Categorie: Copii

Obtineti credite profesionale invatand sa acordati prim ajutor!

Stiati ca exista un Ordin de Ministru care acrediteaza Crucea Rosie din Romania sa organizeze un program de formare continua a dascalilor din invatamantul preuniversitar?

Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania a fost acreditata prin Ordinul de Ministru 5132/02.09.2015 sa organizeze cursuri pentru cadre didactice „Educatie pentru acordarea primului ajutor”. Profesorii sunt instruiti timp de 20 de ore de catre formatori acreditati, in spatii acreditate. Costa 200 de lei, iar cererea de inscriere pentru a urma aceste cursuri se face si in baza dovezii de plata.

Managerul de Proiecte Prim Ajutor, din cadrul Crucea Rosie Romania, Vladut Mihalache, a oferit cateva lamuri foarte importante!

„Cadrele didactice care finalizeaza cursul obtin o diploma recunoscuta la nivel international care sa ateste competentele dobandite, alaturi de 5 credite profesionale transferabile.

Ce invata practic dascalii in acest modul?

  • Cunoasterea si aplicarea principiilor de baza in acordarea primului ajutor
  • Cunoasterea  si aplicarea tehnicilor de suport vital de baza la adult si copil si utilizarea defibrilatorului extern semiautomat
  • Cunoasterea si aplicarea tehnicilor de acordare a primului ajutor de bază pana la sosirea echipajelor de interventie in urmatoarele situatii: corpi straini in caile respiratorii, hemoragii, fracturi, plagi, arsuri, degeraturi, hipertermie, hipotermie, muscaturi de insecte si animale, inec, electrocutare
  • Cunoasterea si aplicarea tehnicilor de acordare a primului ajutor in caz de urgente medicale:  dureri toracice, atac vascular cerebral (AVC), diabet zaharat, alergii, soc, lesin,deshidratare, convulsii, intoxicatii, otraviri

Cursurile sunt tinute de formatori acreditati (angajati sau voluntari in cadrul Crucii Rosii Romane) in fiecare judet al tarii, intr-un spatiu acreditat si urmand toate rigorile unui curs de instruire pentru cadre didactice. 

Cine plateste aceste cursuri? In functie de situatie, cadrele didactice sau institutia de invatamant sunt responsabile de achitarea taxei catre CRR.”

Atentie! Participarea la aceste cursuri nu izestreaza pe nimeni cu competente medicale, insa notiunile dobandite pot fi face diferenta intre viata si moarte de multe ori.

ordin ministru„Persoanele care participa la cursuri de prim ajutor invata atat manevrele necesare, dar si managementul unui accident, astfel ca pot stabiliza victima pana la sosirea echipajelor specializate (ambulanta, pompieri, politie etc).

In multe situatii, primele minute de la producerea accidentului pot face diferenta. Iar daca vorbim despre copii, cu atat mai mult este nevoie sa se dobandeasca aceste cunostinte, acestia fiind mai predispusi accidentelor la locul de joaca din cauza neatentiei sau a curiozitatii.

Cursurile organizate de Crucea Rosie Romana sunt cursuri de prim ajutor premedical. Oamenii sunt instruiti cum sa salveze sau sa imbunatateasca starea unei victime pana la sosirea echipajelor specializate cu ce material au la indemana sau cu o trusa de prim ajutor standard, fara a folosi medicatie sau echipamente profesionale.” (Vladut Mihalache, Manager Proiecte Prim Ajutor CRR)

Conform datelor oficiale transmise, Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania organizeaza cursuri standard de prim ajutor din anul 2009, iar in cadrul acestor cursuri organizate de filiale au participat si profesori. „Un numar tot mai mare a solicitat informatii despre cursuri in urma carora sa fie beneficieze si de credite profesionale transferabile. In urma acestor cereri, SNCRR a inceput parteneriatul cu MENCS prin acreditarea pentru organizarea de cursuri speciale pentru profesori.” (Vladut Mihalache, Manager Proiecte Prim Ajutor CRR)

In anul 2015, 15.374 de persoane au absolvit cursul de prim ajutor de baza cu plata si 8.158 de persoane au absolvit cursul de prim ajutor de baza gratuit, dintre care 3.380 voluntari de Cruce Rosie.

Cum ar fi ca toate cadrele didactice sa poata beneficia de cursuri de prim ajutor in mod gratuit, pentru siguranta copiilor nostri la scoala sau la gradinita?

Despre campania mea de constientizare si responsabilizare in invatamantul preuniversitar am scris aici.

Sharing is caring!

Legea noastra, vesnic interpretabila!

