Cum aleg un Afterschool potrivit pentru copilul meu

Incep inscrieriile pentru anul scolar urmator, clasa pregatitoare. Indicii despre cum sa alegem scoala potrivita pentru copilul nostru gasim la tot pasul. Si cu cat mai multe informatii, cu atat mai mare confuzia in capul parintilor cu copii de 6 ani. Parol! Caci asta imi e situatia zilele astea.

Dar generatia „cu cheia de gat” isi pune acum problema ce face cu copilul dupa scoala.

Muncim mult, ajungem mult prea tarziu seara acasa ca sa mai facem teme cu copiii, pe care oricum i-am facut destul de tarziu (ca de! cariera…), iar bunicii se vad depasiti de situatie (si de varsta!) ca sa mai poate lucra cu nepotii!

Programul Afterschool nu mai este un moft, ci o necesitate in zilele noastre!

* pentru ca programul parintilor se prelungeste adesea pana seara tarziu, dar copiii au in continuare nevoie de asistenta la efectuarea temelor

* pentru ca exigentele cresc, tehnologia evolueaza, limbile straine sunt la mare cautare si, cu totii, ne dorim un viitor mai bun pentru copilul nostru

* pentru ca generatia “cu cheia de gat” nu mai poate repeta experienta ei, intrucat pericolele din drumul catre casa s-au inmultit

* pentru ca o masa calda de pranz e intotdeauna mai buna pentru dezvoltarea si sanatatea copilului decat un sendvis lasat de dimineata

* pentru ca socializarea din fata blocului a devenit riscanta, asa ca este nevoie de un spatiu organizat si supravegheat

* pentru ca iti ramane timp, tie ca parinte, de petrecut cu copilul tau in voie si de calitate, fara stresul ghiozdanului pentru a doua zi

* pentru ca ai cu cine si unde lasa copilul in multele vacante si zile libere de peste an

In unele scoali ar exista varianta sa-si lasi copilul undeva pana in ora 16-17, dar cine pleaca de la corporatie atat de devreme? Si chiar si asa, stau in aceleasi banci, nu tu miscare, nu tu limbi straine, nu tu activitati creative. Intr-adevar, costurile sunt minime- se achita doar masa si atentiile (ca nu stiu cat de oficiale sunt) catre doamnele care ii supravegheaza. Zic doar supravegheaza pentru ca mi se pare imposibil sa lucrezi temele si/sau suplimentar cu peste 30 de copii in doar cateva ore. Asa ca toti mai multi parinti iau in calcul varinta unui Afterschool privat. Dar de cele mai multe ori, pe afara-i vopsit gardul… restul il stim cu totii!

La ce trebuie sa fim atenti cand alegem unde ne lasam copiii dupa scoala?

8 pasi de urmat:

* Apropierea fata de casa. In cazul acesta ne intereseaza mai mult decat distanta scoala-acasa. Caci dupa ore il preia masina de transport si il aduce la After. La ce bun sa mai pierzi timp pe drum cand vii seara tarziu de la serviciu? Iei copilul si hop, direct la cina cu familia!

* Transport. Cine ii ia de la scoala? Institutia poate avea microbuzul propriu, cu sofer angajat sau poate avea contract de inchiriere cu o firma autorizata sa faca acest lucru. Asigurati-va ca sunteti pusi in contact cu soferul, sunteti indreptatiti sa cereti sa vedeti act de identitate, permis, vorbiti despre siguranta copiilor in mijlocul de transport! Interesati-va daca fac si transport de seara, in caz ca va este mai comod sa va intalniti seara copilul direct acasa si clubul nu ar fi chiar asa aproape si l-ai ales pentru conditii sau profesionalismul cadrelor didactice de acolo.

* Spatiul. Ar trebui sa fie un loc cald, unde sa se simta ca acasa. Ideal ar fi sa existe un loc de joaca, unde copiii sa se poata relaxa si zbengui in voie dupa ce vin de la scoala, pentru a scapa de stresul orelor de curs. Mobilierul din zona de mese si/sau de teme ar trebui sa fie adaptat varstei. Pupitrele duble sau individuale (pentru teme) pot reprezenta si un dezavantaj, in sensul ca cei mici s-ar putea simti din nou incorsetati de rigorile de scoala. Un spatiu cat mai familial si nonformal ar putea sa faca elevul sa se simta in siguranta si sa functioneze mai usor peste zi, cu rezultate cat mai bune la teme sau la diverse activitati. Pentru cei mai micuti este mai mult decat binevenit un spatiu separat de dormit, cu patuturi confortabile.

