Etichetă: Copii

Si parintii au de invatat de la copii

Momentul acela cand iesi de la psiholog si iti dai una peste frunte- pfoooa, oare cum nu m-am gandit la asta?!

LEICa parintii servesc drept model copiilor, e un lucru la care ne gandim zilnic cred eu, cel mai multi dintre noi. Ne gandim sa le oferim spre trait situatii in care ne-am dori sa ii vedem mai tarziu in viata. Daca e baiat, speram sa-l invatam sa fie barbatul sigur pe sine, capabil sa intretina o familie, sa fie stalp, dar si plin de tandrete in relatia de cuplu. Daca e fetita, ne gandim poate ca nu ne-ar placea sa o vedem ca sta intr-o relatie in care e abuzata, sa fie pe picioarele ei si sa nu depinda de nimeni. Si de multe ori cuplul pozeaza in relatia ideala in fata copiilor, partenerii fiind convinsi ca tot ce fac este spre binele micutilor. Dar copilul simte tot, chiar daca nu poate intelege si nu poate exprima toate trairile. Mijloace sa transmita ca s-a prins de ce se intampla si ca incearca sa inteleaga ce a cules din senzorial are cu nemiluita! Minte deschisa si ochi de vultur sa vedem ce se intampla cu propriul copil ne trebuie insa.

Sunt unii copii care isi aleg drept prieteni un anumit tip de personalitate. Desi nu au ce invata unii de la altii, nu se potrivesc la niciun joc, le displace parintilor cand povestesc anumite intamplari. Si totusi… Initial esti tentat sa crezi ca e varsta razvratirii si face fix ceea ce stie ca ar irita. Ba bine ca nu! Recreeaza, bietul copil, relatii din viata de zi cu zi, pe care le vede si le simte, in incercarea de a intelege protagonistii si de a-si da raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu si le pune. Copiii au nevoie de clarificari, de raspunsuri simple, au nevoie sa paseasca pe un drum netezit de ei insusi, pentru ca inca sunt adulti care cred ca „eh, sunt copii, ce stiu ei, oricum uita repede”!

Si hop, iata cu un arc peste timp ii duce pe cei mai curajosi dintre adulti in propria copilarie. Ramanem, sapam si luptam? Intepenim, ne blocam si nu mai intelegem nimic? Ne panicam, fugim si uitam?

Alintat vs Dresat

De cand ma stiu, ca mama, deci in ultimii aproape sase ani, nu trece vreo zi in care sa nu mi se aminteasca ce copii am! Alintati si rasfatati zic. Atat de bine i-am crescut! Asa ce mi se urca in cap, de nu mai pot duce povara pe care cu buna stiinta mi-am pus-o in cap.

Studiu de caz: ora de culcare.

Pentru ca nu putine sunt momentele cand ma lasa si pe mine nervii, ca oameni suntem si rabdare se da cata putina, sa ajunga la toti, am reusit performanta ca, in majoritatea serilor, baietii mei sa isi gaseasca drumul catre somnul cel mai dulce singurei, dar impreuna, in aceeasi camera, ba chiar in acelasi pat. Fara parinti, adica. Nu tine de mult minunea, dar mai mult de trei zile, deci sper sa dureze. Exista astfel si exceptii, cand isi doresc sa stam si sa dormim impreuna.

***Eu n-am baut gurita aia mica de apa. Vreau apaaa!

Poftim, te rog, zic eu in timp ce reaprind pentru a zecea oara o lumina chioara.

Dar vreau si eu apa!

Desigur, poftim si tie.

VS

Bai, gata cu apa, culcarea, e tarziu, trebuie sa dormim! 

***Imi vine pipiiiii

Hai la baita, vrei pe olita sau ne descurcam ca baietii.

Vreau singur, inchide usa, te strig!

Bine, sunt aici, te astept.

VS

Hai mai copile, abia ai facut acum doua minute! Pe bune? Chiar iti vine sau iti bati joc de mine? Culca-te. Sa vezi ce patesti daca faci in pat!