Cadrul legal ar trebui sa lamureasca multe aspecte. Ar trebui…

Am aflat in ultima vreme, de la invatatori care susutin sus si tare ca STIU sa acorde primul ajutor, ca sunt in continuare copii imobilizati si tinuti de limba in timpul unei crize convulsive, ca stau cu capul pe spate si cu o mana ridicata cand le curge sange din nas, ca li se poate scoate un eventual obiect ascutit infipt in vreun membru. Sau mai grav, sunt alte cadre didactice pe care nici nu le intereseaza ce e de facut in cazuri de urgenta pentru ca, nu-i asa, avem cabinete medicale in scoli si gradinite!

In desfasuratorul campaniei mele, Siguranta in Educatie, despre care am povestit aici, buchia legii este foarte importanta, mai ales ca luam in discutie pregatirea unor oameni care au grija de copiii nostri mare parte din zi!

Primul ajutor este definit în legea privind reforma în domeniul sănătății ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa!

Legea 319/2006 este Legea securitatii si sanatatii in munca. „Legea stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.” (Art. 1. alin (2))

Am tot intrebat pe la inspectori de munca, la specialisti in protectia muncii, pe la fundatii care se ocupa fix cu asa ceva: In ce masura sunt obligatorii cursurile de prim ajutor intr-o institutie? Am fost facuta minge de ping pong, unii zic ca da, altii ca nu.

Hai sa vedem ce zice la lege! I-am rugat pe specialistii in dreptul muncii, din cadrul casei de avocatura Vasiliu Miclea, sa ne raspunda:

„In Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă art.10 alin.(1) lit.a) prevede că una dintre obligațiile angajatorului este aceea de acordare a primului ajutor. Nu face referire la vreo obligatie a angajatorului expresă de a face cursuri de prim-ajutor, dar reiese indirect din cuprinsul articolului acest aspect.

FullSizeRenderPrimul ajutor este definit în Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în art.92 alin.1 lit.g) ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă.”

Am cerut de asemenea sa clarificam notiunile de prim ajutor si protectia muncii.

“Diferența dintre protectia muncii și prim ajutor ar fi aceea că protectia muncii în primul rând înglobează și noțiunea de prim-ajutor așa cum reiese din cuprinsul Legii privind Securitatea și sănătatea în muncă. Primul-ajutor fiind o formă de a asigura siguranța și sănătatea în muncă. Acest lucru îl deducem din textul art.10 al Legii nr.319/2006 care prevede că angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor și trebuie să îi instruiască în acest scop. Așa cum am arătat mai sus, în definiția primului ajutor, persoana care acordă primul ajutor trebuie să fie instruită în acest sens, ceea ce se regăsește sub aspectul obligației de instruire a unor lucrători de a da primul ajutor, care revine angajatorului conform Legii privind sănătatea și securitatea în muncă.”

Art. 45 din Legea nr.319/2006 lit.h) face referire la faptul că printre atribuțiile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este acela de a coopera și a organiza cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ.

“Da, putem considera ca se poate face referire și la cursuri de prim ajutor deoarece noțiunea de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă este una largă și cuprinde toate tipurile de pregătire de această natură. De asemenea nu trebuie să uităm că în cadrul școlilor, liceelor există cabinete medicale fapt care face să se considere într-un fel că personalul medical poate acorda în cazuri urgente consultații medicale, dar nici nu exclud posibilitatea de a organiza cursuri de prim ajutor. Există și Ordinul nr. 1.668 din 9 decembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a prescolarilor si elevilor din unitătile de învătământ de stat si particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistentei medicale gratuite si pentru promovarea unui stil de viată sănătos care reglementează obligativitatea existenței unui cabinet medical în cadrul unităților de învățământ.”

Dar cabinete si personal medical in scoli exista de multe ori doar pe hartie si, daca totusi exista, poate fi insuficient sau la o distanta considerabila de clasa unde se afla elevul ce trebuie ajutat, pentru care si cateva secunde conteaza!

“Legea 319/2006 le este aplicabilă si angajaților din învățământ, în rest nu există niciun text expres care să reglementeze acordarea primului ajutor. Singurul aspect care face referire la acest lucru, fiind înglobat în noțiunea de securitate și sănătate în muncă, este modelul de contract de încheiat cu elevii, contractul educational-tip care este prevăzut ca anexă în Regulamentul-cadru din 31 august 2016 de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar care prevede la pct.1 lit.b) obligația de a asigura respectarea condiţiilor şi a exigenţelor privind normele de igienă şcolară, de protecţie a muncii, de protecţie civilă şi de pază contra incendiilor în unitatea de învăţământ și art.21 care face referire la: În exercitarea funcţiei de conducere executivă, directorul are următoarele atribuţii: f) asigură aplicarea şi respectarea normelor de sănătate şi de securitate în muncă”

Cum ar fi sa putem schimba ceva? Cum ar fi sa nu mai fim atat de siguri ca „mie nu mi se poate intampla”?