* Masa de pranz este esentiala! Daca Afterschoolul functioneaza in incinta unei gradinite, cel mai probabil vor avea bucatarie interna. Fiti atenti la normele de curatenie mai ales! Si daca mancarea este adusa in regim catering, puteti sa va interesati in ce conditii este transportata, ce tip de ambalaj este folosit (cele din plastic se comporta dubios la temperaturi ridicate- elimina substante, imprumuta gustul acestuia alimentelor, se pot exfolia pe interior). Igiena la momentul servirii este foarte importanta (ex manusi de unica folosinta). Puteti cere sa vi se pastreze portia copilului si gustati si dvs, de ce nu!

* Supraveghetori. Ar trebui sa existe personal separat de invatatorii cu care fac teme, care sa ii intampine, sa ii ghideze in club, sa ii supravegheze la joaca, sa ii ajute sa se schimbe, sa le puna masa, sa ii ajute la somn, iar pe final de zi sa ii ajute sa se pregateasca pentru acasa.

after3* Cadrele didactice. Temele pentru acasa sunt cele mai importante, caci acesta este motivul intemeiat pentru care aducem copiii la Afterschool. Oricat de pregatita ar fi invatatoarea, de intelegatoare si rabdatoare, nu are cum sa fie eficienta daca este aglomerata cu foarte multi copii. Urmariti ca grupele sa fie restranse, 10-15 copii pe grupa. Si cat mai apropiati de varsta, ca intr-un fel se lucreaza cu un copil de clasa pregatitoare si alte cerinte sunt la clasa a patra, de ex. Astfel se pot efectua si teme complete si corecte, dar si lucru suplimentar. Ideal ar fi ca cel putin un cadru didactic din clubul respectiv sa fie integrat in scoala, la ciclul primar, pentru a fi la curent cu programa in vigoare. La fel, pregatirea psiho-pedagogica ar trebui sa primeze la angajarea in cadrul Afterschoolui, pentru a fi dvs convinsi de performantele urmarite. Legatura permanenta intre parinte si cadrul didactic alocat este deosebit de importanta, cu beneficii de ambele parti. Nu are de ce sa existe secretomanie vizavi de numerele personale de telefon sau alte mijloace de comunicare.

after5* Activitati optionale. Si pentru ca aproape intreaga zi este petrecuta de copil in cadrul clubului, ideal ar fi existe o paleta larga de cursuri extracurriculare din care parintii sa poata alege ce se potriveste copilului. Caci timp alte meditatii sau deplasari la alte cluburi pentru limbi straine, sporturi sau diverse alte extracurriculare… nu prea mai ramane.

* Detaliile contractuale sunt de luat in calcul. Caci da, ar trebui sa existe un contract de respectat de ambele parti. Cititi-l cu atentie si puneti-va la curent cu regulamentul de ordine interioara inca de la inceput!

Cand se naste mama, depresia pandeste

E doar impresia mea sau a aparut un nou curent intre proaspetele mamici-vedeta? Adica- tocmai am nascut, vai ce bine ma simt, nici vorba de depresie, ma machiez, ma duc la sala, iata ce minunata e mamicia, hai si voi in club!

img_7710Aaaa, da, e grozav sa devii mamica, dar de obicei te prinzi de asta un pic mai incolo, nu in primele zile, saptamani sau chiar luni! Or fi ele norocoasele acelea dintr-un procent extreme de mic de femei (vedetele care se lauda zilele acestea pe la tv si care, din pacate, dau tonul si influenteaza masa) care NU experimenteaza depresia post-partum.

Dar, tu, mamico de nou nascut, sa stii ca esti perfect normal, deloc ciudata daca ti se pare ca in primele zile ba te apuca brusc plansul, ba esti irascibila sau trista, nu poti sa pui geana pe geana, parca nici nu-ti vine sa mananci sau te apuca o ingrijorare excesiva.

Psihologul Emilia Popa ne spune ca “aceste stari poarta denumirea de baby blues si sunt perfect normale, daca nu depasesc doua saptamani de intensitate. Se manifesta spontan, fara un motiv declansator. Este o perioada plina de confuzie, greu de gestionat, in care idealul este sa oferi ce este mai bun copilului a carui viata depinde in totalitate de tine, dar tu nu poti gestiona propriile emotii. 80% dintre mamici experimenteaza aceste stari.