***I love you, mami

I love you too, mama

Te iubesc, mami

Si eu te iubesc, mama. Vreau puuuup

Si mama va iubeste, hai sa ne gandim la ceva frumos si sa incercam sa inchidem ochisorii!

VS

Dar ne-am mai pupat si acu cinci minute! Gata cu pupatul, acum dormim!

***Vreau la tine in brate

Bine, vino sa-ti dau o imbratisare. Inapoi pe pernuta ta acum.

Dar vreau si eu un puuuup

Normal, hai si tu la pupacit.

VS

Te rog sa te culci imediat, ca mie mi-e somn, e tarziu si tre sa dormi ca maine dimineata iar nu poti sa te trezesti si zici ca ti-e somn!

***Dar de ce stai numai langa eeeel? Puna mana si pe mine, te roooog!

Desigur, uite, te mangai si pe tine pe un piciorus.

Nooo, ma tragi de par! Ma deranjeaza fatiolul ata al meu, uite cum intinde manutaaa

Da’ ia-ti si tu maimutoii astia de aici!

Va rog, hai sa va impacati, imbratisarea de noapte buna si gata, nani!

VS

Mai, dar voi ce aveti? Vreti sa nu mai dormiti impreuna niciodata? Ce atata cearta? Va culcati acum, ca ma enervati! 

***Mama, eu nu mai vreau perna. Nici invelit!

Dar eu vreau sa ma invelesti. Uff, de ce mi-ai pus pantaloni scurti, ca imi ingheata piciorusele!

Ba vreau patura inapoi. Si perna! Da’ de ce e udaaaa?

Bine, hai, cum va e voua mai bine- da perna, ia perna, dezveleste-l, inveleste-l si tot asa, cu reminderul bland ca e totusi ora de culcare si, dupa ce ne asezam cat mai confortabil, ne face bine odihna si somnicul profund de peste noapte.

VS

Sa stiti ca daca nu incetati in secunda asta eu nu mai dorm niciodata cu voi, sunteti pedepsiti o saptamana si nici nu mai vorbesc cu voi!

Ziua copiilor mei e in fiecare zi

Dupa ce m-am dat peste cap, m-am rasucit de trei ori si am verificat starea vremii de vreo zece ori inainte de minivacanta de Rusalii, am decis pe ultima suta de metri ca raman acasa. Mi-am imaginat cum ar fi in masina, ore intregi, cu doi copii nerabdatori in drum spre munte (dar mai ales, inapoi), cozile de la obiectivele pe care ne-am fi dorit sa le bifam, aglomeratia din Parcul Dinozaurilor, malurile raurilor pline de oameni, chair pe unde mergem noi de obicei la picnic si altele, si altele.

18893446_10154903371022772_1782587205372546749_nTotusi, mi-am dorit (si mi-a iesit chiar!) sa petrec Ziua Copilului, impreuna cu cei doi baieti ai mei. Pe mine, sincer, m-a dezavantajat ziua asta nou libera. Mie nu mi-a scos la plimbare copilul interior, n-am avut timp sa ma joc prea mult sau sa ma maimutaresc, n-am sarit sotronul si sincer, nici n-am privit cu ochi buni marea aia de oameni adunata in toate locurile unde se organizau activitati pentru copii.

Prima destinatie a fost Ferma animalelor. Ne-am aprovizionat cu varza si morcovi sa hranim animalutele, am pus bicicletele si ustensilele de nisip in portbagaj si am pornit la drum. A fost si distractiv, dar m-au indoit de spate accesoriile. Atentia mea distributiva a cam fost depasita pentru ca, oricat mi-as dori, tot nu-mi pot roti capul la 360 de grade. Astfel ca unul din vehiculele pe doua roti (plus doua ajutatoare) a disparut la un moment dat, cu tot cu jucariile din cosul cu care era dotat. Golul din stomac, accentuat de panica copilului ramas fara bicicleta, s-a tranformat in val de educatie civica si curs de parenting ad hoc (decent spus) asupra parintelui care-si plimba agale plodul pe bunul nostru, pe motiv ca „n-a avut cum sa-i spuna nu, ca voia si copilul„. Sa nu mai zic ca fix in momentul in care plateam mancarea, cel mic voia la baie, iar la cel mare l-a rezolvat col’sa pe iarba, pe langa mesele oamenilor. Si-au dat seama cand ne-am asezat ca eu nu-mi comandasem nimic pentru pranz.