Este nevoie ca fiecare persoana, cu atat mai mult daca are in grija copii, sa constientizeze ca poate salva o viata in cateva secunde, cu stapanire de sine, curaj si cateva notiuni elementare de prim ajutor!

Sharing is caring!

9 motive sa ai cel putin doi copii, la diferenta mica de timp

Fericirea mea inseamna doi plus doi. Cel putin!

Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii. Am fost singura la parinti si de aici o groaza de defecte pe care zic unii ca le-ar indrepta iubirea de frate. Parintii mei declara sus si tare ca fericirea e asa, in trei. Dar iata de ce cred eu ca e minuntat sa ai doi copii mici, cu fix trei ani diferenta intre ei:

  1. Vei intelege ce inseamna cu adevarat umorul negru. Papusa vie adusa din maternitate, mult asteptatul partener de joaca, va deveni tinta numai buna pentru aspirator, tomberon, gunoieri etc in acceptiunea copilului mai mare.Izabela Caragea Family (16)
  2. Se invata rabdarea la cote extreme. Egoismul primului copil, singur la parinti, va incepe sa se estompeze in…doi-trei ani. Sau mai multi. Sau niciodata!
  3. Campul de lupta se muta la tine acasa. Cei doi se vor juca mult impreuna. Chiar daca isi smulg jucariile unul altuia din mana, folosesc sabii de jucarie sau inventate, obiectele non-zburatoare prind aripi, ei tot gasesc o cale de impacare. A se evita pahare (fie ele si din plastic) in baie sau langa orice alta sursa de apa!
  4. Daca n-ai facut armata, o faci acum! Se doarme iepureste, in orice conditii, ghemuit in pat de o persoana cu toti copiii pe langa tine, pe orice suprafata- chiar si pe podea. Doamne fereste sa tuseasca unul, ca il trezeste si pe celalalt! Bea unul apa, bea si celalalt, face unul pipi, ghice ce?
  5. Croitorasul cel viteaz, varianta actualizata- pica cel putin doi dintr-o lovitura. Adica ia unul o boala, se inmoaie inevitabil si celalalt. La noi,  pana acum: varsat- bifat, pojarel- bifat, variatiuni pe tema virozelor-bifat s.a.m.d.
  6. Visele devin realitate. Ajuns la o limita extrema, unul din parinti interzice accesul adultilor in camera copiilor dupa perioada de iubareala din pre-somn si ingerasii inventeaza jocuri pana sa adoarma. Se prind de schema si chiar interzic ei mamei/tatalui sa-i mai supravegheze la somn. Ambele tabere traiesc fericite pana la adanci batraneti!
  7. Piatra de pe inima nu mai apasa asa de greu. Cand cuplul decide ca e timpul (dupa ani de restriste) sa petreaca macar un city break in doi, te amagesti cu gandul ca cel mic nu va suferi asa de tare, ca nu il lasi singur, ci cu fratele mai mare, si viceversa.
  8. Invatarea se face din mers. Investitia in copilul mare se vede deja cand nu te mai straduiesti atata pentru cel mic- te iubesc, multumesc, scuze, cu placere vin by default in vocabularul celui de-al doilea, chiar de cand incepe sa vorbesca.
  9. Apropo de investitii- nu-ti mai plangi banii risipiti aiurea. La primul copil ai tendinta de a cumpara cele mai bune scumpe lucruri, de la carucior, la jucarii si haine tone. Noroc de urmatorii copii, abia atunci mai poti amortiza cate ceva.

La voi cum e? Sunt tare curioasa cum e in alte familii cu multi copii!

Sharing is caring

„A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic” (povesti cu invatatoare ep 2)

Emilia este in prezent psiholog, dar a tinut sa ne impartaseasca din experienta ei. Pe bancile facultatii fiind, a lucrat o vreme ca educator si o intamplare avea sa o marcheze profund. Acum lucreaza in continuare cu copiii, a devenit mama si isi doreste sa participe la cursuri in care sa invete sa acorde primul ajutor!

In urma cu 10 ani, eram referent – educator intr-un centru de plasament din Bucuresti, la grupa de fete mari- scolarite. Eram studenta la Psihologie si era primul meu loc de munca in domeniu.

Urma sa avem o zi frumoasa impreuna. Pregatisem copiii pentru un eventiment, teatru sau circ, nu retin exact. Asteptam sa vina microbuzele. Dar ceea ce a urmat avea sa ma marcheze profund!