In multe familii sau medii sociale, din pacate, depresia post-natala nici nu poate fi adusa in discutie, pentru ca inca este privita ca un moft sau un rasfat la lauzei.

Nu este constietizata ca fiind o problema medicala reala care solicita diagnostic, medicatie si terapie. Pentru 10- 15% dintre proaspetele mamici aceste stari nu trec in doua saptamani, ba chiar se amplifica ca si intensitate si frecventa. Acesta este momentul in care, situatia nu mai poate fi controlata in mediul familial si social si este nevoie de sprijin de la un specialist. Starile cresc ca intensitate si durata, iar mamica gestioneaza tot mai greu sarcinile referitoare la ingrijirea ei si a copilului. Devine coplesitor pentru ea, apare sentimentul de vina si incapacitate de a-si iubi propiul copil, teama de a nu face ceva gresit, rau asupra celui mic. In situatia in care nu se intervine therapeutic, va fi afectata in mod real relatia de atasament mama-copil.

In cazuri foarte rare, cu istoric de psihopatologie, poate aparea si psihoza postpartum. Acesta, include pe langa simptomatologia depresiei post-partum si dorinta de a face rau sinelui sau de a face rau copilului”, sustine psih Emilia Popa.

Cat de grozav ar fi sa constientizeze cat mai multi oameni ce se intampla cu femeia in lunile de sarcina si mai ales dupa nastere, ce relevanta au starile fizice, dar mai ales psihice ale mamei pentru bunastarea copilului si a intregii familii!

img_7375Ideal ar fi ca proaspata mamica sa se pregateasca ea insasi sau sa fie pregatita in avans de personalul medical pentru avalansa de sentimente si schimbari bruste ce au sa vina si inteleasa de cei din jur. Dezechilibrul hormonal si alimentar, oboseala, lipsa somnului, stress-ul, confuzia cauzeaza proaspetei mamici schimbari incontrolabile de dispozitie. Mai mult, cu aportul negativ al celor din jur, poate aparea si sentimentul de vinovatie care amplifica aceste stari.

Sprijinul familiei si al celor apropiati este foarte important! Dar mai ales informarea. Informarea corecta. Si acceptarea.

Tara in care copiii NU plang!

Eu n-am vazut copii plangand!

Cel putin nu in Africa. Si am vazut diverse medii sociale, Slava Domnului, desi am vizitat o singura tara!

Dar sunt multe alte lucruri pe care nu le-am vazut acolo…

N-am vazut carucioare, ci copii purtati de mamele lor, in spate sau pe sold.

blackN-am vazut biberoane, cu prunci cu gurile flamande la mamici in brate.

N-am vazut o mama singura cu multi copii, ci in comunitati, cu cel putin doua femei la mai multi copii misunand prin preajma lor. In genul „it takes a village to raise a child”.

N-am vazut case mari, in care sa-ti pierzi timp si energie alergand de colo colo, iar copilul mic (dispus la tantrumuri) sa te piarda din vedere. Ci mai degraba cocioabe saracioase, imputite chiar, dar din care rasuna veselia.

N-am vazut stive de haine in sifoniere ( asta in cazul in care aveau haine cu care sa se imbrace) care sa intre in grija mamelor pentru spalat si calcat.

N-am vazut prea multe frigidere pe care sa le umple cu mancare, ci minicuptoare improvizate in oale la care se gatea o data pentru toata lumea, atunci la ora mesei, fara prea mult stres de mese puse.

black1N-am vazut prea multe jucarii, ci veselia pura a jocului in tarana, cu bucati de hartie si lemnisoare.

N-am vazut televizoare decat in resorturi sau in casele avutilor, n-am vazut tablete sau smartphone-uri butonate de copii, ci alergatura si joaca in picioarele goale.

N-am vazut femei de afaceri care sa se zbata sa plateasca chirii, facturi, salarii, sa tina casa, sa faca de mancare, sa faca curat, sa faca lectii cu copiii, toate in aceeasi zi!

N-am vazut nici macar prea multi barbati ingrijorati de grija zilei de maine.

Nu zic ca m-as vedea vreodata traind in conditiile acelea sau ca laud in vreun fel sistemul ala de trai sau ca mi-e draga saracia, mizeria, bolile!