Mami, tu de ce nu ti-ai luat nimic de mancare?

Aaa, sincer, am cam uitat…

Si, pentru ca programul era stabilit de dis de dimineata, n-am putut rata parcul IOR, unde trebuia sa mearga toaaaata lumea din oras! Bine ca am ratat prima parte a zilei. Probabil ca am transmis si copiilor mei fobia asta de aglomeratie. Efectiv ma sufoc cand ma simt inconjurata de o multime de oameni, care vin la pachet cu galagia, vacarmul, zumzetul… Sa mai zic ca eram si ragusita si nu puteam striga dupa cei doi copii ai mei care se toooot departau cu bicicletele? Iar eu alergam si alergam pana am crezut ca am venit cu salvatoarea idee: sa luam inghetata! Nu am luat in calcul puhoiul haotic de copii si adulti care voiau si ei o inghetata, un suc, o acadea, o punga de pufuleti. L-am scapat pe cel mare din ochi, care e atras mai ceva ca mine de scenele cu diversi prezentatori, moment in care am indraznit sa-l las singur chiar pe mezin atarnat de lada de inghetata. Stiam ca nu va pleca de acolo cu mana goala:)

Ne-am intors intr-un final in formula completa acasa. La timp, pana sa inceapa ploia. Epuizant e putin spus. Am mai putut doar sa le aduc o galeata cu apa si cateva pistoale de sezon si i-am lasat in curte pana am stors hainele de pe ei. Le-am facut chiar si poze. A doua zi am luat-o de la capat, cam in acelasi stil, cu copii odihniti si din nou pusi pe sotii.

Note to self:

Un singur adult ar trebui sa insoteasca cel mult un copil intr-un spatiu deschis, cu atat mai mult cu cat vorbim despre o zi libera, insorita, in care toata lumea vrea sa faca cam acelasi lucru!

Ideal ar fi sa sarbatorim Ziua Copilului cam in fiecare zi, cu fiecare iesire in parc, cu fiecare activitate, cu fiecare moment petrecut impreuna cu joaca, cu iubire si atentie.

De 1 Iunie mi-am pus si eu o dorinta: Un strop de rabdare in plus, de fiecare data!

Mama e si ea om! Prima vacanta singura, cu doi copii acasa.

Si chiar are si dorinte, si nevoi!

Se spune ca daca mama e bine, toata familia e bine, nu-i asa?

Pana sa descopere asta, proaspata mamica se pune de obicei pe locul doi, trei… ei hai sa fim seriosi, chiar pe ultimul plan de cele mai multe ori! Si, cand incepe sa se regaseasca si aiba ceva grija de ea insasi, doamna incepe sa se rasfete- ba un masaj sau un coafor, ba o rochie noua dupa ce s-au topit kilogramele acumulate, ba luxul unei carti bune intr-o dupa amiaza numai pentru ea.

Eu insa mi-am luat 4. Da, PATRU dupa amiezi, patru seri si trei dimineti numai pentru mine. Luxul de pe lume dupa ani buni de adormit copiii (sa tot fie max o luna cand i-a hranit, imbracat si culcat altcineva in perioada asta). Daca mi-a adus ceva bun psihanaliza in anii astia de cand nu-mi iau vacanta de la sedinte decat daca isi ia terapeutul, asta e: sa-mi permit luxul de a ma pune, macar din cand in cand, pe primul plan.