Fetitele stateau cuminti pe scaun si urmareau un film de animatie. Deodata, una dintre ele s-a lasat usor pe colega din dreapta, apoi s-a prabusit pe covor! A ramas inlemnita acolo. Primul lucru care mi-a trecut prin cap era ca murise. Asa, brusc, a murit in ochii mei. Nu va pot povesti in cuvinte groaza si panic ace m-a apucat. Am apucat sa strig la colegele mele sa vina si am sunat la 112. 112Habar n-aveam ce sa le zic la nici nu m-am apropiat de fetita, asa speriata eram. Le-am zis sec ca a murit. Ce semne vitale, ce puls, ce respiratie, abia stiam sa le zic unde ma aflu… Nu m-a pregatit nimeni niciodata ce trebuie sa fac in astfel de situatii!

Au venit colegele mele in jurul ei- unele sa o stropeasca cu apa, unele ziceau sa o puna intr-o parte, iar cineva a scos ceilalti copii din incapere. Eu repetam intr-una la 112 ca o fetita din grupa MEA a murit.

Pana sa vina ambulanta, in cateva minute, fetita prabusita la pamant a inceput sa se miste intr-un fel ciudat. Asa au gasit-o si medicii de pe Salvare. Ne-au spus ca a facut o criza de epilepsie. Prima criza din viata ei, sub ochii mei. Ingrijorator mi s-a parut faptul ca nimeni din personalul centrului nu banuia ca asta ar fi patit fetita si habar n-aveam ce era de facut in astfel de situatii.

A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic pe care mi l-a dat o colega mai in varsta, in speranta ca ma pot desprinde de acele minute de groaza.

Eram patru adulti acolo care n-aveau nici cea mai vaga idee ce sa faca, n-am fost in stare nici sa verificam daca respira, ca sa nu mai spun ca ne-am speriat apoi si de felul in care incepuse sa se miste. Douasprezece fetite erau in grija noastra, pe care le socat experienta, dar si panica si lipsa noastra de reactie.

Cum le-am ajutat, ce exemplu le-a dat in gestionarea unei situatii de criza? Ce e de facut concret intr-o astfel de situatie, a unui copil epileptic? Pai noua cine ne-a dat ca sa avem ce oferi mai departe…

Am invatat atunci ca 112 este o solutie minunata, au venit extreme de repede, dar daca nu se intampla asta, noi ce faceam? Si copilul din fata noastra? Daca in cele cateva minute pana la sosirea ambulantei viata ei depindea de noi?

Despre campania mea #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie am scris aici.

Sharing is caring!

Cainele moare de drum lung si…

Ups, era cat pe ce sa zic! Ma refer la binevoitorii care se trezesc sa-si dea cu parerea fix intr-un tantrum sau dupa un moment delicat cu copilul. Culmea e ca mereu MAMELE sunt vizate, chiar daca tatal e si el prezent! Iar comentatorii sunt tot femei, de diferite varste sau barbati trecuti bine de prima tinerete.

N-am auzit vreodata ca cineva sa intrebe o mama, intr-o criza a copilului, cu ce poate fi ajutata! Recunosc, nici eu insami nu fac asa ceva, dar am decenta sa-i informez ca pastrez distanta, sa-i las sa discute in linistea lor, ca stiu cum e, si revin daca e cazul.

Nimeni nu o intreaba pe ea, pe mama monstru ce pare ca-si uraste copilul, pe cat de mult il iubeste, la a cata crriza este pe ziua de azi!

izabela-caragea-family-25Nimeni, dintre strainii brusc deveniti interesati de caz si fals implicati in mica familie, nu i-a insotit pe parcursul zilei sa stie cum le-a fost. Nimeni nu o intreba pe biata incercanata, deseori cu inca unul mic agatat de ea si cu plase de cumparaturi in maini, cat a dormit azi noapte sau de cate ori s-a trezit pentru pipi, titi, apa, vis, mangaiere, invelit si altele! Sau cat mai are in buzunar? Sau ce pune pe masa?

Nimeni nu are habar de cate ori l-a mangaiat, implorat, rugat, imbratisat pe micul neinteles care alege intr-un final sa se intinda pe jos, pana la momentul nefericit in care mama se pierde cu firea!

Nimeni nu-i zice vreodata bravo ca micutul are suficienta incredere in ma’sa sa-si verse naduful, fara sa-i pese de restul lumii, avand asigurarea ei ca e singura care il intelege si il iarta si il iubeste orice ar fi! Bravo ca a invatat un pui de om si un viitor adult sa-si exprime sentimentele, fara sa acumuleze in el tone de venin.

Mi-e tare mila de copiii acestor sfatuitori care le stiu pe toate, care nici la maturitate nu vor fi lasati sa-si creasca proprii copii, pentru ca stiu ailalti mai bine! Mi-e mila de copiii care cunosc mame perfecte, care nu tipa, nu plang, n-o dau in bara nicicand in fata lor. Pentru ca acestia vor cauta mereu perfectiunea, ei insisi vor tinde la perfectiuni. Dar tot ei vor fi cei care vor suferi amar dezamagirea daca, dar mai ales cand, vor realiza ca asa ceva nu exista.