Dar faptul ca n-am simtit vreo urma de stres transmisa copiilor din partea parintilor… hmm, oare de aceea n-am vazut copii plangand?

 

I hate WEEKENDs

Nicio eroare nu s-a strecurat in titlu, ci mai degraba l-as completa cu „I love Mondays”. Stiu, sint total invers decit restul lumii, dar in niciun caz vreun workaholic! Unii ar zice ca e din cauza faptului ca nu-s corporatista (nici n-am fost vreodata), dar cam asa stateau lucrurile si cind eram in cimpul muncii (ala platit cu bani, acum e pe baza de zimbete si imbratisari).

In copilarie, din cite imi amintesc, abia asteptam sfirsitul de saptamina- fie ca puteam sa petrec timp cu parintii mei, fie ca scapam de doamna invatatoare, care a fost mereu prea incruntata dupa gustul meu! In adolescenta, weekendul era prilej de intilniri sau mai stiu eu ce alta nebunie marturisita dupa ani buni pe la casa parinteasca.

Ehee, si a venit mult asteptata viata de adult- asa cred ca se cheama de cind am plecat de acasa, la facultate, mai ales ca la scurt timp aveam si primul job cu acte in regula. Corespondent local pentru o televiziune cu acoperire nationala. Full time job. 24/7. Ce fuga pina acasa sau la munte sau la un pastrav cum numai la Bicaz gasesti, ce nopti pierdute in cluburi, ce… ale tineretii valuri? Tot timpul trebuia sa fiu online, gata machiata si pregatita de live, eventual sa fiu cit mai coerenta posibil! Deci, weekend-uri= aproape no fun at all.

Dupa citiva ani, pasul urmator si firesc pentru duduile din Moldova ce apar pe sticla- hop Capitala! Nu puteam rata marea sansa si ce am acceptat? Un job de nerefuzat- doar trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica! S-a dus visul meu de tinara domnita care-si permitea escapade de doua trei zile, la mare sau la munte, ca tot bucuresteanul. Cine era pe drumurile patriei vineri sau simbata noapte, pentru ca a doua zi sa faca o cale intoarsa dis de dimineata? Eu, fireste! Cine prindea doar fumul de la gratarul ce urma a fi facut duminica la prinz? Eu, desigur! Si uite asa, cind lumea normala isi incepea saptamina de lucru, eu dormeam pina la 10, si cind ei se pregateau de distractie, eu o luam de coada.

Munca la stat, ce a urmat, nu se pune. Cu putin noroc, weekendul incepe chiar de vineri de la 2, asta cind nu tii relatia cu presa, ca in cazul meu. Dar nu ma pling de perioada aceea.

Am decis la un moment dat sa merg pe cont propriu, doar doar s-o face dreptate si in viata mea. Sa imi organizez eu zilele, saptaminile, asa cum vreau eu. Clubul pentru copii. Si cam cind credeti ca era cererea mai mare pentru joaca, petreceri, ateliere? Cum cind? In zilele mele preferate- simbata si duminica!

Acum am sunt mama full time. Totusi, finalul de saptamina e cel mai greu pentru mine. Desi sintem cu totii, avem viziuni diferite despre aceste zile. Mi-ar placea sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne distram impreuna, sa gatim impreuna, sa ne intilnim cu prietenii, sa mergem la filme, la spectacole, sa revedem rude, sa fugim pe nepusa masa citeva zile la casuta de la munte, sa facem tot ce imi imaginez eu ca faceau oamenii normali in timpul cind eu pierdeam zilele astea pretioase lucrind. Deocamdata inca muncesc. Non stop. Muncesc sa am toate astea in vreun viitor apropiat. Usor usor, se vad si roadele.

Cit depre ziua de luni- mie tot imi place. Atunci isi incepe restul jobul. Iar unii trec si pe la mine:)

