permite sa depasesti 40 km/h viteza medie. Astfel ca orice calatorie dureaza. Tot raul spre bine, pentru ca oricum timpul se dilata in fata ochilor, caci inevitebil ramai intepenit in pitorescul de pe marginea drumului. Fii-miu al mare cand a vazut pozele a exclamat: „Mamaaa, e mai multa mizerie decat pe strazile noastre. De fapt cred ca e cea mai mare mizerie de pe planeta Pamant!”

Dintre variantele de excursii optionale am fi putut alege sa vizitam si Mombasa. Dar n-am facut-o pentru ca am hotarat sa ne dozam timpul si sa-l umplem cu alte atractii. Oferta „Tur de orasa Mombasa” include vizite in partea veche a orasului, la Muzeul Fort Jesus, la poarta locala, la portul vechi, la Canalul Likoni, precum si la un atelier local de sculptura in lemn. Se promite si timp liber pentru comparaturi. Costa 40 euro/persoana, insa tariful poate fi si mai mic (pana la 25 euro/persona) daca exista sunteti in gasca. Turul poate fi completat cu o Cina traditionala si o croaziera. La restaurat meniul contine fructe de mare, iar „croaziera” consta intr-o plimbare la bordul unei barci traditionale africane numite DHOW, pe canalul Tudor, acompaniati de muzica africana. Turul se incheie in jur de ora 20 si costa aprx 100 euro/persoana.

Am ales insa un tur al Insulei Wasini, care promite si un spectacol in mediu natural, oferit de delfini. Deplasarea pe apa se face intr-un DHOW (ambarcatiune traditionala) motorizitat. Pentru cine se stie cu rau de mare, mai bine nu incercati asta! Incantata am fost de sesiunea de snorkeling in arelaul Parcului Marin Kisite Mpunguti. E groaznic de dificil si obositor sa inoti printre valurile ample de 2 m ale Oceanului Indian. Am avut noroc ca unul dintre insotitorii nostri parca era trait in apa, nu pe uscat, si mai mult ne-a tras (pe mine si cativa turisti la fel de „buni” inotatiri) atarnati de un colac imens de salvare. Doamne, cum facea baiatul ala free diving, oau! Am ajuns la un petic de nisip pe care ne-am tras sufletul un pic, bucata ce avea sa sa fie inghita de flux in cateva ore. Excursia in largul coastei continua pentru a repera delfinii, iar pe insula se ofera un pranz cu preparate pe baza de fructe de mare. Se poate vizita Insula Wasini, mai ales pentru interactiunea cu localnicii si pentru padurea de mangrove. Tariful este 125 euro/persoana.

Ca tot vorbeam de vazut si viata subacvatica, pentru scufundatori exista Diving center The Crab, in Diani Beach, detinut de niste britanici relocati in Kenya. Profi si accesibil.

Tot prin agentia locala Diani Tours&Safari, condusa de o britanica, am ales sa facem Safari in parcul National Tsavo de Est. Odata ajunsi in Africa, e musai sa vezi viata salbatica! Am ratat doar rinocerii si leoparzii. Soferul ne preluat de la resort cu noaptea-n cap, pe la 5 si jumatate. Cei 100 de km pe autostrada Mombasa- Nairobi par ca dureaza cat un drum spre Budapesta din Bucuresti, dar dimineata inca e racoare si ai impresia ca ai o calatorie chiar decenta. Cand incepe sa dogoreasca soarele, ei bine, abia atunci incepe greul.

Tsavo Est este cel mai pare parc din Kenya- se intinde pe 13747 km patrati. Ca si atractii ce pot fi bifate: Aruba Dam (o intindere de apa unde vin animalele sa se adape), Raul Tsavo, Yatta Platou, Mdanda Rock, Lugard Falls, Voi seasonal River.

Pe drum ne-a oprit la un „magazin de suveniruri”- musai de luat o masca, o bucata de lemn de abanos, un cosulet sau figurine cu the big five, sau un tricou cu Pole Pole („incet, incet”- acolo toata lumea e in slow motionJ) sau cu Hakuna Matata (daca stii aceste expresii, esti prietenul lor!), ceva, orice, tot trebuie sa cumperi! Am ales sa vizitam si un sat de Masai (mai degraba o reproducere a unei astfel de asezari, pentru ca totul era organizat pentru turisti). Daca esti mai slab de inger si crezi ca nu te poti abtine sa nu pleci acasa cu promisiunea de infia vreun copil amarat, mai bine zi-i soferului sa treaca mai departe.

Taita hills sanctuary este o intindere de 24.000 ha, cu un peisaj arid de savana, cu dealuri in zare, plina arbusti spinosi, acacia rataciti pe ici pe colo sau paduri intregi, mlastini, populata de elefanti, lei, maimute, zebre, girafe, antilope, gazele, struti si alte specii de pasari. Cel mai dificil de gasit au fost leii, care ni s-au aratat spectaculos pe dealuri, ca-n scena din Lion King. O familie intreaga ne urmarea din toate colturile, ba chiar doi dintrei ei, mai tineri pesemne, s-au apropiat atat de mult si parca ne-au avertizat cu niste ragete de toata… spaima!

Am ales sa stam peste noapte la un fel de resort in mijlocul pustietatii (Saltlick lodge), cu niste casute priponite in varful unor piloni masivi de cativa metri inaltime. L-au contruit astfel probabil sa fie siguri ca nu ne bat in geam musafiri nepoftiti. Si infricosatori. Printr-un tunel subteran se pot urmari animalele care vin la adapat la un lac din apropiere. Sunt cateva ferestre mici, asigurate cu gratii sanatoase, care dau exact inspre lac.

Apropo de cazare, e bine sa va procurati de acasa adaptoare pentru prize (din cele cu trei picioruse), ba chiar si aparate pentru pastilele impotriva tantarilor, tot cu acelasi tip de capat pentru priza. Musai, mai ales in safari, sa aveti creme, sprayuri, lotiuni (gen Autan tropical) impotriva ganganiilor de tot felul.

Toata aventura a costat 445 dolari/persoana/doua zile

Ne-am inteles foarte bine cu soferul. Poate si pentru ca i-am oferit un pranz. Si ca nu intelegea prea multa engleza, cine stie. Dar a fost amabil si ne-a invitat la el acasa peste cateva zile. De nerefuzat o asemenea oferta, sa mai vezi si viata adevarata, pe langa tot ce e amenajat in scop turistic. Am lasat datele la hotel, ca ti-e teama sa pleci asa oricum intr-o tara atat de straina. Asa am mai ajuns si intr-o alta localitate, la alta familie, de unde am plecat cu mainile tatuate spectaculos cu henna, de catre o tanara de culoare extrem de talentata. Mi-a cerut 2 dolari pentru munca ei. I-am oferit 10. Am crezut ca lesina de emotie.

Asa ca daca aveti valabilitate la pasaport de cel putin sase luni pana la data de retur, Kenya poate fi o destinatie perfecta pentru anotimpul rece de la noi. Noi am ales sa mergem prin agentie. Ah, sa nu uit, selectati optiunea all inclusive in locurile de cazare, ca de iesit pe strada, la plimbare, sa gasesti ceva fast food sau sa incerci vreun restaurant pe cont propriu… noi n-am indraznit.

Galeria foto aici.