Am profitat de nasterea primului meu nepotel, adorabilul E. pe care nu am putut sa-l las din brate cu orele, si mi-am luat o mini vacanta doar pentru mine. Doar pentru ca asa am simtit si pentru ca asa mi-am dorit. Nimic neobisnuit pe undeva, caci ani buni am fost genul de calator singuratic prin lume. Ador libertatea si increderea pe care ti-o da descoperirea de locuri, oameni, culturi si traditii din cele mai diverse. Cred ca zece tari europene am vizitat, de una singura, dupa ce am terminat facultatea. Cu avion, masina sau autocar, cu sau fara ghid, imi placea la nebunie sa-mi fac planuri, sa-mi caut destinatii si obiective de vizitat, pentru ca mai apoi sa umblu hai hui cateva zile. Departe de munca in televiziune, asa obisnuiam sa „ma ascund”.

Locurile pe care aveam sa le revad acum nu-mi erau straine, mai ales ca sunt insufletite de oameni dragi mie, care intre timp si-au intemeiat familii si camine primitoare. Ne-am redescoperit, dupa ani si ani si ne-am privit cu blandete si intelegere.

Am fost eu si cu mine, fara ganduri, fara presiuni, fara program, fara alarma de la ceas, cu un rucsac in spate si material de incarcat sanatos gandurile- articole salvate, carti neterminate, harti subliniate.

Mi-au lipsit cel mai mult copiii (asa mi-ar placea sa pot calatori mai mult cu ei!), dar linistea cu care am plecat si cu care i-am pregatit de aceasta deplasare a mea, a facut ca totul sa decurga lin.

Iata cateva ponturi pentru ca toata lumea sa fie bine, mai ales daca aveti copilasi micuti, cam pana in sapte anisori. Copilul nu se va simti nicicum abandonat, iar mamica va putea sa se bucure in voie de momentele ei.

1. Fiti pregatita si deschisa sa plecati in aceasta calatorie (oricat de scurta/lunga ar fi). Orice urma de indoiala va fi resimtita de copil si sentimentul de vinovatie apare tantos de dupa perdea!

2. Aveti incredere in persoanele carora increditati copilul. Oricat de mica ar fi suspiciunea ca persoana respectiva nu e cea potrivita va starni piticul pentru diverse crizute.

3. Incepeti sa pregatiti copilul cu cateva zile inainte, explicandu-i cand va fi plecarea, cat veti sta separati si cum vor decurgele zilele lui fara dvs in preajma

4. Nu mintiti copilul. Poate prin omisiune, un pic. Acum, daca destinatia e o tara exotica, cu nisip alb si fin si pesti colorati si aveti acasa un mic scufundator in devenire, parca n-ar strica sa excludeti cateva detalii pentru inceput. Oricum, pozele va vor da de gol mai devreme sau mai tarziu.

5. Asigurati-l ca va intoarceti, dati-i repere adecvate varstei: peste 3 zile, dupa ce tu ai sa te trezesti din somnicul de noapte de trei ori, dupa ce te revezi cu colegii de la gradi de doua ori, dupa ce vei merge cu buni in parcul X, dupa ce dai testul la comunicare etc

6. N-ar strica sa stiti dinainte programul zilelor ce vor urma, pentru a-l povesti cu piticul dinainte

7. Stabiliti impreuna ce i-ar placea sa primeasca drept suvenir din aceasta calatorie a dvs. Unii prefera surprizele, majoritatea are nevoie sa stie exact la ce sa se astepte, marcand si mai clar momentul revederii.