Scrisoare catre mama intaiului meu nascut

Draga mea,

Incerc sa nu te cert si nu-ti reprosez lucruri, ci doar sa punctez citeva idei pe care le-am observat vizavi de noi doua, in scurta perioada de cind am devenit mama pentru a doua oara.
Ar fi trebuit sa te pregatesti mai mult pentru venirea copilului in viata ta. Nu e de ajuns sa ti-l doresti si gata, totul vine de la sine. Da, se activeaza ele instinctele materne, stii ca-l vei iubi inainte de a-l fi conceput chiar, dar mai e ceva de lucrat: capul! Mintea ta trebuia sa fie mai pregatita pentru asta. Si acu n-am sa ma laud cu sedintele mele de terapie, dar nu cred ca ti-ar fi stricat citeva.
Poate ca daca n-ai fi schimbat atitia medici obstetricieni pina sa-ti fie unul pe plac, ai fi ales mai bine si ai fi avut timp sa construiesti o relatie de incredere reciproca, in care sa poti fi si tu ascultata cind ar fi venit vorba de cum doresti sa nasti. Cu argumente logice si pertinente, care ti-au venit in minte la luni dupa ce a venit copilul pe lume, ai fi putut infrunta chiar si medicul care ti-a facut, fara drept de apel, operatia prin care ti-a smuls pruncul din tine!
La fel de bine, ai fi putut sa alegi tu insati maternitatea in care vei naste, nu medicul care s-a dovedit a fi, ulterior, ahtiat dupa cine da mai mult! Pentru ca doar tu ai fi putut sa gasesti un loc in care sa ti se respecte dreptul de a-ti tine la piept bebelusul indata ce amindoi ati fi fost apti pentru asta, nu dupa ore intregi de rugaminti si hraniri repetate cu formula fara sa ti se ceara permisiunea!
Odata ajunsi acasa, ai fi putut sa simti si atingi bucuria, nu stresul si incrincenarea unei lauze care n-a mai crescut copii, bombardata din toate partile cu informatii care mai de care mai nepotrivite tie si nou nascutului sau chiar invechite.
Si ai fi fost mai relaxata daca lasai naibii caietul ala in care notai ce si cind a mincat bebe, inceput inca din maternitate. Un pic mai sigura pe tine si pe corpul tau de ai fi fost, ai fi avut suficient lapte si pentru tripleti, nu doar pentru unul. Si daca ai fi avut mai multa incredere in copilas ai fi incercat diverse modalitati de a-l adapta la sin, nu doar clasica pozitie care s-a dovedit cea mai dureroasa.
Ai vazut ca un nou nascut doarme mult. Doarme dus, si nu cu liniste deplina. Ai fi avut timp sa faci o multime de lucruri pentru tine, caci ajutoare ai avut, Slava Domnului, ca si mine acum. Daca nu s-ar fi stirnit panica cronomentrului pe somnul micutului ai fi putut sa maninci linistita, sa bei multe lichide, sa faci un dus in tihna, ba chiar sa te speli pe cap si sa-ti dai o oja pe unghii. Ohoo, sau ai fi putut sa vezi un film sau sa dormi! Nu ca ma laud, dar sa stii ca eu pot face asta chiar si cu doi copii acum. E foarte solicitant, dar nu imposibil. Of, daca un pic ti-ai fi reparat si tu creierasul ala si problemele adinc indesate in cotloane de suflet!
Si sa-ti mai spun ceva, dar acum chiar cred ca te oftici. Ai fi avut timp in toata perioada asta de bebelus mereu pus pe somn si dibuitor de umbre sa faci mai mult de un masaj. Serios, doar unul ai facut?! De asta erai asa de epuizata seara la baie, te dureau toate, pentru ca mai apoi sa ai impresia ca nici lapte nu mai ai pentru masa copioasa de dinainte de somnul de noapte? Sa stii ca erau persoane in casa aia in a caror brate copilul tau s-ar fi linistit daca se trezea sau avea vreo crampa!
Aa, si apropo de baie- ce era cu panica aia, in care bebe plingea, aruncai cu apa pe el, te sufocai tu de plinsul lui, pentru ca apoi sa bifezi ritualul punct cu punct pina picati lati si tu si el? Nu statea nimeni sa contorizeze daca i-ai bagat betisorul nu stiu cum, in nu stiu ce ureche sau nara si toata lumea ar fi fost mai fericita, iti garantez!
cele doua inimi
Ma opresc aici, pentru ca repet, eu sint mama de putina vreme si am putini termeni de comparatie deocamdata. Promit sa revin indata ce mai am sa-ti spun citeva! Totusi, copilul tau, devenit intre timp copilul meu, a crescut frumos, e sanatos si intelept. O sa-ti acord si tie dreptul de a fi mindra ca l-ai crescut. Sper insa, cu cel de-al doilea, sa ma descurc singura! Fara suparare, dar am devenit o varinata mult imbunatatita a ta. Permite-mi sa ma desprind de tine fara resentimente!