8. Lasati-i un obiect de-al dvs pentru a face mai usoara despartirea- o esarfa, un maimutoi parfumat (ai mei au dormit data trecuta cu ramele si albumele foto in tot patul, dar ar fi de preferat ceva mai soft)

9. Stabiliti un cod al vostru prin care sa va reamintiti cat de mult va iubiti. Noi avem un anumit gest cu mainile din care intelegem, fara cuvinte- „te iubeeeesc muuult”. Sau un singur cuvintele din care se intelege ca acela e momentul cand ne imbratisam si ne pupam:)

10. Cumunicati cu copilasul ori de cate ori simte nevoia, in masura in care aveti posibilitatea. Rugati-i pe cei care au grija de copilas in lipsa dvs sa nu inveteze, sa nu-i minta „mama e ocupata”, „lasa ca vine ea peste cinci zile si tot o sa stai cu ea”, „nu poate vorbi acum ca e cu X”. Ba mami e intotdeauna la un apel distanta! Si vine inapoi fix cand i-a promis!

Cum gestionam corect febra mare din „boala sarutului”

Desi nu stiu sa fi fost un copil bolnavicios, fara sa fi bifat (la vremea lor) toata bolile copilariei, de cand sunt mama incep sa ma specializez in acest domeniu. Rubeola in diverse variante, varicela, mana gura picior, streptococi, diversi virusi- da-mi cateva simptome si deja iti pot spune in raza de acoperire a carei boli te invarti!

In urma cu ceva timp, m-am bazat pe opina medicului nostru si un pic (na!, eram doar la primul copil) pe intuitia mea si am lasat antibioticul in sertar, chiar daca febra care sarea constant de 39 grade imi tinea baietelul la pat. Sau, de cele mai multe ori, intins pe burta mea imensa de sapte luni de sarcina. Atat de atenta am fost la toate detaliile incat acum, la fix trei ani distanta, cand baietelul meu mic a inceput sa se simta din ce in ce mai rau, am stiut ca ne lovise iar… „boala sarutului”. Fara gluma, fara saga, mononucleoza nu se intampla doar la adolescenti, ci poate afecta si copiii mici!

Febra mare, stare generala teribil de proasta, ganglioni inflamati de-ti e mila sa-l mangai pe capusor, fara pofta de mancare, parca-l doare, dar nu stie sa-ti spuna ce-l doare… Ce mai, te apuca groaza cand vezi o mana de om care-si gaseste alinarea doar in bratele tale si doarme mult, doar acolo.

ancaAm cerut doctorului nostru cateva informatii pe care ar trebui sa le cunoasca oricine, fiecare parinte as zice, despre acesta boala. Anca Cochino este medic specialist pediatru in cadrul Pediasan si este, de obicei, la un apel distanta!

Trebuie sa stim ca mononucleoza este o boala infectioasa.

Numele bolii a ramas de pe vremea cand nu se facusera determinarile virusologice.

Se descria o boala infectioasa acuta cu semne si simptome specifice (faringita si amigdalia acuta cu depozite de puroi, cresterea de volum a ganglionilor in jurul gatului- ganglioni cervicali, uneori chiar cresterea splinei si ficatului). Iar in sange apareau in numar mare limfocitele atipice, reactive, cu un singur nucleu = mononucleare .

Inca din 1800 au fost descrise simptomele si semnele clinice, in anii ‘20 s-au descris aspectele limfocitelor, apoi, la sfarsitul anilor ’60, s-au facut determinarile virusologice.

Ce virus/virusi sunt responsabili?

In 90% din cazuri, virusul Epstein Barr (EBV) da semnele si simptomele specifice acestei boli. In 9-10% din cazuri insa, responsabil este Citomegalvirus (CMV). In cazuri foarte rare si alte virusuri herpetice si chiar virusul Coxsackie pot da manifestari de tip mononucleoza.

Care sunt semnele acestei boli? Cat dureaza manifestarea mononucleozei?

Simptomele frecvente pe care le putem identifica sunt: durere de gat, febra, stare proasta, oboseala. Dar sa stiti ca sunt diferite in functie de varsta.

Cu copiii mici de obicei boala este blanda, 20% din cazuri putand fi inaparenta.

Ca manifestari clinice, putem asocia cu o raceala: febra moderata-mare, 3-7 zile, oboseala, dureri de gat, crestera ganglinilor cervicali, dureri abdominale (rar) , dureri musculare (rar). Rareori se pot asocia rinoree, tuse. Inflamatia faringelui si amigdalelor poate da varsaturi la inceputul bolii. Uneori apare spenomegalie (creste splina) si este afectat si ficatul (cresterea transaminazelor)

La adolescenti si adulti tineri boala se manifesta mai zgomotos. Oboseala poate precede cu 2-3 sapatamani aparitia simptomelor: febra, angina cu puroi, durere de gat, adenopatii cervicale importante si dureroase, dureri abdominale, cresterea splinei, hepatita virala

Adultii peste 40 ani rareori pot face aceasta boala. Ca manifestari insa, aceastea sunt mai serioase: oboseala marcata, febra prelungita, dureri generalizate, icter

Stiu ca e cunoscuta drept „boala sarutului”? Cum ajung cei mici sa capete aceasta afectiune?

Virusul Epstein Barr se elimina prin saliva.

CMV se transmite prin saliva, sange, lacrimi si urina.

Copiii se infecteaza de obicei prin contacul cu secretiile infectate: jucarii, vesela, periute de dinti. Virusul ramane activ pe suprafete atata timp cat ele raman umede.

EBV are incubatie de 4-7 saptamani (33-49 de zile). Pacientul este contagios si putin inainte de aparitia simptomelor, iar o persoana poate ramane foarte contagioasa  si 6 saptamani dupa boala. Au fost descrise insa si cazuri (rarisime, curiozitati medicale!) in care pacientii, desi vindecati, au ramas contagiosi 12-18 luni.

Atentie insa! EBV si CMV raman in organism inactivi. In anumite conditii de scadere a imunitatii EBV se reactiveaza si atunci persoana devine iarasi contagioasa, dar nu face boala. Se descriu insa reimbolnaviri cu virus CMV.

Ce analize trebuie facute pentru a identifica corect diagnosticul, avand in vedere simtomele?

La aparitia oricaror semne de boala, mai ales cand vorbim despre copii mici, avem nevoie de recomandarea medicului! Abia apoi putem merge sa facem analize de sange si ecografii. Si exudatul faringian poate fi indicat. Chiar daca rezultatul este pozitiv pentru streptococ de grup A beta-hemolotic, se considera ca este colonizare si nu infectie, drept pentru care nu se trateaza. Daca s-ar trata ar parea o eruptie pe piele.

Se evita administrea anibioticelor cu molecula beta lactamica (penicilina, amoxicilina, cefalosporine) la pacientii cu mononucleoza!

Totusi, multe dintre simptome pot ingrijora, mai ales parintii! Ce tratament se recomanda? Cat timp suntem consemnati la domiciliu?

Boala este virala, autolimitata, se vindeca de la sine in 1- 4 sapatamani, in functie de varsta pacientului. Copii mici se vindeca cel mai repede, de obicei in 7-14 zile.

Nu exista tratament specific, nici vaccin. Tratamentul este doar suportiv: hidratare corespunzatoare, antitermice, repaus la domiciliu , odihna in pat la nevoie. Repausul la domiciliu este recomandat tintit, pentru fiecare pacient in parte, in functie de forma bolii.

Pot aparea complicatii?

La copiii competenti imunologic (fara boli si tratamente asociate care sa le afecteze apararea de infectii) sunt exceptional de rare spre inexistente complicatiile.

La adulti pot apare meningita, nevrita periferica, hepatita, ruptura de splina, anemie hemolitica scaderea marcata a numarului de trombocite.

Cum monitorizam copilul dupa estomparea simptomelor?

Se monitorizeza starea generala, gradul de toleranta la efort, apetitul. Dupa boala se evita eforturile mari, sporturile de performanta, antrenamentele, joaca prelungita (sarit, alergat, bicicleta, role, inot). Activitatea se reia treptat. Daca exista si crestere de splina sau afectarea ficatului, este bine sa se evite efortul pana la 2 luni cu monitorizarea revenirii la normal a splinei si normalizarea probelor de ficat.